Fabian s-a ţinut de cuvânt. Are secţie de procesare!

Leonard Constantin Stafie, Nicoleta Dragomir

„În Iaşi nu este nici un abator pentru bovine, deocamdată. Dacă mă ajută Dumnezeu, primul miniabator o să fie al meu!”, spunea Fabian Neculăeş, tânărul fermier din Hălăuceşti, judeţul Iaşi anul trecut, când i-am vizitat ferma.

Fabian a început să investească în zootehnie în 2006, după doi ani petrecuţi la muncă, în Italia. A cumpărat 15 vaci Bălţată românească pe un proiect Sapard şi ajunsese, în 2014, la 50 de vaci cu lapte. Însă preţul derizoriu al laptelui l-a determinat să schimbe macazul şi să se reorienteze spre creşterea bovinelor de carne. În prezent are peste o sută de capete efectiv total de animale din rasa Angus.

De la producţie, la procesare
Anul trecut povesteam cu fermierul din Hălăuceşti despre gândurile de viitor şi dorinţa lui de a închide ciclul de producţie vegetal şi zootehnic, prin abatorizare şi procesare. Scopul evident este rentabilizarea fermei prin valorificarea materiei prime, pentru a nu mai vinde animalele în viu.
La sfârşitul lunii februarie am revenit în ferma lui Fabian, la invitaţia acestuia, pentru a vedea noutăţile. Fermierul nostru a inaugurat o secţie de preparare produse din carne după reţete locale şi tehnologie tradiţională, cu utilizarea materiei prime din zonă şi fără amelioratori de gust, miros sau alte chimicale.
Capacitatea de producţie a secţiei de procesare este de aproximativ 200 de kg carne materie primă. Printre preparate sunt pastrama de oaie, şunculiţa şi cârnaţii de porc, vită şi oaie.
Afumarea se realizează numai cu lemn de fag, după reţete strămoşeşti. Procesul de fabricare este preponderent manual, cu puţine etape mecanizate şi automatizate. Pentru succesul afacerii, Fabian mizează pe calitate, nu pe cantitate şi, nu în ultimul rând, pe gustul produselor ca „de la bunica de la ţară”.
Ca şi în fermă, în secţia de procesare lucrează doar familia: soţia, mama şi fratele lui Fabian iar inaugurarea acestei secţii înseamnă, de fapt, împlinirea un vis. Pentru etapa următoare tânărul fermier are în plan înfiinţarea unui microabator pentru deservirea propriei ferme.
„Nu este chiar aşa de uşor, eu zic că am avut o deschidere deosebită a celor de la DSV Iaşi când m-am autorizat, dar şi oleacă de noroc. E drept că eu m-am dus la DSV înainte de a realiza construcţia secţiei de procesare şi i-am rugat să mă înveţe cum trebuie să fie fluxul tehnologic şi ce materiale trebuie să folosesc pentru a fi corect. Am pus în practică tot ce am fost învăţat iar acum am pornit treaba”, ne-a spus Fabian Neculăeş.

Citiţi povestea fermei lui Fabian Neculăeş AICI: FERMIER DE LA 20 DE ANI!

Valorificarea, bat-o vina!
Dar să nu credeţi că fermierul nostru se culcă pe o ureche; gata, a inaugarat secţia de procesare şi treaba este ca şi rezolvată. „Ei, abia de-acum începe greul, distribuţia produselor finite şi, nu în ultimul rând, menţinerea calităţii produselor. Eu am văzut la noi, la români, când iese prima şarjă de marfă este foarte bună, până câştigă piaţa iar după aia, Dumnezeu cu mila. Prefer să câştig mai puţin, dar să păstrez calitatea produsului pentru că de aici mănânc şi eu. Nu vreau să dau altora ceea ce nu mănânc eu cu familia mea”, spune fermierul.
Oricum investiţiile în fermă nu se opresc niciodată, aşa că pasul important pe care doreşte să îl facă Fabian este realizarea microabatorului pentru vită şi oaie: „La noi în judeţ nu există nici un abator de vită sau oaie. Eu am vaca şi mă uit la ea, pentru că trebuie să mă duc 200 de km ca să pot să o sacrific şi după aceea să o aduc înapoi la mine să fac preparatele din carne. Nu este normal. Dacă mă ajută Dumnezeu sper ca în toamnă să am şi microabatorul”.
După cum îl ştim de ambiţios şi de hotărât pe Fabian, putem spune că revenim la toamnă, cu un nou reportaj, din microabatorul de la Hălăuceşti!

SURSA REVISTA FERMA

Propuneri pentru NOUL PNDR - măsuri stimulative pentru ASOCIERE şi ZOOTEHNIE

Leonard Constantin Stafie

La momentul actual, în România, sectorul vegetal este în mare parte competitiv cu piaţa europeană din punct de vedere al producţiilor, cât şi al echipamentelor şi utilajelor utilizate.

O problemă importantă de care suferă agricultura în general este polarizarea acestui sector. Iată câteva direcţii şi propuneri pentru ca fermele mici şi medii să fie sprijinite realmente prin măsurile noului PNDR.

Fermele mici deţin 37,9% din terenul agricol al ţării, cele mijlocii 32,2%, iar fermele mari 29,8%. Din punct de vedere al dimensiunii economice, 94,6% din exploataţiile agricole româneşti sunt ferme mici, de subzistenţă, care deţin cel mult 5 ha de teren agricol, iar valoarea monetară medie a producţiei (SO, standard output) nu depăşeşte 8000 de euro. 5,1% sunt ferme mijlocii (SO între 8000 şi 250.000 de euro), în timp ce 0,1% sunt ferme mari, cu SO peste 250.000 de euro. După cum se observă, 0,1% din ferme utilizează 29,8% din suprafaţa agricolă a României (date Eurostat 2018).
Aşadar, se impun măsuri urgente în noul PAC şi în noul PNDR pentru a creşte procentul fermelor mijlocii.
Dacă se va merge pe acelaşi principiu ca şi în cele două exerciţii financiare anterioare, vom capitaliza şi utila acele 0,1% din ferme şi vom creşte ponderea utilizării terenului de către aceştia, în timp ce vom omorî fermierii mici şi mijlocii, care sunt baza unei agriculturi sănătoase.
Din punct de vedere tehnic, la producţia vegetală toată lumea ştie că preţul cerealelor la valorificare se menţine la aceleaşi valori de peste 5 ani, iar preţul inputurilor a crescut continuu. Acest lucru favorizează exclusiv acele 0,1% ferme mari care au reuşit să îşi creeze capacităţi de depozitare, flote de transport şi, cel mai important, au avut acces la finanţări ale capitalului de lucru cu costuri mult mai mici, facilităţi pe care fermele mici şi mijlocii nu le vor avea niciodată. Aşadar, apare necesitatea urgentă de a crea, prin asociere şi cooperare, acele filiere vegetal - zootehnie - procesare - valorificare.

Câteva măsuri concrete

• Eliminarea din PNDR a posibilităţii de a achiziţiona utilaje/echipamente deosebit de scumpe. Argumentare: achiziţia de către fermele mijlocii (de exemplu o exploataţie cu 500 de ha) a unei combine cu o valoare foarte ridicată (300.000 euro) pe care o utilizează maxim o lună de zile pe an înseamnă o amortizare a investiţiei într-un timp foarte lung. Când se stinge datoria, utilajul este depăşit moral şi poate chiar scos din uz.
• Necesitatea urgentă de cartare agrochimică şi de evaluare a solului şi zonarea producţiilor pentru dimensionarea corectă a modelului economic de fermă în funcţie de potenţialul de producţie şi de specificitatea zonelor.
În ultima perioadă se observă un masiv import de genetică în sectorul zootehnic, ceea ce înseamnă export de valută forte din România şi introducerea în ţară a unor animale neaclimatizate, care nu vor putea să-şi pună în valoare potenţialul genetic productiv. Deci bani aruncaţi pe geam de două ori. O măsură utilă ar fi crearea acelor structuri asociative între staţiunile de cercetare şi fermieri, în care staţiunile să aibă efectivul matcă de elită şi să producă material genetic pentru fermieri. În PNDR ar trebui să se prevadă acordarea de punctaj suplimentar pentru asocierea staţiune - fermier - cooperative.
• Combaterea deficitului de mână de lucru calificată în agricultură, revitalizarea învăţământului preuniversitar agricol, schimbarea mentalităţii din mediul rural cu privire la asociere versus cooperativizare, dezvoltarea şi formarea viitorilor antreprenori pentru fermele mici şi mijlocii.
Argumentare: Acest lucru se poate realiza prin sprijinirea şi formarea filierei: fermieri (cooperative, asociaţii) - licee agricole. Astfel elevii pot face practică în ferme de ultimă generaţie, rezolvându-se problema actuală a liceelor agricole care nu le pot asigura elevilor instruirea practică. Elevii iau contact cu formele de asociere de la vârste fragede şi reuşesc să înţeleagă fenomenul de asociere şi de cooperare în mod practic, ei devenid pe viitor vectori de coagulare a acestui curent. Astfel se schimbă mentalitatea la finalizarea studiilor, dorinţa de a fi angajat va fi înlocuită cu concepţia de a realiza propria afacere agricolă, abilitate deprinsă prin contact direct cu realităţile economice din agricultură în cei patru sau trei ani de studii.

PRINCIPII GENERALE de abordat

În vederea elaborării Planului Naţional Strategic (PNS) facem următoarele propuneri pentru noul PAC, inclusiv pe linia susţinerii formelor asociative - cooperative şi/sau asociaţii agricole.
- Dezvoltarea fermelor mici şi medii prin dimensionarea corectă din punct de vedere economico-geografic şi acces mai facil pentru acestea la subvenţii şi la programe financiare nerambursabile, cu integrarea lor în forme asociative;
- Susţinerea plafonării subvenţiilor alocate prin Pilonul 1 al noului PAC (2021-2027), în funcţie de suprafaţa agricolă, în favoarea fermierilor mici şi mijlocii, în condiţiile capitalizării semnificative a exploataţiilor de mari dimensiuni în exerciţiile financiare anterioare;
- Zonarea în funcţie de dimensiunea exploataţiilor din România şi de potenţialul productiv. De exemplu, dacă în zona montană o fermă cu 50 capete de bovine este o fermă mare, în Bărăgan aceeaşi fermă este mică din punct de vedere al potenţialului zonei. Probleme legate de capitalizarea fermierilor cu ajutorul fondurilor europene avem îndeosebi în zonele de deal şi de munte, cât şi în cele afectate preponderent de secetă.
- Alocările financiare din Pilonul 1 al noului PAC trebuie direcţionate dinspre cultivarea plantelor spre sectorul zootehnic;
- Elaborarea unor măsuri integrate pentru întreg ciclul comercial specific agriculturii (fermă - colectare - procesare - ambalare);
- Formarea resursei umane autohtone în domeniul agriculturii prin susţinerea învăţământului preuniversitar agricol. Un exemplu de bune practici este Asociaţia Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice Iaşi, în care Liceul Tehnologic Agricol Mihail Kogălniceanu din Miroslava este membru. Beneficiile pentru şcoala agricolă sunt crearea unei clase de mecanici agricoli prin învăţământul în sistem dual, elevii realizând practica de specialitate în fermele membre în asociaţie, precum şi faptul că liceul cumpără inputuri pentru ferme prin intermediul asociaţiei la preţuri mult mai bune.
- Identificarea, valorificarea şi EXPLOATAREA capitalului autohton reprezentat de resursele staţiunilor de cercetare din domeniul agriculturii.
Plecând de la principiile generale menţionate anterior, considerăm oportună includerea următoarelor propuneri în măsurile PNS, cu referire la formele asociative din agricultură.

Pilonul 1 - FEGA: o zootehnie mai performantă

• Plafonarea subvenţiilor per exploataţie, în funcţie de suprafaţa agricolă administrată. Opţional, ar putea fi stimulată integrarea în cooperativele agricole a marilor exploataţii, cu stabilirea unor plafoane mai ridicate ale subvenţiilor, care să fie disponibile doar pentru forme asociative.
• Suplimentarea subvenţiilor pentru sectorul zootehnic, în special o mai eficientă elaborarea a SCZ, şi o subvenţie mai mare pentru cei care activează în flux integrat vegetal - zootehnie - procesare.
• Creşterea numărului de Unităţi Dimensiune Economică - UDE pentru ovină/caprină/bovină. În prezent, spre exemplu, la ovine UDE-ul este la un nivel diminuat raportat la activitatea economică efectivă, comparativ cu aceeaşi dimensionare pentru alte specii de animale. De asemenea, ar fi necesară acordarea unui număr mai mare de UDE-uri pentru animale cu originea certificată a rasei sau cele aflate în cooperative.
• Condiţionarea acordării subvenţilor pentru păşuni şi fâneţe de un efectiv anume de animale, prag determinat printr-o consultare transparentă cu asociaţiile de profil.
• Includerea pentru subvenţia la păşune şi a speciilor suine şi avicole (sistemele free-range, ecologice şi tradiţionale pentru aceste specii având nevoie de suprafeţe însemnate de păşune).

Pilonul 2 - PNDR: eligibilitate la finanţare şi punctaje suplimentare

• Acordarea unui punctaj maxim la selecţia dosarelor cooperativelor/asociaţiilor care propun fluxuri/investiţii INTEGRATE în fermele proprii (centre de colectare - unitate de procesare - unitate de ambalare, parteneriate cu licee cu profil agricol sau cu staţiuni de cercetare) şi includerea în cadrul acestor fluxuri a sistemelor de producţie free-range şi bio.
• Acordarea de punctaj suplimentar, DISTINCT menţionat în grilele specifice, investiţiilor din noul PNDR, cu beneficiari forme asociative care:
- propun parteneriate cu instituţii de cercetare şi cu licee cu profil agricol. Spre exemplu, în actualul PNDR sunt finanţate semnificativ măsuri de natură a încuraja instalarea tinerilor fermieri, eventual rezidenţi, care, în condiţiile migraţiei din rural în urban (tendinţă întâlnită în majoritatea blocului comunitar), au o reprezentare foarte bună la nivelul liceelor cu profil agricol, pe termen mediu şi lung;
- propun fluxuri/investiţii integrate;
- propun produse de calitate superioară, bio sau creşterea animalelor în sistem free-range sau tradiţional.
• Susţinerea prin punctaj suplimentar la finanţare şi includerea ca activităţi eligibile în noul PNDR a CENTRELOR FIXE DE COLECTARE LAPTE, respectiv susţinerea investiţiilor realizate pentru colectarea laptelui, cu valoare comercială ridicată, din zonele montane greu accesibile. Această măsură de punctare suplimentară a afacerilor care înfiinţează centre de colectare este necesară întrucât, spre exemplu, regiunea Nord-Est are cea mai redusă rată de colectare a laptelui per animal din UE.
• Includerea ca activităţi eligibile la finanţare prin noul PNDR a investiţiei în gardurile electrice perimetrale, alimentate în sistemul eco-friendly, prin panouri solare, măsură de natură a asigura protecţia faţă de boli (PPA), respectiv faţă de animale sălbatice.
• Includerea ca activitate eligibilă de finanţat prin noul PNDR a edificării de către formele asociative din agricultură a unor platforme destinate depozitării şi compostării gunoiului de grajd, pentru valorificarea corectă a acestuia. În funcţie de criteriul geografic, acest tip de investiţie ar putea fi punctat suplimentar în zonele cu potenţial zootehnic ridicat, dar care nu deţin platforme, sau în zone cu potenţial ridicat de poluare cu nitriţi şi nitraţi.

Articol publicat în revista Ferma nr. 1/250 (ediţia 1-31 ianuarie 2020)

SURSA REVISTA FERMA

DIVERSIFICAREA PRODUCŢIEI - Ovidiu Hlihor a găsit SOLUŢIA pentru dezvoltare

Leonard Constantin Stafie

În decembrie 2013 scriam în revista Ferma despre un tânăr din Bălţaţi, judeţul Iaşi, care împreună cu familia lui exploatează o fermă pomicolă întinsă pe aproximativ 50 de hectare. Este vorba despre Ovidiu Hlihor, în a cărui fermă am revenit recent.

 

Pe lângă sectorul pomicol, Ovidiu Hlihor mai utilizează şi aproximativ două sute de hectare de teren - sector vegetal, iar pentru diversificarea producţiei, dar mai ales pentru a nu fi doar furnizor de materie primă, acesta a găsit o soluţie destul de interesantă. Fermierul a început să cultive şi cânepă. Dar cel mai important este faptul că valorificarea producţiei se realizează sub formă finită, respectiv ulei de cânepă şi făină de cânepă.

De unde şi până unde cânepă?
Răspunsul este simplu. Ca orice fermier care încearcă să îşi rentabilizeze sectorul vegetal, Ovidiu a încercat să cultive plante cu valoare adăugată, unde şi sprijinul financiar din partea APIA este mai mare. Dar de la poveste până la realitatea din câmp este o distanţă destul de mare. Dacă pe hârtie totul pare frumos, practica ne demonstrează contrariul. ”În primul an am cultivat cânepă sperând la un preţ bun la procesator, cât şi o subvenţie consistentă, dar realitatea mi-a dovedit cu totul altceva. Atunci am căutat soluţii de a procesa cânepa şi de a vinde produse finite. Aşa am ajuns să produc ulei de cânepă, făină de cânepă, dar şi ulei de floarea-soarelui”, ne-a declarat Ovidiu Hlihor.
Aşadar, totul a început cu studiul de piaţă şi achiziţia de echipamente pentru procesare, apoi a trecut la analize de laborator care să demonstreze calitatea produsului obţinut. ”Observând tendinţa pieţei de consum a produselor cu conţinut de Omega 3, 6, 9, cannabinol, gamma-tocoferol şi terpene şi faptul că uleiul de cânepă are efecte antiinflamatorii, antibacteriene, anticancerigene, antiepileptice şi citoprotectoare, atunci am achiziţionat o instalaţie de producere şi de ambalare a uleiului. Am testat produsele în laboratoare acreditate şi uite aşa am ajuns producător de ulei de cânepă”, spune Ovidiu Hlihor. Tânărul şi-a propus ca în perioada următoare să obţină şi alte produse din cânepă, dar deocamdată, fiind în testare şi acreditare, nu intrăm în amănunte.

În viitor va obţine şi produse cosmetice
La momentul actual, tânărul lucrează împreună cu un prieten la obţinerea unor produse cosmetice pe bază de cânepă şi nu numai. Aceste produse au trecut de fazele de testare, de formulare a reţetelor şi acum sunt în etapele de înregistrare. Aşadar, în curând ferma pomicolă îşi va diversifica oferta, de la fructe, plante ornamentale, material săditor, de acum va oferi şi uleiuri de cânepă, făină de cânepă şi, în viitorul apropiat, şi diverse produse cosmetice.
Deci, cu puţină imaginaţie, cu multă muncă şi voinţă se poate rentabiliza sectorul vegetal. Aşteptăm invitaţia la lansarea produselor cosmetice pentru a le testa şi vedea! Mult succes!

 

PÂINEA DIN FĂINĂ DE CÂNEPĂ
Din categoria uleiurilor vegetale, cel de cânepă obţinut prin presarea la rece a seminţelor este cel mai sănătos. Este recomandat a fi utilizat pentru diverse boli, cum ar fi diabetul, colesterol mărit, diverse afecţiuni dermatologice ş.a.m.d.
În urma procesării cânepei rezultă şi făina de cânepă, produs cu multiple beneficii asupra organismului, aceasta poate fi utilizată şi în fabricarea pâinii, unde poate participa în procent de până la zece la sută. ”Făina de cânepă din componenţa unei pâini ne ajută să ne îmbunătăţim memoria, datorită conţinutului ridicat de fibre ajută organismul pentru un tranzit intestinal mai bun şi aduce un aport suplimentar de calciu în organism”, menţionează Ovidiu.

Articol publicat în revista Ferma nr. 13/240 (ediţia 1-14 august 2019)

SURSA REVISTA FERMA

PRODUSELE TRADITIONALE SI ECOLOGICE, O EVENTUALA SOLUTIE SI IN AVICULTURA ROMANEASCA

* Leonard Stafie, presedintele Asociatiei Profesionale a Crescatorilor de Pasari de Carne si Oua din Judetul Iasi: “In general (in 2011) au avut de castigat cei care au vandut produse de nisa, cum ar fi carne de pasare in sistem traditional, crescut in libertate sau ecologic, sau oua obtinute in sistem 1 (crestere libere) sau sistem 0 (crestere organica)”

PASARI. Avicultura romaneasca a fost, in ultimele luni, in atentia opiniei publice. Situatia a fost determinata de atentionarile emise de Comisia Europeana cu privire la interzicea bateriilor neimbunatatite pentru gainile ouatoare. Leonard Stafie, presedintele Asociatiei Profesionale a Crescatorilor de Pasari de Carne si Oua din Judetul Iasi a precizat pentru piataagricola.eu ca directiva UE, veche din 1999, nu afecteaza fermierii mici si mijlocii. In ce priveste evolutiile din sector, in opinia specialistului iesean, o solutie de imbunatatire ar putea veni din partea fermelor mici si mijlocii cu produse avicole, cat mai aproape de traditional si de organic.

“Cresterea si exploatarea gainilor ouatoare in baterii (acel sistem de notare cu cifra 3 a tipului sistemului de crestere) este practicat la scara mare de marii fermieri. Acest sistem de crestere, datorita investitiilor mari in echipamente, nu se preteaza pentru fermierii mici si mijlocii. Conform declaratiilor oficiale ale ANSVSA (Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentara), mai existau doar doua ferme care mai functionau cu aceasta tehnologie, dar aceste ferme nu livreaza oua catre populatie, asadar aceasta decizie este aplicata”, a precizat Leonard Stafie.

Chiar daca decizia UE nu afecteaza micii creascatori, presedintele Asociatiei Profesionale a Crescatorilor de Pasari de Carne si Oua din Iasi este de parere ca investitia in tehnologie este binevenita, iar costurile cuprinse in 1,5 si 2,5 euro pe cap de pui se amortizeaza repede: “in sectorul avicol se pot informatiza toti factorii de productie. Prin achizitia de noi tehnologii se reduc costurile cu personalul, cresti productivitatea muncii si nu in ultimul rand controlezi factorii de microclimat, factori care iti garanteaza intr-o buna masura productii mari, cat si reducerea consumurilor energetice si cu furajul. Trebuie specificat ca tehnologia (echipamentele) nu o schimbi in fiecare an, ci o data la 10 ani sau mai mult, depinde de durata de viata a echipamentului. Oricum raportat la pui de carne, investitia pe cap de pui variaza intre 1,5 si 2,5 euro. Investitie care se amortizeaza destul de repede datorita specificului acestui sector, adica un rulaj mare in unitate de timp si pe unitate de suprafata construita”.

In ce priveste criza economica, in opinia specialistului, sectorul avicol a fost mai putin afectat de criza economica, cat de alti factori care tin de management si organizare. “Sectorul cresterii pasarilor a fost afectat mai putin de criza mondiala ci mai mult de o serie de factori care nu tin de criza. De exemplu:

- Lipsa subventiei (subventia actuala, acordata pentru bunastare nu este semnificativa)

- Importul de oua nemarcate (mai bine spus evaziunea fiscala)

- Vanzarea in targuri si piete de produse avicole care nu sunt controlate sanitar veterinar

- Preturi ridicate la energie si furaje

- Preturi de achizitie a furajului la nivel european si vanzarea produselor obtinute la un pret derizoriu. Spre exemplificare anul trecut oul a fost vandut la poarta fermei cu un pret de 0,2 lei/ou in comparative cu producatorii europeni care au vandut oul la poarta fermei cu aproximativ 0,3 lei/ou sau au vandut oul la acelasi pret ca in Romania dar au beneficiat de subventii care au compesat diferenta de pret”, a punctat Leonard Stafie.

Chiar daca anul 2011 a fost unul destul de slab pentru avicultura romaneasca, reprezentantul crescatorilor de pasari din Iasi spera ca 2012 va fi mai bun. “Pentru sectorul oua, 2011 a fost un an destul de prost, aceasta situatie se reflecta si in scaderea numarului de gaini ouatoare la nivel national. Pentru sectorul carne, crescatorii abia au reusit sa se mentina pe linia de plutire. In general au avut de castigat cei care au vandut produse de nisa, cum ar fi carne de pasare in sistem traditional, crescut in libertate sau ecologic, sau oua obtinute in sistem 1 (crestere libere) sau sistem 0 (crestere organica). Dar aceste afaceri se adreseaza in primul rand avicultorilor mici si mijlociilor. Acest lucru se datoreaza faptului ca pentru aceste sisteme de crestere ai nevoie de suprafete destul de mari de teren pentru a putea indeplini cerintele de crestere libera”, a precizat Leonard Stafie.

In 2012, schimbarea ar putea sa vina din aparitia unui numar mai mare de ferme traditionale si organice. “Noi speram ca 2012 sa fie un an favorabil si suntem destul de optimisti. Pentru cei care au gaini ouatoare, deja este putin mai bine deoarece pretul la poarta fermei a ajuns deja la 0,5 lei pe ou. Totul depinde si de resursa furajera, la ce preturi se vor obtine furajele deoarece in avicultura 80% din pretul de cost al produsului este dat in primul rand de pretul de achizitie al furajului. Cred ca vor apare mai multe ferme mici si mijlocii cu produse avicole, cat mai aproape de traditional si de organic”, a subliniat presedintele asociatiei iesene.

Sursa

Piata Agricola