Caracteristici productive ale hibrizilor de găini ouătoare

Pentru a veni în sprijinul crescătorilor de găini ouătoare, am realizat o prezentare comparativă a hibrizilor care se găsesc pe piaţa românească şi pe cea europeană.

Aşadar, dacă discutăm despre potenţialul genetic al hibizilor de găini ouătoare, HY-Line Brown şi HY-Line W36 au un potenţial de 357 de ouă respectiv 340 ouă (vezi tabel). 

Din punct de vedere al producţiilor de ouă obţinute în condiţii de fermă, observăm că cei doi hibrizi au o producţie mult mai bună, de 351 ouă respective 332-339 ouă. Consumul de furaje pentru producerea unui ou este de 142 g la Robar SL 2001 şi 95 g la HY-Line W36.

Din datele comparative privind greutatea medie a ouălor, observăm că hibridul HY-Line Brown are cele mai bune performanţe, respectiv o greutate medie a ouălor de 62,7 g la vârsta de 34 de săptămâni şi 66,9 g la vârsta de 70 săptămâni.

Greutatea corporală a găinilor ouătoare diferă în funcţie de hibrid. Astfel, hibridul de ouă HY-Line W36 este cel mai uşor, cu 1580 g la 70 săptămâni, iar hibridul Robar SL2001 are greutatea de 2270 g.


Alegeţi hibridul potrivit fermei dvs.!

În momentul în care achiziţionaţi hibrizi de găini ouătoare trebuie să aveţi în vedere toţi factorii amintiţi anterior. Dintre aceştia, cei mai importanţi sunt: producţia de ouă, consumul de furaj per ou şi greutatea corporală a găinilor.

Consumul de furaje şi producţia de ouă influenţează în mod direct cheltuielile unei ferme care exploatează găini ouătoare, iar greutatea corporală este necesară pentru calcularea densităţii pe metru pătrat, debitul de aer necesar, număr de cuibare, precum şi frontul de furajare şi adăpare.

Comparând datele prezentate, se observă că fiecare hibrid prezintă avantaje şi dezavantaje. În ţara noastră, la momentul actual, cel mai utilizat hibrid este HY-Line Brown.

Decizia cu privire la tipul de hibrid pe care crescătorul doreşte să îl achiziţioneze trebuie să fie cât mai bine fundamentată şi să se adapteze la necesităţile şi la particularităţile fiecărei ferme în parte.






STANDARDE MINIME PENTRU GĂINILE OUĂTOARE

Standardele minime ce trebuie respectate pentru găinile ouătoare sunt prevăzute în Directiva 1999/74/CE a Consiliului Europei. Directiva nu se aplică în cazul unităţilor cu mai puţin de 350 de găini ouătoare şi a unităţilor care cresc găini ouătoare de prăsilă. Cu toate acestea, unităţile în cauză continuă să se supună cerinţelor relevante ale Directivei 98/58/CE.


Dispoziţii aplicabile la sistemele alternative

Toate sistemele de creştere trebuie dotate astfel încât toate găinile ouătoare să aibă: fie alimentatoare lineare, care asigură cel puţin 10 cm pe cap de pasăre, fie alimentatoare circulare, care asigură cel puţin 4 cm pe cap de pasăre; fie jgheaburi de băut continue, ce asigură 2,5 cm pe cap de găină, fie jgheaburi de băut circulare, ce asigură 1 cm pe cap de găină.

De asemenea, acolo unde se folosesc dispozitive tip biberon sau căni, trebuie să existe cel puţin un dispozitiv tip biberon sau o cană la fiecare 10 găini. Atunci când punctele de băut sunt plumbuite, cel puţin două căni sau două dispozitive tip biberon trebuie să se afle în apropierea fiecărei găini.

Trebuie prevăzut cel puţin un cuibar la fiecare şapte găini. Atunci când se folosesc cuibare de grup, trebuie să fie cel puţin 1 mp de spaţiu de cuibar pentru cel mult 120 găini. Stinghiile trebuie să fie adecvate, fără margini ascuţite şi care să asigure cel puţin 15 cm pe găină.

Stinghiile nu trebuie să fie montate deasupra gunoiului; distanţa orizontală dintre stinghii trebuie să fie de cel puţin 30 cm, iar distanţa orizontală dintre stinghii şi perete trebuie să fie de cel puţin 20 cm.

În cazul în care sistemele de creştere sunt folosite acolo unde găinile ouătoare se pot mişca liber între diferite niveluri: trebuie să nu existe mai mult de patru niveluri; spaţiul de trecere între niveluri trebuie să fie de cel puţin 45 cm; locurile de băut şi de mâncat trebuie distribuite în aşa fel încât să ofere acces egal pentru toate găinile; nivelurile trebuie aranjate astfel încât să împiedice căderea pe nivelurile inferioare.

În cazul în care găinile ouătoare au acces la spaţii în aer liber: trebuie să existe mai multe deschizături auxiliare care să ofere acces direct afară, de cel puţin 35 cm înălţime şi 40 cm lăţime şi dispuse de-a lungul întregii clădiri; în orice caz, este nevoie de o deschidere totală de 2 m la 1000 de găini.

Spaţiile în aer liber trebuie să fie: de o suprafaţă corespunzătoare densităţii de păsări şi caracteristicilor solului, pentru a preveni orice contaminare şi dotate cu adăpost pentru vreme rea şi protecţie împotriva animalelor de pradă şi, după caz, cu jgheaburi de băut corespunzătoare.

Densitatea de păsări nu trebuie să depăşească nouă găini ouătoare pe mp de suprafaţă utilizabilă. Cu toate acestea, acolo unde suprafaţa utilizabilă corespunde suprafeţei de teren disponibile, statele membre pot, până la data de 31 decembrie 2011, să autorizeze o densitate de păsări de 12 găini pe mp de suprafaţă disponibilă pentru stabilimentele care aplică acest sistem la data de 3 august 1999.

În numărul viitor vom prezenta dispoziţiile aplicabile creşterii în sisteme de coteţe neîmbunătăţite şi îmbunătăţite.
SURSA: REVISTA FERMA

Oul si puiul dau bine... mai mult in eticheta!

De o buna perioada de timp, atunci cand ma aflu intr-un magazin alimentar dau o raita si pe la sectorul cu produse avicole (oua si produse din carne de pasare). Dupa marele scandal al „oului stresat”, mai toti producatorii din domeniu se intrec sa inscriptioneze ambalajele cu tot felul de mesaje.
De exemplu: „gaini crescute cu cereale”, „gaini crescute cu furaj natural”, „oua de la tara”, „oua de la bunica”, mai ramane sa mai spunem gaini crescute cu aer” si atunci cred ca va fi in regula pentru consumatorul de rand. Tot romanul ar trebui sa stie ca minim 70 la suta din furajul administrat gainilor ouatoare este compus din cereale. Asadar, acest gen de mesaje sunt doar instrumente de marketing si in nici un caz nu au legatura cu valoarea nutritiva a oului sau cu structura acestuia.

SURSA: REVISTA FERMA

Oul şi puiul dau bine....mai mult în etichetă, Revista Ferma, Timişoara nr 3, ISSN:1454-7732, februarie 2015, pg 106

Asiguraţi un climat corespunzător în adăposturile de păsări!

Temperatura şi umiditatea sunt factori deosebit de importanţi pentru toate categoriile de păsări. Aceştia trebuie să asigure în permanenţă confortul termic, pentru ca păsările să pună în evidenţă toate caracterele productive. Temperatura şi umiditatea sunt într-o strânsă legatură, ele influenţând mecanismul de termoreglare al păsărilor.

Termoreglarea 

Capacitatea de termoreglare a păsărilor variază mai ales în funcţie de vârstă. Păsările dispun de mecanisme de termoreglare mai puţin elastice decât mamiferele, rezultând astfel o adaptare mai greoaie la factorii de temperatură. 

Deplina funcţionare a mecanismului de termoreglare se realizează abia la vârsta de 2-3 săptămâni. Astfel, variaţiile de temperatură din adăpost trebuie să fie foarte mici, iar temperatura trebuie asigurată exact între limitele prevăzute de tehnologiile de creştere şi exploatare a fiecărui hibrid în parte.

Temperatura normală a păsărilor este de 41-42oC, acest lucru implicând un studiu complex al confortului termic care trebuie asigurat.

Dacă în adăposturi este o căldură uscată (umiditatea relativă se situează sub 50%) apare fenomenul de deshidratare a păsărilor; acestea resimt senzaţia de sete, apare scăderea consumului de furaje şi, implicit, fermierul înregistrează pierderi economice. 

În halele de păsări unde nu se reuşeşte realizarea parametrilor tehnici (mai ales în anotimpurile călduroase), umiditatea relativă a aerului poate scădea până la 30-35%. De aici apar numeroase tulburări de comportament, rezultat al dezechilibrelor neuro-endocrino-metabolice.

O umiditate mult mai mare (peste 80%), asociată cu o temperatură scăzută, duce la o umezeală excesivă în adăpost, la deteriorarea prematură a aşternutului şi apariţia bolilor „a frigore”. 

Excesul de umiditate este un factor determinant în apariţia bolilor respiratorii ca microplasmoza, bronşita infecţioasă, laringotraheita etc.

Cea mai dificilă perioadă din punct de vedere termic şi al umidităţii este perioada de demaraj şi în special primele şapte zile. Din acest motiv trebuie să avem o grijă deosebită pentru respectarea întocmai a condiţiilor tehnice de exploatare. 

Neasigurarea condiţiilor termice şi a umidităţii relative duce la pierderi economice importante şi, în primul rând, la tararea păsărilor, astfel încât remedierea producţiei se realizează deosebit de greu. 


Consumul de apă

Un element deosebit de important folosit în creşterea şi exploatarea găinilor ouătoare este apa, care asigură desfăşurarea în bune condiţii a tuturor proceselor fiziologice din organismul păsărilor. Apa poate ajunge în organism pe două căi: ca apă de băut şi conţinutul de apă din compoziţia furajelor.

Cantitatea de apă necesară desfăşurării proceselor fiziologice normale, depinde de o serie de factori: natura nutreţului consumat, temperatura mediului ambiant şi nivelul de producţie. 

În general, se consideră ca fiind optim din punct de vedere fiziologic aportul de două grame de apă pentru un gram de furaj consumat. Pentru asigurarea necesarului de apă din ouă se consideră că pentru un gram de apă din ou trebuie consumate două grame de apă.

Neasigurarea temperaturii apei influenţează foarte mult consumul; astfel, dacă temperaturile sunt foarte ridicate faţă de normal, volumul mediu de apă creşte uneori chiar şi până la dublu.

În momentul în care păsările suferă de sete, primul simptom este scăderea ouatului. După această perioadă de însetare, chiar dacă se revine la programul normal de administrare a apei, procentul iniţial de ouat se reface foarte greu. 

Din aceste motive, apa trebuie administrată păsărilor la discreţie, în sisteme automate de adăpare.


SFATURI PRACTICE

Pentru gospodăriile populaţiei: lucrurile sunt mai simple, datorită faptului că păsările sunt crescute în spaţii mari, cu o densitate redusă. Ca măsuri de prevenire a temperaturilor excesive menţionăm: asigurarea unor umbrare; asigurarea unei cantităţi suficiente de apă la temperatura de aproximativ 20-22oC; administrarea de vitamine hidrosolubile pentru evitarea stresului.

Pentru sistemele de ceştere semi intensiv şi intensiv: acolo unde avem densităţi mari de păsări pe m2, de la 6-7 păsări în cazul găinilor ouătoare sau 16-20 pui de carne, fermierul trebuie să aibă în vedere asigurarea funcţionării corecte a instalaţiilor de ventilaţie şi dimensionarea corespunzătoare a acestora. Instalaţiile de apă trebuie să fie funcţionale şi să asigure frontul de adăpare pentru toate păsările. 

La mijlocul zilei, când temperature exterioară înregistrează cele mai mari valori, în halele “oarbe” trebuie să fie închisă lumina. În cazul halelor de producţie care sunt dotate cu sisteme de umidificare a aerului este obligatoriu să verificăm dacă acestea funcţionează corect şi să urmărim în permanenţă corelarea factorilor temperatură - umiditate.

La fel de importantă este şi administrarea de vitamine hidrosolubile în apa de băut, pentru diminuarea sau evitarea stresului. Acolo unde există posibilitatea, recomandăm micşorarea densităţii de păsări pe m2.

SURSA: REVISTA FERMA

Pregătiţi-vă din timp pentru sezonul rece!

Temperatura şi umiditatea sunt factori deosebit de importanţi pentru toate categoriile de păsări ţn timpul iernii. Aceştia trebuie să asigure confortul termic în permanenţă, pentru ca păsările să poată pună în evidenţă toate carcacterele productive.

Temperatura şi umditatea la păsări

Temperatura şi umiditatea sunt într-o strânsă legatură, ele influenţând mecanismul specific de termoreglare.Capacitatea de termoreglare a păsărilor variază mai ales în funcţie de vârstă. Păsările dispun de mecanisme de termoreglare mai puţin elastice decât mamiferele, rezultând astfel o adaptare mai anevoioasă la factorii de temperatură. Deplina funcţionare a mecanismului de termoreglare, la păsări, se realizează de abia la vârsta de 2-3 săptămâni. În aceste condiţii, variaţiile de temperatură din adăpost trebuie să fie foarte mici, iar temperatura trebuie asigurată exact cât este prevăzut de tehnologiilor de creştere şi exploatare a fiecărui hibrid în parte.Se ştie faptul că temperatura normală a păsărilor este de 41-42oC, acest aspect implicând un studiu complex al confortului termic care trebuie asigurat.Astfel, dacă în adăposturi este o căldură uscată (umiditatea relativă se situează sub 50%), apare fenomenul de deshidratare a păsărilor; acestea resimt senzaţia de sete, apare scăderea consumului de furaje şi, implicit, se ajunge la pierderi economice semnificative.În halele de păsări unde nu se reuşeşte realizarea parametrilor tehnici (mai ales în anotimpurile călduroase), umiditatea relativă a aerului poate scădea până la 30-35%. Această sădere va duce la numeroase tulburări de comportament, rezultat al dezechilibrelor neuro-endocrino-metabolice.O umiditate mult mai mare (peste 80%), asociată cu o temperatură scăzută, duce la o umezeală excesivă a aerului din adăpost, deteriorarea prematură a aşternutului şi apariţia bolilor “afrigore”. Excesul de umiditate este un factor determinant în apariţia bolilor respiratorii ca microplasmoza, bronşita infecţioasă, laringotraheita etc.Trebuie reţinut că cea mai dificilă perioadă din punct de vedere termic şi al umidităţii, este perioada de demaraj, şi în special primele şapte zile. Din acest motiv trebuie să avem o grijă deosebită pentru respectarea întocmai a condiţiilor tehnice de exploatare. Neasigurarea condiţiilor termice şi a umidităţii relative duc la pierderi economice importante şi, în primul rând, la tararea păsărilor, astfel încât remedierea producţiei se realizează deosebit de greu. 

Lumina

Datorită faptului că păsările sunt deosebit de sensibile la intensitatea şi durata fluxului luminos, acest subiect trebuie tratat ca atare.Pentru păsări, lumina, reprezintă un stimul fiziologic de care depind atât funcţiile de relaţie, cât şi cele vegetative. Cel mai puternic stimul este lumina albă, care se obţine prin combinarea proporţională a celor şapte culori monocromatice. În literatura de specialitate, pentru hibrizii de găini ouătoare sunt specificate şi alte tipuri de culori ale luminii, cu avantaje şi dezavantaje. Astfel, lumina albastră, tip neon, poate produce peturbări ale producţiei de ouă şi a stării de sănătate. Lumina de culoare roşie induce o precocitate a intensităţii ouatului dar nu se corelează cu creşterea normală în greutate a păsărilor. Avantajul pe care îl aduce folosirea luminii roşii este doar de reducerea fenomenului de pică şi a celui de canibalism. Dacă lumina roşie previne sindromul de pică, lumina verde favorizează apariţia acestuia, dar are un efect stimulator asupra producţiei de ouă. Cea mai benefică pentru efectivele de găini ouătoare este lumina incadendescentă, dar prezintă şi dezavantajul că folosirea îndelungată determină o reducere a procentului de ouat, precum şi creşterea numărului de găini oarbe.

Ce facem iarna cu găinile ouătoare?

Este o chestiune destul de simplă şi se poate interveni cu succes, fără a creşte prea mult cheltuielile cu efectivul de păsări.Diminuarea ouatului sau chiar încetarea acestuia în perioada toamnă - iarnă are drept cauză următorii factori: lumina, temperatura şi furajarea.Aşa cum am precizat anterior, cel mai puternic stimul este lumina albă, care se obţine prin combinarea proporţională a celor şapte culori monocromatice. Reducând durata de lumină sub 15 ore pe zi, lucru care se întâmplă în perioada de toamnă - iarnă, corelat cu scăderea temperaturii ambientale sub 15oC, automat procentul de ouat scade, până la încetarea acestuia.În ceea ce priveşte furajarea, menţionăm faptul că alimentaţia de bază pentru găinile din gospodăriile populaţiei este formată din porumb boabe şi diverse nutreţuri verzi, ceea ce asigură o parte din necesarul nutritiv zilnic. În sezonul de iarnă, nutreţurile verzi dispar din alimentaţie, ceea ce duce la o reducere drastică a substanţelor nutritive, cu implicaţii negative directe asupra ouatului.

Năpârlirea şi reluarea ouatului

Toate aceste aspecte, care se manifestă în perioada de toamnă - iarnă sunt, pe de o parte, benefice, deoarece se induce fenomenul de năpârlire a găinilor, astfel încât acestea mai pot fi folosite o perioadă pentru ouat.Năpârlirea este un fenomen fiziologic normal la păsări, de regenerare a organismului şi se manifestă prin încetarea ouatului şi pierderea penelor. Prin revenirea la factorii normali de producţie, temperatură, lumină şi furajare găinile reîncep, fiziologic, ouatul.În gospodăriile populaţiei, datorită nerespectării parametrilor tehnologici, păsările nu mai reintră în ouat după faza de năpârlire. Pentru a remedia acest lucru, recomandăm amplasarea în adăposturile de păsări a unor becuri, pentru prelungirea perioadei de lumină. Din punct de vedere al temperaturii, în sezonul de iarnă păsările nu trebuie să mai fie eliberate prin curţi, ci menţinute în adăposturi, cu respectarea normei pe suprafaţă (5-6 găini pe metru pătrat).Datorită caldurii biologice, se poate menţine o temperatură acceptabilă în spaţiile de creştere. Dacă zilele sunt prea friguroase, atunci se impune instalarea unor surse de încălzire, pentru a ridica temperatura până la 15-18oC. La capitolul furajare este necesară introducerea de suplimente proteico-vitaminico-minerale în furaj, cu scopul de a asigura necesarul de hrană pentru întreţinere dar şi pentru producţia de ouă. 

Costuri suplimentare

Din punct de vedere al costurilor, putem vorbi despre o investiţie minimă pentru a asigura condiţiile optime pentru ouat la efectivele de păsări din cadrul gospodăriei.Dacă luăm în considerare un efectiv de 60 de găini ouătoare, consumul mediu de furaj este de 100-150 grame de furaj pe cap de pasăre. Pentru zece zile, consumul de furaj este de maxim 100 kg, din care: 90 de kg porumb şi 10 kg concentrat proteico-mineralo-vitaminic tip Atico Layer.Un kg de porumb este 0,7 lei, iar un kg de furaj concentrat costă 2,3 lei, rezultând că la un efectiv de 60 de păsări, pentru zece zile, va apărea un cost suplimentar de 86 de lei, reprezentând concentratul administrat în furajare (preţuri orientative).Pentru asigurarea luminii în adăpost se vor amplasa două surse de lumină fluorescente, cu un consum de 20 watt/oră/sursă. Astfel, pentru a suplimenta orele de lumină, la minim trei ore de funcţionare se va consuma curent electric de 120 watt; rezultă la zece zile de utilizare 1,2 kwatt, ceea ce înseamnă aproximativ 0,5 lei pentru un efectiv de 60 de păsări, pentru zece zile.Din punct de vedere al temperaturii este mai greu de contabilizat costul suplimentar, deoarece consumul de curent electric, dacă se folosesc surse de încălzire electrice, depinde foarte mult de tipul adăpostului, de suprafaţa acestuia, precum şi de izolaţia termică şi nu numai. Cu aproximaţie însă, putem considera un consum în valoare de 30 de lei.Adunând toate valorile pe care le-am prezentat până acum, rezutlă că timp de zece zile, pentru un efectiv de 60 de găini ouătoare, se vor cheltui în sezonul rece 116 lei, ceea ce înseamnă un cost suplimentar pe cap de pasăre de 1,9 de lei pentru zece zile. Respectând câteva dintre sfaturile noastre, veţi reuşi să aveţi ouă din gospodăria proprie în perioada de iarnă.

Puii de carne în prag de sezon rece

Dacă la găinile ouătoare lucrurile sunt mai simple, la puiul de carne, din cauza cerinţelor fiziologice ridicate, lucrurile se schimbă.În general, în prag de toamnă, puii obţinuţi în gospodăriile populaţiei au o greutate de aproximativ 500-700 grame. Pentru o trecere uşoară peste sezonul rece, recomandăm întreţinera puilor în încăperi închise, bine izolate termic, pe aşternut permanent, pe care îl vom împrospăta o dată pe lună, cu o denstitate de zece pui pe metru pătrat. În adăposturi vom amplasa surse auxiliare de căldură, care însă vor duce la o creştere a preţului de producţie.Din punct de vedere al furajării, costurile sunt asemănătoare cu cele prezentate în cazul găinilor ouătoare; diferă doar valorile nutritive ale furajelor, care au fost prezentate în numerele anterioare ale revistei.

SURSA: REVISTA FERMA