Avicultura autohtonă în context european

Luna trecută, la Iași, în organizarea RNDR și în fața a peste o sută de persoane implicate în producția românească de carne de pasăre și de ouă, au fost prezentate date și semnale privitoare la situația actuală și la viitorul aviculturii autohtone în context european, din perspectiva „conceptului-condiție” numit bunăstare a păsărilor.

La discuțiile moderate de către directorul Avitop Iași, Lucian Popovici, au participat reprezentanți ai unor unități producătoare de ouă și de carne și de preparate din carne de pasăre din județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Vaslui, precum și din Constanța și București, medici veterinari, reprezentanți ai APIA, DSVSA, reprezentanți ai ASAS și alții.
Astăzi, în România există unități avicole bine echipate, forța de muncă este asigurată prin facultăți de profil cu performanțe deosebite, managementul din unitățile avicole este de bună calitate, există și o anumită susținere a statului (prin plățile pentru bunăstare) și, atunci, ce ar mai lipsi pentru ca lucrurile să fie perfecte?
Răspunsuri practice, dar și argumente pentru fiecare dintre ideile redate anterior, au fost oferite în cadrul acțiunii desfășurate timp de două zile la Iași, dezbaterile în plen fiind precedate de o vizită la SC Avitop Iași chiar în dimineața primei zile a evenimentului. Redăm în continuare fragmente din discursurile rostite de la tribună.
Ioan Vacaru Opriș, decanul Facultății de Zootehnie Iași și expert al Camerei Europene de Experți: „Pe primele 3 trimestre ale anului 2014, ca nivel de producție avicolă, rezultate foarte bune s-au obținut la carne și bune la ouă. Însă, din perspectiva economico-financiară rezultatele au fost slabe, deoarece numeroase unități avicole au intrat în faliment sau în insolvență. Mai rău, referitor la balanța import-export carne de pasăre, rezultatele din primele 3 trimestre din 2014 au fost foarte slabe, doar jumătate din importuri fiind acoperite de exporturi. Se impune reînființarea sectorului de cercetare științifică în avicultură, (...) conservarea și utilizarea resurselor genetice aviare aflate în stare critică, pe cale de dispariție sau în vulnerabilitate, ameliorarea genetică a populațiilor aviare, aprofundarea studiilor privind fiziologia producțiilor aviare, nutriția, reproducția, studiul comportamentului păsărilor, perfecționarea sistemelor și tehnologiilor de creștere și de exploatare a păsărilor, protecția mediului, procesarea și valorificarea superioară a produselor aviare”.
Neculai Apostol, președinte fondator al grupului de firme Kosarom Pașcani și al SC Avitop Iași: „În ultimii 10 ani, managementul din unitățile zootehnice românești a evoluat extraordinar de mult, în țară existând astăzi unități economice care oricând pot rivaliza cu cele mai bune firme din lume. Dar managementul performant, care înseamnă gestionare perfectă a resurselor tehnico-financiare și de forță umană, trebuie acompaniat de măsuri ale statului, care la noi încă lasă de dorit. (...) Am început cu stângul încă de la programul SAPARD, prin care s-a investit haotic, fără o corelare dirijată de o strategie a României. De exemplu, nu s-a dirijat o direcție de investiție care să vizeze obținerea unui aliment și desfacerea lui, adică în speță, pornind de la cultura vegetală către zootehnie și apoi către industrie alimentară pe acest lanț. Cunosc abatoare care au ajuns în faliment”.
Grigore Horoi, președinte al Grupului de Firme Agricola Internațional Bacău: „Noi, producătorii, trebuie să continuăm să fim atenți la schimbările obiceiurilor de consum, pretențiile și așteptările consumatorilor ridicându-se foarte mult (...), să privim mai atent la puii cu o perioadă mai lungă de creștere, hrăniți mai mult cu grăunțe, cu o altă structură a cărnii, cu o altă culoare, cu o anumită grăsime a pielii și, evident, cu un preț cât mai redus. Mai pe scurt, și pe noi, ne preocupă continuu inovarea în domeniu. Ce ne mai trebuie? Este urgent ca decidenții noștri să ne așeze într-o competiție corectă cu competitorii noștri din marea piață europeană. Când la Londra TVA-ul este 0%, la Paris 5,5%, iar la București 24%, ce ar mai fi de adăugat?”
Lucian Popovici, director Avitop Iași: ”Este nevoie de o strategie națională și de care să beneficiem toți, în mod egal. Concret, mă refer la măsura 215, privitoare la bunăstarea animalelor. Eu sunt nemulțumit de prevederea de a acorda o treime din fonduri în plus doar pentru cei care furnizează îmbunătățirea parametrilor apei… Păi eu utilizez apa din rețeaua publică. Aceasta, pentru că apa este sigură pentru sănătate, chiar dacă este foarte scumpă. Eu de ce să primesc cu 30% mai puțin? Apoi, ca să obții o reducere a densității cu 10%, ca să reduci noxele, să îmbunătățești parametrii, cât consum de energie electrică și de gaz avem? Practic, prin această măsură, noi pierdem vreo 4-5 milioane de euro - bani care erau foarte necesari pentru dezvoltare”.
În loc de concluzie, punctăm câteva aspecte, așa cum au fost precizate de către Leonard Stafie, reprezentant al Asociației Crescătorilor de Păsări pentru Carne și Ouă Iași: „În acest moment, potrivit statisticilor, în România există aproximativ 79 milioane de păsări. Dintre acestea, aproximativ 67% se află în gospodăriile populației. De aici, în proporții semnificative, sunt aduse pe piață produse fără o trasabilitate asigurată, dar care creează un tip de concurență neloială. Ce va fi cu aceste segmente? Văd aproape o obligație de a încerca să conlucrăm mai mult, inclusiv pentru a ne proteja propria profesie”.  

Petronela COTEA MIHAI
redactor Radio România Iași

Ferma

 Sursa: Revista Ferma

Distanțele minime creează probleme... maxime!

Problema stabilirii distanțelor minime de amplasare a fermelor zootehnice față de spațiile de locuit nu e de ieri, de azi. Excesul de zel, neștiința sau ignoranța duc la situații total contradictorii în România, raportat la legislația europeană, care ar trebui să fie suverană.

La începutul acestui an, Ministerul Sănătății a emis Ordinul nr. 119 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației. În acest Ordin, la Art. 11, alin. (1) sunt prevăzute distanțele minime de protecție sanitară între teritoriile protejate și o serie de unități care produc disconfort și riscuri asupra sănătății populației. Printre care fermele zootehnice. Problema este că distanțele stabilite de Ministerul Sănătății par a nu avea un fundament științific și contravin normelor europene, aplicate în multe state din Vestul Europei. Am solicitat Ministerului Sănătății să ne pună la dispoziție documentația tehnică pe baza căreia au fost calculate distanțele, dar până la închiderea ediției nu am primit un răspuns. Am întrebat și la Ministerul Agriculturii dacă li s-a solicitat un punct de vedere pentru stabilirea distanțelor minime la care să fie amplasate fermele, iar răspunsul primit a fost NU, Ministerul Sănătății nu a solicitat o astfel de expertiză.

În aceste condiții, doi specialiști în zootehnie - dr.ing. Daniel Simeanu, Președintele Asociației Profesionale a Crescătorilor de Păsări de Carne și Ouă din județul Iași și subsemnatul - am înaintat Ministrului Agriculturii un memoriu justificativ și o solicitare pentru crearea unui grup științific de lucru care să trimită o Notă de fundamentare în vederea modificării Ordinului 119 al Ministrului Sănătății. Până acum nici o reacție din partea MADR, motiv pentru care prezentăm succint câteva argumente tehnice cuprinse în acest memoriu și care subliniază erorile ce se regăsesc în legislația privind stabilirea distanțelor la care trebuie amplasate fermele față de spațiile protejate.

Distanțele fixe nu sunt conforme cu realitatea!

Aplicarea tehnologiilor de creștere a animalelor în sistem tradițional sau „free range”, indiferent de specie, necesită cheltuieli de producție net superioare celor din sistemul industrial. Sunt necesare suprafețe de teren mari pentru fiecare animal, motiv pentru care aceste tehnologii sunt prietenoase cu mediul. Volumul de noxe cât și al dejecțiilor acumulate într-o astfel de fermă sunt mult mai mici decât în cazul sistemelelor industriale. Având în vedere aceste argumente, dar și multe alte aspecte ce diferențiază cele două sisteme, considerăm oportună inițierea unui grup de analiză care să elaboreze un ghid de bune practici cu recomandări concrete (formule matematice), care să țină cont de degajările de noxe și dejecțiile produse pe unitatea de suprafață.

Pentru exemplificare, prezentăm în cele ce urmează modalități de calcule aplicate în cazuri diferite (calcul preluat din literatura de specialitate, legislație europeană cât și legislația unor țări cum ar fi Austria, Belgia sau Germania).

În urma studierii literaturii științifice de specialitate și a regulamentelor europene am constatat că, pentru stabilirea distanțelor minime de amplasare a fermelor, se aplică diverse formule de calcul ce țin cont de degajările de noxe, suprafața ocupată de fermă, disiparea noxelor de către curenții de aer, dar și de tipul de tehnologie aplicată. Legislația germană reglementează amplasarea fermelor stabilind distanțe minime între acestea și zonele rezidențiale printr-un sistem de calcul logic și ușor de aplicat, ce se bazează pe numărul de UVM.

Utilizarea unor distanțe fixe, așa cum prevede Ordinul 119 al Ministrului Sănătății, care nu sunt stabilite în mod obiectiv, duce la îngrădirea drepturilor fundamentale ale cetățenilor cu privire la proprietate și asigurarea unui trai decent.

Tehnologia de creștere ar trebui să facă diferența!

Pentru o normare corectă, factorul principal care trebuie luat în calcul este tehnologia de creștere, deoarece în funcție de aceasta se stabilește suprafața fermei și cantitatea de noxe. Spre exemplificare facem referire la creșterea puilor de carne în sistem tradițional și creșterea puilor de carne în sistem intensiv.

Astfel, sistemul „tradițional - creștere în aer liber” poate fi utilizat doar dacă densitatea pe un mp nu este mai mare de 12 păsări, fără ca greutatea vie să depășească 25 kg/mp (Regulamentul CE 1538/91). Totuși, în cazul adăposturilor mobile, a căror suprafață de pardoseală nu depășește 150 mp și care rămân deschise pe timpul nopții, densitatea poate crește la 20 de păsări/mp, fără ca greutatea în viu să depășească 40 kg greutate vie/mp (Regulamentul CE 1538/91). Suprafața utilizabilă totală a adăposturilor pentru păsări dintr-un singur punct de producție nu trebuie să depășească 1.600 mp și fiecare hală pentru pui nu poate avea o capacitate mai mare de 4.800 capete. De asemenea, adăpostul pentru pui trebuie prevăzut cu trape de ieșire cu o lungime combinată de cel puțin 4 m la 100 mp suprafață de adăpost (Regulamentul CE 1538/91). În același timp, trebuie să se asigure acces continuu în timpul zilei în spații exterioare, cel puțin de la vârsta de 6 săptămâni (Regulamentul CE 1538/91). Este necesar ca spațiile exterioare să aibă o suprafață acoperită în principal cu vegetație, care să asigure cel puțin 2 mp pe pui (Regulamentul CE 1538/91). În cazul creșterii puilor de carne în sistem intensiv, densitatea în adăposturi este de 14-16 pui pe mp.

Dacă luăm o exploatație tip de 5.000 capete, în cazul creșterii puilor de carne în sistem tradițional spațiul necesar păsărilor este de aproximativ 500 mp adăpost, plus un padoc exterior de 10.000 mp; rezultă o suprafață totală a fermei de aproximativ 11.000 mp. În cazul puilor de carne crescuți în sistem intensiv, pentru 5.000 de pui adăpostul necesar este de 400 mp, adică un necesar total de teren de 600 mp. 

Nu vom reda acum formulele de calcul pentru noxe și dejecții, dar comparând datele obținute am concluzionat că... nu există termeni de comparație! Valorile cu noxele și dejecțiile în sistemul intensiv sunt de zece ori mai mari decât în sistemul „tradițional - creștere în aer liber”! Cu toate acestea, conform Art. 11 din ord. 119, fermele de păsări cu peste 5.000 de capete și complexele avicole industriale trebuie amplasate la 1.000 de metri față de spațiile protejate, distanță care se aplică ambelor sisteme de creștere, fără nici o diferențiere!

Un calcul simplu scoate la iveală erorile din lege

Din punct de vedere economic, fermele care aplică sistemul de creștere „tradițional - creștere în aer liber” au cheltuieli mult mai mari: costul de producție este mult mai mare și la fel este investiția inițială, cu asigurarea accesului în padoc și asigurarea celor 2 mp pe cap de pasăre în padoc.

Comparativ cu celelalte specii, distanțele sunt calculate aleatoriu, dacă luăm în considerare numai cantitatea de dejecții produsă de fiecare specie, pe zi, pe fermă. Pentru a putea face comparație vom utiliza coeficienții pentru conversia de animale în Unități Vită Mare (UVM): vacă 500 kg - 1 UVM; grăsun (porci) 70 kg - 0,14 UVM; păsări 1,6 kg - 0,0032 UVM. 

Dacă ne referim la exemplu nostru, cu ferma de 5000 de capete pui de carne, calculăm dejecțiile pe numărul de capete, raportate la UVM pe fiecare specie, cât și distanțele prevăzute în Ordinul 119 din 2014.

Astfel:

- pentru ferma de 5000 pui de carne rezultă 16 UVM

- pentru ferma de porci de 114 capete rezultă 16 UVM

- pentru ferma de vaci de 16 UVM rezultă 16 capete vaci

Cantitățile de dejecții rezultate zilnic în fermele luate în discuție sunt: 

- din ferma de 5.000 pui rezultă 7,14 kg dejecții

- din ferma de 114 porci rezultă 456 kg dejecții

- din ferma de 16 vaci rezultă 824 kg dejecții

Distanțele precizate în Ordinul 119/2014, raportate la 16 UVM sunt:

- ferme și crescătorii de taurine 6-20 capete, distanța 50 m

- ferme de porci între 101 și 501 capete, distanța minimă 500 m

- ferme de păsări peste 5000 capete, distanța minimă 1000 m

În aceste condiții, se poate afirma că distanțele fixe sunt neconcludente și nesigure și lasă loc la interpretări, pentru că nu se raportează la factorii poluatori - noxe și dejecții. Putem amplasa o fermă de vaci de 16 capete la 50 de metri față de ultima casă de locuit, fermă care ocupă 500 de mp (incluzând adăpost și platformă betonată pentru dejecții), iar cantitatea de dejecții este de 824 kg/zi, în timp ce ferma de 5000 de pui crescuți în sistem „tradițional - creștere în aer liber”, unde cantitatea de dejecții pe zi este de 7,14 kg și suprafața, prin tehnologie, e de 11.000 mp... o trimitem la un kilometru distanță!!! 

Am demonstrat prin calcule, în funcție de specie și tehnologie, că distanțele prevăzute în Ordinul 119 nu sunt conforme cu realitatea. De multe ori sunt amplasate obiective economice mari poluatoare chiar lângă teritoriile protejate, în timp ce un obiectiv economic care practică tehnologii prietenoase cu mediul, îl trimitem prin lege la peste un kilometru, fără nici o justificare științifică și tehnică.

Cum e la alții...

În studiul „Development and validating procedure of a formula to calculate a minimum separation distance from piggeries and poultry facilities to sensitive receptors”, autorii au studiat condițiile de mediu a 43 de ferme existente, 21 de porci și 22 de păsări cu capacități de producție între 200 și 4000 capete la porci și capacități între 840 și 86000 capete la păsări, pentru a stabili formula pentru calcularea distanței dintre ferme și zonele de locuit. Studiul a fost realizat la cererea guvernul belgian, pentru testarea diverselor orientări referitoare la calcularea distanței minime și pentru a recomanda o distanță între fermele de animale (mai ales de porc și de pasăre) și locuințe, pentru a asigura un nivel de acceptabilitate a mirosului generat. Opt formule aplicate în diferite țări au fost examinate și comparate și a fost realizat un studiu de senzitivitate a diferiților parametri. Formula obținută reflectă „Ghidurile legislative de mediu” din Germania (TA - Luft and VDI), din Olanda, din Elveția, Quebec - Canada, din Austria și Belgia.

Pentru a evidenția mai bine discrepanțele dintre legislația românească și cea germană, am realizat un tabel comparativ între prevederile celor două legislații cu privire la distanța minimă dintre ferme și zonele de locuit, între două specii și capacități diferite, conform legislației românești, utilizând conversia LU. După cum rezultă din datele analizate în tabel, distanțele prevăzute de Ordinul 119/2014 al Ministrului Sănătății nu respectă un minim științific de corelare între specii, noxe, dejecții, care ar trebui să stea la baza calculării acestor distanțe. Mai mult, contravin și practicii curente din țările vechi membre ale Comunității Europene. 

Vom reveni...

TABEL PRIVIND DISTANȚELE MINIME ÎNTRE FERMELE ZOOTEHNICE ȘI ULTIMA CASĂ DE LOCUIT. COMPARAȚIE LEGISLAȚIE ROMÂNEASCĂ - LEGISLAȚIE GERMANĂ

sursa Revista Ferma

Piedici prea mari în calea dezvoltării fermelor mici

Reuniunea Regională a Experților în Zootehnie, desfășurată la Iași, în perioada 12-13 ianuarie 2015, s-a încheiat cu o sumă de propuneri înaintate Ministerul Agriculturii, referitoare la clarificări și simplificări ale legislației care reglementează activitatea și organizarea fermelor mici.

În centrul dezbaterilor s-au aflat două probleme concrete: prima - statutul și perspectivele fermelor familiale, iar a doua - distanțele minime față de locuințe, la care pot fi amplasate fermele zootehnice.

Câte ordonanțe, atâtea contradicții
Fermieri și specialiști în domeniul creșterii animalelor au dezbătut timp de două zile mai multe aspecte legate de statutul fermei țărănești, considerată fermă de familie, dar care, se pare, „beneficiază” de o legislație ambiguă și chiar contradictorie. ”Legislația națională este contradictorie, inclusiv cu cea europeană, în privința dimensiunii fermelor. Chiar și măsurile pentru proiectele fermei familiale promovate prin PNDR-ul nostru, în speță cele pe creșterea păsărilor, contravin reglementărilor europene. De ce? Aceste proiecte se referă la un efectiv de 4000 de capete găini ouătoare, iar OUG 108/27.06.2001 privind exploatațiile agricole, la Cap. II - «Dimensionarea exploatațiilor agricole», art. 5 - (1), specifică faptul că pentru exploatațiile cu găini ouătoare efectivul minim trebuie să fie de 2000 de capete, iar la păsări pentru carne - 5000 de capete”, atrăgea atenția Leonard Stafie, reprezentant al Asociației Profesionale a Crescătorilor de Păsări pentru Carne și Ouă din județul Iași.
Specialistul precizează că, potrivit aceleiași Ordonanțe, „exploatațiile agricole cu dimensiuni sub limitele prevăzute la art. 5 alin. (1) sunt exploatații agricole familiale. Dacă legea spune că exploatația sub 2000 capete găini ouătoare este fermă familială, atunci cum poți promova proiecte cu o capacitate de 4000 de capete pentru aceste tipuri de ferme? Mai mult, standardele de bunăstare la păsări se aplică pentru efective de la 350 capete găini ouătoare și de la 500 capete pentru puii de carne. Observați, așadar, că aici vorbim de o altă dimensiune minimă a efectivului pentru fermele familiale”, atenționează Leonard Stafie.
Pe de altă parte, la Iași, a fost adusă în atenție și problema unor prevederi legislative naționale contradictorii, cu privire la aceiași categorie de ferme..., de familie. „De exemplu, OUG nr. 43/15.05.2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea și susținerea fermelor de familie și facilitarea accesului fermierilor la finanțare arată că dimensiunea economică a fermei de familie este cuprinsă între 2 și 50 UDE (unitate de dimensiune economică). Dacă vom concretiza pe creșterea păsărilor, conform OUG nr. 43, ferma familială trebuie să aibă între 568 capete (2 UDE) și 14.204 capete (50 UDE) găini ouătoare, iar conform OUG 108/27.06.2001, ferma familială trebuie să dețină sub 2000 capete (6,5 UDE). Nu vi se pare ceva în neregulă?”, întreba (retoric?) specialistul ieșean.

Încă o prevedere care miroase, de departe, a anomalie
O altă problemă încă nerezolvată, din perspectiva fermierilor, este reprezentată de unele dintre prevederile cuprinse în Ordinul nr. 119/2014 al Ministerului Sănătății pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației. Mai exact, există „nepotriviri” importante, legate de distanțele minime față de ultima casă din localitate, la care pot fi amplasate aceste ferme zootehnice. „În Ordinul nr. 119/2014 , la Art. 11 se arată că, de exemplu, 200 de vaci pot fi crescute la 100 m față de ultima casă, dar 101 de găini trebuie duse la 500 m. Nu credem că este tocmai în regulă. Au fost semnalate de Asociația noastră, în mod repetat și în scris, inclusiv problemele acestor distanțe, dar și situația numărului maxim de animale și de păsări din gospodării, respectiv maxim 6 animale în total și maxim 50 de păsări. Fără alte precizări... Adică pot fi 50 de prepelițe și 50 de struți, de exemplu?!

Grup științific de lucru 
Chiar la începutul anului 2015, inițiatorii acestor dezbateri s-au dus cu jalba-n proțap la București, la Ministerul Agriculturii. Acolo au fost primiți de secretarul de stat Daniel Botănoiu. „În urma expunerilor noastre privitoare la aceste nepotriviri sau omisiuni și în urma cererii noastre de a se constitui un grup științific de lucru în vederea reanalizării/modificării amintitului Ordin, ni s-a transmis un document oficial prin care ni se anunță demararea acțiunii de constituire a respectivei echipe în care să fie incluși și reprezentanți ai Ministerului Sănătății. Sperăm să putem aduce lucrurile la normalitate pentru că, așa cum s-a semnalat și la acestă reuniune, problema nu ar fi să îți amplasezi ferma undeva în mijlocul câmpului dacă ai avea utilitățile, ci costul exorbitant pentru cel care o ia de la zero și care ar trebui să suporte singur toate investițiile în infrastructura până la fermă. Acestea toate nu au cum să încurajeze investițiile în zootehnie și de-ar fi să fie o piață cât China pentru produsele zootehnice, tot nu reușești să devii profitabil. De ce? Tocmai pentru că, de exemplu, te costă o avere racordarea la rețeaua electrică și, în condițiile prezenței acestor prevederi din Ordinul nr. 119/2014, ești îngrădit să îți faci ferma cât mai aproape de rețelele de utilități existente”, sublinia Daniel Simeanu, profesor al Facultății de Zootehnie Iași.

Cooperativele! Sunt sau nu forme asociative?
Dezbaterile din cadrul Reuniunii Experților în Zootehnie desfășurată la Iași au reliefat și alte probleme importante, precum condițiile stufoase și greoaie pe care trebuie să le îndeplinească cel care dorește să treacă pragul subzistenței în agricultură. De asemenea, a fost semnalat faptul că în acest moment Cooperativele nu sunt incluse la "forme asociative" și nu primesc punctaj la selecție, în cazul accesării unor proiecte europene.
„Sperăm că până la urmă, în forma finală a noului PNDR se vor regăsi și aceste puncte de vedere, pentru promovarea reală a fermierilor mici și mijlocii și pentru acordarea de șanse egale de dezvoltare și acces la finanțare. Aceasta, cu atât mai mult cu cât oamenii privesc în ansamblu și pe termen mediu și lung investițiile. După cum a reieșit și din aceste dezbateri, concret, crescătorii de păsări doresc inclusiv investiții în abatoare mobile, pentru valorificarea mai rapidă și mai ușoară a producției. Numai că legislația stufoasă și pe alocuri contradictorie, lipsa consilierii adecvate și înlocuirea exagerată a serviciilor de consultanță cu supercontroale din toate părțile și dificultățile în a accesa fonduri ș.a.m.d. îi descurajează" , încheia Leonard Stafie.
Caracterul practic al întâlnirii profesionale de la Iași a fost conferit și de prezentarea a două proiecte pilot, respectiv „Exploatație integrată de creștere a puilor de carne în sistem liber tradițional” și „Înființare fermă familială pentru creșterea găinilor ouătoare în sistem free range (cifra 1)”.
Potrivit unei statistici expuse la prezentul eveniment, pentru găini ouătoare cu cifra 1, în sistem free-range, avem numai 6 exploatații cu un efectiv total de 29.979 păsări, ceea ce reprezintă 0,4% din efectivul total de găini ouătoare din fermele comerciale.
Reuniunea Regională a Experților în Zootehnie a fost organizată de către Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală (RNDR) și are caracter itinerant. După dezbaterile de la Iași, alte runde de discuții au avut loc la Focșani și la Timișoara.

Petronela COTEA MIHAI
redactor Radio România Iași


PROPUNERI PENTRU PERFECTAREA LEGISLAȚIEI
Reuniunea Regională a Experților în Zootehnie s-a încheiat cu o sumă de propuneri. Iată câteva dintre acestea:
• definirea clară din punct de vedere juridic a noțiunii de „fermă de familie”;
• anularea celor două Ordonanțe contradictorii și excluderea limitării prin dimensionare economică a fermei de familie;
• includerea/menținerea cooperativelor agricole ca forme asociative în propunerile pentru PNDR, pentru acordarea de punctaj la selecție și a unui punctaj mai mare față de alte forme de asociere. Prin asocierea în Cooperativă se poate realiza și acel deziderat de integrare a producției pe orizontală și verticală, amintit, de altfel, în noul PNDR. Se evită astfel și o posibilă discriminare pentru cei care au ales să se asocieze în acest mod. 
• acordarea de punctaj diferențiat, în funcție de sistemul de creștere, așa cum este diferențiat și modul de creștere în sistem ecologic. În ceea ce privește acordarea de punctaj la selecția proiectelor pentru creșterea animalelor în sistem tradițional, se face referire directă la creșterea puilor de carne în sistem tradițional și a găinilor ouătoare în sistem "free range" (notarea oului cu cifra 1). Un argument în plus este faptul că și legislația europeană reglementează aceste tehnologii. De exemplu, dacă pentru sistemul ecologic se acordă 5 puncte, pentru sistemul tradițional să se acorde 3 puncte.
• utilizarea de către instituțiile abilitate și promovarea la nivel național a Standardelor de fermă inclusiv acordarea de ISBN pentru protecția drepturilor de autor. Proiectele tehnice trebuie să aibă avizul unui tehnolog recunoscut, care să își asume atât punerea în practică a proiectului, cât și faptul că acesta funcționează. Scopul este acela de evita experiența nefericită de până acum, în care s-au aprobat proiecte cu tehnologii imposibil de pus în practică!

Ferma

SURSA:  REVISTA FERMA

Avicultura, sector prioritar doar în vorbe...

Avem un sfert de veac de democraţie, de şapte ani suntem în marea familie europeană, dar în fermele zootehnice mici şi mijlocii şi în buzunarul producătorului român nu avem mai nimic!

Discutăm de strategii de dezvoltare a păturii de mijloc din agricultură şi a fermei de familie (indiferent de dimensiunea ei!!!), însă multe dintre aceste strategii au rămas doar la nivel de declaraţie. Aşa se întâmplă şi în sectorul avicol de la noi. Pentru a nu induce în eroare cititorii şi pentru a nu fi acuzaţi de unii sau alţii de manipulare sau rea voinţă, discutăm concret, cu referire la datele oficiale, statistice. Pentru că, nu-i aşa, cifrele vorbesc de la sine...

Numărul total de păsări din România înregistrat la ANSVSA este de 79.440.251 capete: în sistem intensiv (societăţi comerciale), avem un total de 25.682.817 capete, din care 7.406.322 găini ouătoare cu o producţie medie de 304 ouă/găină şi un efectiv de 18.276.495 capete pui de carne, cu o producţie de aproximativ 2,1 kg/pui. Rezultă, conform datelor care se regăsesc pe site-ul Autorităţii Sanitare Veterinare, că în România anului 2013 erau înregistrate 1.835.219 exploataţii agricole individuale, cu un efectiv total de păsări de 53.757.434 capete, din care găini ouătoare 35.134.978 şi păsări de carne 18.622.456 capete, de unde rezultă o medie pe gospodărie de 19,14 găini ouătoare cu performanţă medie pe cap de găină de140 ouă pe an şi 10,14 capete pui de carne.

La capitolul “free-range” stăm rău de tot!
În data de 26.09.2014, revista Ferma a trimis ANSVSA o solicitare, prin care ceream răspunsul oficial la următoarele întrebări:
1. Câte ferme de găini ouătoare în sistem “free-range” (pe aşternut permanent cu acces liber în padoc), care produc ouă inscripţionate cu cifra 1 sunt autorizate pe teritoriul României şi ce capacitate totală au aceste ferme. Vă rugăm să ne transmiteţi efectivul total şi defalcat (ferme free-range care se regăsesc în gospodăriile populaţiei şi ferme free-range în exploataţiile de dimensiuni medii şi mari).
2. Câte ferme de pui de carne în sistem de creştere tradiţional sunt autorizate pe teritoriul României şi ce capacitate totală (efectiv total) au?
Am primit următorul răspuns: pentru găini ouătoare cu cifra 1, în sistem free-range, există doar 6 exploataţii, cu o un efectiv total de 29.979 păsări, ceea ce reprezintă 0,4% din efectivul total de găini ouătoare din fermele comerciale. Cât priveşte sectorul pui de carne în sistem tradiţional, atenţie! Nu există nici o fermă comercială autorizată sanitar veterinar.

Detalii cu privire la situaţia sectorului la capitolul “free-range” şi sistemele alternative de creştere găsiţi în revista Ferma – noiembrie 2014!

mai multe detalii aici, Revista Ferma

Încurcate mai sunt legile fermei de familie…

În anul declarat “al fermei de familie” pe întreg mapamondul, România serveşte acestui deziderat o legislaţie încă ambiguă, în contradicţie cu cea europeană referitoare la dimensiunea fermelor de familie. 

Anomaliile legislative au efecte directe asupra gradului de absorbţie a fondurilor europene. Potenţialul economic al fermei de familie şi capacitatea ei de dezvoltare sunt supuse unor normative care par că nu au nici un fundament ştiinţific. 
Spre exemplu, proiectele de fermă familială promovate prin PNDR-ul nostru, în speţă cele pentru creşterea păsărilor, contravin reglementărilor europene. De ce? Proiectele pentru fermele familiale promovate de AFIR se referă la un efectiv de 4.000 de capete găini ouătoare, în timp ce OUG 108 din 27 iunie 2001 privind exploataţiile agricole specifică la Cap. II - “Dimensionarea exploataţiilor agricole”, Art. 5, alin. (1) că dimensiunile minime pentru exploataţiile agricole sunt: f) găini ouătoare 2.000 capete; g) păsări pentru carne 5.000 capete. La Cap. IV - Exploataţii agricole familiale, Articolul 13 precizează că „Exploataţiile agricole cu dimensiuni sub limitele prevăzute la Art. 5 alin. (1) sunt exploataţii agricole familiale”. Dacă legea spune că exploataţia sub 2.000 capete găini ouătoare este fermă familială, atunci cum poţi promova proiecte cu o capacitate de 4.000 de capete pentru aceste tipuri de ferme? Mai mult, standardele de bunăstare la păsări se aplică la efective de la 350 de capete găini ouătoare şi de la 500 capete pentru puii de carne!

Şi anomaliile legislaţiei româneşti continuă... Ordonanţa de Urgenţă 43 din 15 mai 2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor, precizează la Art. 2, lit. e), că ferma de familie este “exploataţia agricolă aparţinând persoanelor fizice în calitate de producători agricoli individuali înregistraţi în Registrul exploataţiilor agricole sau înregistrată ca persoană fizică autorizată, întreprindere individuală, întreprindere familială, înfiinţată potrivit legislaţiei în vigoare, care produce pentru consumul propriu, iar, după caz, comercializează surplusul. Dimensiuneaeconomică a fermei de familie este cuprinsă între 2-50 UDE”. Conform acestei ordonanţe, ferma familială deţine între 568 capete (2 UDE) şi 14.204 capete (50 UDE) găini ouătoare!
Avem aşadar trei acte normative care prevăd trei dimensiuni ale fermei familiale într-o evidentă contradicţie: OUG 108 din 27 iunie 2001 spune că ferma familială este sub 2.000 capete (6,5 UDE), AFIR-ul se referă la 4.000 capete găini ouătoare iar Ordonanţa 43 alocă fermei de familie între 568 şi 14.204 capete găini ouătoare!!!

mai multe aici, Revista Ferma

Distanţele minime creează probleme... maxime!

Problema stabilirii distanţelor minime de amplasare a fermelor zootehnice faţă de spaţiile de locuit nu e de ieri, de azi. Excesul de zel, neştiinţa sau ignoranţa duc la situaţii total contradictorii în România, raportat la legislaţia europeană, care ar trebui să fie suverană.

La începutul acestui an, Ministerul Sănătăţii a emis Ordinul nr. 119 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei. În acest Ordin, la Art. 11, alin. (1) sunt prevăzute distanţele minime de protecţie sanitară între teritoriile protejate şi o serie de unităţi care produc disconfort şi riscuri asupra sănătăţii populaţiei. Printre care fermele zootehnice. Problema este că distanţele stabilite de Ministerul Sănătăţii par a nu avea un fundament ştiinţific şi contravin normelor europene, aplicate în multe state din Vestul Europei. Am solicitat Ministerului Sănătăţii să ne pună la dispoziţie documentaţia tehnică pe baza căreia au fost calculate distanţele, dar până la închiderea ediţiei nu am primit un răspuns. Am întrebat şi la Ministerul Agriculturii dacă li s-a solicitat un punct de vedere pentru stabilirea distanţelor minime la care să fie amplasate fermele, iar răspunsul primit a fost NU, Ministerul Sănătăţii nu a solicitat o astfel de expertiză.
În aceste condiţii, doi specialişti în zootehnie - dr.ing. Daniel Simeanu, Preşedintele Asociaţiei Profesionale a Crescătorilor de Păsări de Carne şi Ouă din judeţul Iaşi şi subsemnatul - Leonard Constantin Stafie - am înaintat Ministrului Agriculturii un memoriu justificativ şi o solicitare pentru crearea unui grup ştiinţific de lucru care să trimită o Notă de fundamentare în vederea modificării Ordinului 119 al Ministrului Sănătăţii. Până acum nici o reacţie din partea MADR.

Prezentarea succintă a câtorva argumente tehnice cuprinse în acest memoriu şi care subliniază erorile ce se regăsesc în legislaţia privind stabilirea distanţelor la care trebuie amplasate fermele faţă de spaţiile protejate puteţi citi în revista Ferma – octombrie 2014!

Mai multe aici Revista Ferma

Cresterea gainilor ouatoare in sistem free range

Targeted technological data:

• Selection of material for production:

• Laying capacity period
• Feed consumption per hen and cycle 56,25 kg/bird
• Average daily feed consumption 150 g/bird
Feed silo capacity must be for 10 days.
• Average daily water consumption 0.2 - 0.3 dm3/bird or 0.2 - 0.3 l/day
• Average egg yield from 1 layer 270 eggs per bird
• Average egg weight 62.0 g
• Average losses during cycle (deaths, cull birds) 5 – 11 %