marți, 1 noiembrie 2016

Măsuri tehnice la popularea cu pui a halei de producție

Succesul și calitatea efectivelor viitoare de părări sunt date în primul rând de o operațiune esențială, deși considerată de unii neînsemnată, și anume pregătirea halei de producție pentru popularea cu pui.


Un prim pas constă în evacuarea rapidă a dejecțiilor împreună cu așternutul permanent din perimetrul de producție, spațiile sunt spălate și decontaminate. Această perioadă poate dura de la 7 zile până la 21 de zile. Din practică a rezultat că timpul de vid sanitar-veterinar poate fi redus de la 21 la 7 zile, dar trebuie avertizat crescătorul că măsurile de curățare și de decontaminare a halei de producție trebuie să fie efectuate temeinic, fără a neglija nici un aspect din etapele decontaminării.

Cerințe la transferul puilor 
Transportul puilor de o zi se efectuează imediat după trierea acestora din stația de incubație, în cutii de carton, cele mai utilizate fiind cutiile cu o capacitate de o sută de pui, compartimentate în patru părți. Ideal, transportul puilor ar trebui să se realizeze cât mai rapid, în 10-12 ore, în condiții optime, pentru a reduce stresul de transport. În general, puii suportă destul de bine și transporturi cu durate mai lungi, fără a le fi influențată capacitatea de producție, dar trebuie acordată o atenție deosebită temperaturii și curenților de aer din mediul de transport.
Apoi, în primele zile, cel mai important factor care influențează producția este temperatura. Astfel, puii au o capacitate redusă de termoreglare în primele zile de viață, aceștia putând să se adapteze la temperatura mediului ambiant abia după zece zile. Din acest motiv, insistăm să se acorde o atenție deosebită puilor în primele zile de viață, aceștia să fie cât mai aproape de sursele de căldură și să se evite momentul în care puii să”rămână” în frig, deoarece menținerea puilor la o temperatură rece duce la apariția afecțiunilor pulmonare cu evoluții rapide.
La populare crescătorul trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:
• Temperatura în zona de creștere să fie de 35-35,5oC;
• Să nu existe curenți de aer;
• Furajele să fie la discreție;
• Adăpătorile să aibă apă cu temperatura aerului din hală pentru evitarea deshidratării, mai ales în cazul transporturilor de lungă durată.
În primele ore de viață a puilor, deshidratarea reprezintă al patrulea factor de stres ca importanță, primul fiind ecloziunea, al doilea manipularea și trierea puilor și al treilea factor de stres - trasportul.

Comportamentul puilor, cel mai bun indicator al condițiilor de microclimat
Chiar dacă halele de producție sunt dotate cu senzori de temperatură și de umiditate, atenția personalului asupra puilor trebuie să fie maximă, deoarece prin comportamentul lor, puii ne pot spune dacă suferă de frig și dacă circulă curenți de aer în hală. Astfel, dacă puii stau adunați sub sursa de căldură, atunci este clar că suferă de frig, dacă puii sunt moleșiți, cu aripile lăsate și stau departe de sursa de căldură, înseamnă că suferă de căldură prea mare. Dacă vedem puii înghesuiți într-o laterală, înseamnă că avem curenți de aer în perimetrul de creștere. Când condițiile de microclimat sunt normale, puii trebuie să fie repartizați uniform pe perimetrul halei, să aibă un comportament vioi, să consume apă și furaje.
Temperatura. Creșterea puilor în sistem industrial trebuie să imite cât mai bine ceea ce se întâmplă în mod natural la creșterea sub cloșcă, adică dubla temperatură, aceea de sub sursa de căldură și cea a mediului ambiant, adică hala de producție. Pe zi ce trece temperatura de sub sursa de căldură scade gradual în funcție de recomandările din ghidurile specifice fiecărui hibrid, astfel realizându-se o trecere graduală de la temperatura de sub sursa de încălzire la cea din hală. Acest lucru favorizează o creștere normală, asigură pui mai viguroși, cu o îmbrăcare uniformă cu pene și cu un metabolism normal. Menținerea unei temperaturi ridicate în spațiile de producție este cauza pentru care avem situații: cu pui moleșiți, se produce dereglarea metabolismului, cresc consumurile de apă și scad consumurile de furaje. Dacă halele de producție sunt supraîncălzite, poate apărea fenomenul de canibalism.
Umiditatea relativă în halele de producție trebuie să se încadreze în jurul valorii de 50-70%; în cazul unei umidități mai mari, apar fenomenele de fermentație a așternutului și degajări majore de amoniac. În cazul unei umidități scăzute, apare praful în hală, penajul se usucă, apare senzația de iritare, de ciugulire a penelor și, în final, poate apărea fenomenul de canibalism.
Lumina - pentru puii de carne, de obicei, se merge pe un program de 23 de ore lumină și o oră de întuneric. Există mai multe tipuri de iluminat, dar în general fiecare hibrid are specificul său.
La popularea halelor se va respecta regula obligatorie ca în același adăpost să nu fie găzduiți pui cu vârste diferite sau din stații de incubație diferite, chiar dacă există spații separate.
Vă dorim succes!


Articol publicat in revista Ferma nr.16(177) 15 - 30 septembrie 2016

Sprijin pentru fermieri

Peste 130 de fermieri si specialisti in domniul  agricol au participat astazi, laOnesti la o intalnire tematica ce a avut ca scop identificarea problemelor cu care se confrunta agricultorii din mediul rural.
Totodata, cei prezenti la conferinta regional a  fermierilor din zona Moldovei au aflat noutati  despre programul national de dezvoltare  rurala 2014-2020 dar si despre posibile  oportunitati de finantare in agricultura.
Stadiul masurilor din Programul National de  Dezvoltare Rurala 2014-2020 si managementul  fermei si piatamuncii au fost principalele teme  dezabtute astazi in cadrul Conferintei Regionale a  fermierilor care a avut loc la Onesti. Initiativa  aceste iintalniri apartine medicului veterinar, Radu  Antohe care este preocupat de problemele  micilor agricultori din mediul rural.
“Astfel de intalniri isi au rolul numai de a educa, de a informa, de a transmite mesajele de ambele parti. Astazi am parcurs punctele tari si punctele slabe ale agriculturii romanesti, asa cum o putem privi. Aici o privire de ansamblu o avem. Avem competente spre a ne sustine punctele de vedere. Am pornit de la acest lucru, apoi am facut o trecre in revista a situatiei actuale cu problemele in subventii si in plati pentru ca sunt mari problem in teritoriu”, a declarat Radu Antohe, medic veterinar, expert  in Dezvoltare Rurala.
Pe parcursul conferintei, au fost prezentate  modele de buna practica dar si noutati din  domeniul agricol. Una dintre temele atractive  pentru micii fermieri prezenti la eveniment a  fost:  Cresterea in sistem traditional a gainilor  outoare si a puilor de carne in Romania,  sustinuta de catre inginerul zootehnist,  Leonard Constantin Stafie.
“Pentru a nu intra in concurenta directa cu marii producatori de carne si oua din acest domeniu, cei de la Comunitatea Europeana au gandit acele directive si reglementari europene”, a spus Leonard Stafie, dr.ing.zootehnist.
Conferinta Regionala a Fermierilor din zona  Moldovei, care a avu tloc astazi la Onesti a fost  realizata cu sprijinul Asociatiei Fermierilor  Agroland.
“Suntem interesati sa sustinem orice fel de initiativa care sprijina micii fermieri. Asa cum compania noastra a sprjinit infiintarea Asociatiei fermierilor Agroland, noi suntem interesati sa crestem nivelul de instruire si informare al fermierilor, a precizat Horia Cardos, presedinte Asociatia  fermierilor Agroland.
La conferinta regionala a fermierilor a participat si  primarul Municipiului Onesti care spune ca  sunt necesare astfel de intalniri pentru micii  fermieri din zona, pentru ca acestia sa fie la  current cu noutatile din agricultura si ca mai apoi  sa se dezvolte in acest domeniu.
"Reprezinta un sprijin real actiunea de astazi  pentru micii fermieri, pentru micii agricultori  din zona si sper ca reprezinta totodata un  bun prilej in ceea ce inseamna noi  cunostinte cu privire la oportunitatile pe care le  au, fonduri pe care le pot primi si programe  de sustinere din partea Uniunii Europene in  ceea ce priveste o dezvoltare rurala  durabila in Romania", a mentionat Nicolae Gnatiuc, primar Onesti.
Micii agricultori din zona Moldovei s-au aratat  incantati de aceasta conferinta si spun ca  informatiile pe care le-au aflat astazi le vor fi de  mare folos in dezvoltarea afacerilor in agricultura  din mediul rural.
“Au fost si lucruri pe care astazi le-am aflat, dar cel mai important este, cred ca sunt oamenii pe care i-am cunoscut aici”, a spus un fermier prezent la eveniment.
La finalul intalnirii, fermierii prezenti au avut  posibilitatea de a interactiona cu specialistii  in dezvoltare rurala si de a afla raspunsurile  necesare la intrebarile pe care le aveau.

Florina ILUTOAE


















O nouă fermă de reproducție în peisajul zootehnic moldav!

Pe frumoasele meleaguri ale comunei Gorban, în satul Podul Hagiului, județul Iași, o localitate de răzeși de pe malul Prutului, pe amplasamentul unei vechi ferme de vaci de dinainte de Revoluție, Ionel Isari și Răzvan Gheorghiu au pornit o afacere zootehnică pe care puțini s-ar încumeta s-o facă: au pus bazele unei ferme de reproducție suină.  



După ’89, zootehnia nu a scăpat de frământările tranziției de la economia centralizată la cea de piață. Acest lucru a dus la închiderea majorității complexelor zootehnice, printre care și cele de creștere a porcilor. Dacă sectorul de îngrășare a început să se redreseze, mai ales după aderarea României la UE și datorită fondurilor europene, în domeniul reproducției puțini fermieri au avut curajul să investească. 
Așa am ajuns în situația în care peste 70% din efectivele la îngrășat sunt importate din Danemarca sau Germania la prețuri deloc de neglijat, iar calitatea produsului importat lasă de dorit uneori. Deci apariția unei ferme de reproducție în sectorul porcin este într-adevăr un eveniment care trebuie subliniat, mai ales că această fermă a fost realizată din fonduri proprii.
Afacerea de la Gorban a fost gândită și pusă în practică de doi specialiști, unul în zootehnie, celălalt în economie agrară. Răzvan Gheorghiu (foto) a lucrat peste zece ani în sectorul de reproducție suine în Danemarca. Cu experiența profesională acumulată în țara cu efectivul cel mai mare de porcine din Europa, cei doi, Ionel Isari și Răzvan Gheorghiu, au demarat procesul de modernizare și de transformare a fostei ferme de vaci. 

Casă: șase adăposturi pentru 690 capete
Astfel, din cele șase adăposturi, în prima etapă au modernizat două hale cu o suprafață totală de aproximativ 2200 mp. Capacitatea finală a fermei va fi de 690 capete scroafe, dar în urma investițiilor destul de mari în prima etapă, au fost pregătite pentru populare doar cele două adăposturi cu o capacitate, în prima fază, de 320 capete. Investițiile totale pentru modernizarea celor două adăposturi au ajuns la aproximativ 500.000 euro, bani obținuți din credite, cât și din munca celor doi în Danemarca. „Cele două hale au fost compartimentate pentru a realiza fluxul tehnologic, adică însămânțare, gestație, maternitate, creșă și tineret, avem și un sector de producție nutrețuri combinate. Dorim să realizăm un circuit închis pentru scăderea costurilor de producție. România este o piață de desfacere în creștere pe acest sector, există un deficit foarte mare pe sectorul de reproducție”, ne-a declarat Răzvan Gheorghiu.
Echipamentele sunt complet automatizate pentru asigurarea factorilor de microclimat, ventilație, lumină, căldură, umiditate, asigurând confortul tehnologic atât scrofițelor, cât și produșilor obținuți. Administrarea hranei și a apei se asigură automat, iar evacuarea dejecțiilor se realizează hidraulic pe pernă de apă. A fost necesară și reabilitarea termică a clădirilor, ceea ce a însemnat costuri suplimentare.

Masă: producție vegetală pe 700 ha
Tot pentru a scade costurile de producție, ferma are și un sector vegetal de aproximativ 700 hectare, pentru a asigura cerealele de bază. „Pe partea vegetală noi am început în 2010 cu 200 ha, iar acum am ajuns la aproximativ 700 ha, avem toată gama de utilaje care să deservească sectorul vegetal. În paralel cu sectorul vegetal, am început modernizarea celor două adăposturi pentru secorul zootehnic, cum am realizat totul din resurse proprii și din credite, a durat apropae șase ani ca să ajungem la momentul acesta, adică să populăm cu 260 scrofițe în prima etapă. Marți (16 august - n.r.) ne vin scrofițele din Danemarca. Prin adoptarea unei tehnologii de ultimă generație, un control sanitar veterinar strict, cât și un management performant al fermei, am redus la minimum riscurile” ne spune Ionel Isari. 

Rasă: genetică din Danemarca
Cei doi investitori, Ionel și Răzvan, mizează pe material genetic de ultimă generație din Danemarca, astfel scrofițele sunt produse din încrucișări dintre rasele Landrace și Yorkshire, iar la nivelul fermei acestea vor fi încrucișate cu rasa Duroc, obținând astfel hibridul de carne utilizat în fermele de îngrășare. „Preconizăm să obținem 14 purcei la fătare și, calculând mortalitatea, rămân undeva la 12 purcei înțărcați, iar la aproximativ 25-30 kg, purceii vor fi livrați către fermele de îngrășare. Vorbim de aproximativ 2,2 fătări pe an pe cap de scroafă. La aceste calcule suntem pe profit, dar știți cum este în agricultură, până nu livrezi marfa către beneficiar, nu ești sigur de nimic”, mărturisește Răzvan Gheorghiu.

Integrarea poducției este o necesitate 
Pentru a fi competitivi pe această piață, secorul vegetal a fost cuplat cu sectorul zootehnic, prin intermediul unui micro-FNC pentru producerea de nutrețuri. Sectorul vegetal asigură cam 80% din necesarul de furaje al sectorului zoothnic, diferența de 20% reprezentând șrot de soia, premixuri și micro și macroelemente, care nu pot fi produse la nivelul fermei. Ionel Isari ne precizează că „fără o integrare a sectoarelor, nu făceam nimic, iar ca să depinzi de cineva din punct de vedere al furajării, iar nu este bine, deoarece 80% din costul de producție este reprezentat de cheltuielile cu furajarea. Acum prețul la cereale este destul de mic, de exemplu 50-55 bani/kg la grâu. Dar ce te faci în anii când ajunge prețul la 1 leu/kg?! Chiar dacă la momentul de față economiile realizate cu sectorul vegetal sunt destul de mici, pe termen lung se va cunoaște. Sperăm ca după ce ajungem la capacitate maximă de 690 de scrofițe pe serie, să dezvoltăm și un sector de îngrășare, dar astea sunt planuri de viitor.”
Noi nu putem decât să le urăm succes celor doi și așteptăm o invitație în fermă după finalizarea primei serii, pentru a putea discuta despre plusuri și minusuri în acest sector.



Articol publicat in revista Ferma nr.15(176) 1 - 15 septembrie 2016

miercuri, 27 iulie 2016

Povestea câștigătoare a dulceții de Miroslava

Povestea câștigătoare a dulceții de Miroslava
În ultimul timp, în diferite medii socio-culturale, economice, de educație și politice este tot mai adesea evocat termenul de suveranitate alimentară sau suveranitatea hranei. Ce poate însemna acest termen?

Unii îl înțeleg ca pe o lege potrivit căreia locuitorii dintr-un anumit spațiu, în care au calitatea de suverani, trebuie să dispună liber de resursele și de soarta lor alimentară, nici o entitate externă neavând voie să intervină cu ofertele sale, de nici un fel, atâta vreme cât acolo pot fi asigurate aceleași lucruri. Cu alte cuvinte, dacă România are resurse pentru a se hrăni singură, în primul rând statul trebuie să se îngrijească de crearea condițiilor maxime pentru a produce și a valorifica local/național și abia apoi să intre în discuție ideea de import, eventual de import al unor produse care nu pot fi obținute în țară.
 mai multe aici: Sursa REVISTA FERMA

joi, 7 aprilie 2016

“Distanțele minime”, între agonie și extaz

“Distanțele minime”, între agonie și extaz

 
Leonard Constantin Stafie
 
 
12345
Zootehnie,07 Apr 2016 - 10:00,0 comentarii
Avicultura
Timp de peste doi ani am solicitat autorităților guvernamentale informații despre documentația care a stat la baza emiterii Ordinului Ministrului Sănătății nr. 119/2014, prin care se reglementează distanțele minime între zonele de locuit și fermă. Am scris articole pe acest subiect, am sesizat Ministerul Agriculturii, am tras semnale de alarmă că acest Ordin este discriminatoriu. Cu ce rezultat?

În sfârșit, specialiștii de la Sănătate au binevoit să citească ceea ce semnalam noi, și anume că Ordinul 119/2014 nu este fundamentat științific și creează discriminare față de fermierii noștri în raport cu cei europeni.

Ministerul Sănătății nu are competență, dar își depășește atribuțiile
După lupte seculare, Ministerul Sănătății, în urma demersurilor făcute de Ministerul Agriculturii, Asociația Profesională a Crescătorilor de Păsări de Carne și Ouă - Iași și revista Ferma, a studiat Memoriul Tehnic pe care l-am înaintat autorităților pentru a demonstra că distanțele minime între ferme și locuințe, așa cum sunt prevăzute în art. 11 în OMS nr. 119/2014, nu au nici un fundament științific. Este deosebit de interesant că „specialiștii” de la Ministerul Sănătății recunosc indirect că nu au nici o atribuție în acest sens și că nu au habar ce înseamnă “tehnologii de creștere”. Pentru conformitate, cităm din răspunsul nr. 81915/18.01.2016: „Evaluarea tehnolgiilor de creștere a animalelor și păsărilor pentru încadrarea fermelor în sisteme tradiționale sau industriale, de creștere intensivă, este de competența specialiștilor din Ministerul Agriculturii, care trebuie să se asigure că se respectă protecția factorilor de mediu cu impact asupra sănătății și confortului populației din zonă”. Și atunci vin cu întrebarea firească: dacă Ministerul Agriculturii are atribuții în acest sens, după cum este și normal, atunci de ce acest ordin a fost emis de cei de la Sănătate fără consultarea în prealabil a celor de la Agricultură? Nu cumva sunt niște interese ascunse pentru ca domnii din Sănătate să aibă control în ferme după bunul lor plac?!

Câte țări, atâtea sisteme de creșterea animalelor?
Să mergem mai departe cu analiza acestui răspuns, ca să putem comenta punctual și pertinent.
Pentru a completa cunoștințele generale ale „specialiștilor” de la Sănătate trebuie să subliniez că în toată lumea unde există zootehnie, și România nu face excepție, creșterea animalelor se realizează în trei mari sisteme de exploatare, extensiv, semi-intensiv și intensiv. Iar criteriile de diferențiere între sisteme sunt: densitate/mp, tipuri de adăposturi, indice de mecanizare și așa mai departe. Răspunsul Ministerului Sănătății că „Memoriul prezintă date susținute științific și bine documentate, cu exemplificări de studii realizate în țări vest-europene ca Germania, Belgia, Eleveția, care au însă sisteme tradiționale diferite de creștere a animalelor/păsărilor, diferite de cele practicate în România, folosind criterii precum: densitate/mp, greutate, tip adăposturi etc.” dă dovadă că specialiștii acestui minister nu au cunoștințe minime de zootehnie generală. Creșterea animalelor se realizează la fel și în România, și în Belgia, și în Germania și așa mai departe.

Sursa poluării sunt dejecțiile, nu animalele
Cu privire la existența sau inexistența infrastructurii de apă și canalizare recunoaștem că nu suntem la nivelul Comunității Europene, dar nici nu trebuie să exagerăm cu reglementări peste reglementări. Din discuțiile avute ce specialiștii de la Mediu, de la facultăți de profil și inclusiv din Direcțiile de Sănătate Publică, problema în România nu este amplasarea exploatațiilor zootehnice față de ultima casă, deoarece sursele de poluare sunt în primul rând dejecțiile, nu animalul exploatat în fermă. Mai precis este vorba de managementul, manipularea și gestionarea dejecțiilor, deoarece acestea reprezintă factorul principal de poluare. Iar pe partea de dejecții există proceduri, legi care precizează foarte clar cum se depozitează, unde se depozitează, ce condiții trebuie să îndeplinească platformele de stocare etc. Ba mai mult, există organisme specializate de control pe acest sector, cum ar fi Garda de Mediu.
Atunci nu cumva este o depășire de atribuții a celor de la Sănătate atâta timp cât, citez din același răspuns: “riscurile asupra sănătății populației din vecinătatea unor obiective de acest tip pot fi generate de: poluarea prin emisia de gaze de efect de seră; poluarea apei cu nitrați; eutrofizarea apelor de suprafață prin azot și fosfor; poluarea cu metale grele și cu pesticide; disconfort de mirosuri și zgomot”.
Toate cele prezentate anterior și scrise negru pe alb de către cei de la Sănătate nu reprezintă oare atribuții ale Ministerului Mediului? Nu cumva Ministerul Sănătății se substituie unei autorități competente care are atribuții clare în acest domeniu? Și mai mult, OMS 119/2014 nu contravine, așa cum am sesizat și noi, prevederilor din: Constituția României, art. 148, Legii 278/2013, O.U.G. 195/2005, Ordinului Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 1182/22.11.2005, Ordinului MAPDR nr. 1270/30.11.2005 și Directivei (UE) nr. 75 din 24 noiembrie 2010?
Cei de la Sănătate ori nu înțeleg, ori nu cunosc limba română. Iată ce răspund în continuare: „În memoriu sunt prezentate modalități de calcul privind concentrațiile emise de amoniac, hidrogen sulfurat, praf, în funcție de cantitatea de dejecții/mp/zi, având la bază Unitatea Vită Mare (UVM), și transformările echivalente pentru animale sau păsări. Impactul asupra sănătății umane și confortul este evaluat pe baza unor concentrații maxime admise ale acestor poluanți, prezenți în aerul respirabil, exprimat în mg/mc aer”. Păi mult stimabililor specialiști, noi vă tot spunem că nu există corelare între specii cu privire la distanțele reglementate de voi, iar singura variantă ca să corelezi speciile este unitatea de măsură, care se cheamă Unitatea Vită Mare. Factorul poluator nu este animalul în sine, ci dejecțiile. Cantitatea de poluanți este dată de cantitatea de dejecții, care este corelată cu mărimea animalului și cu densitatea pe metrul pătrat. O vacă crescută numai în adăpost produce o cantitate de dejecții concentrată pe o suprafață mică de teren, iar dacă are acces în padoc, această cantitate de dejecții este distribuită pe o suprafață mult mai mare iar concentrația de poluanți scade!

MS nu recunoaște ceea ce scrie în propriul Ordin
„În ceea ce privește art. 15, considerăm că este vorba de o interpretare eronată, Ministerul Sănătății nelimitând numărul de animale crescute în gospodărie, ci o distanță minimă între grajdul de animale și locuințele vecine”, răspunde MS. Suntem de acord cu distanța adăpostului, însă expresiile „de cel mult” și ”cel mult” nu reprezintă tot o limitare? Sau vorbim o altă limbă? Pentru a nu fi acuzați de subiectivism, citez din art. 15 al Ordinului emis de MS. Las cititorii să tragă concluziile:
„(1) În gospodăriile unde nu sunt asigurate racordurile de apă curentă și canalizare printr-un sistem centralizat de distribuție, adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare, de cel mult 6 capete în total (ovine, caprine, porcine, bovine, cabaline) și cel mult 50 de păsări se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului și risc pentru sănaătatea vecinilor, cu obligația respectării condițiilor de biosecuritate.
(2) În gospodăriile unde sunt asigurate racordurile la sistemul centralizat de apă curentă și canalizare, adăposturile de animale de cel mult două capete cabaline, 5 capete bovine, 15 ovine sau caprine, 5 capete porcine și cel mult 50 de păsări se amplasează la cel putin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului și risc pentru sănătatea vecinilor, cu obligația respectării condițiilor de biosecuritate”.
Prin răspunsul nr 81915/18.01.2016 trimis de Ministerul Sănătății ne confirmă tot ce am afirmat noi până acum că acest Ordin nu este fundamentat științific, încalcă norme și legi deja existente și se suprapune peste activitatea și atribuțiile altor ministere care au specialiși pe acest domeniu și mai mult cei de la sănătate țin cu dinții de acest ordin i9ndiferent de ce argumente, tehnice, științifice și legale se aduc.


UE NU REGLEMENTEAZĂ “DISTANȚELE MINIME”
Răspunsul pe care ni l-a oferit AGRI-ANIMAL-PRODUCTS-INT European Commission DG Agriculture and Rural Development Unit C3 - Animal products referitor la această reglementare românescă specifică: “În legislația UE privind sănătatea animalelor nu există prevederi care să reglementeze distanțe minime între exploatațiile agricole și zonele rezidențiale urbane pentru nici o specie de animale”.




Articol publicat in revista Ferma nr.6(167) 1 - 14 aprilie 2016
sursa: REVISTA FERMA

miercuri, 24 februarie 2016

Tehnologii de creștere în avicultura românească

Gaini
Ne întrebam în articolul din numărul trecut “Unde suntem cu avicultura?”, sectorul cu cel mai mare randament din punct de vedere economic. Notam atunci că pe vechiul exercițiu financiar, 2007-2014, tot fermele mari au beneficiat de cei mai mulți bani, iar acum crescătorii din categoria fermelor mici și mijlocii vor fi dați deoparte...

Revenim cu date oficiale, concrete, raportate la cele trei sisteme de creștere existente, conform tehnologiilor actuale, pentru a argumenta ideea că strategia pentru sectorul avicol este greșită din start, aspect prezentat în ediția precedentă a revistei Ferma.

Creșterea și exploatarea în sistem extensiv (gospodăresc) 
Efectivul total păsări în acest sector numără 40.451.872 capete, ceea ce reprezintă 53,4% din întreaga populație avicolă din România, din care 27.086.864 capete sunt găini ouătoare și 13.365.008 sunt pui de carne.
Acest sistem se practică pe scară largă în gospodăriile țărănești (circa 1.800.000 de gospodării înregistrate la ANSVSA) și reprezintă o creștere sezonieră, iar producția ajunge, în general, în consumul propriu.
Avantaje: păsările au o stare de sănătate relativ bună; nu necesită lucrări deosebite în perioada de creștere; carnea sau ouăle sunt căutate datorită calităților organoleptice; nu necesită investiții mari pentru creșterea și exploatarea păsărilor.
Dezavantaje: nu se poate realiza un control al factorilor de microclimat; rentabilitatea fermei este foarte mică; producția de carne sau de ouă este influențată de factorii climaterici, astfel ea devine sezonieră; numărul de ouă/pasăre este mic în raport cu consumul de furaj; consumul de furaj/kg carne este foarte ridicat, dar și timpul de obținere e mai mare; nu se pot pune în evidență în totalitate caracterele productive ale păsărilor.

Creșterea și exploatarea în sistem semi-intensiv 
În evidențele ANSVSA figurează aproximativ 40.000 de capete, concentrate în zece ferme, ceea ce reprezintă 0,05% din total populație avicolă a țării.
Sistemul semi-intensiv are la bază combinarea sistemului gospodăresc cu elemente de tehnologie din sistemul intensiv și se practică în următoarele forme de creștere: pe așternut permanent; pe așternut permanent și stinghii de odihnă; pe așternut permanent și cu acces liber în padoc (tradițional sau ecologic).
Avantaje: factorii de microclimat sunt controlați riguros, astfel producția de carne sau de ouă nu mai este sezonieră; asigură o producție mare de carne, respectiv de ouă/pasăre (270-305 ouă/găină); rentabilitatea economică este mare: o microfermă cu 300 capete poate asigura un venit rezonabil unei familii de fermieri; starea de sănătate a păsărilor este destul de bună; numărul de păsări/mp de construcție este destul de mare (6-7 păsări/mp  în cazul găinilor ouătoare și 12-15 pui/mp  în cazul raselor de carne).
Dezavantaje:  densitate destul de mică a păsărilor pe mp; pe timp de vară în adăpost se formează praf, care provoacă probleme respiratorii păsărilor; pe timp de iarnă crește umiditatea din adăpost.

Creșterea și exploatarea în sistem intensiv și super-intensiv 
În această tehnologie sunt crescute 35.195.754 de păsări, ceea ce reprezintă 46,5% din sectorul avicol național, din care 8.889.315 găini ouătoare și 26.306.439 pui de carne. Aceste tehnologii sunt folosite pentru creșterea și exploatarea păsărilor în efective mari și se realizează prin creșterea în baterii sau pe așternut permanent.
Avantaje: rentabilitate economică mare; control total al factorilor de microclimat; producție mare de ouă/pasăre, respectiv de carne/pasăre/mp.
Dezavantaje: apariția bolilor de civilizație (sindromul ficatului gras, isteria aviară, oboseala de cușcă, năpârlirea timpurie, mâncarea ouălor, smulgerea penelor, canibalismul); investiții foarte mari în adăposturi, baterii, sisteme de furajare, de adăpare și de control al factorilor de microclimat; cheltuieli energetice foarte mari.

Clasificarea fermelor conform legislaîției naîționale și europene
Pentru găini ouătoare:
Directiva Consiliului 1999/74/CE din 19 iulie 1999 formulează standardele minime privind protecția: găinilor ouătoare crescute în baterii (neîmbunătățite și îmbunătățite) și găinilor ouătoare crescute la sol pe așternut permanent cu acces liber în padoc și în sisteme ecologice.
Aceste reglementări se aplică oricărui producător de ouă, indiferent dacă sunt sau nu comercializate, folosind un cod de identificare al metodei de producție.
Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1907/90 (cu amendamentele ulterioare) formulează standardele de comercializare a ouălor, inclusiv sistemul de marcare a calității ouălor cu cifrele 3, 2, 1 și 0.
Implementarea în România a standardelor comunitare de comercializare prezintă următoarele avantaje: consumatorul primește informații sigure cu privire la condițiile de producere a ouălor și standardele UE asigură o bază bună pentru diferențierea prețurilor conform metodelor de producție, precum și pentru diferențierea producției de ouă în sistemele de creștere la sol/în baterii.
Pentru pui de carne:
Directiva Consiliului nr. 2007/43 din 28 iunie 2007 stabilește o serie de standarde minime pentru protecția puilor de carne, referitoare la respectarea anumitor condiții, activități de inspecție, monitorizare și urmărire în sistemele de producție intensivă. Standardele nu se aplică pentru creșterea la sol pe așternut permanent și pentru creșterea la sol cu acces liber în padocuri exterioare și producția ecologică de pui de carne.
Conform directivei CE 2007/43, statele membre trebuie să se asigure că densitatea de populare într-o exploatație sau adăpostul unei exploatații nu depășește 33 kg/mp și poate crește până la 39 kg/mp, cu condiția de a respecta anumite cerințe suplimentare.
Având în vedere condițiile de climat și dotările tehnologice din fermele din România, este de așteptat ca unele exploatații să funcționeze la limita inferioară a densității de populare (33 kg/mp), iar altele să fie capabile să îndeplinească cerințele pentru limita superioară a densității de populare acceptată - 39 kg/mp.
Directiva 43/2007/CE permite o densitate de populare sporită până la maxim 42 kg/mp, dacă sunt îndeplinite standarde excepționale privind bunăstarea, pentru o perioadă îndelungată. În prezent, aplicarea acestei derogări în România nu este realistă, dar este posibil ca unele exploatații noi și cu un management performant să îndeplinească aceste criterii privind densitatea sporită. În cazul în care proprietarul sau crescătorul dorește să aplice o densitate de populare mai mare de 33 kg/mp greutate în viu, acest lucru trebuie comunicat autorităților competente cu cel puțin 15 zile înainte de popularea adăpostului.
Regulamentul Consiliului nr. 1906/90 din iunie 1990, referitor la standarde de comercializare a cărnii de pasăre, și Regulamentul Comisiei nr. 1538/91 din 5 iunie 1991, care introduce norme detaliate pentru implementarea Regulamentului 1906/90, amendat prin Regulamentul Comisiei nr. 1980/92, stabilesc standardele de comercializare a puilor de carne crescuți în “sisteme extensive în spații închise (creștere la sol pe așternut permanent)” și “sisteme extensive - creștere la sol cu acces liber în padoc (free range)”.
Regulamentul Consiliului (CE) nr.834/2007 din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și Regulamentul Comisiei (CE) nr. 889/2008 din 5 septembrie 2008 stabilesc normele pentru producția ecologică de pui de carne.



Articol publicat in revista Ferma nr.2(163) 1-15 februarie 2016

luni, 15 februarie 2016

Unde suntem cu avicultura?

Gaini
Ne chinuim cu strategii, proiecte de dezvoltare, proiecte tip dar, după cum se pare, rămânem în urmă cu avicultura, sectorul cu cel mai mare randament din punct de vedere economic. 

Conform statisticilor publicate pe site-ul Ministerului Agriculturii, la 31 martie 2015 populația avicolă din România însuma 75.647.626 capete de păsări. Poate pare mult, poate e puțin, dar dacă ne raportăm la numărul de păsări în funcție de sistemul de creștere, ne dăm seama de faptul că stăm nu rău, ci foarte rău! Din datele statistice rezultă o polarizare a fermelor în funcție de tehnologie și, implicit, din punct de vedere al capitalui, adică ferme foarte bogate și ferme foarte sărace, predominant fiind fermele sărace, cu un procent de peste 53 la sută din total.

Strategia e greșită din start!
Promovarea unor proiecte tip este o idee foarte bună dar, din punctul meu de vedere, e prost aplicată. Astfel, promovarea unor sisteme de creștere de tip intensiv sau superintensiv pentru ferme mici și mijlocii este o greșeală de strategie, aceste tipuri de proiecte sunt moarte din fașă. Vă întrebați de ce? Răspunsul este foarte simplu: cel puțin la pasăre, opțiunile tehnologice amintite nu sunt viabile din punct de vedere economic.
Produsul obținut, carnea și oul, intră în concurență directă cu marii producători de acest tip de produs, care au putere financiară pentru promovare, dispun de cantități mari de produse pentru a intra în supermarketuri, au ciclul complet de producție - incubație, creștere, sacrificare, au posibilități de angajare a unor specialiști în management, tehnolgii și marketing și, în final, costul de producție pe produs final este mult mai mic decât într-o fermă mică sau mijlocie.
Cele două tipuri de proiecte - pentru găini ouătoare fermă cu o capacitate de 5.000 de capete, cu creștere la sol iar pentru pui de carne, capacitate de 10.000 capete - NU SUNT VIABILE pentru mica gospodărie agricolă.
Sistemul de creștere alternativă (sistemul semi-intensiv), creșterea găinilor la sol cu acces liber în padoc sau ecologic (notarea cu cifra 1 sau 0 a ouălor), creșterea puilor de carne în sistem tradițional cu acces liber în padoc sau ecolgic sunt proiecte care se pretează cel mai bine pentru dezvoltarea mediului rural actual din România. În primul rând, produsele obținute sunt produse de nișă și nu intră în concurență cu marii producători. Se obțin cantități mai mici de produse, dar cu o valoare mare adăugată și, nu în ultimul rând, se pot valorifica resursele furajere de care dispune gospodăria țărănească.
Trebuie să subliniem că pe vechiul exercițiu financiar, 2007-2014, tot fermele mari au beneficiat de cei mai mulți bani iar acum, după cum se observă, cei din categoria fermelor mici și mijlocii vor fi dați deoparte...
Discutăm de strategii de dezvoltare a păturii de mijloc din agricultură și a fermei de familie (indiferent de dimensiunea ei!!!), însă multe dintre aceste strategii au rămas doar la nivel de declarație. Așa se întâmplă și în sectorul avicol autohton.

Pentru a nu induce în eroare cititorii și pentru a nu fi acuzați de unii sau de alții de manipulare sau rea-voință, în numărul viitor al revistei prezentăm date oficiale, concrete raportate la sistemele de creștere și explicăm aceste sisteme.

Articol publicat in revista Ferma nr.1(162) 1-31 ianuarie 2016
REVISTA FERMA

vineri, 5 februarie 2016

Citeşte revista Ferma, ediţia 1-14 februarie 2016!

Revista Ferma 1-15 februarie 2016
A apărut revista Ferma, ediţia 1-15 februarie 2016! Venim cu informaţii proaspete despre plata subvenţiilor agricole, starea culturilor vegetale, finanţarea proiectelor PNDR, noutăţi din zootehnie şi multe altele.

Iată titlurile ediţiei!
Actualitate
6 Subvenţia ca o... (des)fătare!
8 Fermierii se tem pentru semănăturile de toamnă
10 Fermele zootehnice sunt în stabulaţie... controlată!
12 AFIR redefineşte condiţiile artificiale!
14 Reorganizare la MADR. Ce se schimbă?
20 Cum se depune cererea unică de plată în 2016?
24 Staţiunea Pomicolă Cluj - o roză cu spini!
28 Neînţelegeri între oieri: Cine să primească sprijinul cuplat?
30 Se schimbă legea pomiculturii!
32 Fermierii taie „la sânge” din lista de priorităţi
34 Petre Matei, faţă-n faţă cu instituţiile statului

Pajişti şi plante furajere
38 Pajiştile permanente în contextul schimbărilor climatice

Cultura mare
40 Făurar dă startul însămânţărilor de primăvară
44 Bursa cerealelor
46 Producţia de porumb, între intensivitate şi stabilitate
48 Luaţi decizii profitabile!
50 Genetică nouă, produse fitosanitare inovative
54 Specialiştii din IMB continuă cultura inovaţiei
56 Summitul Syngenta 2016
58 Porumbul Pioneer: stabilitate şi rentabilitate
60 Noutăţile DuPont Pioneer pentru anul 2016
62 Agromec Ştefăneşti - afacere pursânge românească
64 Ion Căpătoiu, „la volanul” propriei afaceri
68 Soluţiile Bayer pentru protecţia plantelor
70 BASF susţine dezvoltarea durabilă a agriculturii

Horticultură
74 Producerea legumelor e o vocaţie, nu o afacere!
76 Cercetătorul Costel Vînătoru sau „Duhovnicul” plantelor
78 Aculops lycopersici - dăunător nou în culturile de tomate
80 Investiţii sigure în plantaţiile de căpşun

Utilaje agricole 
86 Ferma fără dotare tehnică rămâne de... căruţă
90 Oferta de semănători Maschio Gaspardo pentru 2016
92 Noua gamă de anvelope TM1060 Trelleborg

Zootehnie
96 Cum îmbunătăţim calitatea furajelor grosiere?
98 Cu selecţia genomică, progresul genetic e sigur
100 Selecţia vacilor Charolaise - aspecte practice (II)
102 Vitaminele şi performanţele de reproducere la oi
104 În stabulaţie, mineralele se asigură prin raţie
106 Tehnologii de creştere în avicultura românească

Viaţa la ţară
108 Şuţeşti, o comună din marginea Bărăganului

Mica publicitate
112 Anunţuri Agricole

luni, 25 ianuarie 2016

Citeşte revista Ferma, ediţia 1-31 ianuarie 2016!

Revista Ferma 1-31 ianuarie 2016
A apărut primul număr al revistei Ferma, publicat anul acesta. Venim cu informaţii proaspete despre plata subvenţiilor agricole, starea culturilor vegetale, finanţarea proiectelor PNDR, noutăţi din zootehnie şi multe altele.

Iată principalele titluri ale ediţiei!

Actualitate
6 Achim Irimescu: Plata subvenţiilor începe în martie!
10 Cu ochii pe semănăturile de toamnă
12 Unii reinvestesc câştigul, alţii trăiesc din credite
14 Cum văd românii agricultura şi agricultorii?
18 Le putem interzice străinilor să ne cumpere terenul?
20 Cum se împarte sprijinul european pentru lapte?
24 Oieritul şi vânătoarea, două tradiţii în conflict
30 Câţi bani pierdem din PNDR 2007-2013?
32 Vitele pasc lacom imaşul, primăria - subvenţia!
34 Calendar Agro-Expo 2016
36 Indexul de Secetă - nu combate seceta, dar asigură culturile

Agro meteo
38 Prognoza agrometeorologică pentru luna februarie
40 După 130 de ani cercetarea ştiinţifică agricolă este în grea suferinţă

Pajişti şi plante furajere
42 Durata păscutului şi randamentul pajiştii

Cultura mare
44 Semne bune la început de an pentru cultura mare
50 Porumbul care a învins seceta
52 Noutăţile Monsanto pentru cultura porumbului
54 De ce să uscaţi cerealele?
56 Novi Sad - un reper pe har ta geneticii agricole
58 Dăunătorii culturilor, la ora bilanţului (II)
66 Monitorizarea cartofului - norme drastice, pe alocuri ridicole
68 Soluţii de supravieţuire - reorientarea producţiei de sămânţă

Horticultură
70 Livada bunei speranţe
72 „Legume de record mondial” - mai mult decât un slogan
73 Legea viei şi vinului nu are norme de aplicare!

Utilaje agricole 
75 Horia Codrianu este noul Director Comercial al Maschio Gaspardo România
76 Cu şenilele pe „Red Carpet”
77 LEMKEN are o nouă fabrică
78 Inovarea - punctul forte al grupului Manitou la Agritechnica
80 Semănătoarea MTR Marisa
82 CLAAS raportează vânzări şi venituri stabile
86 ”2015? Un an ca un acoperiş în două ape...”

Zootehnie
88 Raţii furajere complete şi corect echilibrate
90 Selecţia vacilor Charolaise - aspecte practice (I)
92 Despre economicitate în creşterea viţelelor de reproducţie
93 Claudiu Frânc: „Nu avem în RG-uri mai mult de 140.000 de capete!”
94 Creşterea vacii de carne - soluţie viabilă în zootehnia transfrontalieră
96 Creşterea duratei vieţii productive a scroafelor
98 2015 - anul cu cele mai mici venituri în oierit
99 Controlarea comportamentului caprei în stabulaţie
100 Unde suntem cu avicultura?

Mica publicitate
104 Anunţuri Agricole

luni, 18 ianuarie 2016

Fals acoperit timp de 20 de ani de stat | Evenimentul

Fals acoperit timp de 20 de ani de stat | Evenimentul

Instituţiile statului nu au reuşit nici după 20 de ani să demonstreze un fals în spatele căruia se ascund tranzacţii succesive ale aceluiaşi teren, către proprietari diferiţi * mai mult, din cât se poate proba cu acte, acel teren aparţine statului şi a reuşit să fie „rătăcit” vreme de 20 de ani în actele cadastrale şi înstrăinat în fizic de către o singură persoană, plecată acum din ţară
 Noi documente vin să demonstreze că un fals rezistă mai mult în faţa legii decât o luptă de 20 de ani pentru dovedirea unei ilegalităţi. Aşa se întâmplă şi în cazul lui Constantin Stafie, proprietarul unui teren situat în satul Argel din comuna Moldoviţa, cumpărat în baza unor cărţi funciare falsificate. Potrivit actelor aflate în posesia reclamantului, aflăm că Ştirban Ecaterina înstrăinează, prin act de vânzare cumpărare, la data de 15 decembrie 1995, o suprafaţă de teren de 1.378 mp, din parcela 437/3 ce totaliza 6.129 mp, către un anume Sergiu Deleanu. Ulterior, în 14 septembrie 1996, din aceiaşi parcelă, Ştirban face dezlipirea terenului pentru o suprafaţă de 400 de metri pătraţi, în care nu se regăseşte şi terenul vândut lui Sergiu Deleanu. Practic, în acte, terenul de 6.129 mp era intact, neviciat de nici o altă tranzacţie. În anul 1999 vine rândul unei alte vânzări, de astă dată către reclamant, în speţă Constantin Stafie, căruia Ecateria Ştirban îi vinde din aceeaşi suprafaţă de 6.129 mp, netulburată de vânzările anterioare a celor două terenuri de 1.378, respectiv 400 mp. Din acte reiese faptul că, la 14 decembrie 1995, cu o zi înainte de vânzarea terenului de 1.378 mp către Deleanu, Ecaterina Ştirban solicită extragerea cărţii funciare cu nr. 605 pentru a putea vinde terenul. Ca să nu scadă această suprafaţă de teren, la dezlipirea celor 400 de metri vine cu un duplicat al cărţii funciare, dar cu număr distinct. 
Nici terenuri n-au înstrăinat, nici şpagă n-au luatÎntr-o adresă din 23 decembrie 2015, remisă de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI), către Constantin Stafie, păgubitul este îndemnat să solicite o rectificare de înscrisuri în cartea funciară în cauză, respectiv C.F. nr. 605 a localităţii Argel, deschisă în decembrie 1994. Practic, reprezentanţii ANCPI constată faptul că intabularea dreptului de proprietate asupra parcelei nr. 307/20 - pădure, în suprafaţă de 6.120 mp, parcelei nr. 296/10-pădure, în suprafaţă de 674 mp, parcelei nr. 287/10 pădure, în suprafaţă de 90 mp, a parcelei nr. 285/10 pădure, în suprafaţă de 1.440 mp şi parcelei nr. 285/11 – pădure, în suprafaţă de 1.670 mp s-a efectuat în baza titlului de proprietate 79 din martie 1993, emis de Comisia Judeţeană Suceava, în favoarea lui Petru Şecman. Ulterior, dreptul de proprietate asupra acestor parcele a fost transmis soţilor Mihai şi Angela Ciuvercă, în temeiul contractului de vânzare – cumpărare 2686/23.07.2002. Cadastriştii, fără de care nu s-ar fi putut întocmi actele suspecte de fals, se eschivează în acest caz, precizând că, între anii 1996-2004, soluţionarea cererilor de înscriere în cartea funciară reprezintă atributul exclusiv al judecătorilor în a căror rază teritorială era situat imobilul, activitatea de publicitate imobiliară fiind îndeplinită de judecătorul delegat la biroul de carte funciară. Activitatea de publicitate imobiliară a fost preluată de la Ministerul de Justiţie de către ANCPI şi unităţile sale subordonate, în urma modificărilor aduse Legii cadastrului şi publicităţii imobiliare nr.7/1996, prin OUG nr. 41/2004. „În acest caz, în lipsa acordului părţilor cu privire la efectuarea operaţiunii de publicitate imobiliară, existenţa unei hotărâri judecătoreşti reprezintă o condiţie obligatorie pentru admiterea cererii de rectificare a cărţii funciare. În ceea ce priveşte suspiciunea de săvârşire a unor infracţiuni cu prilejul înscrierilor în cartea funciară nr. 605 a localităţii Argel sub nr. 5008/1995 şi 4416/1996, precizăm faptul că ANCPI nu are competenţă în stabilirea unor fapte cu caracter penal”, este răspunsul dat de Mihai Tăuş, directorul Direcţiei Publicitate Imobiliară din cadrul ANCPI. Anterior acestui răspuns, tot în luna decembrie 2015, Oficiul de Cadastru Suceava îi trimite lui Constantin Stafie un răspuns la fel de evaziv şi expeditiv la una dintre petiţiile acestuia, prin care susţine faptul că extrasele de carte funciară sunt falsificate. Practic, după ce trece în revistă actele suport înregistrate în evidenţe ca fiind documente legalizate, deci aplicabile în litera legii, Oficiul îi transmite petentului că falsul poate fi probat doar de organele de urmărire penală.

Circuitul „falsurilor” care au stat la baza vânzării În urmă cu 20 ani, Ştirban Ecaterina, prin Sentinţa civilă 2981/12.09.1995 – dosar 2453/1995 – partaj voluntar şi uzucapiune, intră în posesie cu parcela 437/3 cu suprafaţa de 6.129 mp. În acelaşi an, îi vinde lui Sergiu Deleanu o suprafaţă de 1.378 mp, reprezentată de parcela 437/5 din parcela 437/3, în baza extrasului de carte funciară 605 Argel nr. 9539 din 14.12.1995. Suprafaţă rămasă din 437/3 este de 4.751 mp. În anul 1996 realizează planul de situaţie din dosarul OCPI 4416/1996, prin care dezmembrează parcela 437/3 cu suprafaţa de 6.129 mp în parcela 437/6 cu suprafaţa de 400 mp şi parcela 437/3 (care o comasează şi cu parcela 426/4 cu suprafaţa de 1.295 mp) şi rezultă parcela 437/3 cu suprafaţă de 7.024 mp, utilizând extrasul de carte funciară 9.940 din 14.12.1995 a CF 605 Argel. În anul 1999, Ştirban Ecaterina îi vinde lui Stafie Constantin, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 1506/21.06.1999, 1/15 părţi din suprafaţa de 6.129 mp, identic cu parcela 437/3 din CF 605 Argel în baza extrasului de carte funciară 605 Argel nr. 5530 din 21.11.1996, aflat la dosar notar 1506/1999. După două vânzări succesive, plus comasarea din anul 1995 şi 1996 din parcela 437/3, aceasta rămâne cu suprafaţa de... 6.129 mp. Analizând CF 605 Argel de la OCPI Câmpulung Moldovenesc. rezultă că Ecaterina Ştirban nu este şi nu a fost niciodată înscrisă în CF 605 Argel cu parcela 437/3 cu suprafaţă de 6.129 mp, aici fiind înregistraţi alţi proprietari tabulari. Analizând CF 626, în care este înscrisă Ecaterina Ştirban, figurează parcela 437/3 cu suprafaţa de 6.129 mp, parcela 437/6 şi parcela 437/5, la aceste ultime două parcele nefiind trecută suprafaţa. „Dacă ar fi trecută suprafaţa, s-ar observa că suprafaţa în proprietate a lui Ştirban Ecaterina este mai mare, adică de 26.086 mp faţă de suprafaţa specificată în Sentinţa civilă 2981/12.09.1995, de 24.408 mp. Ştirban Ecaterina a creat o carte funciară falsă, un plan de situaţie fără repere în teren şi a coborât terenul de pe deal, în vale. Aceasta a mizat pe faptul că pentru suprafaţa de teren aferentă Statului Român nu va face nimeni reclamaţie, iar pe celelalte suprafeţe nu va avea nimeni curajul să îi întrebe de ceva”, a declarat Constantin Stafie. Dan CONSTANTINESCU
* * *
ANCPI nu are competenţă în stabilirea unor fapte cu caracter penal” - Mihai Tăuş, directorul Direcţiei Publicitate Imobiliară din cadrul ANCPI
Data publicarii: 18/01/2016

luni, 4 ianuarie 2016

Standarde de ferma

pe sit-ul AFIR puteti gasi Standarde de ferma - instrumente deosebit de utile pentru intocmirea unui proiect pentru finantare in domeniul zootehnie.
Titlu:
Autori:
Sisteme de adăpost pentru păsări. Standarde de fermă
Niels Finn Johansen, Karen Marghrete Balle, Leonard Constantin Stafie,
Adrian Cristinel Greculescu, Mihai Călin Maşinistru
Danish Agricultural Advisory Service
Danish Agricultural Advisory Service
Agro Food Park 15
DK-8200 Aarhus N
Denmark
www.vfl.dk
Telefon: +45 8740 5000
Prima ediţie – Iunie 2010

STANDARDE DE FERMĂ - PROIECTE BM MAKIS
Sisteme de adăpost pentru cai
Sisteme de adăpost pentru ovine
Sisteme de adăpost pentru păsări
Sisteme de adăpost pentru porcine - volumul I
Sisteme de adăpost pentru porcine - volumul II - Exemple de construcții
Sisteme pentru depozitarea dejecțiilor
Sisteme pentru depozitarea furajelor
Sisteme de adăpost pentru bovine - volumul I
Sisteme de adăpost pentru bovine - volumul II - Exemple de construcții
 Sursa AFIR

Comunicat de presa

In memoriam Ion Budeanu, fondatorul Grupului de Firme Coseli Grupul de Asociații pentru Neam și Țară anunță cu profundă durere și regret ...