Furajare corectă pentru un randament bun la ouat
Peste 90 la sută dintre componentele utilizate în hrana păsărilor sunt de origine vegetală. Oferta, preţul şi calitatea furajelor vor determina, de obicei, opţiunea crescătorului pentru ingredientele de bază. Cele mai multe ţări sunt limitate în alegerea acestora, puţine având posibilitatea de a dispune de o gamă variată de componente. Indiferent ce alegem, e bine ca materiile prime să fie de bună calitate, cu o valoare nutritivă previzibilă şi uniformă.
Calitatea materiilor prime care intră în componenţa nutreţurilor combinate este determinată de compoziţia nutritivă şi de gradul de digestibilitate. Ingredientele nutreţului combinat nu trebuie să fie contaminate cu pesticide, toxine de orgine microbiană şi agenţi patogeni. Halele de depozitare trebuie protejate împotriva pătrunderii insectelor, rozătoarelor şi, în special, a păsărilor sălbatice, acestea fiind vectori de transmitere a numeroase boli.
Porumbul este o materie primă utilizată cu preponderenţă de majoritatea nutriţioniştilor şi crescătorilor de păsări. Însă preţul porumbului pe piaţă a crescut semnificativ în ultimii ani în urma unei cererii ridicate la nivel mondial şi mai ales datorită utilizării acestuia ca materie primă pentru producţia de bioenergie în unele ţări. Pe plan mondial se utilizează şi alte cereale, cum ar fi grâul, orzul, ovăzul, sorgul şi orezul. În plus, subprodusele de cereale, cum ar fi tărâţele de grâu sau de orez, sunt importante şi valoroase în cea mai mare parte a lumii.
Componente esenţiale în nutreţul combinat
Greutatea ouălor este influenţată de conţinutul nutreţului în acid linoleic, proteină, metionină, lizină şi de cantitatea de apă asigurată. Pentru o dimensiune normală a ouălor se recomandă ca acidul linoleic să fie în nutreţul combinat în proporţie de circa 1-1,1%. Acesta este responsabil şi cu fecunditatea ouălor, motiv pentru care în nutreţul combinat administrat găinilor de reproducţie procentul de acid linoleic trebuie să fie de minimum 1,1%. În mod normal, în momentul în care în componenţa nutreţului combinat porumbul intră în proporţie de 60-65%, asigurarea nivelului de acid linoleic nu pune probleme. Dacă în structura nutreţului combinat predomină alte cereale, atunci pentru asigurarea necesarului minim de acid linoleic se impune introducerea în raţie de grăsimi. Trebuie avut în vedere ca această suplimentare cu grăsimi să nu ducă la o concentraţie prea mare de energie, deoarece acest dezechilibru, cumulat cu altele, poate produce sindromul ficatului gras (cu influenţarea negativă a stării de sănătate a păsărilor), precum şi micşorarea indicelui de fecunditate a ouălor. Pentru prevenirea sindromului de ficat gras se recomandă introducerea în nutreţurile combinate a tărâţelor sau a făinurilor de lucernă sau sporirea dozelor de vitamine (colină, vit. B12, B8, vit. E etc) din normele de hrană.
Deficitul de proteină brută duce la scăderea procentului de ouat şi la micşorarea greutăţii ouălor.
Aminoacizii esenţiali, metionină şi lizină, acţionează asupra mărimii oului, metionina participând la constituirea masei albuşului, iar lizina la masa gălbenuşului. Deficitul de metionină şi de lizină din nutreţul combinat administrat găinilor ouătoare are ca efect micşorarea greutăţii ouălor. Ca rezultat direct al deficitului de metionină se constată scăderea producţiei de ouă, cât şi creşterea consumului de nutreţ combinat pentru asigurarea necesarului de metionină.
În momentul în care în structura nutreţului combinat se introduc grăsimi (pentru corectarea deficitului de colină şi cistină), atunci nivelul metioninei trebuie ridicat faţă de normal.
Deficitul de apă la păsările ouătoare duce la apariţia necrozei ovarelor şi la nefroză, dar în acelaşi timp şi la scăderea intensităţii de ouat, reducerea greutăţii ouălor şi în final la încetarea ouatului.
Pigmentarea gălbenuşului şi rezistenţa cojii
În cazul ouălor de consum, o deosebită importanţă o prezintă pigmentaţia gălbenuşului. În literatura de specialitate se consideră că o cantitate de 10-15 mg de β-caroten/kg de nutreţ combinat este suficient. Ca surse care asigură cantitatea de β-caroten sunt considerate porumbul, făina de fân de lucernă şi glutenul de porumb. Administrarea în furajare, pe timp de vară, a nutreţurilor verzi şi de morcovi furajeri, pe timp de iarnă, contribuie la pigmentarea corectă a gălbenuşului.
Deficitul de calciu şi a altor săruri minerale şi elemente care contribuie la formarea cochiliei duce la apariţia ouălor cu coajă subţire, friabilă. Administrarea de vitamina C exercită un efect favorabil asupra cojii oului, cât şi asupra calităţii acestora.
Structura nutreţului combinat administrat găinilor ouătoare influenţează foarte puţin alţi factori ai calităţii ouălor (consistenţa albuşului, prezenţa anumitor componenţi sangvini sau dimensiunea ouălor). Normele de hrană trebuie să asigure cerinţele pentru întreţinerea şi producţia de ouă a efectivelor de găini ouătoare.
Necesarul de energie
Energia metabolizată (E.M. necesarul de energie) se exprimă în Kcal/Kg nutreţ combinat. Necesarul energetic este diferit în funcţie de rasă, linie, hibrid, vârsta păsărilor etc., dar şi de temperatura mediului ambiant şi de producţia de ouă.
La găini, cantitatea de nutreţ combinat consumat este influenţată de nivelul energetic al furajului. Astfel, cu cât creşte cantitatea de E.M., cu atât scade consumul de nutreţ şi invers. Modificarea procentului de E.M. din nutreţul combinat interesează şi modificarea nivelului proteinei, aminoacizilor, substanţelor minerale, precum şi a vitaminelor, în vederea restabilirii echilibrului. Ca rezultat al creşterii E.M. din structura nutreţului, se impune majorarea nivelului de proteină, a aminoacizilor etc. Fenomenul este şi invers. Prin folosirea în furajare a nutreţului combinat sub formă de granule se observă o creştere a consumului cu aproximativ 6-8%, ceea ce duce la o îngrăşare excesivă a păsărilor. Pentru rectificarea acestui neajuns, se apelează la reducerea E.M. din componenţa nutreţului şi respectiv a celorlalte elemente nutriţionale esenţiale. Cerinţele nutriţionale se diferenţiază în funcţie de fazele de creştere a efectivelor de găini ouătoare, cât şi de procentul de ouat.
OUĂ PENTRU CONSUM SAU INCUBAŢIE?
Obiectivul alimentaţiei găinilor ouătoare este punerea în evidenţă a potenţialului genetic pentru producţia de ouă la capacitate maximă, obţinerea de ouă de calitate, cât şi menţinerea unei bune stări de sănătate a efectivelor de păsări.
Cerinţele nutriţionale ale găinilor ouătoare variază în funcţie de destinaţia ouălor, cât şi de procentul de ouat. Din punct de vedere al destinaţiei ouălor (de consum sau pentru incubaţie), există o diferenţă clară cu privire la necesarul nutriţional care trebuie asigurat efectivelor de păsări. Astfel, ouăle pentru incubaţie trebuie să fie bogate în substanţe nutritive (proteină, vitamine, săruri minerale), pentru a putea asigura o bună ecloziune şi o vitalitate mărită puilor.
Producţia de ouă este influenţată de doi factori principali (din punct de vedere nutriţional):
1. Cantitatea de nutreţ combinat consumat de păsări;
2. Calitatea nutreţului combinat administrat.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 11/238 (ediţia 15-30 iunie 2019)
Comentarii