MĂNÂNCĂ DOAR CARNE DE PASĂRE PRODUSĂ ÎN ROMÂNIA!

Leonard Constantin STAFIE

OPINIE. Citeam zilele acestea despre camapania lansată de Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine din România (ACEBOP), o campanie pentru promovarea consumului de carne de pasăre produsă în România.  Astfel ACEBOP își propune de astăzii, 11 mai 2020, să deruleze campania MĂNÂNCĂ DOAR CARNE DE PASĂRE PRODUSĂ ÎN ROMÂNIA.

Aceștia vor pune la dispoziția consumatorului  informații din filiera cărnii de pasăre, care să-l sprijine în alegerea sa. Mâncăm sănătos – doar carne de pasăre produsă în România!

O inițiativă lăudabilă nu numai din cauza contextului epidemiologic din lume, contextul economic din România când ar fi cazul să ne întoarcem spre produsele românești. Dar în afară de cele expuse trebuie să-i prezentăm cititorului o situație despre care observ că media nu pomenește nimic legat de ghici ce? GRIPA AVIARĂ.

Astfel conform datelor publicate de: https://www.poultryworld.net/ focare de gripă aviară în lume declarate și active sunt 161 de focare afectând o populație avicolă de peste 3.280.000 de capete. DAR mare atenție crescători de păsări și autorități! Numai în Ungaria sunt peste 1.500.000 păsări în 41 de focare din care există 3 focare la frontiera cu România. Ba mai mult dacă în data de 13 ianuarie 2020 era raportat în Ungaria primul focar în luna aprilie au apărut 39 de focare, ultimele  4 focare au apărut în data de 30.04.2020.

Hartă focare gripă aviară

Tot aprope de noi mai există o țară cu foarte multe focare de gripă aviară, este vorba de Polonia. Astfel în această țară sunt active 16 focare de gripă aviară cu o populație avicolă de peste 380.000 de capete.

Așadar un argument în plus pentru consumul de carne de pasăre românească sunt și aceste date. Dar mare atenție! Ungaria este un exportator principal în România de pui de o zi în fermele profesionale și non-profesionale. Nu m-aș mira ca în curând să explodeze și la noi această molimă dacă nu se iau măsuri rapide și dure. Altfel o să fim în situația din anul 2008 și acum având și o pandemie la oameni este ultimul lucru care ne lipsește.

Sursa: AGROINFO

TRATAMENTE şi profilaxie pentru efectivele de GĂINI OUĂTOARE

SCHEMA DE TRATAMENT ŞI VACCINĂRI PROFILACTICE. Schemele de tratament şi vaccinări se vor aplica numai după consultarea medicului veterinar responsabil de exploataţiile de găini ouătoare şi în funcţie de situaţia epizootică din zona în care se află amplasată ferma.

Vaccinarea se realizează prin adminstrarea vaccinului în apa de băut, dintre toate metodele, această metodă are un randament destul de bun şi avantajul major pe care îl prezintă această metodă este faptul că se admnistrează vaccinul rapid, fără a stresa păsările.

Pentru a realiza cu succes această operaţiune este recomandat să însetaţi puii cu trei ore înainte şi după aceea saă distribuiţi apa împreună cu vaccinul. Adăpătorile trebuie să fie curate şi să asigure un front de adăpare pentru întreg efectivul

Vaccinarea puilor se realizează după următorul program :
• Ziua 1 – Boala lui Marek, Pseudopesta aviară, Bronşită.
• Ziua 18-20 – Bursita infecţioasă
• Ziua 25 – Pseudopesta aviară, Bronşită.
• Ziua 28-30 Bursita infecţioasă
Săptămâna 6 -Pseudopesta aviară, Bronşită

Mortalitatea apărută în această perioadă trebuie să se situeze în valorile de 1,5-3% din efectiv. Furajul folosit este de tip demaraj pentru tineret înlocuire.

În perioada 8-114 săptămâni vaccinarea puicuţelor ouătoare se realizează după următorul program:
1. Săptămâna 8 – Pneumovirus
2. Săptămâna 10 – Bronşită
3. Săptămâna 12 – Pseudopesta aviară

Vaccinarea puilor se realizează după următorul program:
1. Săptămâna 14 -AE ( vaccin viu impotriva encefalomielitei aviare şi a difterovariolei aviare la puii de gaina si curca)

PERIOADA DE PRE-OUAT, 17-18 SĂPTĂMÂNI Vaccinarea puicuţelor ouătoare se realizează după următorul program: Săptămâna 17 –ND+IB+EDS+TRT, variolă. 
IB+ND+EDS –
- Prevenirea scăderii productiei de oua produsă de virusul Bronşitei Infecţioase serotipul Massachusetts si reducerea infectiei la pasari 
- Prevenirea mortalităţii şi semnelor clinice produse de virusul Pseudopestei Aviare;
- Prevenirea scăderii productiei de oua produsă de infectia cu virusul Sindromul Caderii Ouatului

TRT - Pentru imunizarea activă a păsărilor sănătoase împotriva infecţiei cu virusul rinotraheitei infecţioase (Vaccinul imunizează păsările contra sindromului capului umflat (SHS) produs de virusul rinotraheite)

În această perioadă se efectuează transferul din adăpostul de creştere a tineretului de înlocuire în adăpostul de creştere şi exploatare a găinilor ouătoare. Transferul se realizează în momentul în care 10 % din efectiv începe să se ouă. Pentru a diminua stresul de transfer se recomandă administrarea cu 3 zile înainte şi 3 zile după transfer, vitamine hidrosolubile şi săruri minerale. Manipularea păsărilor se va realiza cu atenţie şi se va evitat pe cât este posibil traumatizarea acestora.

În perioada de exploatare a găinilor ouătoare, vârsta 18 -77 săptămâni, nu se efectuează măsuri speciale, singura grijă a crescătorului fiind doar menţinerea stării de sănătate a efectivului (respectarea măsurilor sanitar-veterinare specifice şi nespecifice) şi urmărirea factorilor de microclimat pentru a se încadra în parametrii tehnologici.

Nu se efectuează tratamente cu antibiotice cu trei zile înainte de vaccinare şi în timpul vaccinării. Nu se decontaminează apa de băut în timpul vaccinării dacă aceasta se realizează prin apă. Nu se mai fac tratamente în perioada de ouat, dacă totuşi este necesar a se interveni ouăle obţinute nu se vor administra în consumul uman.

Se recomandă consultarea medicului veterinar în momentul apariţiei unui caz de boală. Toate măsurile sanitar-veterinare pentru asigurarea stării de sănătate a efectivelor de păsări, se vor realiza sub stricta supraveghere a medicului veterinar.

Sursa :
Vacaru-Opriş, Ioan şi colab., 2002 – Tratat de Avicultură, vol. II. Edit. Ceres, Bucureşti
Stafie, C.Leonard, 2013 re-editat 2016, Ghid practic de creştere pui de carne şi găini ouatoare - Ed. Pim Iaşi şi Ed. Globe Edit - OmniScriptum GmbH & Co. KG, Bahnhofstraße 28, 66111 Saarbrücken Germany

Sursa: REVISTA FERMA

“Distanțele minime”, între agonie și extaz

 

Leonard Constantin Stafie

 

 

Zootehnie,07 Apr 2016 - 10:00,0 comentarii

Avicultura

Timp de peste doi ani am solicitat autorităților guvernamentale informații despre documentația care a stat la baza emiterii Ordinului Ministrului Sănătății nr. 119/2014, prin care se reglementează distanțele minime între zonele de locuit și fermă. Am scris articole pe acest subiect, am sesizat Ministerul Agriculturii, am tras semnale de alarmă că acest Ordin este discriminatoriu. Cu ce rezultat?

În sfârșit, specialiștii de la Sănătate au binevoit să citească ceea ce semnalam noi, și anume că Ordinul 119/2014 nu este fundamentat științific și creează discriminare față de fermierii noștri în raport cu cei europeni.

Ministerul Sănătății nu are competență, dar își depășește atribuțiile
După lupte seculare, Ministerul Sănătății, în urma demersurilor făcute de Ministerul Agriculturii, Asociația Profesională a Crescătorilor de Păsări de Carne și Ouă - Iași și revista Ferma, a studiat Memoriul Tehnic pe care l-am înaintat autorităților pentru a demonstra că distanțele minime între ferme și locuințe, așa cum sunt prevăzute în art. 11 în OMS nr. 119/2014, nu au nici un fundament științific. Este deosebit de interesant că „specialiștii” de la Ministerul Sănătății recunosc indirect că nu au nici o atribuție în acest sens și că nu au habar ce înseamnă “tehnologii de creștere”. Pentru conformitate, cităm din răspunsul nr. 81915/18.01.2016: „Evaluarea tehnolgiilor de creștere a animalelor și păsărilor pentru încadrarea fermelor în sisteme tradiționale sau industriale, de creștere intensivă, este de competența specialiștilor din Ministerul Agriculturii, care trebuie să se asigure că se respectă protecția factorilor de mediu cu impact asupra sănătății și confortului populației din zonă”. Și atunci vin cu întrebarea firească: dacă Ministerul Agriculturii are atribuții în acest sens, după cum este și normal, atunci de ce acest ordin a fost emis de cei de la Sănătate fără consultarea în prealabil a celor de la Agricultură? Nu cumva sunt niște interese ascunse pentru ca domnii din Sănătate să aibă control în ferme după bunul lor plac?!

Câte țări, atâtea sisteme de creșterea animalelor?
Să mergem mai departe cu analiza acestui răspuns, ca să putem comenta punctual și pertinent.
Pentru a completa cunoștințele generale ale „specialiștilor” de la Sănătate trebuie să subliniez că în toată lumea unde există zootehnie, și România nu face excepție, creșterea animalelor se realizează în trei mari sisteme de exploatare, extensiv, semi-intensiv și intensiv. Iar criteriile de diferențiere între sisteme sunt: densitate/mp, tipuri de adăposturi, indice de mecanizare și așa mai departe. Răspunsul Ministerului Sănătății că „Memoriul prezintă date susținute științific și bine documentate, cu exemplificări de studii realizate în țări vest-europene ca Germania, Belgia, Eleveția, care au însă sisteme tradiționale diferite de creștere a animalelor/păsărilor, diferite de cele practicate în România, folosind criterii precum: densitate/mp, greutate, tip adăposturi etc.” dă dovadă că specialiștii acestui minister nu au cunoștințe minime de zootehnie generală. Creșterea animalelor se realizează la fel și în România, și în Belgia, și în Germania și așa mai departe.

Sursa poluării sunt dejecțiile, nu animalele
Cu privire la existența sau inexistența infrastructurii de apă și canalizare recunoaștem că nu suntem la nivelul Comunității Europene, dar nici nu trebuie să exagerăm cu reglementări peste reglementări. Din discuțiile avute ce specialiștii de la Mediu, de la facultăți de profil și inclusiv din Direcțiile de Sănătate Publică, problema în România nu este amplasarea exploatațiilor zootehnice față de ultima casă, deoarece sursele de poluare sunt în primul rând dejecțiile, nu animalul exploatat în fermă. Mai precis este vorba de managementul, manipularea și gestionarea dejecțiilor, deoarece acestea reprezintă factorul principal de poluare. Iar pe partea de dejecții există proceduri, legi care precizează foarte clar cum se depozitează, unde se depozitează, ce condiții trebuie să îndeplinească platformele de stocare etc. Ba mai mult, există organisme specializate de control pe acest sector, cum ar fi Garda de Mediu.
Atunci nu cumva este o depășire de atribuții a celor de la Sănătate atâta timp cât, citez din același răspuns: “riscurile asupra sănătății populației din vecinătatea unor obiective de acest tip pot fi generate de: poluarea prin emisia de gaze de efect de seră; poluarea apei cu nitrați; eutrofizarea apelor de suprafață prin azot și fosfor; poluarea cu metale grele și cu pesticide; disconfort de mirosuri și zgomot”.
Toate cele prezentate anterior și scrise negru pe alb de către cei de la Sănătate nu reprezintă oare atribuții ale Ministerului Mediului? Nu cumva Ministerul Sănătății se substituie unei autorități competente care are atribuții clare în acest domeniu? Și mai mult, OMS 119/2014 nu contravine, așa cum am sesizat și noi, prevederilor din: Constituția României, art. 148, Legii 278/2013, O.U.G. 195/2005, Ordinului Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 1182/22.11.2005, Ordinului MAPDR nr. 1270/30.11.2005 și Directivei (UE) nr. 75 din 24 noiembrie 2010?
Cei de la Sănătate ori nu înțeleg, ori nu cunosc limba română. Iată ce răspund în continuare: „În memoriu sunt prezentate modalități de calcul privind concentrațiile emise de amoniac, hidrogen sulfurat, praf, în funcție de cantitatea de dejecții/mp/zi, având la bază Unitatea Vită Mare (UVM), și transformările echivalente pentru animale sau păsări. Impactul asupra sănătății umane și confortul este evaluat pe baza unor concentrații maxime admise ale acestor poluanți, prezenți în aerul respirabil, exprimat în mg/mc aer”. Păi mult stimabililor specialiști, noi vă tot spunem că nu există corelare între specii cu privire la distanțele reglementate de voi, iar singura variantă ca să corelezi speciile este unitatea de măsură, care se cheamă Unitatea Vită Mare. Factorul poluator nu este animalul în sine, ci dejecțiile. Cantitatea de poluanți este dată de cantitatea de dejecții, care este corelată cu mărimea animalului și cu densitatea pe metrul pătrat. O vacă crescută numai în adăpost produce o cantitate de dejecții concentrată pe o suprafață mică de teren, iar dacă are acces în padoc, această cantitate de dejecții este distribuită pe o suprafață mult mai mare iar concentrația de poluanți scade!

MS nu recunoaște ceea ce scrie în propriul Ordin
„În ceea ce privește art. 15, considerăm că este vorba de o interpretare eronată, Ministerul Sănătății nelimitând numărul de animale crescute în gospodărie, ci o distanță minimă între grajdul de animale și locuințele vecine”, răspunde MS. Suntem de acord cu distanța adăpostului, însă expresiile „de cel mult” și ”cel mult” nu reprezintă tot o limitare? Sau vorbim o altă limbă? Pentru a nu fi acuzați de subiectivism, citez din art. 15 al Ordinului emis de MS. Las cititorii să tragă concluziile:
„(1) În gospodăriile unde nu sunt asigurate racordurile de apă curentă și canalizare printr-un sistem centralizat de distribuție, adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare, de cel mult 6 capete în total (ovine, caprine, porcine, bovine, cabaline) și cel mult 50 de păsări se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului și risc pentru sănaătatea vecinilor, cu obligația respectării condițiilor de biosecuritate.
(2) În gospodăriile unde sunt asigurate racordurile la sistemul centralizat de apă curentă și canalizare, adăposturile de animale de cel mult două capete cabaline, 5 capete bovine, 15 ovine sau caprine, 5 capete porcine și cel mult 50 de păsări se amplasează la cel putin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului și risc pentru sănătatea vecinilor, cu obligația respectării condițiilor de biosecuritate”.
Prin răspunsul nr 81915/18.01.2016 trimis de Ministerul Sănătății ne confirmă tot ce am afirmat noi până acum că acest Ordin nu este fundamentat științific, încalcă norme și legi deja existente și se suprapune peste activitatea și atribuțiile altor ministere care au specialiși pe acest domeniu și mai mult cei de la sănătate țin cu dinții de acest ordin i9ndiferent de ce argumente, tehnice, științifice și legale se aduc.


UE NU REGLEMENTEAZĂ “DISTANȚELE MINIME”
Răspunsul pe care ni l-a oferit AGRI-ANIMAL-PRODUCTS-INT European Commission DG Agriculture and Rural Development Unit C3 - Animal products referitor la această reglementare românescă specifică: “În legislația UE privind sănătatea animalelor nu există prevederi care să reglementeze distanțe minime între exploatațiile agricole și zonele rezidențiale urbane pentru nici o specie de animale”.




Articol publicat in revista Ferma nr.6(167) 1 - 14 aprilie 2016
sursa: REVISTA FERMA

Standarde de ferma

pe sit-ul AFIR puteti gasi Standarde de ferma - instrumente deosebit de utile pentru intocmirea unui proiect pentru finantare in domeniul zootehnie.

Titlu:
Autori:
Sisteme de adăpost pentru păsări. Standarde de fermă
Niels Finn Johansen, Karen Marghrete Balle, Leonard Constantin Stafie,
Adrian Cristinel Greculescu, Mihai Călin Maşinistru
Danish Agricultural Advisory Service
Danish Agricultural Advisory Service
Agro Food Park 15
DK-8200 Aarhus N
Denmark
www.vfl.dk
Telefon: +45 8740 5000
Prima ediţie – Iunie 2010

STANDARDE DE FERMĂ - PROIECTE BM MAKIS

Sisteme de adăpost pentru cai

Sisteme de adăpost pentru ovine

Sisteme de adăpost pentru păsări

Sisteme de adăpost pentru porcine - volumul I

Sisteme de adăpost pentru porcine - volumul II - Exemple de construcții

Sisteme pentru depozitarea dejecțiilor

Sisteme pentru depozitarea furajelor

Sisteme de adăpost pentru bovine - volumul I

Sisteme de adăpost pentru bovine - volumul II - Exemple de construcții

Sursa AFIR

Suntem crescători de păsări din judeţul Braşov şi activitatea noastră stă sub semnul incertitudinii de când a apărut legea 119/2014

Suntem crescători de păsări din judeţul Braşov şi activitatea noastră stă sub semnul incertitudinii de când a apărut legea 119/2014 care stabileşte distanţele minime obligatorii între fermele de păsări şi spaţiile de locuit. În condiţile acestei legi fermele de familie cu activitate de creşterea păsărilor nu au cum să mai funcţioneze dacă nici 60 de păsări nu poţi să le creşti în curtea proprie ci trebuie să achiziţionezi un alt teren aflat la distanţa care ţi-o cere legea.

            Intervalele date de lege sunt aberante: 101 păsări trebuie ţinute la aceeaşi distanţă cu 5000 păsări

            Pe de altă parte, legea  intră în contradicţie cu legea impozitului agricol: dacă statul nu îţi ia impozit la 100 de păsări se subînţelege că acestea ţi le creşti pentru nevoi personale dar ele nu pot fi ţinute decât la o distanţă de 50 m.

            Nu vedem cum am putea să funcţionăm în continuare fără a intra în contradicţie cu această lege, întrucât nici prevederile articolului 20 care permite modificarea acestor distanţe în baza unui studiu de impact, studiu care se face de către IMS şi are taxe inaccesibile pentru noi, micii producători.

            Ce ar trebui să facem, să renunţăm la o activitate în care am investit muncă, bani şi dăruire şi care ne ajută să trăim un pic mai bine?

Avicultura, sector prioritar doar în vorbe...

Avem un sfert de veac de democraţie, de şapte ani suntem în marea familie europeană, dar în fermele zootehnice mici şi mijlocii şi în buzunarul producătorului român nu avem mai nimic!

Discutăm de strategii de dezvoltare a păturii de mijloc din agricultură şi a fermei de familie (indiferent de dimensiunea ei!!!), însă multe dintre aceste strategii au rămas doar la nivel de declaraţie. Aşa se întâmplă şi în sectorul avicol de la noi. Pentru a nu induce în eroare cititorii şi pentru a nu fi acuzaţi de unii sau alţii de manipulare sau rea voinţă, discutăm concret, cu referire la datele oficiale, statistice. Pentru că, nu-i aşa, cifrele vorbesc de la sine...

Numărul total de păsări din România înregistrat la ANSVSA este de 79.440.251 capete: în sistem intensiv (societăţi comerciale), avem un total de 25.682.817 capete, din care 7.406.322 găini ouătoare cu o producţie medie de 304 ouă/găină şi un efectiv de 18.276.495 capete pui de carne, cu o producţie de aproximativ 2,1 kg/pui. Rezultă, conform datelor care se regăsesc pe site-ul Autorităţii Sanitare Veterinare, că în România anului 2013 erau înregistrate 1.835.219 exploataţii agricole individuale, cu un efectiv total de păsări de 53.757.434 capete, din care găini ouătoare 35.134.978 şi păsări de carne 18.622.456 capete, de unde rezultă o medie pe gospodărie de 19,14 găini ouătoare cu performanţă medie pe cap de găină de140 ouă pe an şi 10,14 capete pui de carne.

La capitolul “free-range” stăm rău de tot!
În data de 26.09.2014, revista Ferma a trimis ANSVSA o solicitare, prin care ceream răspunsul oficial la următoarele întrebări:
1. Câte ferme de găini ouătoare în sistem “free-range” (pe aşternut permanent cu acces liber în padoc), care produc ouă inscripţionate cu cifra 1 sunt autorizate pe teritoriul României şi ce capacitate totală au aceste ferme. Vă rugăm să ne transmiteţi efectivul total şi defalcat (ferme free-range care se regăsesc în gospodăriile populaţiei şi ferme free-range în exploataţiile de dimensiuni medii şi mari).
2. Câte ferme de pui de carne în sistem de creştere tradiţional sunt autorizate pe teritoriul României şi ce capacitate totală (efectiv total) au?
Am primit următorul răspuns: pentru găini ouătoare cu cifra 1, în sistem free-range, există doar 6 exploataţii, cu o un efectiv total de 29.979 păsări, ceea ce reprezintă 0,4% din efectivul total de găini ouătoare din fermele comerciale. Cât priveşte sectorul pui de carne în sistem tradiţional, atenţie! Nu există nici o fermă comercială autorizată sanitar veterinar.

Detalii cu privire la situaţia sectorului la capitolul “free-range” şi sistemele alternative de creştere găsiţi în revista Ferma – noiembrie 2014!

mai multe detalii aici, Revista Ferma

Încurcate mai sunt legile fermei de familie…

În anul declarat “al fermei de familie” pe întreg mapamondul, România serveşte acestui deziderat o legislaţie încă ambiguă, în contradicţie cu cea europeană referitoare la dimensiunea fermelor de familie. 

Anomaliile legislative au efecte directe asupra gradului de absorbţie a fondurilor europene. Potenţialul economic al fermei de familie şi capacitatea ei de dezvoltare sunt supuse unor normative care par că nu au nici un fundament ştiinţific. 
Spre exemplu, proiectele de fermă familială promovate prin PNDR-ul nostru, în speţă cele pentru creşterea păsărilor, contravin reglementărilor europene. De ce? Proiectele pentru fermele familiale promovate de AFIR se referă la un efectiv de 4.000 de capete găini ouătoare, în timp ce OUG 108 din 27 iunie 2001 privind exploataţiile agricole specifică la Cap. II - “Dimensionarea exploataţiilor agricole”, Art. 5, alin. (1) că dimensiunile minime pentru exploataţiile agricole sunt: f) găini ouătoare 2.000 capete; g) păsări pentru carne 5.000 capete. La Cap. IV - Exploataţii agricole familiale, Articolul 13 precizează că „Exploataţiile agricole cu dimensiuni sub limitele prevăzute la Art. 5 alin. (1) sunt exploataţii agricole familiale”. Dacă legea spune că exploataţia sub 2.000 capete găini ouătoare este fermă familială, atunci cum poţi promova proiecte cu o capacitate de 4.000 de capete pentru aceste tipuri de ferme? Mai mult, standardele de bunăstare la păsări se aplică la efective de la 350 de capete găini ouătoare şi de la 500 capete pentru puii de carne!

Şi anomaliile legislaţiei româneşti continuă... Ordonanţa de Urgenţă 43 din 15 mai 2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor, precizează la Art. 2, lit. e), că ferma de familie este “exploataţia agricolă aparţinând persoanelor fizice în calitate de producători agricoli individuali înregistraţi în Registrul exploataţiilor agricole sau înregistrată ca persoană fizică autorizată, întreprindere individuală, întreprindere familială, înfiinţată potrivit legislaţiei în vigoare, care produce pentru consumul propriu, iar, după caz, comercializează surplusul. Dimensiuneaeconomică a fermei de familie este cuprinsă între 2-50 UDE”. Conform acestei ordonanţe, ferma familială deţine între 568 capete (2 UDE) şi 14.204 capete (50 UDE) găini ouătoare!
Avem aşadar trei acte normative care prevăd trei dimensiuni ale fermei familiale într-o evidentă contradicţie: OUG 108 din 27 iunie 2001 spune că ferma familială este sub 2.000 capete (6,5 UDE), AFIR-ul se referă la 4.000 capete găini ouătoare iar Ordonanţa 43 alocă fermei de familie între 568 şi 14.204 capete găini ouătoare!!!

mai multe aici, Revista Ferma

Distanţele minime creează probleme... maxime!

Problema stabilirii distanţelor minime de amplasare a fermelor zootehnice faţă de spaţiile de locuit nu e de ieri, de azi. Excesul de zel, neştiinţa sau ignoranţa duc la situaţii total contradictorii în România, raportat la legislaţia europeană, care ar trebui să fie suverană.

La începutul acestui an, Ministerul Sănătăţii a emis Ordinul nr. 119 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei. În acest Ordin, la Art. 11, alin. (1) sunt prevăzute distanţele minime de protecţie sanitară între teritoriile protejate şi o serie de unităţi care produc disconfort şi riscuri asupra sănătăţii populaţiei. Printre care fermele zootehnice. Problema este că distanţele stabilite de Ministerul Sănătăţii par a nu avea un fundament ştiinţific şi contravin normelor europene, aplicate în multe state din Vestul Europei. Am solicitat Ministerului Sănătăţii să ne pună la dispoziţie documentaţia tehnică pe baza căreia au fost calculate distanţele, dar până la închiderea ediţiei nu am primit un răspuns. Am întrebat şi la Ministerul Agriculturii dacă li s-a solicitat un punct de vedere pentru stabilirea distanţelor minime la care să fie amplasate fermele, iar răspunsul primit a fost NU, Ministerul Sănătăţii nu a solicitat o astfel de expertiză.
În aceste condiţii, doi specialişti în zootehnie - dr.ing. Daniel Simeanu, Preşedintele Asociaţiei Profesionale a Crescătorilor de Păsări de Carne şi Ouă din judeţul Iaşi şi subsemnatul - Leonard Constantin Stafie - am înaintat Ministrului Agriculturii un memoriu justificativ şi o solicitare pentru crearea unui grup ştiinţific de lucru care să trimită o Notă de fundamentare în vederea modificării Ordinului 119 al Ministrului Sănătăţii. Până acum nici o reacţie din partea MADR.

Prezentarea succintă a câtorva argumente tehnice cuprinse în acest memoriu şi care subliniază erorile ce se regăsesc în legislaţia privind stabilirea distanţelor la care trebuie amplasate fermele faţă de spaţiile protejate puteţi citi în revista Ferma – octombrie 2014!

Mai multe aici Revista Ferma

Pui de carne in sistem gospodaresc

 

PRODUSELE TRADITIONALE SI ECOLOGICE, O EVENTUALA SOLUTIE SI IN AVICULTURA ROMANEASCA

* Leonard Stafie, presedintele Asociatiei Profesionale a Crescatorilor de Pasari de Carne si Oua din Judetul Iasi: “In general (in 2011) au avut de castigat cei care au vandut produse de nisa, cum ar fi carne de pasare in sistem traditional, crescut in libertate sau ecologic, sau oua obtinute in sistem 1 (crestere libere) sau sistem 0 (crestere organica)”

PASARI. Avicultura romaneasca a fost, in ultimele luni, in atentia opiniei publice. Situatia a fost determinata de atentionarile emise de Comisia Europeana cu privire la interzicea bateriilor neimbunatatite pentru gainile ouatoare. Leonard Stafie, presedintele Asociatiei Profesionale a Crescatorilor de Pasari de Carne si Oua din Judetul Iasi a precizat pentru piataagricola.eu ca directiva UE, veche din 1999, nu afecteaza fermierii mici si mijlocii. In ce priveste evolutiile din sector, in opinia specialistului iesean, o solutie de imbunatatire ar putea veni din partea fermelor mici si mijlocii cu produse avicole, cat mai aproape de traditional si de organic.

“Cresterea si exploatarea gainilor ouatoare in baterii (acel sistem de notare cu cifra 3 a tipului sistemului de crestere) este practicat la scara mare de marii fermieri. Acest sistem de crestere, datorita investitiilor mari in echipamente, nu se preteaza pentru fermierii mici si mijlocii. Conform declaratiilor oficiale ale ANSVSA (Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentara), mai existau doar doua ferme care mai functionau cu aceasta tehnologie, dar aceste ferme nu livreaza oua catre populatie, asadar aceasta decizie este aplicata”, a precizat Leonard Stafie.

Chiar daca decizia UE nu afecteaza micii creascatori, presedintele Asociatiei Profesionale a Crescatorilor de Pasari de Carne si Oua din Iasi este de parere ca investitia in tehnologie este binevenita, iar costurile cuprinse in 1,5 si 2,5 euro pe cap de pui se amortizeaza repede: “in sectorul avicol se pot informatiza toti factorii de productie. Prin achizitia de noi tehnologii se reduc costurile cu personalul, cresti productivitatea muncii si nu in ultimul rand controlezi factorii de microclimat, factori care iti garanteaza intr-o buna masura productii mari, cat si reducerea consumurilor energetice si cu furajul. Trebuie specificat ca tehnologia (echipamentele) nu o schimbi in fiecare an, ci o data la 10 ani sau mai mult, depinde de durata de viata a echipamentului. Oricum raportat la pui de carne, investitia pe cap de pui variaza intre 1,5 si 2,5 euro. Investitie care se amortizeaza destul de repede datorita specificului acestui sector, adica un rulaj mare in unitate de timp si pe unitate de suprafata construita”.

In ce priveste criza economica, in opinia specialistului, sectorul avicol a fost mai putin afectat de criza economica, cat de alti factori care tin de management si organizare. “Sectorul cresterii pasarilor a fost afectat mai putin de criza mondiala ci mai mult de o serie de factori care nu tin de criza. De exemplu:

- Lipsa subventiei (subventia actuala, acordata pentru bunastare nu este semnificativa)

- Importul de oua nemarcate (mai bine spus evaziunea fiscala)

- Vanzarea in targuri si piete de produse avicole care nu sunt controlate sanitar veterinar

- Preturi ridicate la energie si furaje

- Preturi de achizitie a furajului la nivel european si vanzarea produselor obtinute la un pret derizoriu. Spre exemplificare anul trecut oul a fost vandut la poarta fermei cu un pret de 0,2 lei/ou in comparative cu producatorii europeni care au vandut oul la poarta fermei cu aproximativ 0,3 lei/ou sau au vandut oul la acelasi pret ca in Romania dar au beneficiat de subventii care au compesat diferenta de pret”, a punctat Leonard Stafie.

Chiar daca anul 2011 a fost unul destul de slab pentru avicultura romaneasca, reprezentantul crescatorilor de pasari din Iasi spera ca 2012 va fi mai bun. “Pentru sectorul oua, 2011 a fost un an destul de prost, aceasta situatie se reflecta si in scaderea numarului de gaini ouatoare la nivel national. Pentru sectorul carne, crescatorii abia au reusit sa se mentina pe linia de plutire. In general au avut de castigat cei care au vandut produse de nisa, cum ar fi carne de pasare in sistem traditional, crescut in libertate sau ecologic, sau oua obtinute in sistem 1 (crestere libere) sau sistem 0 (crestere organica). Dar aceste afaceri se adreseaza in primul rand avicultorilor mici si mijlociilor. Acest lucru se datoreaza faptului ca pentru aceste sisteme de crestere ai nevoie de suprafete destul de mari de teren pentru a putea indeplini cerintele de crestere libera”, a precizat Leonard Stafie.

In 2012, schimbarea ar putea sa vina din aparitia unui numar mai mare de ferme traditionale si organice. “Noi speram ca 2012 sa fie un an favorabil si suntem destul de optimisti. Pentru cei care au gaini ouatoare, deja este putin mai bine deoarece pretul la poarta fermei a ajuns deja la 0,5 lei pe ou. Totul depinde si de resursa furajera, la ce preturi se vor obtine furajele deoarece in avicultura 80% din pretul de cost al produsului este dat in primul rand de pretul de achizitie al furajului. Cred ca vor apare mai multe ferme mici si mijlocii cu produse avicole, cat mai aproape de traditional si de organic”, a subliniat presedintele asociatiei iesene.

Sursa

Piata Agricola

Isteria oului stresat in numarul din ianuarie a Revistei FERMA

mai multe in numarul din ianuarie a Revistei FERMA

Revista FERMA

Revista Ferma - numarul 1 in topul revistelor agricole

Sursa: www.revista-ferma.ro

Revista FERMA

Revista FERMA - numarul 1 in topurile revistelor agricole

sursa: www.revista-ferma.ro

Revista FERMA

Asociatie