Puiul de avicola versus puiul de carne de la ţară

Leonard Constantin Stafie

În rândul consumatorilor circulă de ceva vreme informaţii - neavizate şi eronate - cu privire la utilizarea hormonilor de ”creştere” sau a antibioticelor în industria avicolă.

Tot mai des aud întrebarea: ”Cum poate un pui de avicola să ajungă la 2,5 kg în 42 de zile (6 săptămâni), când puiul de la bunica ajunge într-o vară la un kilogram?”, urmată de afirmaţia: “Sigur «hoţii» pun hormoni de creştere sau le dau antibiotic!” Pentru a combate astfel de aberaţii, în cele ce urmează explic cum ajunge “puiul culturist” să bată la cântar “puiul de la bunica“.

Mai grav este că informaţiile eronate sunt diseminate în special de persoane cu pregătire medicală, voci care au destulă influenţă în societate. Consumatorul nu trebuie judecat, pentru că ori nu are pregătirea necesară, ori nu are acces la informaţie sau, pur şi simplu, este vorba de ignoranţă, cât şi de încrederea prea mare în aceste cadre medicale. Mai grav şi de acuzat este faptul că aceste persoane care au cunoştinţe medicale nu înţeleg ce se întâmplă sau nu vor să ştie cum este crescut cu adevărat puiul de carne.
Din punct de vedere tehnic, atunci când comparăm puiul de avicola cu cel crescut la ţară se desprind două probleme: unul este legat de tehnologie şi unul de selecţie şi ameliorare.

Managementul factorilor de microclimat dezvoltă puiul!

Din punct de vedere tehnic, puiul în sistem intensiv beneficiază de un mediu de creştere controlat şi de o furajare echilibrată. Temperatura, lumina, curenţii de aer, umiditatea sunt factori care influenţează creşterea păsărilor, fiind controlaţi riguros în hala de producţie şi adaptaţi în funcţie de perioada de creştere. ”Puiul de la bunica” este, să spunem aşa, ”în bătaia vântului” şi atunci organismal lui trebuie să se adapteze la factorii de microclimat. Să exemplificăm!
• Dacă îi este frig (în primele 10 zile de viaţă puiului îi sunt necesare 30-32oC, ceea ce nu se asigură la ţară), puiul consumă mai mult furaj pentru a acoperi deficienţele energetice şi atunci, în loc să dezvolte masa musculară, hrana se duce pe întreţinerea şi supravieţuirea lui.
• Libertatea de mişcare - un pui din sistemul intensiv parcurge maxim 2 metri, pe când puiul de la ţară poate fi trimis cu brio la un concurs de maraton. Mai multă mişcare înseamnă mai mult consum pe energie pentru deplasare şi mai puţină masă musculară.
• Furajarea este un alt factor important. În sistemul intensiv se utilizează furaje foarte bine echilibrate în aminoacizi şi din punct de vedere proteic, vitaminic şi mineral. Adică noi, zootehniştii, cunoaştem necesarul de furaj al unui pui de carne, din punct de vedere chimic, pentru întreţinere şi pentru creştere, raporturile dintre proteină, aminoacizi esenţiali, vitamine şi minerale. Noi ştim cât şi când să hrănim un pui. Dacă noi în zootehnie vorbim, de exemplu, de peste 5 aminoacizi esenţiali, în nutriţia omului, nutriţioniştii insistă doar pe carbohidraţi şi proteine.
Mai simplu explicat, puiul de la ţară mănâncă doar porumb şi cam atât. Puneţi un om să mănânce doar mămăligă toată viaţa lui şi atunci vedeţi ce se întâmplă!

Ameliorarea şi selecţia fac diferenţa

Al doilea factor important pentru pui este cel genetic (să nu vă gândiţi la manipulări genetice). Hibrizii de carne sunt creaţi prin încrucişarea mai multor rase de păsări (până la 6 rase sau mai mult). Caracteristicile principale urmărite sunt: viteza de creştere, sporul în greutate sau cât furaj se consumă per kilogramul de carne.
Ca să facem o comparaţie şi să arătăm că evoluţia nu este atât de spectaculoasă pe cât pare: în anii ‘70 puiul de carne se obţinea în 56 de zile, cu o greutate corporală de 1,8-2 kg per pui, iar acum puiul de carne se obţine în 42 de zile cu o greutate corporală de 2,2-2,5 kg. Adică în 50 de ani abia a crescut greutatea cu 700 de grame, iar vârsta de sacrificare cu 14 zile. Deci unde este acea explozie de creştere despre care se vorbeşte? Era un semn de întrebare dacă în zece zile se obţinea un pui la 2,5 kg!
Această evoluţie a fost obţinută doar prin selecţie şi ameliorare, adică efectivele de păsări au fost urmărite, studiate, iar indivizii care au crescut mai repede şi mai mult au fost folosiţi pentru a crea mai departe aceşti hibrizi de carne. Trebuie să mai spunem că şi cunoştinţele cu privire la nutriţia puilor au evoluat, iar tehnologia de producere a nutreţurilor combinate a progresat, să spunem aşa, ”de la lopată, la informatică”.

Hormonii şi antibioticele sunt prea scumpe pentru industria avicolă

Şi ca să spulberăm orice urmă de îndoială cu privire la utilizarea hormonilor şi a antibioticelor, abordăm şi acest subiect.
Hormonii. Există cercetări cu privire la utilizarea hormonilor, dar din punct de vedere economic, în primul rând, nu sunt rentabili, deoarece costul hormonilor raportat la sporul de producţie nu justifică utilizarea acestora în producţie. Experimentele au folosit hormonii steroizi (pe care îi utilizează culturiştii pentru dezvoltarea masei musculare). Vedeţi preţul acestor hormoni pe piaţă şi deduceţi că cine vrea o afacere nu dă o grămadă de bani doar pentru a avea puiul mare. Crescătorul trebuie să şi câştige, iar în industria avicolă profitul înseamnă doar 50-80 de bani/kg de carne. În această afacere se câştigă doar din volumul de marfă rulată.
Un alt tip de hormoni utilizaţi sunt derivaţi din aminoacizi. Cercetările au demonstrat în acest caz un spor în greutate foarte mic, deci nu sunt rentabili în utilizare. În plus, calea de administrare ar fi doar injectabil. Închipuiţi-vă o hală cu 30.000 de pui şi printre ei oameni care să-i fugărească cu acul şi cu seringa! E absurd!
Antibioticele. S-au făcut cercetări privind utilizarea antibioticelor ca stimulator de creştere, dar, ca şi în cazul hormonilor, nu se justifică administrarea lor în furajare ca urmare a costurilor deosebit de ridicate.
Ca o concluzie, puiul de carne şi găinile ouătoare crescute în sistem intensiv depind covârşitor de trilogia: Genetică - Alimentaţie - Management!

 

HORMONII ŞI ANTIBIOTICELE SUNT INTERZISE!

Foarte important de reţinut este faptul că odată cu aderarea la spaţiul Comunităţii Europene, tot ce înseamnă producţie de carne şi de ouă face parte dintr-un sistem de alertare rapidă, adică în produse se realizează teste pentru determinarea conţinutului de hormoni sau de antibiotice, iar dacă un lot este contaminat, tot spaţiul comunitar va fi informat, iar produsele vor fi retrase de pe piaţă şi distruse. Asta pentru că utilizarea hormonilor şi a antibioticelor sunt strict interzise pentru furajarea animalelor. În al doilea rând, majoritatea fermelor din România exportă o mare din producţie, iar fermierul nu poate separa fizic puii pentru export de cei pentru piaţa internă.
Unii cârcotaşi vor spune: ”Da, dar puiul de la ţară are alt gust”! Este adevărat! Vom vorbi şi despre acest lucru într-un articol viitor.

Articol publicat în revista Ferma nr. 2/251 (ediţia 1-14 februarie 2020)

SURSA REVISTA FERMA

Ferma de carne: pui de o zi sănătoşi şi viguroşi

Leonard Constantin Stafie

La momentul actual, întâlnim o multitudine de furnizori de pui de o zi. Ca o regulă generală, la achiziţia puilor de o zi trebuie să fiţi informaţi cu privire la hibridul cumpărat şi la vaccinările care au fost făcute în staţia de incubaţie. Pentru puii de o zi trebuie să aveţi în vedere în primul rând provenienţa acestora, aici este vorba de staţia de incubaţie care îi produce, şi, nu în ultimul rând, de hibridul folosit.

Din punct de vedere al hibrizilor, trebuie să ştiţi că sunt două tipuri de hibrizi de carne: cu creştere rapidă şi cu creştere lentă. Hibrizii utilizaţi pentru creştere rapidă (la vârsta de 42 de zile au o greutate corporală de 2,5 kg) sunt: COBB 500, ROSS 308, Hubbard Isa etc. Hibrizii cu creştere lentă ating greutatea corporală de 3-3,5 kg la vârsta de 81-90 zile şi se pretează la creşterea în sistem tradiţional, conform Regulamentului European nr 543, art. 11 şi anexa V.

Ce urmărim când cumpărăm puii de o zi?
În momentul în care achiziţionaţi puiul, tehnologiile de creştere pe care le adoptaţi trebuie să asigure puiului necesităţile fiziologice pentru a pune în valoare caracteristicile productive. Puii la o zi trebuie să aibă puful complet uscat, să fie vioi şi să nu aibă defecte exterioare.
Caracteristicile care trebuie să le îndeplinească puii de o zi sunt: să îşi menţină echilibrul, eliminându-se exemplarele în decubit; picioarele să fie drepte; abdomenul să fie normal; ombilicul să fie uscat şi cu plaga închisă; puii să aibă puful uscat, neaglutinat şi fără resturi de ou; greutatea puilor să varieze între 35 şi 45 grame.
Greutatea corporală a puilor de o zi reprezintă aproximativ 60-65% din greutatea ouălor introduse la incubat. Astfel, dacă ouăle provin de la puicuţe care abia au intrat în perioada de ouat, greutatea lor va fi mică şi, implicit, a puilor rezultaţi din acestea. De aceea, este important ca puii achiziţionaţi să provină din acelaşi lot de ouă. Dacă nu vom avea o uniformitate a greutăţii puilor la vârsta de o zi, la finalizarea seriei vom avea o variabilitate foarte mare a greutăţilor corporale.
Transportul puilor de o zi se realizează în maşini închise care să poată asigura temperatura (28-30oC) necesară, cât şi ventilaţia. În acelaşi timp, suprafeţele interioare ale maşinii trebuie să fie bine spălate şi decontaminate. Puii sunt transportaţi în lădiţe de plastic sau în cutii de carton, compartimentate şi cu un dispozitiv de ventilaţie, cu o capacitate variabilă între 50 şi 100 de pui/cutie. La rândul lor, şi acestea sunt curăţate şi decontaminate, astfel încât transportul să se realizeze în condiţii cât mai bune. Transportul puilor de la staţia de incubaţie la beneficiar trebuie să se realizeze în timp cât mai scurt.

Densitate corectă la populare
Pentru asigurarea unui microclimat optim şi a unui aşternut curat, este necesar a se respecta densitatea la populare specificată de fiecare producător de hibrizi de carne. În funcţie de numărul de păsări dintr-o hală de creştere şi de exploatare a puilor de carne, se va realiza şi calculul frontului de furajare şi de adăpare. Din cauza nerespectării densităţii la populare, în ferme apar o serie de neajunsuri, cum ar fi:
- Reducerea ratei de creştere, mai ales în perioada dinaintea sacrificării;
- Lipsa uniformităţii efectivelor de pui;
- Creşterea ratei mortalităţii;
- Deprecierea semnificativă a aşternutului permanent;
- Incidenţă mai mare la îmbolnăvire;
- Defecte ale scheletului picioarelor;
- Deprecierea semnificativă a calităţii cărnii şi a pielii;
- Acoperire slabă cu penaj.

Criterii de stabilire a densităţii
Densitatea la populare se va stabili în funcţie de greutatea medie a puilor la sacrificare, cât şi de modalităţile de ventilare adoptate.
Dacă se cunoaşte că ventilaţia are anumite carenţe şi nu asigură un nivel corespunzător de aer curat, atunci se va micşora numărul de pui pe metru pătrat. Densitatea la populare depinde în mare măsură de controlul microclimatului din interiorul adăpostului. Pentru perioada de start se recomandă 40 de pui/mp. Această densitate este în strânsă corelaţie cu kilogramele în viu/mp şi cu greutatea la livrare.
Datorită faptului că fiecare hibrid de carne are cerinţe diferite cu privire la densitatea la populare, se impune o analiză pentru ficare hibrid în parte.
În adăposturile cu ventilaţie naturală, se recomandă o densitate de 25 kg viu/mp, în condiţiile în care mediul ambiant nu este prea cald. În adăposturile în care factorii de microclimat sunt controlaţi, se recomandă o densitate de maximum 30-35 kg viu/mp, spaţiul rămas fiind suficient pentru hrănitori şi adăpători.
Temperatura din hală trebuie să fie de 26-28oC, iar în zona de creştere de 32-34oC. Pe timp de iarnă, temperatura va fi asigurată cu 36-48 de ore înainte de populare, iar pe timp de vară, cu 24 de ore înainte.
La modul general, se pot aplica următoarele densităţi:
• Ziua 1 - vor fi 40 de pui/mp, pentru un areal de 4,5 m în diametru, şi se va asigura o sursă de încălzire de minim 2500 Kcal;
• Ziua 4 - vor fi 35 de pui/mp;
• Ziua 7 - vor fi 30 de pui/mp;
• Ziua 10 - 12 pui vor fi lăsaţi pe toată suprafaţa halei, adică 15-16 pui/mp;
Cu privire la densitatea puilor, apar diferenţe destul de semnificative între diversele tipuri de hibrizi. Din acest motiv recomandăm ca înainte de achiziţia efectivelor, să consultaţi caracterisiticile tehnice a hibrizilor, pentru a putea evita anumite neplăceri apărute din cauza nerespectării densităţii la populare. Trebuie menţionat că acest lucru are o influenţă negativă asupra randamentului economic al exploataţiilor de pui, putând provoca pierderi economice deosebit de mari.

Caracteristici ale hibrizilor de pui de carne
Datorită diversităţii de hibrizi de carne disponibili la momentul actual pe piaţa românească, ne simţim obligaţi să facem o prezentare generală comparativă a acestora, după ghidurile tehnice, pentru a veni în întâmpinarea crescătorilor de păsări.
La ora actuală, în România, întâlnim frecvent trei hibrizi de carne: Cobb 500, Ross 308 şi Hubbard Flex. În principiu, aceşti hibrizi au caracteristici productive şi necesităţi asemănătoare.
• Hibridul de carne Cobb 500 a fost creat de aşa natură încât să obţină performanţe mai mari cu cheltuieli mici. Acesta este puţin pretenţios în privinţa cerinţelor nutritive, astfel că, din punct de vedere proteic, discutând despre reţeta start (procentul de proteină din furaj influenţează în general preţul furajului finit), necesităţile acestui hibrid de carne sunt de 21%-22,5% PB (proteină brută), spre deosebire de Ross 308, la care necesarul variază între 22 şi 25% PB sau Hubbard Flex cu 21-22% PB.
• Cobb 500. Din punct de vedere al condiţiilor de microclimat, Cobb 500 este pretenţios, necesitând o atenţie deosebită pentru menţinerea parametrilor conform ghidului de exploatare. Datorită faptului că are o viteză mare de creştere, acesta prezintă atât o sensibilitate accentuată, cât şi faptul că la creşterea pe aşternut permanent, aşternutul trebuie menţinut în condiţii optime. Prezintă o capacitate mare de ingerare a furajului, astfel că, din punct de vedere al timpului de lumină, se pot aplica progame de lumină cu un timp mare de întuneric. Hibridul Cobb 500 a fost creat special pentru producţia de piept şi prezintă un randament ridicat la sacrificare. Un dezavantaj major al acestui hibrid de carne, cauzat de viteza mare de creştere, este apariţia sindromului morţii subite a puilor.
• Hibridul Ross 308 a fost creat pentru producţia de piept şi pulpe, fiind destul de bine proporţionat. Necesită un furaj mai scump pentru a obţine performanţe, dar prezintă o rezistenţă mai bună la condiţiile de microclimat. Se găseşte pe scară largă la noi în România datorită faptului că părinţii de hibrizi de carne Ross au un procent mai mare de ouat faţă de parinţii de Cobb 500, cât şi faptului că procentul de ecloziune este mai mare.
• Hibridul de carne Hubbard Flex se adaptează foarte bine la condiţii de hrană şi microclimat empirice, dar să nu ne aşteptăm la performanţe deosebite dacă nu li se asigură necesarul din punct de vedere tehnologic.
Comparativ, Cobb 500 necesită un management tehnologic pretenţios, dar cu o reţetă furajeră ieftină, Ross 308 necesită un furaj foarte bine echilibrat şi mai scump, dar din punct de vedere al managementului nu ridică probleme deosebite. Hubbard Flex nu ridică pretenţii nici din punct de vedere al managementului tehnologic şi nici din punct de vedere al furajării.

TABELUL 1: DENSITATEA LA POPULARE PENTRU HIBRIDUL DE CARNE COBB 500 (81)

TABELUL 2: DENSITATEA LA POPULARE PENTRU HIBRIDUL DE CARNE ROSS

Un articol publicat în revista Ferma nr. 9/236 (ediţia 15-31 mai 2019)

SURSA REVISTA FERMA

ESENŢIAL LA STARTUL UNEI NOI SERII DE PUI

Leonard Constantin Stafie

Înaintea populării halei de producţie cu pui, trebuie să fiţi siguri că spaţiile de creştere au fost bine decontaminte, că utilajele de creştere şi exploatare existente în adăpost funcţionează la parametri normali şi că se asigură factorii optimi de microclimat, de furajare şi de adăpare.

Să luăm pe rând elementele esenţiale în pregătirea producţiei unei noi serii de pui.

Decontaminarea halei de creştere
Este o etapă deosebit de importantă pentru realizarea unui mediu de creştere cât mai curat. De executarea corectă a acestor lucrări depinde în mare măsură sănătatea puilor introduşi în spaţiile de creştere. Randamentul de siguranţă microbiologică a puilor poate ajunge la un procent de 80% dacă se respectă întocmai măsurile sanitar-veterinare de prevenire şi de combatere a bolilor la pui.
În momentul efectuării curăţeniei şi a decontaminării, nu trebuie să omiteţi următoarele: tubulatura instalaţiilor de admisie şi de evacuare a aerului din hală; pereţii şi tavanul halei; instalaţiile de adăpare şi - acolo unde există - bazinele de rupere a presiunii; anticamera adăpostului; perimetrul din exteriorul halei; podeaua; controlul circulaţiei insectelor.
Din punct de vedere al etapelor decontaminării, trebuie respectată următoarea ordine de execuţie a lucrărilor:
• Evacuarea mecanică a aşternutului existent: a părţii grosiere a aşternutului, apoi finisarea şi eliminarea tuturor rămăşiţelor din perimetrul halei;
• Flambarea tuturor suprafeţelor din hala de producţie;
• Spălarea halei: tavan, utilaje, pardoseală, buncăre de furajare, ventilatoare, alei de deservire;
• Aspersie cu soluţie decontaminantă, apoi văruit şi termonebulizare I;
• Introducerea aşternutului în adăpost şi apoi aspersie cu soluţie decontaminantă;
• Reglaje hală şi izolaţie termică;
• Termonebulizare II.
Perioada de decontaminare a adăposturilor de pui durează, în mod general, trei săptămâni, din care două sunt perioada în care se efectuează decontaminarea şi apoi o săptămână de odihnă a halei de producţie, dar în mod obligatoriu minim 7 zile. După finalizarea decontaminării, se prelevează probe de pe suprafeţele halei şi se trimit la laborator pentru analiza eficienţei decontaminării. Nerespectarea etapelor de decontaminare, cât şi efectuarea unei operaţii de decontaminare superficială conduc la un risc mărit din punct de vedere epidemiologic, cu repercusiuni grave din punct de vedere economic.

Apă la discreţie
Apa este un factor principal în creşterea şi exploatarea puilor de carne. Se cunoaşte faptul că 70% din organimul păsărilor este apă, acest lucru cerând o atenţie marită asupra acestui factor. În primele zece zile de viaţă, puii consumă în fiecare zi o cantitate de apă mult mai mare decât greutatea lor corporală. Astfel, un obiectiv prioritar este asigurarea apei în cantitatea necesară, cât şi ca nivel calitativ. Din punct de vedere al analizei apei, trebuie urmărite două direcţii:
- Caracterele chimice: analizele trebuie efectuate la fiecare început de serie şi, în mod obligatoriu, la deschiderea unei noi surse de apă;
- Caracterele microbiologice trebuie analizate la ieşirea din sursă, cât şi la nivelul adăpătorilor din halele de producţie.
Apa asigură desfăşurarea în bune condiţii a tuturor proceselor fiziologice din organismul păsărilor. Ea poate ajunge în organism pe două căi: sub formă de apă de băut şi sub forma apei din compoziţia furajelor. Cantitatea de apă necesară desfăşurării proceselor fiziologice normale depinde de o serie de factori, cum ar fi: natura nutreţului consumat, temperatura mediului ambiant şi nivelul de producţie. În general, se consideră ca fiind optim din punct de vedere fiziologic aportul de 2 grame de apă pentru un gram de furaj consumat. Neasigurarea temperaturii necesare puilor de carne influenţează foarte mult consumul de apă, astfel, dacă temperaturile sunt foarte ridicate faţă de normal, volumul de apă creşte uneori chiar până la dublu. În momentul în care păsările suferă de sete, primul simptom este scăderea în greutate. După această perioadă de însetare, când se reia programul normal de administrare a apei, revenirea la greutate se face foarte greu. Din aceste motive, apa trebuie administrată păsărilor la discreţie, în sisteme de adăpare automată.

Intensitatea şi durata fluxului luminos
Lumina are un rol deosebit în stimularea organismului puilor de carne. Pentru a realiza un iluminat corect, adăpătorile şi hrănitorile trebuie să fie iluminate foarte bine, iar fluxul luminos trebuie să fie distribuit uniform la nivelul întregului adăpost.
Ţineţi cont că intensitatea, durata şi culoarea luminii nu pot fi standardizate într-un anumit program tip, deoarece fiecare hibrid de carne sau de ouă are nevoie de un timp şi de o intensitate de lumină proprii, specificate de altfel de către firmele producătoare de material biologic. Intensitatea şi durata fluxului diferă şi în funcţie de etapa de dezvoltare a păsărilor.
Lumina are un rol deosebit în stimularea organismului găinilor ouătoare.
În conceperea schemei electrice pentru adăposturile de păsări, s-au urmărit următoarele obiective, şi anume:
• Un preţ de cost cât mai redus;
• Un grad avansat de automatizare, care să permită angajarea unor operatori umani fără un nivel prea ridicat de pregătire;
• Simularea răsăritului şi apusului soarelui în hala de producţie;
• Componentele utilizate să nu fie produse exclusiv pentru creşterea şi exploatarea păsărilor, aşadar acestea să fie la îndemâna oricui şi să poată fi achiziţionate la un preţ competitiv.

Un aşternut de calitate
Aşternutul are un rol deosebit de important deoarece nu permite contactul direct al puiului cu pardoseala, menţine o temperatură constantă şi absoarbe umiditatea provenită din dejecţii. Din punct de vedere calitativ, acesta trebuie să fie curat, să nu conţină germeni patogeni. Pentru a asigura o bună protecţie termică, stratul trebuie să fie gros de minimum 10 cm. Indiferent de materialul folosit - rumeguş, paie, coji de floarea-soarelui etc. -, acesta trebuie să fie uniform împrăştiat şi să nu fie mărunt, pentru a preveni ingerarea acestuia de către pui.

Ventilaţia şi noxele
În halele de creştere şi exploatare a puilor de carne trebuie asigurat un nivel maxim al calităţii aerului. Acest lucru se realizează prin utilizarea ventilaţiei. Nerespectarea calităţii aerului duce la îmbolnăviri ale efectivelor de păsări şi la nerealizarea performanţelor productive, implicit la pierderi economice. În tabelul 2 sunt prezentate valori ale calităţii aerului, date furnizate de firma Cobb.
Concentraţia de gaze nocive şi implicit conţinutul de O2 din aerul din adăpost depind de rata ventilaţiei. În momentul în care se efectuează o bună ventilaţie, conţinutul de O2 trebuie să fie de 16%. Pentru exemplificare, vom prezenta în tabelul 3 influenţa gazelor nocive asupra organismelor păsărilor.
Păsările din adăposturi degajă cantităţi importante de căldură, umiditate şi bioxid de carbon, iar dejecţiile şi aşternutul provoacă degajări de amoniac, hidrogen sulfurat, mirosuri puternice, la care se adaugă praful de la nutreţuri sau de la aşternut.

TABELUL 1: CALITATEA STANDARD AL APEI PENTRU PUII DE CARNE

TABELUL 2: VALORI ALE CALITĂŢII AERULUI (FIRMA COBB)

TABELUL 3: EFECTELE CONTAMINĂRII AERULUI ASUPRA PĂSĂRILOR

SURSA REVISTA FERMA

Echipamente utilizate în creşterea păsărilor (II)

Leonard Constantin Stafie

În ultimii ani, industria producătoare de echipamente şi tehnologii pentru creşterea şi exploatarea păsărilor a cunoscut o dezvoltare deosebită. În adăposturile complet mecanizate şi automatizate trebuie să întâlnim următorele utilaje zootehnice: pentru încălzire, pentru ventilaţie, pentru furajare, pentru adăpare, secţiunea computerizată şi electronică şi alte tipuri de utilaje.

Despre monitorizarea computerizată, sistemele de încălzire şi echipamentele de hrănire şi de adăpare am scris în numerele anterioare ale revistei. Acum facem referire la echipamentele pentru ventilaţie, care se împart în două mari categorii: cele pentru admisie şi cele pentru evacuarea aerului.

Utilaje pentru admisia aerului
Un model de dispozitiv pentru admisie, care se montează în pereţi sau în diverse elemente ale pereţilor, este disponibil în patru variante constructive, în funcţie de grosimea pereţilor. Datorită faptului că este deosebit de rigid, acesta se montează fără utilizarea unor suporţi speciali.
Un alt tip de utilaj este realizat special pentru a se monta în pereţii subţiri sau în adăposturi deja construite. Dispozitivul se inserează în perete cu deschiderea în interiorul halei şi se prinde în şuruburi. Pentru pereţii cu grosime de minim 12 cm există disponibilă o extensie a lungimii. Se poate opta şi pentru amplasarea unei plase de protecţie împotriva pătrunderii în adăpost a păsărilor sau a diverselor animale mici. Aceste două modele constructive sunt fabricate din material plastic foarte rezistent la şocuri şi la factorii de mediu.
Pe piaţa de profil se mai găseşte un model care se montează în plafon, aerul admis în adăpost venind de la înălţime pe un sistem de tubulatură. În foto 1 este prezentat un model de utilaj de admisie a aerului în adăposturi.

Utilaje pentru evacuarea aerului
Evacuarea aerului se realizează forţat cu ajutorul ventilatoarelor. Câteva tipuri de aparate sunt ventilatorul axial cu cadru pentru încorporarea în perete, ventilatoarele axiale pentru încorporarea în conducte şi ventilatorul axial pentru un consum optim de energie.
• Ventilatorul axial cu cadru pentru încorporarea în perete este amplasat într-un cadru din tablă de oţel de calitate, cu o durabilitate mare în timp şi cu o formă aerodinamică foarte bună. Elicea ventilatorului este realizată din aluminiu turnat şi rigidizat, asigurând o mare rezistenţă la acţiunea factorilor chimici, cât şi o capacitate mare de dislocare a maselor de aer, fără a produce curenţi de aer. Dintre avantajele acestui tip de ventilator precizăm: consum redus şi o capacitate mare de ventilare; o reglare uşoară şi eficace; datorită formei lui, produce un nivel minim de zgomot; nu implică o asamblare complicată şi are o durabilitate mare de funcţionare.
• Ventilatoarele axiale cu încorporare în conducte sunt concepute pentru sistemele de tubulatură. Ele se potrivesc perfect şi asigură o rată bună de ventilaţie.
• Ventilatorul axial pentru consum optim de energie poate fi folosit în orice sistem de ventilare a halelor de producţie şi se poate instala în pereţi sau în conducte. Printre avantajele majore ale acestui tip de ventilator menţionăm: consum de până 70% faţă de alte tipuri de ventilatoare; eficienţă deosebită indiferent de treapta de viteză folosită; controlul regimurilor de funcţionare se realizează printr-un semnal analog de 0-10 V; motorul ventilatorului asigură precizie în menţinerea nivelului de ventilare ales; prezintă un nivel de zgomot redus şi o instalare foarte uşoară. În foto 2 este prezentat un model de utilaj pentru evacuarea aerului din hala de producţie.

Culoarea fluxului luminos - stimulent al productivităţii
Datorită faptului că lumina este un factor esenţial pentru succesul comercial al creşterii puilor de carne şi al găinilor ouătoare, cercetările din domeniu au fost dirijate pentru obţinerea de programe de lumină cât mai bune cu un consum redus energetic. Implicit acest fapt a dus la crearea de surse de lumină economice (Foto 3 şi 4).

Tipurile de sursă PL sunt disponibile în patru variante de culoare a fluxului luminos: roşu, albastru, verde şi alb. Adaptoarele de curent sunt electronice, iar construcţia îi conferă maximum de eficienţă. Corpurile de iluminat sunt rezistente la apă şi la praf, asigurând maximum de protecţie şi necesarul de lumină.

Conform datelor prezentate de către firma producătoare, culoarea fluxului luminos are efect deosebit de important asupra creşterii şi exploatării puilor de carne şi a găinilor ouătoare. De pildă, culoarea albastră sau cea verde este preferabil a se utiliza faţă de culoarea roşie ori albă, pentru creşterea puilor de carne, deoarece păsările devin mai calme; culoarea verde şi albastră stimulează creşterea, iar culoarea roşie se utilizează mai ales la găinile ouătoare.

ADĂPOSTURI MAI PUŢIN COSTISITOARE ŞI MAI UŞOR DE MONTAT
Pentru realizarea de noi adăposturi zootehnice se pot folosi şi soluţii alternative din punct de vedere constructiv. Astfel, în locul halelor de producţie realizate din zidărie, care necesită un timp de execuţie şi investiţii mai mari, se pot folosi hale din elemente de prefabricate.
Avantajul major care pledează pentru folosirea acestui tip de construcţie este timpul scurt de montaj şi investiţia mică. Datorită folosirii acestor elemente, precizia de asamblare a legăturilor face posibilă o montare fără a folosi o macara, într-un timp extrem de scurt şi la costuri mici.
Pe toate componentele sunt aplicate două straturi de vopsea antirugină, ceea ce îi conferă o rezistenţă mărită în timp la factorii de coroziune. Toate sudurile executate la îmbinări sunt verificate privind rezistenţa, pentru a oferi o garanţie în plus în timpul exploatării.
Halele sunt produse într-un sistem tipizat, dar sunt flexibile în adaptarea la cerinţele beneficiarilor, astfel unele modele se pot lungi în segmente de 2,5 m până la dimensiunea dorită. Un alt model de hală, care are lungimea de 15 m, se poate extinde în etape de câte 5 metri până la lungimea solicitată.
Construcţiile zootehnice, adăposturile de păsări, trebuie să îndeplinească, la modul general, următoarele cerinţe:
• Satisfacerea unor condiţii impuse de procesul biologic specific populaţiilor avicole;
• Realizarea unor condiţii de microclimat specifice activităţii de creştere şi exploatare a păsărilor (umiditate, factori chimici, variaţii de temperatură etc.);
• Rezistenţă în timp a construcţiei, posibilitatea de readaptare a profilului pentru care a fost concepută clădirea;
• Costuri de construcţie cât mai mici;
• Amplasarea corectă a aleilor de deservire;
• Satisfacerea condiţiilor sanitar-veterinare de igienă, cât şi a condiţiilor de prevenire şi stingerea incendiilor.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 5/232 (ediţia 15-31 martie 2019)

SURSA REVISTA FERMA

Echipamente utilizate în creşterea păsărilor

Leonard Constantin Stafie

Datorită faptului că fermele avicole pot fi mecanizate şi automatizate cel mai uşor, în ultimii ani, industria producătoare de utilaje şi tehnologii pentru creşterea şi exploatarea păsărilor a cunoscut o dezvoltare deosebită. Câteva dintre firmele renumite pe plan mondial în acest domeniu sunt Roxell, Farmer-Automatic, Big Dutchman, Facco Equipament, Giordano Poultry-Plast etc.

 

În adăposturile de creştere şi de exploatare a păsărilor, complet mecanizate şi automatizate, trebuie să întâlnim următorele utilaje zootehnice: pentru încălzire; pentru ventilaţie; pentru furajare; pentru adăpare; secţiunea computerizată şi electronică; alte tipuri de utilaje.

Monitorizare computerizată
Datorită gradului înalt de mecanizare şi de automatizare, fluxurile tehnologice pot fi urmărite şi controlate de către calculator. În acest scop au fost realizate programe complexe care monitorizează permanent toţi factorii tehnologici şi îi păstrează în parametri normali de producţie. Aceşti factori sunt controlaţi în permanenţă şi comparaţi cu datele tehnologice necesare producţiei. Aceste date sunt stocate şi pot fi utilizate ori de câte ori este nevoie. În cazul în care se înregistrează diferenţe majore între datele din hală şi informaţiile tehnologice ale păsărilor, sistemul avertizează sonor şi vizual, pentru ca operatorul uman să intervină şi să remedieze deficienţele apărute. Datele obţinute în hala de producţie privesc temperatura, umiditatea, ventilaţia, consumul de furaje, consumul de apă, greutatea corporală a păsărilor etc. Ele pot fi transmise în timp real pe calea internetului...

Utilaje pentru încălzire
Încălzirea în halele de păsări se realizează în mai multe variante, în funcţie de tipul de combustibil folosit şi în funcţie de soluţia tehnică adoptată de fermier.
• În cele mai multe cazuri, se utilizează încălzirea locală cu ajutorul radiantelor cu infraroşu.
Avantajele sistemului de încălzire local cu infraroşu sunt:
- oferă o rezistenţă îndelungată în timp;
- nu necesită filtru de aer;
- reflectorul este realizat din oţel rezistent;
- foloseşte Efectul Venturi;
- arderea se realizează într-un dispozitiv sferic;
- are termostate individuale care înregistrează temperatura de la nivelul solului;
- căldura este focalizată la nivelul solului;
- nu este nevoie de curent electric pentru utilizarea instalaţiei;
- realizeză o temperatură uniformă, reducând drastic variaţiile termice;
- realizeză o bună distribuire a căldurii indiferent de obstacole.
• În cazul folosirii centralelor termice pe combustibili solizi (lemne), pentru încălzirea halelor de păsări, firmele de profil pun la dispoziţie mai multe tipuri de centrale. Se pot utiliza centrale termice pe peleţi sau rumeguş, complet automatizate, ceea ce înseamnă că alimentarea focarului se face în mod automat dintr-un buncăr de stocare. Avantajul acestui sistem constă în intervenţia minimă a îngrijitorului şi asigurarea unei temeperaturi constante în hala de creştere. Centralele pe rumeguş au ca avantaj faţă de cele pe peleţi costul redus al materialului, adică rumeguş care nu mai trebuie compactat pentru a obţine peleţii.
Avantajele folosirii cazanelor:
- Se instalează uşor şi se utilizează foarte simplu;
- Datorită focarului mare, arderea se realizează într-o perioadă mare de timp;
- Alimentarea focarului se face prin partea frontală a cazanului, printr-o uşă cu suprafaţă mare, ceea ce facilitează acţiunea:
- Camera de gazeificare a combustibilului (lemne) este închisă etanş, alimentarea cu aer realizându-se prin circuitul primar;
- Centrala este automatizată electronic, cu ajutorul unui senzor de temperatură amplasat în zona necesară încălzirii;
- Diametrul lemnelor poate ajunge până la 500 mm;
- Randamentul centralei poate ajunge până la 85%.
La livrare se furnizează:
- Corpul cazanului cu izolaţie termică;
- Automatizarea, sistemul electronic cu senzorul pentru temperatura ambientală;
- Un dispozitiv de curăţire.

Hrănitori şi echipamente pentru adăpare
Firmele de profil pun la dispoziţia crescătorilor de păsări mai multe tipuri de hrănitori.
Indiferent de variantele de hrănitori şi adăpători folosite în adăposturile de păsări, acestea trebuie să asigure câteva condiţii minime:
• să asigure frontul de furajare şi de adăpare (deci fiecare pasăre să aibă spaţiul ei de furajare şi de adăpare); neasigurarea acestui parametru duce la neuniformitatea corporală a efectivului, rezultând pierderi economice importante;
• să păstreze hrana şi apa cât mai curate posibil (să fie prevăzute cu dispozitive care să oprească păsările de a se urca pe adăpători, hrănitori, pentru a nu defeca în această zonă şi pentru a nu deteriora furajul şi apa);
• să fie uşor accesibile pentru păsări;
• aşezarea acestora în perimetrul adăpostului să fie cât mai uniformă şi intercalate;
• să aibă pierderi minime;
• să asigure pe toată perioada cu lumină hrană şi apă;
• hrănitorile şi adăpătorile trebuie confecţionate din materiale uşor lavabile.
Ca reguli generale, trebuie să ştim că o pasăre nu are voie să parcurgă mai mult de 2 m până la o hrănitoare şi adăpătoare. Pentru creşterea puilor de carne, hrana şi apa trebuie să fie la discreţie, iar pentru găinile ouătoare se merge pe un program de restricţionare a furajului, dar în schimb apa trebuie să fie asigurată tot timpul. În fotografia 1 este prezentată o hrănitoare circulară.
Utilajele avicole pentru adăpare sunt în general suspendate, oferind multiple avantaje în exploatarea halelor de păsări, cât şi la popularea/depopularea sau la executarea operaţiilor de igienizare a adăposturilor de păsări.
În practică se pot folosi adăpători prin picurare sau adăpători circulare.
La sistemele prin picurare, adăpătorile trebuie să întrunească unele condiţii minime:
- să asigure apă curată şi la discreţie;
- să fie distribuit uniform în adăpost;
- să asigure frontul de adăpare conform vârstei şi categoriei de producţie. În funcţie de greutatea păsărilor şi de categoria de producţie, există mai multe tipuri constructive. În fotografia 2 este prezentată o adăpătoare prin picurare.

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 3/230 (ediţia 15-28 februarie 2019)

Sursa: REVISTA FERMA

Evidenţa performanţei - monitorizarea efectivului de pui de carne

Leonard Constantin Stafie

În perioadele de creştere şi exploatare a puilor de carne apar diferite probleme care duc la pierderi economice importante. Identificarea din timp a acestor probleme, cunoaşterea cauzelor care duc la apariţia lor şi acţionarea rapidă pentru remediere pot atenua sau evita pierderile economice majore.

Pentru înţelegerea cauzelor care duc la pierderi în ferma de pui de carne este necesară o cunoaştere bună şi un spirit de observaţie a crescătorului asupra efectivului de păsări. Din acest motiv, realizarea unor evidenţe stricte cu privire la mortalităţi, consumurile de apă şi de furaje, monitorizarea temperaturii, umidităţii şi a programului de lumină ne ajută să înţelegem evoluţia efectivului de păsări şi să identificăm în timp util posibilele cauze care duc la problemele tehnice din timpul exploatării.

Analiza datelor şi raportarea lor la ghidul tehnologic al rasei
Fiecare serie de pui crescută trebuie monitorizată din toate punctele de vedere, iar datele trebuie notate şi comparate cu ghidurile tehnologice ale hibrizilor de carne. În cazul în care apar devieri, putem interveni punctual pentru remedierea problemelor apărute. Evidenţa şi analiza datelor sunt importante pentru a observa efectele schimbărilor de nutriţie, de management, de microclimat, cât şi starea de sănătate a păsărilor.
În general, pentru obţinerea performanţei în cadrul exploataţiilor avicole, trebuie înregistraţi şi controlaţi toţi factorii care pot influenţa creşterea şi dezvoltarea efectivelor de păsări. Printr-o monitorizare permanentă şi prin compararea datelor obţinute în exploataţiile proprii cu ghidurile tehnologice ale hibrizilor de pui din fermă, se poate interveni în timp util în remedierea sau corectarea anumitor factori tehnologici care pot influenţa în mod negativ performanţele efectivelor de păsări.

CE DATE COLECTĂM?
În mod concret se vor urmări date zilnice, date asupra întregului efectiv şi date pe serie.
Date zilnice:
• Mortalitatea şi cauzele;
• Consumul zilnic de furaje;
• Consumul zilnic de apă;
• Raportul de consum furaje/apă;
• Decontaminarea apei;
• Minumul şi maximul temperaturii;
• Minimul şi maximul umidităţii.
Date asupra întregului efectiv:
• Furajul furnizat (suplimentele furajere, tipul furajului, data administrării şi cantitatea consumată);
• Greutatera corporală (pe zi, săptămână şi perioadă);
• Tratamentele efectuate;
• Schema de vaccinări aplicată;
• Programul de lumină;
• Starea efectivului;
• Starea aşternutului;
• Densitatea puilor.
Date pe serie:
• Apa, testarea sursei de apă din punct de vedere calitativ şi microbilogic;
• Randamentul exploatării;
• Procentul de mortalitate şi cauzele.

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 1/228 (ediţia 1-31 ianuarie 2019)

SURSA: REVISTA FERMA

TRATAMENTE şi PROFILAXIE pentru efectivele de PUI de CARNE

SCHEMA DE VACCINARE! În practica curentă se aplică mai multe scheme de tratament şi vaccinări profilatice. Schemele de tratament şi vaccinări se vor aplica numai după consultarea medicului veterinar responsabil de exploataţiile de pui de carne şi în funcţie de situaţia epizootică din zona în care se află amplasată ferma.

Vaccinarea se realizează prin adminstrarea vaccinului în apa de băut, dintre toate metodele, această metodă are un randament desstul de bun şi avantajul major pe care îl prezintă această metodă este faptul că se admnistrează vaccinul rapid, fără a stresa păsările. 
Pentru a realiza cu succes această operaţiune este recomandat să însetaţi puii cu trei ore înainte şi după aceea să distribuiţi apa împreună cu vaccinul. Adăpătorile trebuie să fie curate şi să asigure un front de adăpare pentru întreg efectivul Pentru a veni în sprijinul crescătorilor vom prezenta patru variante de scheme aplicate pentru menţinerea stării de sănătate a efectivelor de păsări, în tabelul 1 şi tabelul 2.

ATENŢIE! Nu se efectuează tratamente cu antibiotice cu trei zile înainte de vaccinare şi în timpul vaccinării. Nu se decontaminează apa de băut în timpul vaccinării dacă aceasta se realizează prin apă.Nu se mai fac tratamente cu 10 zile înainte de sacrificare.

Se recomandă consultarea medicului veterinar în momentul apariţiei unui caz de boală. Toate măsurile sanitar-veterinare pentru asigurarea stării de sănătate a efectivelor de păsări, se vor realiza sub stricta supraveghere a medicului veterinar.

Sursa :
Vacaru-Opriş, Ioan şi colab., 2002 – Tratat de Avicultură, vol. II. Edit. Ceres, Bucureşti
Stafie, C.Leonard, 2013 re-editat 2016, Ghid practic de creştere pui de carne şi găini ouatoare - Ed. Pim Iaşi şi Ed. Globe Edit - OmniScriptum GmbH & Co. KG, Bahnhofstraße 28, 66111 Saarbrücken Germany

Sursa : REVISTA FERMA