10 condiţii minime pentru a vinde ouă online

Leonard Constantin Stafie

La noi, este prea puțin dezvoltat sistemul de "coș zilnic", cu abonament la fermieri sau sistemul online de vânzare, când țăranul vine la ușă periodic și distribuie produse la cerere.

Două sunt motivele principale pentru care vânzarea directă nu funcţionează prea bine în România:

• Nu avem încredere că ceea ce se furnizează este sănătos, controlat, fabricat tradițional şi autohton;
• Dependenţa de tehnologie. Acest tip de comerț poate fi practicat cu succes doar în orașele mari și în infrastructura din mediul rural care are acces la internet.

Cum să combatem neîncrederea

Voi insista mai ales asupra faptului că noul tip de consumator din mediul virtual, tot mai des întâlnit, nu are încredere în produsele oferite spre vânzare.
În ultima perioadă a crescut semnificativ numărul platformelor de vânzare a produselor agricole în sistem online, pe care producătorul se înscrie gratuit pentru a-şi promova şi comercializa oferta. Marea majoritate a magazinelor virtuale au un singur criteriu de departajare/eliminare a unor producători: reclamaţiile primite de la clienți.
Pentru a evita prezența impostorilor, dar și pentru a garanta că produsele valorificate prin mediul online sunt sănătoase și sigure din punct de vedere al siguranței alimentare trebuie luate unele măsuri minime de ordin legislativ, tehnic și organizatoric. Aceste probleme trebuie asumate atât de către stat, cât şi de către cei care gestionează aceste platforme online și, nu în ultimul rând, de producător.
Pentru a fi mai explicit voi da un exemplu de 10 măsuri ce trebuie luate pentru creșterea găinilor ouătoare care să asigure încredere la cumpărarea ouălor în online.

Respectaţi aceste cerinţe!

Cum toate regulamentele europene și ordinele ANSVSA se aplică doar pentru efectivele de cel puţin 350 de găini ouătoare, în cazul efectivelor mai mici (ferme mici şi mijlocii) ar trebui adoptat un set de reguli minime care să garanteze că produsul, în exemplul nostru OUL, este sigur din punct de vedere alimentar.
Aceste reguli trebuie asumate de către producător și verificate de cele două entități: statul și platforma online.

1. Adăpostul sau încăperea unde sunt cazate păsările să fie suficient de spațioase, ușor de spălat/decontaminat/aerisit, cu o densitate de maxim 6 găini ouătoare/mp;
2. Furajarea și adăparea se realizează în adăpători şi hrănitori care să prevină contaminarea cu dejecţii; se asigură front de furajare suficient pentru toate păsările şi care să fie ușor de spălat şi decontaminat;
3. Să existe cuibare pentru toate păsările: maxim 6 păsări la un cuibar;
4. Padocul unde ies păsările să asigure un minim de 4 mp pe cap de pasăre;
5. Adăpostul să fie iluminat conform cerințelor fiziologice ale păsărilor;
6. Existența stinghiilor de odihnă și a așternutului permanent în adăpost;
7. În același spațiu să nu existe categorii diferite de vârstă sau specii diferite;
8. Să existe o evidență minimă cu privire la lucrările efectuate în adăpost (curățenie, tratamente, mortalități);
9. Accesul în spațiul de creștere să fie restricționat (împrejmuirea padocului);
10. Respectarea condiţiilor de igienă de către persoanele care au acces în adăpost.

Finanţare pentru platforme

Apreciem că platformele online de vânzare a produselor agricole ar putea fi susținute cu finanțare, inclusiv din fonduri europene, să angajeze specialişti şi să deruleze servicii de consultanță pe fiecare domeniu (zootehnie, veterinar, agronomie, horticultură), prin care să se asigure că producătorul respectă criteriile minime de siguranţă alimentară, în baza unui formular simplu care să conțină inclusiv recomandări. Acești specialiști ar avea în primul rând rol de coordonare, consultanţă și sprijin pentru producătorul. Tot acești specialiști ar trebui să țină legătura cu ANSVSA-ul și să transmită rapoartele de inspecții către aceștia.

Astfel ar putea fi creat un sistem flexibil de coordonare și verificare a produselor agricole prin care producătorul să nu fie încurcat în munca lui de producție, ci din contră. Să se vină în sprijinul său, dar şi consumatorul să aibă astfel certitudinea că produsele sunt sigure, sănătoase și bune. Pentru cele 10 măsuri amintite anterior, investițiile inițiale ale unui crescător cu 50 de găini ouătoare nu depășesc suma de 200 lei și nu reprezintă un impediment major pentru conformare. Câştigul însă este pentru toate părțile implicate: producător - platformă comercializare - consumator.

EFICIENŢĂ PENTRU MICUL PRODUCĂTOR

Exemplul propus în acest articol poate fi adaptat oricărui produs agroalimentar obţinut în fermele mici şi mijlocii din ţara noastră. E nevoie de puțină bunăvoință şi viziune pe termen lung. Măsurile nu vor fi puse în aplicare pentru îngrădirea micului crescător, ci pentru aducerea acestuia într-o stare de eficiență economică, prin securizarea exploatației şi a producţiei şi asigurarea accesului la vânzarea online, în cele mai bune condiţii. Astfel poate fi protejată şi dezvoltată pe termen mediu şi lung mica inițiativă privată în domeniul agricol.

un articol de
LEONARD CONSTANTIN STAFIE
mai multe pe această temă
www.revista-ferma.ro

SURSA REVISTA FERMA

Isteria oului stresat

De circa patru ani încoace, la televizor apar tot felul de “specialişti” care ne explică cum stă treaba cu oul stresat. Anul acesta au venit cu o altă găselniţă şi, vezi dragă doamne, se face mare tam-tam că de la 1 ianuarie a.c., avicultorii nu mai au voie să crească găini ouătoare în baterii

Dar scumpii noştri “specialişti” au uitat să specifice două lucruri: că este vorba de baterii neîmbunătăţite (şi apropos, englezescul “cage” nu se traduce mot a mot “cuşti”, ci “baterii“) şi în al doilea rând, discutăm de o directivă europeană din anul 1999, Directiva Consiliului 1999/74/CE din 19 iulie 1999 pentru stabilirea standardelor minime pentru protecţia găinilor ouătoare.

Deci: cine avea de gând să se alinieze noilor norme tehnice avea timp să o facă. Românul nostru, în schimb, fie s-a lăsat pe ultima sută de metri, fie n-a ştiut, fie a considerat că “va merge şi aşa”.

Totuşi nu este de speriat, deoarece din totalul de 29 de exploataţii luate în vizor de ANSVSA doar două riscă să fie închise pentru nerespectarea acestei directive (conform declaraţiilor oficiale). În plus, nu suntem singura ţară în această situaţie, deoarece mai sunt ţări avertizate de către oficialii europeni cu privire la nerespectarea acestor norme: Ungaria, Italia, Letonia, Spania, Grecia, Belgia, Bulgaria, Cipru, Polonia, Portugalia, Slovacia şi Ţările de Jos.

De unde vine “stresul”

Pentru a clarifica odată pentru totdeauna situaţia, trebuie specificat că aceste norme tehnice au apărut la presiunea societăţii civile cu privire la condiţiile de creştere, şi nu în urma unui studiu ştiinţific care să vină şi să spună că “Uite, domnule, am studiat pe un efectiv x în sistem de creştere în baterie şi am ajuns la concluzia că oul produs este dăunător consumului uman”. Nici pe departe aşa ceva. Subliniez faptul că au fost şi fermieri care au exagerat şi au suprapopulat bateriile. Aşadar, din cauza unora au avut de tras majoritatea. Dar acest lucru se poate întâmpla cu orice sistem de creştere.

Sistemul de creştere în baterie a fost prezentat pentru prima oară în anul 1931, în SUA, în volumul “Battery Brooding“ (Creşterea în baterie), unde sunt expuse patru avantaje ale acestuia, comparând două efective de păsări: unul crescut la sol şi altul crescut în baterie.

În România, acest sistem a început să fie utilizat la scară largă începând cu anii 1964. Marile puteri economice, Japonia, SUA, Anglia, Canada utilizau aceste sisteme deja de peste 20 de ani. Din anii 1964 până în anii 1990 toate ouăle de consum erau produse în aceste baterii, care acum sunt atât de blamate.

Eu mă întreb: oare părinţii noştri au consumat ouă stresate? Oare din acest motiv suntem noi stresaţi acum?

Reglementări europene

Directiva Consiliului 1999/74/CE din 19 iulie 1999 formulează standardele minime privind protecţia: pe de o parte a Găinilor ouătoare crescute în baterii (neîmbunătăţite şi îmbunătăţite), pe de altă parte a Găinilor ouătoare crescute la sol pe aşternut permanent cu acces liber în padoc şi în sisteme ecologice.

Reglementările europene se aplică oricărui producător de ouă, indiferent dacă ouăle sunt sau nu comercializate folosind un cod de identificare al metodei de producţie.

Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1907/90 (cu amendamentele ulterioare) formulează standardele de comercializare a ouălor. Cu condiţia respectării anumitor reguli, ouăle pot fi marcate astfel:

• numărul 3 pentru “ouă provenite de la găini crescute în baterii”: la comercializarea ouălor nu se face distincţie între bateriile îmbunătăţite şi cele convenţionale. 

• numărul 2 pentru “ouă provenite de la găini crescute la sol”: creştere la sol pe aşternut permanent fără acces în padocuri. 

• numărul 1 pentru “ouă provenite de la găini crescute în sistem extensiv (free range eggs)”: creştere pe aşternut permanent, cu acces liber în padoc 

• numărul 0 pentru găini ouătore crescute în sisteme ecologice (ferme ecologice).

Date tehnice, prevăzute de normele legislative

• Găini ouătoare crescute în baterii neîmbunătăţite

Directiva Consiliului 1999/74/CE - transpusă în legislaţia românească prin Ordinul ANSVSA nr. 73 din 15 august 2005 - stipulează următoarele: “De la 1 ianuarie 2003, înfiinţarea de noi unităţi cu baterii neîmbunătăţite este ilegală.

Mai mult, de la 1 ianuarie 2012, utilizarea bateriilor neîmbunătăţite deja existente pentru producţia de ouă este ilegală”. În acelaşi timp, este important să subliniem că de la 1 ianuarie 2003 chiar şi bateriile neîmbunătăţite existente ar trebui să răspundă următoarelor cerinţe:

- Să asigure cel puţin 550 cm2 spaţiu per cap de găină ouătoare;

- Să asigure cel puţin 10 cm front de furajare pe cap de găină ouătoare;

- Să existe cel puţin două adăpători prin picurare sau cu pahar colector în fiecare cuşcă;

- Să aibă cel puţin 40 cm înălţime a cuştii la peste 65% din suprafaţa acesteia şi nu mai puţin de 35 cm în orice punct.

- La pardoseli cu suprafaţa înclinată, panta nu trebuie să depăşească 14% şi bateriile trebuie prevăzute cu dispozitive de scurtare a ghearelor.

• Găini ouătoare crescute în baterii îmbunătăţite

De la 1 ianuarie 2012, creşterea găinilor ouătoare în baterii se poate face numai în sisteme de baterii îmbunătăţite.

Bateriile îmbunătăţite trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

- Să asigure cel puţin 750 cm2 de spaţiu în cuşcă pe cap de găină ouătoare, din care 600 cm2 suprafaţă utilizabilă şi cel puţin 45 cm înălţime în cuşcă;

- Suprafaţa totală în cuşcă trebuie să fie de minim 2.000 cm2;

- Să asigure cel puţin 12 cm front de furajare pe cap de găină ouătoare;

- Să existe cel puţin două adăpători prin picurare sau cu pahar colector în fiecare cuşcă;

- Înclinaţia pardoselii nu trebuie să depăşească 14%;

- Să fie dotate cu stinghii de odihnă, asigurându-se minim 15 cm de stinghie per pasăre;

- Să fie dotate cu un cuibar şi o zonă cu aşternut, iar înălţimea cuştii deasupra cuibarului şi a zonei cu aşternut să fie de minim 20 cm;

- Să existe o alee cu lăţimea minimă de 90 cm între liniile de baterii;

- Distanţa dintre pardoseală şi baza unui nivel al bateriei trebuie să fie de cel puţin 35 cm;

- Să fie prevăzute cu dispozitive de scurtare a ghearelor.

Implementarea în România a standardelor comunitare de comercializare prezintă avantaje precum: consumatorul primeşte informaţii sigure cu privire la condiţiile de producere a ouălor; standardele UE asigură o bază bună pentru diferenţierea preţurilor conform metodelor de producţie, dar şi pentru diferenţierea producţiei de ouă în sistemele de creştere la sol, precum şi în baterii.

Stimaţi fermieri şi consumatori, vă rugăm să aveţi grijă cine vă sfătuieşte, cine vă îndrumă şi nu uitaţi că OUL NU ESTE STRESAT. Iar anul 2012 nu a adus nici o noutate în acest domeniu, toate lucrurile de care se face acum mare caz sunt ştiute de mult timp.

AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE

Sistemul de creştere a găinilor ouătoare în baterii prezintă următoarele avantaje: păsările pot fi uşor observate şi controlate sanitar-veterinar; eliminarea totală a aşternutului permanent (rumeguş, paie etc.); găinile bolnave se pot îndepărta uşor; producţia de ouă pe suprafaţa construită este mult mai mare; incidenţa la maladii este mai redusă; gradul de curăţenie a cojii oului este mult superior; rentabilitate economică mare; controlul în totalitate a factorilor de microclimat; producţie mare de ouă pe pasăre.

Fiecare sistem are şi dezavantaje, de fapt încă nu a fost inventat un sistem perfect. Dezavantajele ar fi: apariţia bolilor de civilizaţie, sindromul ficatului gras; isteria aviară; oboseala de cuşcă; năpârlirea timpurie; mâncarea ouălor; smulgerea penelor; canibalism; investiţii foarte mari în adăposturi, baterii, sisteme de furajare, adăpare şi de control al factorilor de microclimat; cheltuieli energetice foarte mari.

Menţionez că am avut ocazia să cresc găini şi în baterii, şi la sol. 

OUĂLE CU CIFRA 3 RĂMÂN ÎN COMERŢ

După ce iniţial a informat că ouăle marcate cu cifra 3 nu mai pot fi comercializate pentru consum, ANSVSA a revenit cu precizarea că în comerţ se vor găsi în continuare ouă purtând cifra 3, dar numai dacă provin de la găini crescute în baterii îmbunăţite (modernizate) conform normelor europene.

“Începând cu data de 1 ianuarie 2012, vor fi produse şi comercializate în continuare pe piaţa românească ouă marcate cu cifra 3, pentru categoria respectivă de ouă, dar, spre deosebire de situaţia din anul 2011, cifra 3 semnifică faptul că ouăle provin de la găini crescute în baterii (cuşti) îmbunătăţite (modernizate) conform normelor europene, fapt care garantează vânzarea lor către consumatori”, se precizează într-un comunicat de presă al ANSVSA.

Ouăle provenite de la găini crescute în cuşti nemodernizate nu mai pot fi vândute pe piaţă, în coajă, ci vor fi trimise către procesare industrială.

200 MILIOANE EURO PENTRU MODERNIZAREA FERMELOR

În ultimii patru ani, crescătorii de păsări din România au investit circa 200 milioane euro pentru modernizarea fermelor de creştere a găinilor ouătoare. Termenul de amortizare a investiţiilor este de 10-12 ani. “Producătorii din ţara noastră au făcut eforturi deosebite şi în ultimii patru ani au reuşit să modernizeze fermele de găini ouătoare în procent de 95%. A fost un efort investiţional de circa 200 milioane de euro per total sector.

5% din ferme n-au reuşit încă să-şi modernizeze, până la 31 decembrie 2011, cuştile, dar sunt sigur că în următoarele două luni acestea vor reuşi să încheie programul de modernizare. Investiţiile se amortizează în 10-12 ani.

Revine un cost cu amortizare de circa 1 eurocent/ou, un efort - zic eu - nu foarte mare per ou”, a declarat preşedintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România, Ilie Van, la postul public de televiziune. Cu toate acestea, preţul ouălor n-a crescut, ba chiar a înregistrat o uşoară scădere la poarta fermei de la începutul acestui an, a mai spus Ilie Van.

Leonard Constantin Stafie

 sursa:

Revista Ferma