ISTORIA NE OBLIGĂ să luăm atitudine!

Leonard STAFIE, Nicoleta DRAGOMIR

Al patrulea şi cel mai recent eveniment al proiectului SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL a avut loc în ziua de 7 decembrie 2018, la Liceul Tehnologic Agricol “Alexandru Borza” din Ciumbrud, judeţul Alba. Ni s-au alăturat peste o sută de persoane care s-au implicat în organizarea, mediatizarea şi transmiterea mesajului nostru.

Toţi cei implicaţi în proiect spunem într-un glas: ISTORIA NE OBLIGĂ! Ne obligă să luăm atitudine cei peste 84 de ani de la înfiinţarea liceului din Ciumbrud sau cei peste 187 de ani de activitate neîntreruptă ai Liceului tehnologic agricol "Mihail Kogălniceanu" din Miroslava, judeţul Iaşi.
ISTORIA NE OBLIGĂ să nu uităm că educaţia agricolă nu se poate face fără pământ, fără laboratoare, fără ferme pentru practică zootehnică şi vegetală.
ISTORIA NE OBLIGĂ să nu uităm de unde am plecat cu toţii, să nu uităm că suntem fii şi fiice ale unui popor care, de multe ori, nu îşi merită soarta ce i-a fost zămislită de către cei care uită că sunt români. ISTORIA NE OBLIGĂ să NU repetăm greşelile trecutului, să nu persistăm în perpetuarea lor şi să facem orice efort e nevoie pentru a le îndrepta.

ISTORIA ne mai dă o şansă, haideţi să nu o mai irosim!

Peste 250 de licee agricole în anii '90. În jur de 35, în 2018!
Proiectul iniţiat de Revista Ferma, prin Fundaţia Revistei Ferma, nu înseamnă doar turul liceelor agricole şi promovarea activităţii acestor instituţii de învăţământ preuniversitar. Am bifat cel de-al patrulea eveniment cu public şi anul viitor vor fi mult mai multe. Plus alte câteva evenimente de promovare. Însă o preocupare importantă în perioada următoare este depistarea problemelor grave cu care se confruntă liceele agricole: lipsa dotărilor, a fermelor de practică pentru elevi, lipsa acută a finanţării şi, din păcate, în multe situaţii se pregăteşte DEPOSEDAREA liceelor de bunuri, clădiri, terenuri, care fac obiectul unor interese, litigii, revendicări şi alte asemenea speţe.

LICEELE AGRICOLE NU POT EXISTA fără terenuri, clădiri şi dotări!
ESTE INADMISIBIL ca procesul de educaţie să fie perturbat şi chiar întrerupt, supus unor asemenea decizii care, în multe cazuri, au dus la desfiinţarea multor unităţi de învăţământ preuniversitar agricol!!!

Şi atunci, ne mirăm de ce vorbim de PARADOXURI chiar şi în educaţia agricolă? Lumea agricolă - companii, fermieri, cercetare - are nevoie de specialişti instruiţi în liceele de profil. Firmele sunt dispuse să-i finanţeze şi să-i pregătească pe viitorii angajaţi încă de pe băncile şcolii. Desigur, a scăzut numărul elevilor. Cu siguranţă trebuie să lucrăm şi la mentalitatea părinţilor, să îi convingem că AGRICULTURA este întotdeauna o meserie DE VIITOR, bine cotată şi bine plătită când vine vorba de tineri educaţi şi bine instruiţi. Vom face şi asta, ne vom implica în organizarea unor campanii de sensibilizare şi conştientizare a comunităţilor rurale!

Însă problemele cu adevărat acute apar atunci când INTERESELE PRECEDĂ EDUCAŢIA! Când autorităţile care ar trebui să ia atitudine asistă impasibile la declinul unor licee agricole cu zeci de ani vechime, cu rezultate şi investiţii care sfidează incredibil realitatea tristă, subfinanţarea sau nepăsarea. Dar se pare că nici realizările şi nici notorietatea liceelor, pe merit câştigate şi pe deplin meritate nu sunt suficiente, atunci când în procesul educativ intervin entităţi terţe, interesate exclusiv de clădiri, terenuri, bani!
Avem suficiente motive pentru a merge mai departe în turul liceelor şi, între timp, vom prezenta autorităţilor capabile să ia decizii provocările şi neajunsurile cu care se confruntă învăţământul preuniversitar agricol.

ISTORIA NE OBLIGĂ să NE UNIM şi să SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL!

SURSA REVISTA FERMA

Brânzica fără lapte, ATENTAT la SĂNĂTATE! Dar cu multă DRAGOSTE pentru PROFIT!

Costi Viscol

În ultima perioadă apar tot mai multe ştiri legate de faptul s-au mărit capacităţile sau au apărut noi facilităţi pentru tratarea afecţiunilor oncologice...

Dar nimeni, din ce observ, nu prea caută cauze, una dintre ele fiind consumul de alimente, în speţă brânză, caşcaval şi alte derivate cu un conţinut ridicat de grăsimi de origine vegetală. Poate şi pentru că industria aceasta este o sursă generatoare de profit rapid. Pentru că e mai complicat să stai la coada vacii 365 de zile, să îi dai de mâncare, să faci curăţenie, să o mulgi şi să faci brânză.

Oare de ce alte naţii, precum germanii la al căror nivel de trai tindem să ajungem şi noi măcar pe la jumătate, au interzis utilizarea grăsimilor de origine vegetală în brânzeturi în procent mai mare de 6%? Oare nu este un semn de întrebare? Oare sunt mai proşti decât noi? Sau au ajuns la concluzia că aceste grăsimi consumate timp îndelungat înseamnă nu doar falimentarea zootehniei, ci şi riscul mare de apariţie şi propagare a unor boli foarte grave?

În context, Parlamentul European a elaborat un regulament prin care aceste grăsimi de origine vegetală să nu depăşească 2 grame la 100 de grame de grăsimi. Regulamentul 649/2019 intră în vigoare începând din 2021. Oare de ce? Nu vă întrebaţi? Ca de obicei, acest popor german, harnic şi deştept a început implementarea de mai mult timp cu cele 6 procente, urmând să ajungă, în anul 2021, la 2%. După cum se vede, pe noi iar ne prinde UE nepregătiţi. Pesemne, asta e genetica românească.

A fost o întreagă nebunie cu “dublul standard al produselor alimentare” în ultimii ani în Europa. Desigur, “beneficiarii” produselor de proastă calitate au fost cei din Europa de Est, printre care şi noi, românii. Au fost elaborate regulamente, legi… şi aşa mai departe pentru a se stopa acest fenomen.
Nici o problemă, acest popor minunat, care are o industrie în expansiune a găsit soluţia pentru a nu încălca legislaţia germană şi europeană. {i vă explicăm imediat: compania X din Germania care produce brânzeturi are o secţie de fabricare pentru ei, unde grăsimile vegetale nu depăşesc 6%, ca să nu încalce legislaţia iar acel produs este fabricat la o calitate înaltă. Pentru România şi pentru alte ţări, aceşti băieţi deştepţi şi frumoşi, în cadrul aceleiaşi fabrici de brânzeturi, au o linie separată de fabricaţie. Acolo produc brânza cum pot şi cum vor, această brânzică având o cantitate nedefinită de grăsimi de origine vegetală şi plus alte descoperiri ale chimiei care au revoluţionat sectorul alimentar, dar care omoară oameni, încet şi sigur.

Însă acest produs ”benefic” pentru poporul român nu este ambalat în Germania şi sub sigla fabricii mamă, pentru că ar încălca legislaţia legată de dublul standard şi cel al conţinutului de grăsimi. Aşa că trimit aceste “bunătăţuri” neambalate şi neporţionate în România unde există un ”PRODUCĂTOR” român care foloseşte o cisternă de lapte la an, dar produce mii de tone de brânzică şi alte produse de acest gen, care ambalează produsul nemţesc plin cu de toate şi scrie mare PRODUS ÎN ROMÂNIA. Şi uite-aşa mărim sau înfiinţăm noi spitale oncologice, închidem fermele de vaci şi consumăm ”brânzică de calitate europeană”.
Acum, să nu vă gândiţi numai la brânza de la raft, gândiţi-vă la brânza utilizată în panificaţie, patiserie, la pizza, plăcinte şi aşa mai departe. Economic este normal, chimia este mai ieftină decât vaca, dar oare moral este?!

VA URMA...

SURSA REVISTA FERMA

Şcoala formează adevăraţi profesionişti în zootehnie!

Leonard Constantin Stafie

Citind articolul colegului Vasile Popescu ”Şcoala formează adevăraţi profesionişti ai câmpului” publicat în decembrie, în revista Ferma am simţit nevoia să aduc câteva completări necesare şi pentru sectorul zotehnic, pentru a arăta cât este de necesară existenţa şi promovarea şcolii agricole româneşti.

Trebuie să acceptăm cu toţii un mare adevăr: la momentul actual agricultura nu se poate face decât cu personal înalt calificat.
Mihaela Ivancia de la Facultatea de Zootehnie a USAMV Iaşi a precizat la un eveniment organizat de Fundaţia Revistei FERMA că "nu există o corelare între nomenclatorul meseriilor şi meseriile existente pe piaţa muncii. Precizez că pentru meseria de zootehnist nu mai este necesar un nivel minim liceal iar de aici apar două probleme, în două ramuri din zootehnie: în sectorul avicol şi suin gradul de automatizare şi informatizare este maxim, de aici şi necesitatea de a avea personal înalt calificat cu cel puţin studii liceale iar al doilea lucru grav e că s-a distrus pepiniera de viitori studenţi la Facultatea de zootehnie. Aşadar, ajungi să lucrezi cu studenţi care nu au nici măcar cunoştinţe minime de zootehnie iar tu ca profesor, în loc să treci la un nivel superior de predare trebuie să începi cu baza, adică exact cu ceea ce se învăţa înainte la liceu. Şi atunci, te mai întrebi care e nivelul de pregătire al celor care termină zootehnia?!".

 

Un bun profesionist în zootehnie este necesar să aibă cunoştinţe aprofundate de anatomie, biologie celulară, fiziologie pe toate speciile exploatate pentru producţie. Acest lucru este necesar pentru a înţelege cum funcţionează organismul animal şi pentru a aplica o tehnologie corectă pentru a obţine producţie şi a asigura o stare de sănătate bună animalelor.
Cunoştinţe de nutriţie - trebuie să ştii fiecare specie ce mănâncă şi cât mănâncă, ce calităţi nutriţionale trebuie să aibă furajul, pentru producţie, întreţinere, în funcţie de etapa de creştere, producţia urmărită şi aşa mai departe. Astfel, fiecare categorie are nevoie de un anumit neceasar de proteină, aminoacizi esenţiali - lizină, metionină, cistină, energie metabolizabilă, săruri minerale, fosfor, potasiu, calciu, oligoelemente, vitamine şi aşa mai departe. Păi dacă nu ai habar ce rol au acestea în organism, cum influenţează starea de sănătate şi producţiile, cât este necesarul pentru întreţinere şi producţie, atunci cum faci producţie?! Pe principiul ”Apă, Paie şi Bătaie???”. Un absolvent de zootehnie trebuie să ştie ce furaje foloseşte şi cât pot participa acestea în reţeta furajeră, pentru că unele furaje pot avea factori limitativi sau sunt dăunătoare pentru unele specii.
Cunoştinţe de mecanică, automatizare şi informatizare - fiecare specie are particularităţile ei de exploatare, cu un grad mai mic sau mai mare de mecanizare şi automatizare. Procesele tehnologice, mai ales la păsări şi porci sunt complet mecanizate şi automatizate. Un bun specialist cu studii medii sau superioare trebuie să ştie cum funcţionează aceste utilaje şi echipamente. }inând cont de faptul că se lucrează cu organismul viu sunt necesare cunoştinţe temeinice cu privire la necesităţile fiziologice ale animalelor: ce temperatură este necesară în adăpost corelată direct cu umiditatea în funcţie de specie şi de vârstă, curenţi de aer, noxe existente în hală, lumină ca durată şi intensitate. Tipul de furaj administrat, cât se administrează şi când se admnistrează, forma de administrare, conţinutul furajului în funcţie de specie, vârstă şi scopul producţiei.

 

Cunoştinţe legate de construcţiile zootehnice - fiecare specie are un specific pentru cazare care trebuie să îi asigure un confort fiziologic pentru a avea o stare de sănătate bună şi pentru a şi produce.
Cunoştinţe de genetică şi ameliorare pentru a înţelege poteţialul genetic al raselor şi hibrizilor, cum se pot transmite în descendenţă caracterele de care avem nevoie.
Cunoştinţe de mediu pentru prevenirea poluării mediului, prevenirea poluării apelor cu nitraţi şi nitriţi şi pentru gestionarea corectă a dejecţiilor.
Management, Marketing, Contabilitate - un absolvent trebuie să aibă cunoştinţe şi din aceste domenii pentru a putea face previziuni de rentabilizare a fermei, de a putea asigura fluxul tehnologic şi pentru a avea control asupra cheltuielor.
Facem precizarea că aceste cunoştinţe trebuie să le ai pentru aproximativ şapte specii exploatate zootehnic în mod curent iar fiecare specie are o diversitate de rase/hibrizi cu diferite necesităţi şi specificităţi.
Şi atunci, ne întrebăm cum poţi să dobândeşti aceste cunoştinţe dacă la Liceele Agricole se intră cu nota 3? Dacă în clasele 1-8 unde se învaţă doar materiile generale, păi în patru ani de liceu unde apar şi obiectele de specialitate cum vrei să ajungi la minim 6 la bacalaureat? Dacă cei de la liceul agricol reuşesc să îi aducă la nota 5, aceşti profesori sunt adevăraţi EROI!
Acestea sunt motivele pentru care Liceele Agricole trebuie finanţate şi de către Ministerul Agriculturii, să aibă ferme didactice moderne, pentru că această meserie nu se realizează în mediul virtual!
Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care trebuie modificată modalitatea de finanţare şi admitere la liceele agricole!

 

 

Probleme şi posibile soluţii
• Şi învăţământul preuniversitar, dar şi cel universitar agricol trebuie să acţioneze încă din şcoala generală pentru a extrage acei elevi care au vocaţie spre agricultură;
• Promovarea învăţământului agricol în rândul părinţilor şi conştientizarea acestora cu privire la faptul că nu este o ruşine să fii elev sau student într-o formă de învăţământ agricol iar salariile din domeniu au devenit motivante;
• Sunt o multitudine de posibilităţi de finanţare pentru elevi şi studenţi pentru a-şi acoperi cheltuielile cu cazarea şi masa, cum ar fi: burse de studiu, burse de fermă, învăţământul dual etc.;
• corectarea legii educaţiei cu privire la finanţarea formelor de învăţământ din agricultură; actuala finanţare per cap de elev nu este competitivă şi nici stimulatoare pentru agricultură, cadrele didactice fiind nevoite să înceapă în fiecare an o adevărată cursă nebună după elevi în detrimentul calităţii elevului, pentru a-şi putea păstra normele didactice iar şcoala statutul juridic;
• realizarea unei strategii la nivel naţional cu privire la necesarul de calificări pe termen mediu şi lung de care are nevoie piaţa agricolă şi distribuirea lor în funcţie de necesităţi şi de tradiţiile zonale/locale;
• corelarea programei şi a modului de învăţare cu realitatea din agricultura modernă, accentul pus pe practică şi studiu în echipe mici.
• eliminarea "canibalizării" liceelor agricole între ele prin crearea unei concurenţe nereale pe acelaşi bazin de preluare a elevilor.
Acestea sunt şi câteva dintre obiectivele campaniei ”Susţinem Învăţământul Preuniversitar Agricol!”, iniţiată de Fundaţia Revistei Ferma.

 

Leonard STAFIE
Nicoleta Dragomir

SURSA REVISTA FERMA

"Pe-un picior de plai", în Munţii Vrancei. La stâna lui Doru Boroşu

Leonard Constantin Stafie

Cam aşa se poate descrie poiana însorită şi verde din comuna Năruja, unde se află stâna lui Doru Boroşu. Tudorel, cum îi spun prietenii. O zonă cu peisaje uimitoare, oameni frumoşi, crescători de animale pasionaţi care ne-au fost gazde primitoare în ziua alocată Nărujei, în proiectul "Viitor pentru sate".

Stâna lui Tudorel Boroşu se află la aproximativ 700 metri altitudine, într-o poiană înconjurată de Munţii Vrancei. Păşunile montane, cu iarbă din abundenţă, dau gustul deosebit al brânzei pe care o produce oierul vrâncean, de la cele patru sute de Ţigăi ruginii aflate în lactaţie.
Crescător de oi din tată-n fiu, Doru spune mândru: "Sunt pui de cioban"! Se ocupă serios de această meserie din 2009, când a făcut o selecţie în turmă şi a mai cumpărat animale. Are 42 de ani, spune că oile pe care le acum îi sunt suficiente iar în viitorul apropiat speră să reuşească să achiziţioneze o platformă de muls, în primul rând pentru a suplini lipsa forţei de muncă.

 

 

 

Piaţa de desfacere este... acasă!
Oile ciobanului nostru sunt ca de pe revistă. Rasa e Ţigaie, varietatea ruginie, toate animalele au certificate de origine şi sunt înregistrate în registrul genealogic, sub controlul oficial al producţiei. Asta înseamnă un plus de venit obţinut prin subvenţia mai mare. Dacă facem o comparaţie cu alte rase de oi, avantajul net al Ţigăilor este dat de mieii care au un randament mai bun de creştere şi sunt preferaţi la export de către consumatori. Rasa asigură o producţie bună de lapte şi carne şi este adaptată foarte bine pentru creştere în zona montană.
Brânza obţinută este valorificată direct de la poarta fermei iar ce nu se vinde se conservă prin maturare şi este păstrată în beci, pentru comercializare în timpul iernii. "Piaţa de desfacere o am acasă, eu nu plec la piaţă cu brânza. Fac lucru bun, lumea ştie acest lucru şi de acasă fac toată vânzarea. Noi mulgem în jur de 80 de litri şi avem vreo 400 de oi în lactaţie. Mai completăm venitul cu vânzarea meilor. Am dat anul acesta patru sute de miei cu preţul de 10,5 lei/kilogram în viu. Puţintel, dar de trei ani îi dau la preţul ăsta, angro”, ne spune crescătorul.
După degustare am remarcat gustul deosebit al brânzei, proaspătă şi maturată. Bineînţeles că am vrut să aflăm şi noi secretul, dar răspunsul a fost sec: ”Nu ştiu să vă spun, secretul fiecăruia cum o face”. După câteva discuţii şi plimbări prin stână, Tudorel s-a lăsat niţel înduplecat şi ne-a spus: ”Suntem undeva la o altitudine de 700 de metri şi vedem în jur Munţii Vrancei... ăsta este de fapt secretul: iarba, iarba de munte, timpul mai răcoros şi flora de munte face laptele mai bun”.

 

 

 

 

 

Două probleme: lipsa oamenilor şi lipsa banilor
Toată lumea se plânge de lipsa forţei de muncă, dar mai ales în oierit. Tudorel are patru oameni la stână şi, bineînţeles, câini. Stâna fără câini e ca o casă pustie, aşadar ”suntem patru oameni, suntem destui, mai avem şi zece câini dintre care şi hoitaşi. Un hoitaş face cât cinci ciobani, sunt tare buni”, se destăinuie Tudorel Boroşu.
Ce i-ar trebui oierului montan ca să o ducă mai bine? "Bani", răspunde instantaneu crescătorul din Năruja. Mai ales că el vrea să investească în modernizarea fermei, într-un viitor nu prea îndepărtat. ”Ne ajung oile astea, pentru că dacă am avea mai multe nu am avea cu cine să lucrăm. Ori îmi iau o platformă de muls, ori schimb tehnologia şi le las să fete de trei ori în doi ani, opresc doi oameni care sunt mai buni şi asta e. Nu schimb rasa, doar ţin mieii mai mult la supt, să crească mai mari şi atunci iau mai puţin lapte. Dar câştig la miei”, ne spune Tudorel despre planurile de viitor, încă nebătute în cuie.

 

 

Bulzul acompaniat... din fluier!
Trebuie să spunem că aici, la stâna nărujeană din Ţara Vrancei am fost aşteptaţi cu un bulz ciobănesc încins la grătar, un adevărat festin câmpenesc. Ni s-au alăturat primarul, gospodari ai comunei, prieteni, dar şi nea Ion Colăcoiu, care a doinit din fluier de a mers bulzul ca uns!
Între două acorduri am şi schimbat două vorbe cu nea Ion, care are 80 de ani şi e cu drag de ciobănie de când era copil.
Leonard Stafie: Aş dori două sunete, nea Ioane, pentru cei de la Revista Ferma... De unde ai învăţat să cânţi la fluier?
Ion Colăcoiu: De la tatăl meu, a fost din neam de ciobani. Eu acum am ieşit la pensie şi am terminat cu toate, dar nu şi cu fluieratul. Fluierul îl ţin la mine mereu, este prietenul meu şi când cânt cu el îmi amintesc toată viaţa mea.
Leonard Stafie: Ce meserii ai avut matale în cei 80 de ani de viaţă?
Ion Colăcoiu: Prima meserie a fost de crescător de animale. Am avut oi, m-am angajat la un service ca paznic, dar tot nu m-am lăsat de animale. Noaptea eram paznic, ziua veneam să am grijă de ele şi cu astea două meserii am ieşit la pensie. Oaia era plusul meu de bani. Câştigul de la service era pentru casă şi de ăl de la oi cumpăram şi eu câte ceva să fac casă la unul dintre copii, că am şase copii.

Vorbele lui Nea Ion reflectă cu siguranţă pasiunea pe care românii din Munţii Vrancei o pun în tot ceea ce fac. De la creşterea animalelor, la ţesutul la război sau sculptura în lemn. Oameni simpli, dar mari iubitori de natură şi păstrători de tradiţii.

 

Leonard STAFIE
Nicoleta DRAGOMIR
video: Claudiu BOROBEI

SURSA REVISTA FERMA

Începând cu luna octombrie a.c., Asociația Fermierilor Agroland a început o campanie de informare a fermierilor mici și mijlocii cu privire la tehnologiile de creștere a animalelor, cât și pentru identificarea problemelor cu care se confruntă aceștia în contextul pieței europene și al provocărilor PNDR 2014-2020.

ncepând cu luna octombrie a.c., Asociația Fermierilor Agroland a început o campanie de informare a fermierilor mici și mijlocii cu privire la tehnologiile de creștere a animalelor, cât și pentru identificarea problemelor cu care se confruntă aceștia în contextul pieței europene și al provocărilor PNDR 2014-2020. 

Dacă prima întâlnire a avut loc la Onești, unde au participat 130 de fermieri din zona județului Bacău, a doua întâlnire s-a desfășurat luna trecută la Craiova, unde au participat peste 350 de fermieri doljeni.
Reuniunile au trei teme principale de discuții, noul PNDR 2014-2020 - facilități de finanțare pentru fermieri, temă susținută de către medicul veterinar Radu Antohe, expert în politici de dezvoltare rurală. A doua temă, tehnologii alternative pentru creșterea animalelor și păsărilor, este susținută de subsemnatul, iar ultima problematică abordată țintește managementul fermei, prezentat de Ovidiu Cihaia.
“Astfel de întâlniri au rolul nu numai de a educa, ci și de a informa și de a transmite mesajele de ambele părți. Astăzi am parcurs punctele tari și punctele slabe ale agriculturii românești, așa cum o putem vedea. Aici o privire de ansamblu o avem. Avem competențe spre a ne susține punctele de vedere. Am pornit de la acest lucru, apoi am făcut o trecere în revistă a situației actuale a problemelor legate de subvenții și plăți directe, pentru că sunt mari dificultăți în teritoriu”, a declarat Radu Antohe.

Fermierii prezenți la conferințele organizate de Asociația Fermierilor Agroland au aflat noutăți despre PNDR 2014-2020, precum și despre posibile oportunități de finanțare în agricultură. Stadiul implementării măsurilor din PNDR, managementul fermei și piața muncii din agricultură au fost principalele teme dezbătute la aceste întruniri.

Pe parcursul conferinței au fost prezentate modele de bune practici, dar și noutăți din domeniul agricol. O temă deosebit de atractivă a fost prezentarea a două proiecte tip de creștere a puilor de carne în sistem tradițional și de creștere a găinilor ouătoare în sistem free range (notarea oului, după sistemul de creștere, cu cifra 1), teme prezentate și susținute de către subsemnatul. Pentru a proteja interesele fermierilor mici și mijlocii și pentru a nu dispărea pătura de mijloc de la sate, CE a prevăzut în legislația europeană notarea ouălor în funcție de sistemele de creștere și clasificarea carcaselor pentru puii de carne astfel încât să creeze nișe de piață, iar micul fermieri să nu se afle într-o concurență directă cu marii producători de ouă sau de carne.

Sute de paticipanți, sute de probleme
„La Craiova, peste 350 de fermieri au fost prezenți și, din păcate, am identificat sute de probleme cu care oamenii vin la astfel de întâlniri. Toate au la bază aceleași situații, care sunt determinate de lipsa informării și a comunicării în satul românesc, de nevoia acută de cunoaștere a politicilor agricole. Asta nu face decât să mă mobilizeze să continui acest demers, ca împreună cu echipa de experți să ajungem în cât mai multe regiuni ale țării”, ne-a declarat Radu Antohe despre implicarea sa în acest demers. 
Fermierii prezenți au fost încântați de aceste conferințe și spun că informațiile pe care le-au aflat le vor fi de mare folos în dezvoltarea afacerilor lor în agricultură. “Au fost lucruri pe care astăzi le-am aflat, dar cei mai importați sunt, cred, oamenii pe care i-am cunoscut aici”, a spus un fermier prezent la eveniment. La finalul întâlnirii, fermierii au avut posibilitatea de a interacționa cu specialiștii în dezvoltare rurală și de a afla răspunsuri la numeroasele lor întrebări...
Întâlnirile Agroland cu fermierii fac parte dintr-un program derulat la nivel național în parteneriat media cu revista Ferma.

INFORMAREA - CHEIA SUCCESULUI ÎN AGRICULTURĂ
Horia Cardoș, președintele Asociației fermierilor Agroland: “Suntem interesați să susținem orice fel de inițiativă care sprijină micii fermieri. Așa cum compania noastră a sprjinit înființarea Asociației Fermierilor Agroland, noi suntem interesați să creștem nivelul de instruire și de informare al fermierilor”.

Articol publicat in revista Ferma nr. 21 (182) din 1-15 decembrie 2016

SURSA: REVISTA FERMA

O nouă fermă de reproducție în peisajul zootehnic moldav!

Pe frumoasele meleaguri ale comunei Gorban, în satul Podul Hagiului, județul Iași, o localitate de răzeși de pe malul Prutului, pe amplasamentul unei vechi ferme de vaci de dinainte de Revoluție, Ionel Isari și Răzvan Gheorghiu au pornit o afacere zootehnică pe care puțini s-ar încumeta s-o facă: au pus bazele unei ferme de reproducție suină.  

După ’89, zootehnia nu a scăpat de frământările tranziției de la economia centralizată la cea de piață. Acest lucru a dus la închiderea majorității complexelor zootehnice, printre care și cele de creștere a porcilor. Dacă sectorul de îngrășare a început să se redreseze, mai ales după aderarea României la UE și datorită fondurilor europene, în domeniul reproducției puțini fermieri au avut curajul să investească. 

Așa am ajuns în situația în care peste 70% din efectivele la îngrășat sunt importate din Danemarca sau Germania la prețuri deloc de neglijat, iar calitatea produsului importat lasă de dorit uneori. Deci apariția unei ferme de reproducție în sectorul porcin este într-adevăr un eveniment care trebuie subliniat, mai ales că această fermă a fost realizată din fonduri proprii.

Afacerea de la Gorban a fost gândită și pusă în practică de doi specialiști, unul în zootehnie, celălalt în economie agrară. Răzvan Gheorghiu (foto) a lucrat peste zece ani în sectorul de reproducție suine în Danemarca. Cu experiența profesională acumulată în țara cu efectivul cel mai mare de porcine din Europa, cei doi, Ionel Isari și Răzvan Gheorghiu, au demarat procesul de modernizare și de transformare a fostei ferme de vaci. 

Casă: șase adăposturi pentru 690 capete

Astfel, din cele șase adăposturi, în prima etapă au modernizat două hale cu o suprafață totală de aproximativ 2200 mp. Capacitatea finală a fermei va fi de 690 capete scroafe, dar în urma investițiilor destul de mari în prima etapă, au fost pregătite pentru populare doar cele două adăposturi cu o capacitate, în prima fază, de 320 capete. Investițiile totale pentru modernizarea celor două adăposturi au ajuns la aproximativ 500.000 euro, bani obținuți din credite, cât și din munca celor doi în Danemarca. „Cele două hale au fost compartimentate pentru a realiza fluxul tehnologic, adică însămânțare, gestație, maternitate, creșă și tineret, avem și un sector de producție nutrețuri combinate. Dorim să realizăm un circuit închis pentru scăderea costurilor de producție. România este o piață de desfacere în creștere pe acest sector, există un deficit foarte mare pe sectorul de reproducție”, ne-a declarat Răzvan Gheorghiu.

Echipamentele sunt complet automatizate pentru asigurarea factorilor de microclimat, ventilație, lumină, căldură, umiditate, asigurând confortul tehnologic atât scrofițelor, cât și produșilor obținuți. Administrarea hranei și a apei se asigură automat, iar evacuarea dejecțiilor se realizează hidraulic pe pernă de apă. A fost necesară și reabilitarea termică a clădirilor, ceea ce a însemnat costuri suplimentare.

Masă: producție vegetală pe 700 ha

Tot pentru a scade costurile de producție, ferma are și un sector vegetal de aproximativ 700 hectare, pentru a asigura cerealele de bază. „Pe partea vegetală noi am început în 2010 cu 200 ha, iar acum am ajuns la aproximativ 700 ha, avem toată gama de utilaje care să deservească sectorul vegetal. În paralel cu sectorul vegetal, am început modernizarea celor două adăposturi pentru secorul zootehnic, cum am realizat totul din resurse proprii și din credite, a durat apropae șase ani ca să ajungem la momentul acesta, adică să populăm cu 260 scrofițe în prima etapă. Marți (16 august - n.r.) ne vin scrofițele din Danemarca. Prin adoptarea unei tehnologii de ultimă generație, un control sanitar veterinar strict, cât și un management performant al fermei, am redus la minimum riscurile” ne spune Ionel Isari. 

Rasă: genetică din Danemarca

Cei doi investitori, Ionel și Răzvan, mizează pe material genetic de ultimă generație din Danemarca, astfel scrofițele sunt produse din încrucișări dintre rasele Landrace și Yorkshire, iar la nivelul fermei acestea vor fi încrucișate cu rasa Duroc, obținând astfel hibridul de carne utilizat în fermele de îngrășare. „Preconizăm să obținem 14 purcei la fătare și, calculând mortalitatea, rămân undeva la 12 purcei înțărcați, iar la aproximativ 25-30 kg, purceii vor fi livrați către fermele de îngrășare. Vorbim de aproximativ 2,2 fătări pe an pe cap de scroafă. La aceste calcule suntem pe profit, dar știți cum este în agricultură, până nu livrezi marfa către beneficiar, nu ești sigur de nimic”, mărturisește Răzvan Gheorghiu.

Integrarea poducției este o necesitate 

Pentru a fi competitivi pe această piață, secorul vegetal a fost cuplat cu sectorul zootehnic, prin intermediul unui micro-FNC pentru producerea de nutrețuri. Sectorul vegetal asigură cam 80% din necesarul de furaje al sectorului zoothnic, diferența de 20% reprezentând șrot de soia, premixuri și micro și macroelemente, care nu pot fi produse la nivelul fermei. Ionel Isari ne precizează că „fără o integrare a sectoarelor, nu făceam nimic, iar ca să depinzi de cineva din punct de vedere al furajării, iar nu este bine, deoarece 80% din costul de producție este reprezentat de cheltuielile cu furajarea. Acum prețul la cereale este destul de mic, de exemplu 50-55 bani/kg la grâu. Dar ce te faci în anii când ajunge prețul la 1 leu/kg?! Chiar dacă la momentul de față economiile realizate cu sectorul vegetal sunt destul de mici, pe termen lung se va cunoaște. Sperăm ca după ce ajungem la capacitate maximă de 690 de scrofițe pe serie, să dezvoltăm și un sector de îngrășare, dar astea sunt planuri de viitor.”

Noi nu putem decât să le urăm succes celor doi și așteptăm o invitație în fermă după finalizarea primei serii, pentru a putea discuta despre plusuri și minusuri în acest sector.

Articol publicat in revista Ferma nr.15(176) 1 - 15 septembrie 2016

SURSA: REVISTA FERMA

Caracteristici productive ale hibrizilor de găini ouătoare

Pentru a veni în sprijinul crescătorilor de găini ouătoare, am realizat o prezentare comparativă a hibrizilor care se găsesc pe piaţa românească şi pe cea europeană.

Aşadar, dacă discutăm despre potenţialul genetic al hibizilor de găini ouătoare,HY-Line Brown şi HY-Line W36 au un potenţial de 357 de ouă respectiv 340 ouă (vezi tabel).

Din punct de vedere al producţiilor de ouă obţinute în condiţii de fermă, observăm că cei doi hibrizi au o producţie mult mai bună, de 351 ouă respective 332-339 ouă. Consumul de furaje pentru producerea unui ou este de 142 g laRobar SL 2001 şi 95 g la HY-Line W36.

Din datele comparative privind greutatea medie a ouălor, observăm că hibridulHY-Line Brown are cele mai bune performanţe, respectiv o greutate medie a ouălor de 62,7 g la vârsta de 34 de săptămâni şi 66,9 g la vârsta de 70 săptămâni. 

Greutatea corporală a găinilor ouătoare diferă în funcţie de hibrid. Astfel, hibridul de ouă HY-Line W36 este cel mai uşor, cu 1580 g la 70 săptămâni, iar hibridul Robar SL2001 are greutatea de 2270 g.


Alegeţi hibridul potrivit fermei dvs.!

În momentul în care achiziţionaţi hibrizi de găini ouătoare trebuie să aveţi în vedere toţi factorii amintiţi anterior. Dintre aceştia, cei mai importanţi sunt: producţia de ouă, consumul de furaj per ou şi greutatea corporală a găinilor. 

Consumul de furaje şi producţia de ouă influenţează în mod direct cheltuielile unei ferme care exploatează găini ouătoare, iar greutatea corporală este necesară pentru calcularea densităţii pe metru pătrat, debitul de aer necesar, număr de cuibare, precum şi frontul de furajare şi adăpare. 

Comparând datele prezentate, se observă că fiecare hibrid prezintă avantaje şi dezavantaje. În ţara noastră, la momentul actual, cel mai utilizat hibrid este HY-Line Brown.

Decizia cu privire la tipul de hibrid pe care crescătorul doreşte să îl achiziţioneze trebuie să fie cât mai bine fundamentată şi să se adapteze la necesităţile şi la particularităţile fiecărei ferme în parte.


HIBRIZI GĂINI OUĂTOARE - DATE COMPARATIVE

STANDARDE MINIME PENTRU GĂINILE OUĂTOARE
Standardele minime ce trebuie respectate pentru găinile ouătoare sunt prevăzute în Directiva 1999/74/CE a Consiliului Europei. Directiva nu se aplică în cazul unităţilor cu mai puţin de 350 de găini ouătoare şi a unităţilor care cresc găini ouătoare de prăsilă. Cu toate acestea, unităţile în cauză continuă să se supună cerinţelor relevante ale Directivei 98/58/CE.


Dispoziţii aplicabile la sistemele alternative

Toate sistemele de creştere trebuie dotate astfel încât toate găinile ouătoare să aibă: fie alimentatoare lineare, care asigură cel puţin 10 cm pe cap de pasăre, fie alimentatoare circulare, care asigură cel puţin 4 cm pe cap de pasăre; fie jgheaburi de băut continue, ce asigură 2,5 cm pe cap de găină, fie jgheaburi de băut circulare, ce asigură 1 cm pe cap de găină.

De asemenea, acolo unde se folosesc dispozitive tip biberon sau căni, trebuie să existe cel puţin un dispozitiv tip biberon sau o cană la fiecare 10 găini. Atunci când punctele de băut sunt plumbuite, cel puţin două căni sau două dispozitive tip biberon trebuie să se afle în apropierea fiecărei găini.

Trebuie prevăzut cel puţin un cuibar la fiecare şapte găini. Atunci când se folosesc cuibare de grup, trebuie să fie cel puţin 1 mp de spaţiu de cuibar pentru cel mult 120 găini. Stinghiile trebuie să fie adecvate, fără margini ascuţite şi care să asigure cel puţin 15 cm pe găină. 

Stinghiile nu trebuie să fie montate deasupra gunoiului; distanţa orizontală dintre stinghii trebuie să fie de cel puţin 30 cm, iar distanţa orizontală dintre stinghii şi perete trebuie să fie de cel puţin 20 cm.

În cazul în care sistemele de creştere sunt folosite acolo unde găinile ouătoare se pot mişca liber între diferite niveluri: trebuie să nu existe mai mult de patru niveluri; spaţiul de trecere între niveluri trebuie să fie de cel puţin 45 cm; locurile de băut şi de mâncat trebuie distribuite în aşa fel încât să ofere acces egal pentru toate găinile; nivelurile trebuie aranjate astfel încât să împiedice căderea pe nivelurile inferioare.

În cazul în care găinile ouătoare au acces la spaţii în aer liber: trebuie să existe mai multe deschizături auxiliare care să ofere acces direct afară, de cel puţin 35 cm înălţime şi 40 cm lăţime şi dispuse de-a lungul întregii clădiri; în orice caz, este nevoie de o deschidere totală de 2 m la 1000 de găini. 

Spaţiile în aer liber trebuie să fie: de o suprafaţă corespunzătoare densităţii de păsări şi caracteristicilor solului, pentru a preveni orice contaminare şi dotate cu adăpost pentru vreme rea şi protecţie împotriva animalelor de pradă şi, după caz, cu jgheaburi de băut corespunzătoare.

Densitatea de păsări nu trebuie să depăşească nouă găini ouătoare pe mp de suprafaţă utilizabilă. Cu toate acestea, acolo unde suprafaţa utilizabilă corespunde suprafeţei de teren disponibile, statele membre pot, până la data de 31 decembrie 2011, să autorizeze o densitate de păsări de 12 găini pe mp de suprafaţă disponibilă pentru stabilimentele care aplică acest sistem la data de 3 august 1999.

În numărul viitor vom prezenta dispoziţiile aplicabile creşterii în sisteme de coteţe neîmbunătăţite şi îmbunătăţite.

SURSA: REVISTA FERMA

O nouă fermă de reproducție în peisajul zootehnic moldav!

Pe frumoasele meleaguri ale comunei Gorban, în satul Podul Hagiului, județul Iași, o localitate de răzeși de pe malul Prutului, pe amplasamentul unei vechi ferme de vaci de dinainte de Revoluție, Ionel Isari și Răzvan Gheorghiu au pornit o afacere zootehnică pe care puțini s-ar încumeta s-o facă: au pus bazele unei ferme de reproducție suină.  

După ’89, zootehnia nu a scăpat de frământările tranziției de la economia centralizată la cea de piață. Acest lucru a dus la închiderea majorității complexelor zootehnice, printre care și cele de creștere a porcilor. Dacă sectorul de îngrășare a început să se redreseze, mai ales după aderarea României la UE și datorită fondurilor europene, în domeniul reproducției puțini fermieri au avut curajul să investească. 

Așa am ajuns în situația în care peste 70% din efectivele la îngrășat sunt importate din Danemarca sau Germania la prețuri deloc de neglijat, iar calitatea produsului importat lasă de dorit uneori. Deci apariția unei ferme de reproducție în sectorul porcin este într-adevăr un eveniment care trebuie subliniat, mai ales că această fermă a fost realizată din fonduri proprii.

Afacerea de la Gorban a fost gândită și pusă în practică de doi specialiști, unul în zootehnie, celălalt în economie agrară. Răzvan Gheorghiu (foto) a lucrat peste zece ani în sectorul de reproducție suine în Danemarca. Cu experiența profesională acumulată în țara cu efectivul cel mai mare de porcine din Europa, cei doi, Ionel Isari și Răzvan Gheorghiu, au demarat procesul de modernizare și de transformare a fostei ferme de vaci. 

Casă: șase adăposturi pentru 690 capete

Astfel, din cele șase adăposturi, în prima etapă au modernizat două hale cu o suprafață totală de aproximativ 2200 mp. Capacitatea finală a fermei va fi de 690 capete scroafe, dar în urma investițiilor destul de mari în prima etapă, au fost pregătite pentru populare doar cele două adăposturi cu o capacitate, în prima fază, de 320 capete. Investițiile totale pentru modernizarea celor două adăposturi au ajuns la aproximativ 500.000 euro, bani obținuți din credite, cât și din munca celor doi în Danemarca. „Cele două hale au fost compartimentate pentru a realiza fluxul tehnologic, adică însămânțare, gestație, maternitate, creșă și tineret, avem și un sector de producție nutrețuri combinate. Dorim să realizăm un circuit închis pentru scăderea costurilor de producție. România este o piață de desfacere în creștere pe acest sector, există un deficit foarte mare pe sectorul de reproducție”, ne-a declarat Răzvan Gheorghiu.

Echipamentele sunt complet automatizate pentru asigurarea factorilor de microclimat, ventilație, lumină, căldură, umiditate, asigurând confortul tehnologic atât scrofițelor, cât și produșilor obținuți. Administrarea hranei și a apei se asigură automat, iar evacuarea dejecțiilor se realizează hidraulic pe pernă de apă. A fost necesară și reabilitarea termică a clădirilor, ceea ce a însemnat costuri suplimentare.

Masă: producție vegetală pe 700 ha

Tot pentru a scade costurile de producție, ferma are și un sector vegetal de aproximativ 700 hectare, pentru a asigura cerealele de bază. „Pe partea vegetală noi am început în 2010 cu 200 ha, iar acum am ajuns la aproximativ 700 ha, avem toată gama de utilaje care să deservească sectorul vegetal. În paralel cu sectorul vegetal, am început modernizarea celor două adăposturi pentru secorul zootehnic, cum am realizat totul din resurse proprii și din credite, a durat apropae șase ani ca să ajungem la momentul acesta, adică să populăm cu 260 scrofițe în prima etapă. Marți (16 august - n.r.) ne vin scrofițele din Danemarca. Prin adoptarea unei tehnologii de ultimă generație, un control sanitar veterinar strict, cât și un management performant al fermei, am redus la minimum riscurile” ne spune Ionel Isari. 

Rasă: genetică din Danemarca

Cei doi investitori, Ionel și Răzvan, mizează pe material genetic de ultimă generație din Danemarca, astfel scrofițele sunt produse din încrucișări dintre rasele Landrace și Yorkshire, iar la nivelul fermei acestea vor fi încrucișate cu rasa Duroc, obținând astfel hibridul de carne utilizat în fermele de îngrășare. „Preconizăm să obținem 14 purcei la fătare și, calculând mortalitatea, rămân undeva la 12 purcei înțărcați, iar la aproximativ 25-30 kg, purceii vor fi livrați către fermele de îngrășare. Vorbim de aproximativ 2,2 fătări pe an pe cap de scroafă. La aceste calcule suntem pe profit, dar știți cum este în agricultură, până nu livrezi marfa către beneficiar, nu ești sigur de nimic”, mărturisește Răzvan Gheorghiu.

Integrarea poducției este o necesitate 

Pentru a fi competitivi pe această piață, secorul vegetal a fost cuplat cu sectorul zootehnic, prin intermediul unui micro-FNC pentru producerea de nutrețuri. Sectorul vegetal asigură cam 80% din necesarul de furaje al sectorului zoothnic, diferența de 20% reprezentând șrot de soia, premixuri și micro și macroelemente, care nu pot fi produse la nivelul fermei. Ionel Isari ne precizează că „fără o integrare a sectoarelor, nu făceam nimic, iar ca să depinzi de cineva din punct de vedere al furajării, iar nu este bine, deoarece 80% din costul de producție este reprezentat de cheltuielile cu furajarea. Acum prețul la cereale este destul de mic, de exemplu 50-55 bani/kg la grâu. Dar ce te faci în anii când ajunge prețul la 1 leu/kg?! Chiar dacă la momentul de față economiile realizate cu sectorul vegetal sunt destul de mici, pe termen lung se va cunoaște. Sperăm ca după ce ajungem la capacitate maximă de 690 de scrofițe pe serie, să dezvoltăm și un sector de îngrășare, dar astea sunt planuri de viitor.”

Noi nu putem decât să le urăm succes celor doi și așteptăm o invitație în fermă după finalizarea primei serii, pentru a putea discuta despre plusuri și minusuri în acest sector.

Articol publicat in revista Ferma nr.15(176) 1 - 15 septembrie 2016

REVISTA FERMA

Piedici prea mari în calea dezvoltării fermelor mici

Reuniunea Regională a Experților în Zootehnie, desfășurată la Iași, în perioada 12-13 ianuarie 2015, s-a încheiat cu o sumă de propuneri înaintate Ministerul Agriculturii, referitoare la clarificări și simplificări ale legislației care reglementează activitatea și organizarea fermelor mici.

În centrul dezbaterilor s-au aflat două probleme concrete: prima - statutul și perspectivele fermelor familiale, iar a doua - distanțele minime față de locuințe, la care pot fi amplasate fermele zootehnice.

Câte ordonanțe, atâtea contradicții
Fermieri și specialiști în domeniul creșterii animalelor au dezbătut timp de două zile mai multe aspecte legate de statutul fermei țărănești, considerată fermă de familie, dar care, se pare, „beneficiază” de o legislație ambiguă și chiar contradictorie. ”Legislația națională este contradictorie, inclusiv cu cea europeană, în privința dimensiunii fermelor. Chiar și măsurile pentru proiectele fermei familiale promovate prin PNDR-ul nostru, în speță cele pe creșterea păsărilor, contravin reglementărilor europene. De ce? Aceste proiecte se referă la un efectiv de 4000 de capete găini ouătoare, iar OUG 108/27.06.2001 privind exploatațiile agricole, la Cap. II - «Dimensionarea exploatațiilor agricole», art. 5 - (1), specifică faptul că pentru exploatațiile cu găini ouătoare efectivul minim trebuie să fie de 2000 de capete, iar la păsări pentru carne - 5000 de capete”, atrăgea atenția Leonard Stafie, reprezentant al Asociației Profesionale a Crescătorilor de Păsări pentru Carne și Ouă din județul Iași.
Specialistul precizează că, potrivit aceleiași Ordonanțe, „exploatațiile agricole cu dimensiuni sub limitele prevăzute la art. 5 alin. (1) sunt exploatații agricole familiale. Dacă legea spune că exploatația sub 2000 capete găini ouătoare este fermă familială, atunci cum poți promova proiecte cu o capacitate de 4000 de capete pentru aceste tipuri de ferme? Mai mult, standardele de bunăstare la păsări se aplică pentru efective de la 350 capete găini ouătoare și de la 500 capete pentru puii de carne. Observați, așadar, că aici vorbim de o altă dimensiune minimă a efectivului pentru fermele familiale”, atenționează Leonard Stafie.
Pe de altă parte, la Iași, a fost adusă în atenție și problema unor prevederi legislative naționale contradictorii, cu privire la aceiași categorie de ferme..., de familie. „De exemplu, OUG nr. 43/15.05.2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea și susținerea fermelor de familie și facilitarea accesului fermierilor la finanțare arată că dimensiunea economică a fermei de familie este cuprinsă între 2 și 50 UDE (unitate de dimensiune economică). Dacă vom concretiza pe creșterea păsărilor, conform OUG nr. 43, ferma familială trebuie să aibă între 568 capete (2 UDE) și 14.204 capete (50 UDE) găini ouătoare, iar conform OUG 108/27.06.2001, ferma familială trebuie să dețină sub 2000 capete (6,5 UDE). Nu vi se pare ceva în neregulă?”, întreba (retoric?) specialistul ieșean.

Încă o prevedere care miroase, de departe, a anomalie
O altă problemă încă nerezolvată, din perspectiva fermierilor, este reprezentată de unele dintre prevederile cuprinse în Ordinul nr. 119/2014 al Ministerului Sănătății pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației. Mai exact, există „nepotriviri” importante, legate de distanțele minime față de ultima casă din localitate, la care pot fi amplasate aceste ferme zootehnice. „În Ordinul nr. 119/2014 , la Art. 11 se arată că, de exemplu, 200 de vaci pot fi crescute la 100 m față de ultima casă, dar 101 de găini trebuie duse la 500 m. Nu credem că este tocmai în regulă. Au fost semnalate de Asociația noastră, în mod repetat și în scris, inclusiv problemele acestor distanțe, dar și situația numărului maxim de animale și de păsări din gospodării, respectiv maxim 6 animale în total și maxim 50 de păsări. Fără alte precizări... Adică pot fi 50 de prepelițe și 50 de struți, de exemplu?!

Grup științific de lucru 
Chiar la începutul anului 2015, inițiatorii acestor dezbateri s-au dus cu jalba-n proțap la București, la Ministerul Agriculturii. Acolo au fost primiți de secretarul de stat Daniel Botănoiu. „În urma expunerilor noastre privitoare la aceste nepotriviri sau omisiuni și în urma cererii noastre de a se constitui un grup științific de lucru în vederea reanalizării/modificării amintitului Ordin, ni s-a transmis un document oficial prin care ni se anunță demararea acțiunii de constituire a respectivei echipe în care să fie incluși și reprezentanți ai Ministerului Sănătății. Sperăm să putem aduce lucrurile la normalitate pentru că, așa cum s-a semnalat și la acestă reuniune, problema nu ar fi să îți amplasezi ferma undeva în mijlocul câmpului dacă ai avea utilitățile, ci costul exorbitant pentru cel care o ia de la zero și care ar trebui să suporte singur toate investițiile în infrastructura până la fermă. Acestea toate nu au cum să încurajeze investițiile în zootehnie și de-ar fi să fie o piață cât China pentru produsele zootehnice, tot nu reușești să devii profitabil. De ce? Tocmai pentru că, de exemplu, te costă o avere racordarea la rețeaua electrică și, în condițiile prezenței acestor prevederi din Ordinul nr. 119/2014, ești îngrădit să îți faci ferma cât mai aproape de rețelele de utilități existente”, sublinia Daniel Simeanu, profesor al Facultății de Zootehnie Iași.

Cooperativele! Sunt sau nu forme asociative?
Dezbaterile din cadrul Reuniunii Experților în Zootehnie desfășurată la Iași au reliefat și alte probleme importante, precum condițiile stufoase și greoaie pe care trebuie să le îndeplinească cel care dorește să treacă pragul subzistenței în agricultură. De asemenea, a fost semnalat faptul că în acest moment Cooperativele nu sunt incluse la "forme asociative" și nu primesc punctaj la selecție, în cazul accesării unor proiecte europene.
„Sperăm că până la urmă, în forma finală a noului PNDR se vor regăsi și aceste puncte de vedere, pentru promovarea reală a fermierilor mici și mijlocii și pentru acordarea de șanse egale de dezvoltare și acces la finanțare. Aceasta, cu atât mai mult cu cât oamenii privesc în ansamblu și pe termen mediu și lung investițiile. După cum a reieșit și din aceste dezbateri, concret, crescătorii de păsări doresc inclusiv investiții în abatoare mobile, pentru valorificarea mai rapidă și mai ușoară a producției. Numai că legislația stufoasă și pe alocuri contradictorie, lipsa consilierii adecvate și înlocuirea exagerată a serviciilor de consultanță cu supercontroale din toate părțile și dificultățile în a accesa fonduri ș.a.m.d. îi descurajează" , încheia Leonard Stafie.
Caracterul practic al întâlnirii profesionale de la Iași a fost conferit și de prezentarea a două proiecte pilot, respectiv „Exploatație integrată de creștere a puilor de carne în sistem liber tradițional” și „Înființare fermă familială pentru creșterea găinilor ouătoare în sistem free range (cifra 1)”.
Potrivit unei statistici expuse la prezentul eveniment, pentru găini ouătoare cu cifra 1, în sistem free-range, avem numai 6 exploatații cu un efectiv total de 29.979 păsări, ceea ce reprezintă 0,4% din efectivul total de găini ouătoare din fermele comerciale.
Reuniunea Regională a Experților în Zootehnie a fost organizată de către Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală (RNDR) și are caracter itinerant. După dezbaterile de la Iași, alte runde de discuții au avut loc la Focșani și la Timișoara.

Petronela COTEA MIHAI
redactor Radio România Iași


PROPUNERI PENTRU PERFECTAREA LEGISLAȚIEI
Reuniunea Regională a Experților în Zootehnie s-a încheiat cu o sumă de propuneri. Iată câteva dintre acestea:
• definirea clară din punct de vedere juridic a noțiunii de „fermă de familie”;
• anularea celor două Ordonanțe contradictorii și excluderea limitării prin dimensionare economică a fermei de familie;
• includerea/menținerea cooperativelor agricole ca forme asociative în propunerile pentru PNDR, pentru acordarea de punctaj la selecție și a unui punctaj mai mare față de alte forme de asociere. Prin asocierea în Cooperativă se poate realiza și acel deziderat de integrare a producției pe orizontală și verticală, amintit, de altfel, în noul PNDR. Se evită astfel și o posibilă discriminare pentru cei care au ales să se asocieze în acest mod. 
• acordarea de punctaj diferențiat, în funcție de sistemul de creștere, așa cum este diferențiat și modul de creștere în sistem ecologic. În ceea ce privește acordarea de punctaj la selecția proiectelor pentru creșterea animalelor în sistem tradițional, se face referire directă la creșterea puilor de carne în sistem tradițional și a găinilor ouătoare în sistem "free range" (notarea oului cu cifra 1). Un argument în plus este faptul că și legislația europeană reglementează aceste tehnologii. De exemplu, dacă pentru sistemul ecologic se acordă 5 puncte, pentru sistemul tradițional să se acorde 3 puncte.
• utilizarea de către instituțiile abilitate și promovarea la nivel național a Standardelor de fermă inclusiv acordarea de ISBN pentru protecția drepturilor de autor. Proiectele tehnice trebuie să aibă avizul unui tehnolog recunoscut, care să își asume atât punerea în practică a proiectului, cât și faptul că acesta funcționează. Scopul este acela de evita experiența nefericită de până acum, în care s-au aprobat proiecte cu tehnologii imposibil de pus în practică!

Ferma

SURSA:  REVISTA FERMA