Încurcate mai sunt legile fermei de familie…

În anul declarat “al fermei de familie” pe întreg mapamondul, România serveşte acestui deziderat o legislaţie încă ambiguă, în contradicţie cu cea europeană referitoare la dimensiunea fermelor de familie. 

Anomaliile legislative au efecte directe asupra gradului de absorbţie a fondurilor europene. Potenţialul economic al fermei de familie şi capacitatea ei de dezvoltare sunt supuse unor normative care par că nu au nici un fundament ştiinţific. 
Spre exemplu, proiectele de fermă familială promovate prin PNDR-ul nostru, în speţă cele pentru creşterea păsărilor, contravin reglementărilor europene. De ce? Proiectele pentru fermele familiale promovate de AFIR se referă la un efectiv de 4.000 de capete găini ouătoare, în timp ce OUG 108 din 27 iunie 2001 privind exploataţiile agricole specifică la Cap. II - “Dimensionarea exploataţiilor agricole”, Art. 5, alin. (1) că dimensiunile minime pentru exploataţiile agricole sunt: f) găini ouătoare 2.000 capete; g) păsări pentru carne 5.000 capete. La Cap. IV - Exploataţii agricole familiale, Articolul 13 precizează că „Exploataţiile agricole cu dimensiuni sub limitele prevăzute la Art. 5 alin. (1) sunt exploataţii agricole familiale”. Dacă legea spune că exploataţia sub 2.000 capete găini ouătoare este fermă familială, atunci cum poţi promova proiecte cu o capacitate de 4.000 de capete pentru aceste tipuri de ferme? Mai mult, standardele de bunăstare la păsări se aplică la efective de la 350 de capete găini ouătoare şi de la 500 capete pentru puii de carne!

Şi anomaliile legislaţiei româneşti continuă... Ordonanţa de Urgenţă 43 din 15 mai 2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor, precizează la Art. 2, lit. e), că ferma de familie este “exploataţia agricolă aparţinând persoanelor fizice în calitate de producători agricoli individuali înregistraţi în Registrul exploataţiilor agricole sau înregistrată ca persoană fizică autorizată, întreprindere individuală, întreprindere familială, înfiinţată potrivit legislaţiei în vigoare, care produce pentru consumul propriu, iar, după caz, comercializează surplusul. Dimensiuneaeconomică a fermei de familie este cuprinsă între 2-50 UDE”. Conform acestei ordonanţe, ferma familială deţine între 568 capete (2 UDE) şi 14.204 capete (50 UDE) găini ouătoare!
Avem aşadar trei acte normative care prevăd trei dimensiuni ale fermei familiale într-o evidentă contradicţie: OUG 108 din 27 iunie 2001 spune că ferma familială este sub 2.000 capete (6,5 UDE), AFIR-ul se referă la 4.000 capete găini ouătoare iar Ordonanţa 43 alocă fermei de familie între 568 şi 14.204 capete găini ouătoare!!!

mai multe aici, Revista Ferma

În prag de primăvară agrară

Dincolo de toate lucrurile bune care se întâmplă în agricultura românească, problemele tot aceleași rămân

Confruntată cu incapacitatea post-aderare de a se alinia la un ritm acceptabil de conformare la regulamentele europene, România și-a construit, de-a lungul anilor, adevărate clișee pe care unii le flutură, pe post de scuză oficială, ori de câte ori ni se bate obrazul.
Îmi spunea recent un fermier pățit, care se confruntă și el cu starea de suficiență a funcționarilor plictisiți, dar chipurile instruiți (pe mulți bani europeni!), că sunt mult prea mulți cei care își îndeplinesc atribuțiile după principiul "nu contează cât muncim, leafă tot atât primim".
Leafă la care, de altfel, noi toți contribuim... Rata de absorbție a fondurilor pentru dezvoltarea și modernizarea agriculturii generează adevărate isterii naționale, mai ales spre toamnă, când se fac socotelile și bugetele. Mulțumită totuși unor angajați care-și văd de treaba lor, avem și la acest capitol un procent care tinde spre decență. Dar suntem încă foarte departe...
Ce să mai vorbim despre înstrăinarea terenurilor agricole către non-rezidenți sau despre subvențiile la hectar care sfidează bunul-simț! Toate acestea își au originea în negocierile făcute "pe genunchi", înainte de semnarea Tratatului de aderare.
Mi-am amintit de un articol foarte bun, cu un titlu sugestiv, scris în 2007 de prof.dr. Mihai Decun: "Politica Agricolă Comună și euro-miturile românești". Îl găsiți pe site-ul nostru www.revista-ferma.ro. Dar vreau să vă rețin atenția cu o singură idee. Ca și atunci, în 2007, când se muncea pe brânci prin ministere la elaborarea PNDR 2007-2013, și în prezent ne confruntăm exact cu aceleași probleme. Doar cifrele s-au mai schimbat.
Acum avem PNDR 2014-2020 și droaie de "euro-mituri" care, la fel ca în 2007, fac furori printre cei care vorbesc mult fără să spună sau să facă nimic. În multe privințe, lumea agricolă românească încă nu s-a dezmeticit, de la europenizare încoace... Citez doar un fragment din articolul amintit, un singur exemplu: "Este important ca până la definitivarea și aprobarea PNDR, fermierii să nu se lase influențați de tot felul de euro-mituri, care circulă mai repede decât informațiile corecte.
(...) Cu referire la zootehnie, anumite grupuri interesate, sprijinite de pseudo-specialiști ignoranți, au răspândit euro-mitul conform căruia <în UE animalele o vor duce mai bine ca oamenii>. În realitate, PAC își propune să sprijine numai fermele care fac dovada că asigură bunăstarea animalelor, deoarece numai animalele în condiția de bunăstare deplină pot exprima integral potențialul biologic productiv, caracteristic raselor perfecționate".
În altă ordine de idei, noroc că UE a decretat "Anul fermei de familie". Brusc și-au adus aminte și oficialii noștri, și mulți alți foști contestatari transformați peste în noapte în aprigi susținători ai acestei forme de organizare în agricultură, că, ce să vezi, România are și ea cu ce se lăuda la acest capitol!
Una peste alta, să aveți o primăvară cu spor în agricultură, departe de probleme, lipsuri și vremea neprielnică.
Închei cu câteva versuri primite de la un cititor din Iași, care dau frâu liber interpretărilor. Câte situații din actualitatea agricolă de la noi se regăsesc în această poezie... Cât de mult se construiește și cât de mult se distruge în agricultură?

Lemn bătrân

de Ioan Cojocariu

Lemn bătrân și lemn uscat
Mi te-ai cam încovoiat,
Viața te-a împovărat
Lemn bătrân și lemn uscat.

Ești bătrân și urâcios
Pe-năuntru găunos;
Dacă stai să te gândești
Oare cui mai trebuiești?

Ai ajuns ca o surcea,
Nimeni nu te mai vrea,
Nu ești bun nici la căruță
Păcătos ca o crenguță.

Bat într-însul, bat și bat
Lemn bătrân încovoiat,
Mi-a venit mintea pe loc
Cred c-o să te pun pe foc.

Așa am ajuns și eu
Ionel al lui Pîrnău.

Nicoleta Dragomir

Revista Ferma