ISTORIA NE OBLIGĂ să luăm atitudine. LICEELE AGRICOLE NU POT EXISTA fără terenuri, clădiri şi dotări!

Leonard STAFIE, Nicoleta DRAGOMIR

Cel mai recent eveniment al proiectului SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL a avut loc, în ziua de 7 decembrie 2018, la Liceul Tehnologic Agricol “Alexandru Borza” din Ciumbrud, judeţul Alba. Ni s-au alăturat peste o sută de persoane care s-au implicat în organizarea, mediatizarea şi transmiterea mesajului nostru.

Toţi cei implicaţi în proiect spunem într-un glas: ISTORIA NE OBLIGĂ! Ne obligă să luăm atitudine cei peste 84 de ani de la înfiinţarea liceului din Ciumbrud sau cei peste 187 de ani de activitate neîntreruptă ai Liceului tehnologic agricol "Mihail Kogălniceanu" din Miroslava, judeţul Iaşi.
ISTORIA NE OBLIGĂ să nu uităm că educaţia agricolă nu se poate face fără pământ, fără laboratoare, fără ferme pentru practică zootehnică şi vegetală.
ISTORIA NE OBLIGĂ să nu uităm de unde am plecat cu toţii, să nu uităm că suntem fii şi fiice ale unui popor care, de multe ori, nu îşi merită soarta ce i-a fost zămislită de către cei care uită că sunt români. ISTORIA NE OBLIGĂ să NU repetăm greşelile trecutului şi să facem orice efort e nevoie pentru a le îndrepta. ISTORIA ne mai dă o şansă, haideţi să nu o mai irosim!
ISTORIA NE OBLIGĂ să NE UNIM şi să SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL!

Aproximativ jumătate din cei peste 100 de participanţi a evenimentul "SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL" de la Liceul Tehnologic Agricol din Ciumbrud

Peste 250 de licee agricole în anii '90. Puţin peste 40, în 2018!
Proiectul iniţiat de Revista Ferma, prin Fundaţia Revistei Ferma, nu înseamnă doar turul liceelor agricole şi promovarea activităţii acestor instituţii de învăţământ preuniversitar. Am bifat cel de-al patrulea eveniment cu public şi anul viitor vor fi mult mai multe. Plus alte câteva evenimente de promovare. Însă o preocupare importantă în perioada următoare este depistarea problemelor grave cu care se confruntă liceele agricole: lipsa dotărilor, a fermelor de practică pentru elevi, lipsa acută a finanţării şi, din păcate, în multe situaţii se pregăteşte DEPOSEDAREA liceelor de bunuri, clădiri, terenuri, care fac obiectul unor interese, litigii, revendicări şi alte asemenea speţe.

ESTE INADMISIBIL ca procesul de educaţie să fie perturbat şi chiar întrerupt, supus unor asemenea decizii care, în multe cazuri, au dus la desfiinţarea multor unităţi de învăţământ preuniversitar agricol!!!
Şi atunci, ne mirăm de ce vorbim de PARADOXURI chiar şi în educaţia agricolă? Lumea agricolă - companii, fermieri, cercetare - are nevoie de specialişti instruiţi în liceele de profil. Firmele sunt dispuse să-i finanţeze şi să-i pregătească pe viitorii angajaţi încă de pe băncile şcolii. Desigur, a scăzut numărul elevilor. Cu siguranţă trebuie să lucrăm şi la mentalitatea părinţilor, să îi convingem că AGRICULTURA este întotdeauna o meserie DE VIITOR, bine cotată şi bine plătită când vine vorba de tineri educaţi şi bine instruiţi. Vom face şi asta, ne vom implica în organizarea unor campanii de sensibilizare şi conştientizare a comunităţilor rurale!

Însă problemele cu adevărat acute apar atunci când INTERESELE PRECEDĂ EDUCAŢIA! Când autorităţile care ar trebui să ia atitudine asistă impasibile la declinul unor licee agricole cu zeci de ani vechime, cu rezultate şi investiţii care sfidează incredibil realitatea tristă, subfinanţarea sau nepăsarea. Dar se pare că nici realizările şi nici notorietatea liceelor, pe merit câştigate şi pe deplin meritate nu sunt suficiente, atunci când în procesul educativ intervin entităţi terţe, interesate exclusiv de clădiri, terenuri, bani!
Vă oferim doar două exemple, din păcate sugestive pentru subiectul acestui articol.

Liceul din Ciumbrud, la un pas de a pierde o clădire, internatul şi o suprafaţă de teren
La evenimentul nostru desfăşurat la Liceul Tehnologic Agricol "Alexandru Borza" din Ciumbrud au participat şi preşedintele Consiliului Judeţean, un reprezentant al Instituţiei Prefectului, consilieri locali şi judeţeni, un deputat... cu toţii au dat asigurări că situaţia liceului va fi rezolvată. Starea de fapt însă este cel puţin îngrijorătoare şi pune în pericol munca de peste 18 ani a actualei conduceri a liceului, investiţiile şi soarta elevilor care învaţă aici.

Aflăm dintr-un articol publicat în ziarul Unirea la data de 18 noiembrie a.c., faptul că, cităm: Eparhia Reformată din Ardeal a primit decizie favorabilă de la Curtea de Apel Alba-Iulia într-un proces privind situaţia unei clădiri a liceului din Ciumbrud, internatul acestuia şi o suprafaţă de teren aferentă. Curtea de Apel Alba Iulia a admis în parte solicitarea Eparhiei Reformate din Ardeal cu privire la anularea unei decizii a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România (...) ”Admite în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România şi în consecinţă: Anulează Decizia nr. 7767/28.02.2018 emisă de către pârâtă. Obligă pârâta să procedeze la soluţionarea pe fond a cererilor formulate de reclamantă privind retrocedare în natură sau prin măsuri reparatorii a imobilului înscris iniţial în CF 839 a localităţii Ciumbrud, nr. top 62, 63 transcris în CF 72793 Aiud, cu destinaţia de clădire liceu şi clădire internat şi teren în suprafaţă de 11.567 mp. Respinge în rest acţiunea”, se precizează în conţinutul deciziei de la Curtea de Apel. Comisia specială a Guvernului poate formula recurs la Înalta Curte de de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit istoricului publicat pe site-ul Liceului din Ciumbrud, unitatea şcolară a fost înfiinţată în anul 1934 şi a început activitatea în 20 octombrie 1935.
Organizarea administrativă a şcolii din Ciumbrud a început în 1934 când Colegiul ”Bethlen Gabor” din Aiud a cumpărat proprietatea Kemeny Arpad, constând în primul rând din plantaţia de vie, castelul şi câteva clădiri aflate într-o stare destul de avansată de degradare. Terenul unde se afla şi se află şcoala a fost proprietatea baronului Kemeny care a tutelat şcoala între anii 1935-1948, la înfiinţarea ei şcoala a având în proprietate 48,9 ha pământ.
La aceaşi adresă în anul 1935 a luat fiinţă Şcoala Viticolă Tehnică de Maiştri care cuprindea şcoala profesională viticolă de iarnă cu durata de 2 ani, numărul elevilor înscrişi în primul an fiind de 49 de elevi. În construcţiile şcolii a fost amenajat depozitul de vin, crama, grajdul pentru animale de muncă şi remiza pentru atelaje, grajdul pentru iepuri, internatul pentru elevi şi locuinţele pentru salariaţi.
În anul 1947 şcoala s-a transformat în Şcoala Practică Agicolă de 3 ani. În baza decretului 176 publicat în Monitorul Oficial 177 din 3 august 1948 proprietatea şi bunurile mobile sunt preluate de Şcoala din Ciumbrud.

Nu putem contesta deciziile unei instanţe judecătoreşti, mai ales că procesul încă este pe rol. Sincer, nici nu ne interesează cine, cum şi de ce revendică. Problema şi marea întrebare este CE FACEM CU LICEELE AGRICOLE? Întrebăm autorităţile competente ce alternative au la situaţiile de acest gen? Vom face şi câteva adrese oficiale în acest sens pentru că iminenţa unei hotărâri definitive nefavorabilă liceului ar însemna pur şi simplu PUNEREA LA ZID a PESTE 84 DE ANI DE ISTORIE ŞI EDUCAŢIE AGRICOLĂ!

STRIGĂTOR LA CER! ADS obligă Liceul Agricol din Miroslava la predarea unui teren de 121 de hectare
În fapt, se arată în Memoriul conducerii Liceului Tehnologic Agricol "Mihail Kogălniceanu" Miroslava, judeţul Iaşi, prin acţiunea introductivă, Agenţia Domeniilor Statului (ADS), prin reprezentant legal, a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 86194/4.06.2004 emis pentru suprafaţa de 50 ha în favoarea Grupului Şcolar Agricol Mihail Kogălniceanu Miroslava - Iaşi şi predarea efectivă a terenului în suprafaţă de 121 ha.
"Motivele invocate de către ADS, deşi sunt neclare şi ambigue, ne fac să înţelegem că temeiul ar fi Legea 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin terenuri agricole şi înfiinţarea ADS-ului", se arată în documentul citat.

Instituţia de învăţământ din Miroslava are un istoric îndelungat fiind înfiinţată ca şcoală agricolă în 1831. De-a lungul timpului ea a funcţionat sub diferite forme, iar denumirea de liceu a dobândit-o în perioada comunistă. Pentru buna desfăşurare a activităţii a fost necesară dobândirea de terenuri agricole; unele terenuri au fost cumpărate, iar altele au fost donate de către personalităţi ale vremii. În anul 1854, prin HCM nr. 90/1854, tot patrimoniul a fost trecut în administrarea Gospodăriei Agricole de Stat Miroslava. Prin HCM 428/1962, clădirile şi suprafeţele de teren aferente au fost trecute în administrarea şcolii, însă terenurile agricole au rămas în administrarea unităţii agricole de stat.
Prin Legea 15/1990 a fost înfiinţată societatea comercială SAZPIC MIROSLAVA S.A. iar unitatea de învăţământ a început astfel demersurile pentru recuperarea terenului necesar desfăşurării activităţii. În acest sens au fost depuse nenumărate cereri, note de fundamentare, atât la Ministerul Agriculturii, cât şi la Ministerul Învăţământului. În anul 1996, solicitările s-au concretizat, iar Guvernul României a hotărât predarea unei suprafeţe de 107 ha, teren agricol-arabil, din patrimoniul S.C SAZPIC MIROSLAVA S.A. în patrimoniul Ministerului Învăţământului şi în administrarea şcolii. "Prin hotărârea nr. 174, Comisia Judeţeană de Fond Funciar, hotărăşte reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 107 ha teren agricol în favoarea instituţiei noastre. Suprafaţa respectivă este restituită ca urmare a posesiei avute anterior şi care este atestată prin Certificatul nr. 1357/17.03.1994, emis de către Direcţia Generală a Arhivelor Statului", se arată în memoriul conducerii actuale a liceului din Miroslava.
Cu toate că prin HG s-a hotărât atribuirea unui teren de 107 ha, unităţii i-au fost predate efectiv 89 ha, restul de 18 ha nemaifiind cedate. În momentul de faţă unitatea deţine doar cele 50 ha conform tilului de proprietate nr. 86194 eliberat în 04.06.2004, în temeiul Legii 1/2000 deoarece, pentru restul terenului au fost eliberate, în mod ilegal, titluri de proprietate în favoarea unor persoane fizice sau juridice, aspecte exemplificate în acţiunea juridică.

Cele 50 de hectare au fost donate de către Olga Sturdza în anul 1946, în favoarea copiilor ce studiau la acest liceu, în favoarea viitorilor specialişti în agricultură de care statul şi societatea aveau nevoie în acea perioadă. "În ceea ce priveşte punctul de vedere a reclamanţilor cu privire la întinderea donaţiei doar pentru 20 ha, nicidecum pentru cele 50 ha pentru care s-a eliberat titlu de proprietate, considerăm că Certificatul nr. 1357/1994 eliberat de Direcţia Generală a Arhivelor Statului este mai mult decât concludent, iar din acesta reiese întreaga suprafaţă deţinută de către instituţia noastră, precum şi natura ei. Din păcate, titlul a fost eliberat doar pentru 50 ha deoarece aceasta era suprafaţa maximă prevăzută pentru care se putea elibera titu de proprietate în baza Legii 1/2000", se arată în Memoriu.

Până când justiţia îşi va spune decizia finală, ISTORIA NE OBLIGĂ, şi de această dată, să nu ignorăm cei 187 de ani de existenţă ai Şcolii agricole de la Miroslava! Lipsirea instituţiei de suprafeţele de teren care fac obiectul litigiului cu ADS va duce, cu siguranţă, la dispariţia acesteia. O moarte urâtă, ca o pată ruşinoasă pe obrazul celor care nu înţeleg că, mai presus de interese, bani, posesii, se află NECESITATEA de a avea tineri educaţi, instruiţi, care să ne asigure VIITORUL ca naţie. Ori, exact ca în agricultură, nu putem face ÎNVĂŢĂMÂNT AGRICOL fără PĂMÂNT! S-a auzit acolo, la "domeniile statului"?!

SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL şi credem că fiecare dintre noi ar trebui să facă asta. Paşii mici, dar mulţi pot duce la SUPRAVIEŢUIREA a ceea ce a mai rămas din vestitele LICEE AGRICOLE ale României.

Vom continua!

SURSA REVISTA FERMA

Leonard Stafie: „ŞI EU AM ABSOLVIT LICEUL AGRICOL!”

Leonard Constantin Stafie

Citind articolul colegului Ludovic Cziszter - ”Şi eu am absolvit liceul agricol” - mi-am adus aminte, cu drag şi nostalgie cum a reuşit viaţa să mă aducă la Liceul agricol de la Miroslava. Mă gândesc acum că nu ar fi rău să ne spunem fiecare povestea, ca un îndemn pentru părinţi de a-şi îndruma copiii spre un liceu cu profil agricol.

Povestea începe cam aşa: în primăvara anului 1991 părinţii mei se gândeau oare spre ce direcţie să mă îndrume, eu fiind ”băiet din şentru, di pi chetrile Iaşului”, cu înclinaţii mai mult spre electronică şi mecanică decât spre biologie. Până la urmă logica părinţilor a fost pragmatică: ”dacă merge la un liceu teoretic şi nu are capacitatea de a merge mai departe şi nu are nici o meserie moare de foame, dacă merge în zona industrială, la un liceu industrial, nu cred că este o soluţie foarte bună din cauza anturajelor”. Aşadar soluţia de compromis a fost să mă trimită la Liceul Agricol ”Mihail Kogălniceanu” de la Miroslava, judeţul Iaşi, la profilul veterinar, pe principiul: ”dacă nu o vrea să urmeze cursuri universitare măcar nu moare de foame”. Menţionez că în familie nu aveam pe nimeni care să lucreze în agricultură...

Înscrierea şi primele zile de licean la Agricol
Îmi aduc aminte cu drag de ziua în care am fost cu tata şi am depus dosarul pentru înscriere, când am păşit pentru prima oară în liceu. Prima senzaţie a fost că sunt într-o staţiune turistică: rondouri de trandafiri, o alee la intrare străjuită de castani, un parc imens, totul aranjat pentru a primi noile generaţii de elevi.
După examenul de admitere - trebuie să precizez că eram 3,7 pe un loc - a venit şi prima zi de licean. După emoţiile de început, întâlnirea cu dirigintele şi noii colegi a venit şi primul şoc: ”începând de mâine timp de trei săptămâni sunteţi în practică la scos cartofi, programul este de la ora 8 la orele 17.00. Să veniţi echipaţi de muncă!”, ne-a spus dirigintele.
Clasa noastră a fost considerată ”o clasă de rebeli” pentru că marea majoritate eram din Iaşi, de la şcoli generale şi licee de renume. Din acest motiv am avut şi trei diriginţi de-a lungul celor patru ani de liceu: în primul an pe Livi Ionescu, în clasa a X-a şi a XI-a pe Sorin Lazăr iar ca o soluţie „de criză”, în clasa a XII-a diriginte ne-a fost Nicolae Cerchez care era şi directorul şcolii.
Naveta din cei patru ani de zile ne-a unit, pentru că în aceea perioadă era destul de dificil să ajungi la liceu, mai ales că, în clasa a XII-a a fost suspendată cursa către Miroslava timp de 6 luni de zile; astfel, am făcut naveta pe jos, 5 km dimineaţa şi 5 km seara.

Odată cu clasa a X-a a venit şi practica de specialitate...
Trecând peste începuturi, dacă în clasa a IX-a am avut un an mai dificil ca urmare a etapelor de adaptare la un alt mediu, la ”răutăţile” foştilor colegi din generală şi prietenilor din cartier pentru că ”sunt la liceu de la ţară” (asta cumva era ceva foarte ruşinos pentru ei), începând din clasa a X-a, odată cu practica de specialitate, parcă eram în altă lume faţă de tumultul şi agitaţia de la oraş.
În perioada respectivă încă mai existau vechile forme de organizare în zootehnie IAS-uri şi AEI-uri. Liceul se învecina cu fostul IAS Miroslava care avea o fermă zootehnică de vaci cu o capacitate de aproximativ o mie de capete Bălţată Alb cu Negru, unde eram aproape tot timpul când aveam laboratoare de specialitate. Liceul avea la vremea aceea un sector zootehnic cu o microfermă de porci la îngrăşat cu o capacitate de peste 200 de porci.
Generaţia de profesori pe care am avut-o, chiar dacă erau foarte duri pentru gusturile noastre, în timp ni s-a demonstrat că au fost un mare câştig pentru noi. De fapt, duritatea lor se manifesta mai ales pentru principiul ”ordine şi disciplină” dar, din punct de vedere pedagogic, erau nişte oameni deosebiţi. Trebuie să o menţionez pe doamna Margareta Runceanu, medic veterinar de meserie, cu multă experienţă practică şi educaţională, care a reuşit să ne insufle dragostea de meserie. Şi aici trebuie neapărat să relatez o poveste care mi-a rămas întipărită în minte...

„Stafie, vezi că vaca nu e garaj!”
Eram la laborator la disciplina obstetrică şi ginecologie, lecţia distocii la fătare, prin care eram învăţaţi pe mulaj cum să intervenim în diferite situaţii. Eu am nimerit la aşezarea transversală a fătului la taurine şi trebuia să întorc fătul în poziţia normală de fătare la care încep manevrele învăţate teoretic. Deodată se aude o voce: ”Stafie, vezi că vaca nu este garaj! Nu ai nici loc, nici timp să întorci tirul!”. Nu prea am înţeles eu la momentul respectiv ce a vrut să spună doamna Runceanu cu toate explicaţiile, însă ulterior, pe când eram la AEI Bălteni în practică şi am fost pus într-o situaţie reală mi-am adus aminte de cuvintele spuse şi mi-am dat seama că acesta era adevărul: ”Nu ai nici loc, nici timp să întorci tirul”. La Bălteni am avut un tehnician veterinar absolvent de Miroslava - promoţia 1986 care mi-a deschis mintea cu privirea la realităţile practice din ferma de vaci.

Clasa noastră a înfiinţat postul de radio al liceului
Cu timpul şi atitudinea prietenilor din cartier şi a foştilor colegi s-a schimbat, deoarece seara când ne întâlneam le povesteam ce năzbâtii sau ce noutăţi am mai învăţat, astfel că au ajuns la concluzia că, într-adevăr, liceul agricol este o altă lume, mult mai frumoasă decât un liceu de la oraş pentru că, în afară de viaţa de licean şi de agitaţia de peste zi noi, cei de la liceul agricol eram ”favorizaţi” cu explorarea unui nou mediu şi noi informaţii despre viaţa agricultorului, o meserie frumoasă, grea, dar nu monotonă, ci provocatoare.
Dar să nu credeţi că toţi anii de liceu au fost numai ”învăţaţi şi iarăşi învăţaţi”. Am avut şi o activitate extraşcolară destul de bogată. Cel mai interesant a fost cu înfiinţarea postului de radioficare din şcoală. În perioada respectivă era un film la modă ”Salvaţi de clopoţel!” în care am văzut că aveau post de radio în liceu şi mi-am spus: Dar oare la noi nu se poate?
Astfel, într-o zi ne-am adunat nucleul ”dur din clasă” printre care îi menţionez pe foştii mei colegi Vladimir Păun, Silviu Pricop, Daniel Chiriac, Cătălin Munteanu, Cristi Platon şi am pus ţara la cale. Nu ştiam cum să abordăm problema la nivelul direcţiunii şcolii deoarece domnul Director Nicolae Cerchez era „un dur”. Până la urmă, am găsit varianta mai deschisă la colaborare în persoana directorului adjunct de la aceea vreme, Dumitru Bunea (cel care a şi realizat cel mai mare muzeu etnografic de la un liceu agricol, muzeu care îi poartă numele acum). Aşadar am făcut propunerea, dumnealui ne-a ascultat şi ne-a îndrumat. A urmat o perioadă de strângere de semnături pentru susţinerea înfiinţării radioului de către toţi elevii şcolii şi la urmă marea confruntare cu domnul director. Discuţia a fost foarte scurtă şi la subiect: cine se ocupă şi îşi asumă, şcoala nu are bani deci voi elevii trebuie sa faceţi dotările necesare, activitatea de radio nu trebuie să influenţeze procesul educaţional, adică să nu fie un motiv de a lipsi de la ore sau de a nu învăţa!. Simplu şi la obiect şi uite-aşa a luat fiinţă un post de radio în cadrul şcolii, care a funcţionat până prin anii 2000, datorită unui inimos profesor, Constantin Timu. După trecerea anilor am realizat de fapt că cei doi directori realizau o echipă perfectă şi pentru elevi unul juca rolul de „poliţistul rău” şi unul „poliţistul bun”, dar erau încântaţi de ideile constructive şi care ne ţineau ocupaţi în timpul pauzelor.

Sunt multe poveşti frumoase din timpul liceului, dar nu avem la dispoziţie spaţiu şi poate nici nu sunt un bun povestitor, dar trebuie să menţionez că tot aici, la liceul agricol de la Miroslava am avut ocazia să întâlnesc şi să cunosc oameni de seamă ai vremii, printre care îi menţionez pe Preafericitul Patriarh Daniel al Bisericii ortodoxe, moştenitori ai familiei Sturdza, ambasadori, prefecţi, critici literari renumiţi şi mulţi alţii.

Acum, în calitatea de coordonator al proiectului "SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL", alături de Nicoleta Dragomir, proiect iniţiat de Revista Ferma prin Fundaţia Revistei Ferma, am ocazia de a mulţumi liceului care m-a format, prin promovare şi organizarea de evenimente care să-i ducă numele şi renumele mai departe, în viitor, la fel cum facem şi în cazul altor licee agricole din întreaga ţară.

Din toate aceste motive sunt mândru că sunt absolvent al unui liceu agricol!

Leonard Constantin STAFIE,
absolvent de Miroslava

SURSA REVISTA FERMA