Cum să obţii mai multe ouă de la găinile tale?
n orice fermă de păsări, controlul zilnic al efectivului este obligatoriu. În fiecare dimineaţă, trebuie să inspectăm adăpostul şi echipamentele: instalaţia de adăpare şi de furajare, iluminarea, încălzirea, ventilaţia şi cuibarele.
De asemenea, se controlează temperatura şi umiditatea din adăpost, se notează în registru parametrii şi se verifică eventualele mortalităţi. Totodată, se urmăreşte comportamentul găinilor şi se evaluează starea de sănătate a acestora. Observaţiile trebuie notate în registrul de fermă.
Cum poate fi redusă incidenţa ouatului pe aşternut?
Simplu! Prin adoptarea următoarelor măsuri tehnice. Sistemul de iluminat trebuie să asigure o uniformitate a luminii pe toată suprafaţa adăpostului, fără a crea zone întunecate. Intrările în cuibare trebuie să fie vizibile, bine iluminate şi amplasate central. Aşternutul din cuibare nu trebuie să depăşească 2 cm şi este preferabil să aibă o culoare mai deschisă decât aşternutul din hală. Hrănitorile şi adăpătorile să nu fie amplasate la o distanţă mai mare de 2-3 m faţă de cuibare. Găinile nu trebuie să fie deranjate cât timp sunt în cuibar la ouat şi, foarte important, trebuie asigurat numărul de cuibare necesar pentru efectivul exploatat.
Ouăle găsite pe aşternut trebuie să fie recoltate imediat şi de urmărit dacă păsările au preferinţe de ouat pe anumite zone, pentru a putea interveni eficient spre remedierea situaţiei. Pentru a reduce incidenţa procentului de ouat pe aşternut, de multe ori este suficient doar să mărim programul de lumină cu o oră.
Ce ne indică starea penajului?
Un element deosebit de important pe care crescătorul trebuie să îl urmărească este starea penajului pe întreaga perioadă de producţie. În funcţie de aspectul lui ne putem da seama dacă fermierul a îndeplinit condiţiile de bunăstare. Şi mai mult, este un indicator foarte bun cu privire la starea de sănătate a efecivului exploatat.
O găină uniform îmbărcată cu penaj, cu o culoare lucioasă a penelor, este bine protejată împotriva pierderilor de căldură corporală, ceea ce scade consumul de furaje.
Un penaj neuniform, cu lipsuri de pene pe corp, va determina o creştere a consumului de furaj cu cel puţin 10 gr/cap de pasăre, iar în zilele friguroase şi mai mult. Cauza este faptul că pasărea are nevoie de mai multă energie pentru a-şi menţine temperatura corporală, deoarece din totalul de hrană ingerată, aproximativ 60-65% se consumă pe funcţiile de întreţinere a organismului, în acest caz pentru termoreglarea organismului păsării.
Consumul zilnic de furaj pentru o găină adultă, în perioada de producţie, trebuie să se situeze undeva în jurul valorii de 130 gr/cap de pasăre.
Raport optim între furajul şi apa consumate
Apa de calitate este un factor foarte important pentru menţinerea stării de sănătate a efectivelor de păsări. Apa întreţine sănătatea găinii şi influenţează calitatea ouălor. Consumul de furaj este strâns corelat cu consumul de apă, astfel că raportul între furajul şi apa consumate este de aproximativ 1:2. În momentul în care păsările nu consumă suficientă apă, acest lucru va influenţa şi consumul de furaje. Din acest motiv, fermierul trebuie să urmărească permanent raportul dintre cele două, pentru a putea determina cauzele care au dereglat acest raport şi a remedia situaţia.
O cauză a consumului excesiv de apă este temperatura ambientală ridicată sau dacă păsările au probleme de sănătate. În sezonul estival, când temperaturile exterioare sunt mari, apa ajută la reglarea temperaturii corpului găinii. O apă bună de băut trebuie să aibă temperatura în jurul a 20oC. Când temperatura ambientală depăşeşte 30oC, raportul de consum furaj-apă se situează la 1:5.
Cum creştem calitatea şi dimensiunea ouălor?
Cu ajutorul furajării, adică a compoziţiei furajului administrat găinilor ouătoare, poate fi influenţată producţia obţinută, adică oul. Astfel, prin reţeta furajeră se pot modifica numărul de ouă obţinute, dimensiunile oului, pigmentarea gălbenuşului, cât şi îmbogăţirea oului cu acizi graşi, vitamine şi minerale.
Dimensiunea oului este exprimată ca greutate a acestuia. Factorii care influenţează greutatea sunt vârsta păsărilor, hibridul utilizat, echilibrarea reţetelor furajere din punct de vedere proteico-mineralo-vitaminic. Creşterea nivelului de proteină cu peste 20% din reţetă, corelat cu nivelul aminoacizilor esenţiali, sporeşte greutatea oului. Deficitul de proteină scade dimensiunea oului, cât şi conţinutul de albumină din ou. Prin urmare, nivelul de proteină din reţeta furajeră influenţează dimensiunea dorită a oului, în funcţie de cerinţele pieţei. Un nivel scăzut al vitaminei D3, corelat cu un conţinut ridicat de calciu, poate reduce mărimea oului. Ouăle sunt mai mici în prima fază de ouat, iar după aceea cresc, până la vârsta de 50-55 săptămâni.
ZONA CRITICĂ A PADOCULUI
Partea cea mai deteriorată a padocului, unde au acces liber păsările, este la intrarea în adăpost pe o rază de 5-10 m. Din acest motiv, se recomandă ca în această zonă să fie împrăştiat pietriş. Acesta ajută în cazul în care plouă, menţinând zona uscată. În plus, păsările au o porţiune unde se pot curăţa pe picioare, ca să nu intre în adăpost cu picioarele murdare, deteriorând aşternutul.
Padocul trebuie să fie bine înierbat şi, eventual, să existe şi vegetaţie forestieră pentru a proteja păsările de soarele puternic sau de ploi. Pentru prevenirea deteriorării premature a covorului ierbos, se recomandă realizarea unui păşunat raţional, adică zonal. Păsările au astfel acces la padoc pe anumite porţiuni într-o anumită unitate de timp, pentru ca iarba să aibă timp pentru regenerare. Zonele fără iarbă se izolează de păsări şi se înierbează, iar după refacerea covorului ierbos se permite accesul păsărilor. La finalul seriei de producţie, se recomandă şi decontaminarea padocului cu substanţe care să nu distrugă iarba. Accesul în padoc se asigură pe toată perioada de viaţă a păsărilor, cu excepţia situaţiei în care el este restricţionat sanitar-veterinar.
Articol publicat în revista Ferma nr. 4/253 (ediţia 1-14 martie 2019)
Comentarii