Despre pasari si nu numai

Fundaţia Revistei FERMA în parteneriat cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Liceul Tehnologic Agricol ”Mihail Kogălniceanu”, Radio Iaşi şi Revista Ferma lansează în data de 7 martie 2019 Campania „Donez o CARTE pentru un LICEU AGRICOL”! Evenimentul are loc de la ora 17.00, în ”SALA ABSOLVENŢILOR - Şi eu sunt urmaş al lui Kogălniceanu!” din cadrul Liceului Tehnologic Agricol ”Mihail Kogălniceanu” din comuna Miroslava, judeţul Iaşi. Concret, demarăm o campanie de colectă de carte de specialitate (şi nu numai) la nivel naţional şi vom dona cărţile liceelor agricole în momentul desfăşurării evenimentelor cuprinse în proiectul "SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL". De altfel, această nouă campanie face parte din proiectul amintit. În data de 7 martie, la Miroslava vor fi donate din partea Revistei Ferma peste 60 de cărţi de specialitate şi beletristică bibliotecii Liceului Tehnologic Agricol ”Mihail Kogălniceanu”. De asemenea, fiecare invitat la acest eveniment va ...

UITE LICEUL, NU E LICEUL! Costi Viscol SUSȚINEM ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL! Prin modificarea Legii Educației, prin care Ministerul Agriculturii poate finanța liceele agricole, a fost făcut un pas spre normalitate, dar cum este vorba românească ”cu o floare nu se face primăvară” același lucru se întâmplă în învățământul preuniversitar agricol. Așadar, dacă nu se încearcă crearea unor licee de elită, nu vom realiza nimic. Din cele aproximativ 250 de licee, câte existau în 1990, acum Ministerul Agriculturii a identificat aproximativ 58 de licee cu, atenție, ”preponderent” profil agricol. O sintagmă foarte periculoasă deoarece vă dăm un exemplu. Un liceu cu tradiție de la 1924, Liceul Agricol Poarta Albă, a fost exclus din acea listă pentru simplu motiv că nu este ”preponderent” cu profil agricol. Dar atenție! Când cei de la vârful Ministerului Educației au hotărât că finanțarea liceelor este per cap de elev și au stabilit că Ministerul Agriculturii nu trebuie să aibă nici un ...

Brânzica fără lapte, ATENTAT la SĂNĂTATE! Dar cu multă DRAGOSTE pentru PROFIT! Costi Viscol În ultima perioadă apar tot mai multe ştiri legate de faptul s-au mărit capacităţile sau au apărut noi facilităţi pentru tratarea afecţiunilor oncologice... Dar nimeni, din ce observ, nu prea caută cauze, una dintre ele fiind consumul de alimente, în speţă brânză, caşcaval şi alte derivate cu un conţinut ridicat de grăsimi de origine vegetală. Poate şi pentru că industria aceasta este o sursă generatoare de profit rapid.  Pentru că e mai complicat să stai la coada vacii 365 de zile, să îi dai de mâncare, să faci curăţenie, să o mulgi şi să faci brânză. Oare de ce alte naţii, precum germanii la al căror nivel de trai tindem să ajungem şi noi măcar pe la jumătate, au interzis utilizarea grăsimilor de origine vegetală în brânzeturi în procent mai mare de 6%? Oare nu este un semn de întrebare? Oare sunt mai proşti decât noi? Sau au ajuns la concluzia că aceste grăsimi consumate timp îndelungat î...

Şcoala formează adevăraţi profesionişti în zootehnie! Leonard Constantin Stafie Citind articolul colegului Vasile Popescu ”Şcoala formează adevăraţi profesionişti ai câmpului” publicat în decembrie, în revista Ferma am simţit nevoia să aduc câteva completări necesare şi pentru sectorul zotehnic, pentru a arăta cât este de necesară existenţa şi promovarea şcolii agricole româneşti. Trebuie să acceptăm cu toţii un mare adevăr: la momentul actual agricultura nu se poate face decât cu personal înalt calificat. Mihaela Ivancia de la Facultatea de Zootehnie a USAMV Iaşi a precizat la un eveniment organizat de Fundaţia Revistei FERMA că  "nu există o corelare între nomenclatorul meseriilor şi meseriile existente pe piaţa muncii. Precizez că pentru meseria de zootehnist nu mai este necesar un nivel minim liceal iar de aici apar două probleme, în două ramuri din zootehnie: în sectorul avicol şi suin gradul de automatizare şi informatizare este maxim, de aici şi necesitatea de a avea person...

"Pe-un picior de plai", în Munţii Vrancei. La stâna lui Doru Boroşu Leonard Constantin Stafie Cam aşa se poate descrie poiana însorită şi verde din comuna Năruja, unde se află stâna lui Doru Boroşu. Tudorel, cum îi spun prietenii. O zonă cu peisaje uimitoare, oameni frumoşi, crescători de animale pasionaţi care ne-au fost gazde primitoare în ziua alocată Nărujei, în proiectul "Viitor pentru sate". Stâna lui Tudorel Boroşu se află la aproximativ 700 metri altitudine, într-o poiană înconjurată de Munţii Vrancei. Păşunile montane, cu iarbă din abundenţă, dau gustul deosebit al brânzei pe care o produce oierul vrâncean, de la cele patru sute de Ţigăi ruginii aflate în lactaţie. Crescător de oi din tată-n fiu, Doru spune mândru: "Sunt pui de cioban"! Se ocupă serios de această meserie din 2009, când a făcut o selecţie în turmă şi a mai cumpărat animale. Are 42 de ani, spune că oile pe care le acum îi sunt suficiente iar în viitorul apropiat speră să reuşească s...

Dincolo de toate lucrurile bune care se întâmplă în agricultura românească, problemele tot aceleași rămân Confruntată cu incapacitatea post-aderare de a se alinia la un ritm acceptabil de conformare la regulamentele europene, România și-a construit, de-a lungul anilor, adevărate clișee pe care unii le flutură, pe post de scuză oficială, ori de câte ori ni se bate obrazul. Îmi spunea recent un fermier pățit, care se confruntă și el cu starea de suficiență a funcționarilor plictisiți, dar chipurile instruiți (pe mulți bani europeni!), că sunt mult prea mulți cei care își îndeplinesc atribuțiile după principiul "nu contează cât muncim, leafă tot atât primim". Leafă la care, de altfel, noi toți contribuim... Rata de absorbție a fondurilor pentru dezvoltarea și modernizarea agriculturii generează adevărate isterii naționale, mai ales spre toamnă, când se fac socotelile și bugetele. Mulțumită totuși unor angajați care-și văd de treaba lor, avem și la acest capitol un p...

Acum cinci ani, pe vremea asta, România era stat UE nou-nouţ, cu pretenţii mari şi planuri frumoase Desigur, pregătirile pentru aderare începuseră din timp, cu negocierea Tratatului, cu stabilirea priorităţilor şi a proiectelor nenumărate care aveau să absoarbă cu nesaţ din fondurile europene ce stăteau să se reverse asupra noastră. Desigur, nu s-a întâmplat aşa. Cel puţin nu în agricultură. La începutul lunii octombrie 2006, ministrul agriculturii de atunci, Gheorghe Flutur, avusese o întâlnire cu vicepreşedintele Comisiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală din Parlamentul European. Acesta din urmă a subliniat că România trebuie să facă eforturi pentru absorbţia fondurilor europene chiar din primele săptămâni ale anului 2007. Surpriză însă! Eforturile, dacă au existat vreodată, s-au concretizat foarte timid, şi asta nu în anul de graţie 2007. Să nu uităm că toate acestea se petreceau după un an al vestitelor steguleţe roşii pentru agricultură, pe care Uniunea Europeană ni le...