Ferma plutitoare cu 35 de vaci la bord!

Leonard Constantin Stafie

În timp ce la noi, Ordinul 119 închide fermă după fermă, pe alte meleaguri, strategii agriculturii lansează noi concepte de exploataţii zootehnice plasate cât mai aproape de oraş.

În România există acum peste 700 de procese pe rolul instanţelor de judecată legat de Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 119/2014. În speţă, articolul 11 cu privire la distanţa fermei faţă de ultima casă. Fără să mai adăugăm faptul că o multitudine de proiecte euopene, mai mici sau mai mari, sunt blocate de acest ordin.
Revista Ferma, împreună cu asociaţiile de profil, a semnalat de nenumărate ori autorităţilor competente aberaţia legislativă, dar se pare că Ministerul Sănătăţii protejează cu acest ordin anumite interese pe care încă nu am reuşit să le desluşim. Trebuie să menţionăm că la nivel comunitar nu există legislaţie care să impună aceste aberaţii legislative.

Olanda versus România

În anul 2016, în Olanda, mai precis în Portul Rotterdam, demara un proiect inovativ, adică o fermă plutitoare cu vaci de lapte. Atenţie! populaţia acestui oraş este de peste 650.000 de locuitori. Dar olandezii nu sunt aşa de sensibili precum românii cu privire la distanţa faţă de ferme. Le vor cât mai aproape. Ei merg pe principiul: ”Unde miroase a baligă, miroase a bani!”. Asta la ei. Pe când în România se merge pe un alt proverb: ”calic, dar fudul”. Dar să lăsăm deocamdată comentariile ”acide” şi să trecem la găinile noastre.

Găini ouătoare lansate la… apă!

Ferma de vaci de lapte din Portul Rotterdam funcţionează la o capacitate de peste 35 de vaci. Dar cum mintea olandezului este inventivă iar ideea aceasta a prins destul de bine la consumator, au demarat un alt proiect. Vorbim despre o fermă de găini ouătoare cu o capacitate de 7000 de păsări. Da, vorbim de o fermă cu găini ouătoare plutitoare într-unul dintre cele mai mari porturi din lume. Într-un oraş cu peste 650.000 de locuitori.
La noi, Ordinul 119 mută o fermă cu 7000 de găini ouătoare la minimum 500 m distanţă de ultima casă. Şi atenţie, nu vorbim de distanţa dintre adăpost şi casă, ci dintre perimetrul fermei şi cea mai apropiată zonă de locuit. Ce-om avea noi atât de special şi olandezii nu au, de nouă ne miroase atât de rău agricultura?!

Un concept prietenos cu mediul

Iniţiatorii proiectului din Olanda au avut în vedere normele de poluare şi şi-au luat toate precauţiile. „Deoarece ferma este situată într-o zonă rezidenţială, ne propunem un concept cu emisii zero. Praful şi amoniacul vor fi filtrate în aerul de ieşire şi performanţele filtrului vor fi monitorizate în zona de evacuare. Ferma vrea să fie 100% transparentă în ceea ce priveşte emisiile", declara Janssen, unul dintre iniţiatori.
Click AICI şi vezi în materialul video cum cresc vacile de lapte într-unul dintre cele mai mari porturi ale lumii!

TU CE FACI, STATULE ROMÂN?

Lăsaţi fermierii să producă şi să se dezvolte! Statul trebuie să creeze cadrul legal şi facilităţie pentru ca fermierii să adopte tehnologii prietenoase cu mediul în ferme! Dar nu face asta. El pune condiţii legate de distanţă, care oricum sunt neconcludente şi incorecte, fapt demonstrat ştiinţific, prezentat pe larg în Revista FERMA şi transmis şi pe cale oficială autorităţilor. Dar în zadar! Şi-atunci să nu bănuim că, într-adevăr, în spatele acestui ordin se ascund alte interese?!

un articol de
LEONARD CONSTANTIN STAFIE

SURSA REVISTA FERMA

GRANICERUL

https://www.yumpu.com/ro/document/read/63681485/granicerul

Maraton agricol la AGROW

Leonard STAFIE, Nicoleta DRAGOMIR

În ziua de 20 noiembrie, în inima Bucureştiului la Hotel Sheraton, a avut loc prima ediţie a conferinţei „AGROW“, eveniment care a adus agricultura românească la dialog, protagonişti fiind experţii şi fermierii. Agricultura României are o tradiţie incontestabilă, recunoscută prin pionierate la nivel mondial în cercetare, prin fertilitatea ridicată a solului, prin potenţialul ridicat, prin tehnologiile de înaltă performanţă şi prin genetica valoroasă.

Şi totuşi... unde greşim? Pentru a răspunde provocărilor momentului în agricultură, conferinţa AGROW a reunit specialişti pe diferite domenii şi fermieri din toate categoriile. A fost o agendă încărcată, începând de la tradiţiile cercetării româneşti şi istoria Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, şi continuând cu importanţa respectării unui minim de elemente tehnologice în fermă, prezentare făcută de prof. dr. Viorel Ion, prodecan al Facultăţii de Agricultură, USAMV Bucureşti. Un alt subiect de actualitate a fost adus în discuţie de Directorul general al Institutului de Pedologie, dr. ing. Cătălin Cristian Şimota: "Cum reuşim să păstrăm solurile cu viaţă şi fertilitate ridicate"?

Nu a fost uitată nici agricultura durabilă, tehnologiile agricole în acord cu mediul şi produsele care, prin modul lor de acţiune, asigură furnizarea elementelor esenţiale creşterii plantelor, prin optimizarea disponibilităţii resurselor naturale. La acest subiect şi-a adus contribuţia conf. dr. ing. Cătălin Viorel Popescu, Director Tehnic CICh Năvodari.
Cea de-a doua secţiune a debutat cu un subiect... fierbinte: dependenţa producţiilor de schimbările climatice. Dr. ing. Elena Mateescu, director general ANM a adus în discuţie importanţa adaptării tehnologiilor agricole la provocările meteo din ce în ce mai accentuate în ultimii ani, îndeosebi perioadele de secetă pedologică prelungită. Lipsa precipitaţiilor a afectat suprafeţe arabile extinse ale României, în acest an.
Moderatorul evenimentului, Georgeta Dicu, cunoscut cercetător şi ameliorator în domeniul culturilor cerealiere, dar şi promotor al cultivării şi extinderii în producţie a soiurilor româneşti, a făcut faţă cu brio, timp de peste opt ore, asaltului de întrebări şi răspunsuri venite din partea participanţilor.

Din prima parte a evenimentului am desprins câteva idei care pot fi considerate drept semnale de alarmă. Astfel, România la momentul actual nu mai are cercetare în domeniul avicol şi în sectorul suin, dependenţa de material genetic de import fiind maximă, asta chiar dacă ţara noastră are câţiva hibrizi de carne şi ouă omologaţi care - trebuie să recunoaştem - nu mai fac faţă performanţelor din sectorul industrial. Însă aceşti hibrizi pot fi utilizaţi cu succes în sistemele de creştere alternativă, în speţă free-range. Adică, aşa cum fac ungurii, cehii sau polonezii, care au păstrat hibrizii obţinuţi acum două decenii şi îi utilizează în sistemele alternative de creştere, aceşti hibrizi fiind mai rezistenţi la boli, la tipul de furaje administrate, dar şi la condiţiile de microclimat specifice.
Chiar dacă în România, în sectorul vegetal, pe partea de producere de soiuri şi hibirizi autohtoni suntem recunoscuţi la nivel mondial iar genetica produsă de cercetarea românească, în condiţiile climaterice din România, este considerată competitivă, totuşi nu reuşim, la cereale păioase, să asigurăm decât 60% din cota de piaţă la seminţe iar la floarea soarelui şi porumb ne situăm sub 40%. Ori acesta este un mare semn de întrebare, pentru că astfel suntem dependenţi de importuri care, de multe ori, nu oferă materialul genetic (soiuri şi hibrizi) adaptat condiţiilor de sol şi climă din ţara noastră.
Printre temele abordate în panelul de discuţii la AGROW menţionăm şi: "Nutriţia plantelor - cea mai importantă verigă în obţinerea sporurilor de producţie semnificative" (RoFert), dar şi importanţa consultanţei agricole - temă abordată de conf. dr. Adrian Băşa (USAMV Bucureşti).
Un moment special i-a fost dedicat fermierului Daniel Nica, administrator Bliss SRL, care a vorbit despre pasiune şi profesie - factorii care, bine gestionaţi împreună, asigură succesul în agricultură!

Liceele agricole au fost reprezentate la AGROW
În partea a doua a conferinţei am dezbătut probleme legate de educaţia agricolă. ”Învăţământul agricol - provocări şi perspective” a fost tema prezentării susţinută de subsemnaţii, Nicoleta Dragomir şi Leonard Stafie, iniţiatori şi coordonatori ai proiectului "Susţinem Învăţământul Preuniversitar Agricol". Ni s-au alăturat cadre didactice şi elevi de la Colegiul Tehnologic „Viaceslav Harnaj”, Bucureşti, Liceul Tehnologic „Sandu Aldea” Călăraşi, Liceul Tehnologic Agricol "Mihail Kogălniceanu" Miroslava şi Liceul Tehnologic „Dimitrie Petrescu” Caracal.
• Am adus din nou în discuţie problemele majore generate de finanţarea per elev, dar şi lipsa fondurilor pentru investiţii, mai ales în fermele didactice. În general, liceele agricole dispun de spaţii generoase din punct de vedere al amplasamentului (curtea scolii, ferme, anexe, terenuri) iar din cauza numărului mic de elevi automat schema de personal auxiliar este mult mai mică; drept urmare, spaţiile respective nu pot fi întreţinute şi păzite într-un mod corespunzător.

Indiferent de liceu, o concluzie generală este că nu putem forma şi specializa elevii, respectiv specialiştii şi meseriaşii de mâine fără o bază didactică bine pusă la punct, de la fermele zootehnice, până la cele vegetale şi mixte. Ori, pentru asta e nevoie de terenuri, de bani şi de o mai mare flexibilitate în accesarea fondurilor europene de către liceele cu profil agricol.
Avem laptopuri, videoproiectoare şi ecrane pentru lecţii moderne, virtuale, dar agricultura nu se face virtual şi nici abilităţile practice ale elevilor nu se pot dezvolta astfel!
• Reluarea legăturii licee agricole - universităţi agricole. Considerăm necesară realizarea unui protocol cadru de colaborare între cele două entităţi, pentru ca liceele agricole să redevină resursa umană principală a universităţilor de profil.
• Reluarea legăturii licee agricole - staţiuni şi institute de cercetare

Mulţumim Georgeta Dicu şi organizatorului Brandelligence PR pentru includerea învăţământului preuniversitar agricol în tematica evenimentului.
În final, maratonul #AGROW, aşa cum am numit noi conferinţa de la Sheraton, şi-a atins scopul principal: a fost un dialog intens şi necesar între experţi şi fermieri!

Leonard STAFIE
Nicoleta DRAGOMIR

Sursa REVISTA FERMA

Biblioteca LICEULUI AGRICOL din Geoagiu are 50.000 de cărţi!

Leonard STAFIE, Nicoleta DRAGOMIR

Doar 484 de cărţi lipseau în urmă cu o săptămână din Biblioteca Liceului Tehnologic Agricol "Alexandru Borza" din Geoagiu, judeţul Hunedoara, pentru a ajunge la impresionanta colecţie de 50 de mii de volume! Campania DONEZ O CARTE PENTRU UN LICEU AGRICOL a completat colecţia liceului!

Proiectul Fundaţiei Revistei Ferma - SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL a pornit practic de la ideea de a dona două cărţi despre creşterea găinilor ouătoare în sistem free-range şi a puilor de carne, însă pe parcurs el a devenit o veritabilă portavoce a sistemului de învăţământ preuniversitar agricol, cu nevoile şi problemele sale, care trebuie să ajungă într-un final şi în atenţia autorităţilor decidente. În ceea ce ne priveşte, am încercat să ne implicăm nu doar în sensul mediatizării acestor realităţi, dar în măsura în care ne-a fost posibil, am şi întins o mână de ajutor acestor minunate unităţi de învăţământ, lăsate de prea multe ori în voia sorţii.

La Geoagiu, de pildă, cu ocazia evenimentului de promovare desfăşurat în 12 aprilie a.c., am organizat din nou o donaţie de carte, sub egida campaniei DONEAZĂ O CARTE PENTRU UN LICEU AGRICOL. În total, am predat către biblioteca liceului 182 de volume cu teme de literatură de specialitate. Acestea au fost imediat preluate de către Lucica Todor, care urma să le trieze şi apoi să le alăture celor peste 49.500 de cărţi existente în biblioteca pe care o îngrijeşte de aproape patru decenii. A rămas să determine cu exactitate acest număr, iar noi am promis că, dacă este cazul, vom completa colecţia astfel încât să se atingă pragul de 50.000. „Probabil este cel mai mare fond de carte deţinut de un liceu ardelean”, ne spunea cu mândrie distinsa doamnă, care ne mărturisea că o bună parte din cărţi fuseseră achiziţionate în perioada în care liceul se afla sub tutela Ministerului Agriculturii. „Atunci primeam bani în fiecare an pentru achiziţia de cărţi. De asemenea, eram abonaţi la 38 de titluri de reviste şi ziare de specialitate”, ne-a explicat ea.
Spaţiul bibliotecii este unul primitor, iar Lucica Todor, care se va pensiona la toamnă, vorbeşte cu oarecare nostalgie despre copiii care mai cred în valoarea cărţilor. Atunci când studiază sau se relaxează în această încăpere, copiii şi adolescenţii se simt în siguranţă sub zidul protector de cărţi.

Liceul din Geoagiu deţine acum impresionanta colecţie de 50 de mii de volume!
Cu ocazia desfăşurării evenimentului ZIUA LICEELOR AGRICOLE de la AgriPlanta-RomAgroTec (18 mai, Fundulea, jud. Călăraşi) am anunţat VESTEA cea mare pentru Liceul din Geoagiu: ÎN DOAR CÂTEVA ZILE au fost donate cărţile necesare pentru a completa colecţia bibliotecii.

Joi, 23 mai a.c., cu ocazia "Zilei Porţilor Deschise", echipa proiectului "Susţinem Învăţământul Preuniversitar Agricol" se va afla la Liceul Tehnologic Agricol "Alexandru Borza" din Geoagiu pentru a adăuga în bibliotecă donaţia de carte la care au contribuit peste 30 de persoane, la chemarea campaniei DONEZ O CARTE PENTRU UN LICEU AGRICOL!

VĂ MULŢUMIM PENTRU IMPLICARE!

SURSA REVITA FERMA

Pentru Neam şi Ţară: MAUSOLEUL DE LA MĂRĂŞTI

Leonard STAFIE, Nicoleta DRAGOMIR

Proiectul "Viitor pentru sate" ne-a călăuzit paşii şi spre Mausoleul Mărăşti din satul cu acelaşi nume, comuna Răcoasa. Aici, pe dealul unde a fost ridicat monumentul, Armata a II-a condusă de Mareşalul Alexandru Averescu a ţinut sus stindardul României în lupta crâncenă din 11 iulie 1917.

Rămăşiţele a 5.342 de ostaşi se alfă la Mărăşti, în 12 cripte, la vedere, construite în al doilea nivel subteran. În două cripte sunt ostaşi ruşi iar într-una germani, în celelalte dormindu-şi somnul de veci eroii români. În mijlocul monumentului se află sarcofagul Mareşalului Alexandru Averescu, pentru că asta i-a fost dorinţa, să fie înmormântat alături de soldaţii lui.
Costică Tecuceanu, custodele Mausoleului de la Mărăşti, are lacrimi în ochi. Îmi vorbeşte despre onoare, datorie, jertfa celor care au luptat în aceste locuri... Vine la monument de când era copil, pentru că tatăl său se ocupa de Mausoleu din anul 1953. I-a urmat, din 1986, şi nu doar locul de muncă l-a preluat de la tată. Ci şi patriotismul, mândria de a se ocupa de acest monument şi recunoştinţa pentru eroii noştri.
Unul dintre tablourile pe care echipa noastră i le-a oferit, pentru a fi donate Mausoleului, conţine imagini din Mărăştiul anului 1917, preluate din cartea "Pentru Neam şi Ţară" (editată de către "Societatea ocrotitoare a orfanilor de război").

Mândrie şi recunoştinţă
Nicoleta Dragomir: Ce înseamnă pentru dumneavostră să fiţi aici zi de zi, lângă eroii noştri?
Costică Tecuceanu: Înseamnă totul. De dimineaţă, de când mă trezesc vin cu drag aici, să fac curăţenie, să îngrijesc de cripte, pentru că ceea ce îmi place mie trebuie să placă şi vizitatorilor, care vin să vadă eroii neamului nostru.

Nicoleta Dragomir: Vă văd cu lacrimi în ochi, aşa cum v-am văzut şi când ne-am întâlnit anul trecut în noiembrie... Este un loc în care, cu toţii, ne aducem aminte şi purtăm recunoştinţă, însă ce înseamnă pentru dumneavoastră istoria acestor locuri?
Costică Tecuceanu: E o mândrie să fiu aici, născut şi crescut în aceste locuri. Şi nu doar pentru mine, ci şi pentru toţi locuitorii Mărăştiului şi ai Vrancei. Pentru mine înseamnă totul. Caut să-i stimez pe cei care au luptat cu viaţa pentru a trăi mai bine noi, în zilele noastre.

Nicoleta Dragomir: Este un loc însemnat, aici s-au dat lupte grele în Primul Război Mondial...
Costică Tecuceanu: Da, locul acesta era ocupat de trupele germane începând de la Măgura Odobeşti, Comuna Răcoasa, Dealul Mărăştilor, Mărăşeştiul şi până la Poiana Înţărcătoarea, hotar cu judeţul Bacău. Ai noştri veneau din partea de răsărit a satului Mărăşti, din localităţile Panciu, Moviliţa, Fitioneşti, Păuneşti, până la partea Adjudului, altă parte din spatele frontului german, alţii din nordul satului iar divizia condusă de generalul Nicolae Anghelescu, venea dispre pasul Oituz...

Are domnul Costică şi un mare regret. Din ce în ce mai puţini tineri, mai ales copii, trec pragul monumentului. În general, puţini sunt vizitatorii care vin la Mărăşti. Suntem cu toţii prinşi în cotidian, dar îmi doresc să fie acest articol un îndemn de întoarcere la istorie şi la cei care au plătit cu viaţa preţul libertăţii noastre. Dacă aveţi drum prin Vrancea vă puteţi abate puţin de la şoseaua naţională pentru a ajunge în comuna Răcoasa, la "Câmpul istoric Mărăşti". Aici odihnesc eroii români din Armata a II-a!

MAUSOLEUL MĂRĂŞTI - DATE ŞI FAPTE
Monumentul este situat în satul Mărăşti, comuna Răcoasa. Accesul auto se face dinspre drumul judeţean Panciu - Soveja - Răcoasa.
Mausoleul a fost ridicat pe locul unde s-a dat bătălia din 9-17 iulie 1917 şi face parte, alături de alte obiective istorice, din "Câmpul istoric de la Mărăşti (satul Mărăşti a fost distrus în întregime în timpul luptelor şi refăcut după război). Este înscris în Lista Monumentelor Istorice la poziţia 404.
Monumentul a fost construit din iniţiativa Societăţii „Mărăşti“, după proiectul arhitectului Pandele Şerbănescu. Sculptura a fost realizată de către sculptorul Aurel Bordenache. Piatra de temelie a fost pusă la 10 iunie 1928 în prezenţa Reginei Maria şi a unei impresionante asistenţe. Lucrările au fost finalizate în anul 1938.
La subsolul mausoleului se află criptele în care sunt depuse osemintele militarilor români, ruşi şi germani, în total 5.342 de eroi (din care numai 116 români şi 126 germani sunt identificaţi). Alături de aceştia, subsolul mai adăposteşte şi criptele în care sunt înhumaţi ofiţerii români căzuţi în bătălia de la Mărăşti. Ulterior, aici au fost depuse sarcofagul mareşalului Alexandru Averescu şi criptele generalilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu şi Nicolae Arghirescu.
În incinta mausoleului există şi un muzeu în care se păstrează trofee militare, hărţi, documente şi fotografii.

Echipa "VIITOR PENTRU SATE" - Vrancea
Nicoleta DRAGOMIR
Marian MUŞAT
foto: Leonard STAFIE, Claudiu BOROBEI

SURSA REVISTA FERMA

Oul nostru sănătos, cel de toate zilele

Leonard STAFIE, Nicoleta DRAGOMIR

Avicultura din România este cel mai performant sector zootehnic din ţara noastră, având rezultate similare cu cele ale marilor firme de profil din lume. Aceasta, deşi în ultimii ani au existat destule campanii de denigrare a sectorului avicol românesc pe teme precum oul stresat sau puiul cu hormoni şi antibiotice, campanii susţinute de diverşi ”ONG-işti”, cu finanţări dubioase, de pe alte meleaguri ale lumii. Dar să ne concentrăm atenţia pe aspecte pozitive şi constructive din avicultura autohtonă.

Trebuie să anunţăm un lucru deosebit de important petrecut anul acesta, cu influenţă directă în industria avicolă din România şi cu beneficii pentru sănătatea consumatorilor de ouă. La Facultatea de Zootehnie din Iaşi a fost susţinută o Teză de doctorat cu o temă interesantă: ”Soluţii nutriţionale inovative pentru obţinerea de ouă cu caracter de aliment funcţional”, autor fiind Vasile Bunduc. ”Bine, bine” - veţi spune - „au mai fost susţinute teze de doctorat în ţară, dar nu prea au avut aplicativitate directă în viaţa de zi cu zi din fermă sau asupra consumatorilor de ouă, iar tema nu spune prea mare lucru”. Această teză în fapt este cu totul altceva; prin studiile realizate şi rezultatele obţinute, autorul a creat două tipuri de ouă:
- oul cu un conţinut ridicat de luteină (o vitamină extrem de bună pentru ochi, prevenind afecţiunile oculare precum degenerescenţa maculară sau cataracta) şi zeaxantină (unul dintre cei mai comuni alcooli carotenoizi găsiţi în natură, cu rol de prevenire a aceloraşi afecţiuni oculare ca şi luteina).
- oul cu un conţinut ridicat de acizi graşi nesaturaţi Omega-3.

Ne întrebăm prin ce se deosebesc aceste cercetări faţă de altele similare? Ei bine, aceste tipuri de ouă au fost testate pe subiecţi umani voluntari, rezultatele fiind pozitive. Testele de producţie au fost efectuate pe loturi experimentale mari (de 50.000 de păsări). Creşterea conţinutului de luteină şi de zeaxantină, cât şi de Omega-3 din ou nu se efectuează prin administrarea de substanţe de sinteză în hrana păsărilor, ci prin folosirea anumitor tipuri de furaje în alimentaţia acestora.
Produsele obţinute sunt deja scoase la vânzare, iar preţul de producţie a oului a crescut cu doar 4,7%.

Adevăratele detalii care fac diferenţa între ouăle de pe raft
Pe piaţă găsiţi o diversitate de ouă, de diferite culori şi mărimi, precum şi ouă notate în funcţie de sistemul de creştere. ~n general, ouăle de pe raftul magazinelor se deosebesc prin preţ, acesta fiind direct corelat cu costul de producţie.
Oul reprezintă o sursă importantă de proteine şi de vitamine pentru organismul uman, dar majoritatea consumatorilor nu cunosc diferenţele dintre anumite tipuri de ouă pe care le găsesc în magazin. Aşadar, ce diferenţiază cu adevărat diversele ouă din comerţ?
• Culoarea. Găsim pe piaţă o diversitate de culori ale cojii: ouă albe, verzi, albastre, brune, pigmentate. Aşadar, o paletă variată de culori, care, în afară de faptul că încântă ochiul, din punct de vedere nutriţional nu aduc nici o diferenţă.
• Mărimea. Ouăle sunt etichetate în funcţie de mărime ca medii, mari, extra mari. Aceste diferenţe sunt date doar de vârsta găinii şi, uneori, în funcţie de rasă sau hibrid. Din punct de vedere nutriţional, nici aici nu există vreo diferenţă.

Atenţie la etichetă!
Prin ouă îmbogăţite înţelegem acele produse care au un anumit tip de nutrient într-o proporţie mai mare decât normalul. De exemplu, prin administrarea în hrană a unui conţinut mai mare de Omega-3, observăm că găinile respective vor produce ouă cu un aport mai ridicat de Omega-3. Dar atenţie, conform legislaţiei din SUA, de exemplu: ”un aliment care este etichetat ca îmbogăţit cu un nutrient trebuie să conţină cu cel puţin 10% mai mult din acel nutrient comparativ cu acelaşi tip de aliment care nu este îmbogăţit”. Aşadar, dragi consumatori, atenţie: unele ouă sunt etichetate doar pentru a câştiga o cotă de piaţă şi pentru a creşte volumul de vânzări, iar preţul mai mare al acestor produse nu reprezintă neapărat un câştig pentru sănătatea voastră.

Sisteme de creştere a păsărilor
Creşterea păsărilor în România şi în spaţiul european este o activitate zootehnică bine legiferată, dar şi bine structurată tehnologic. Reglementările europene transpuse în legislaţia românească stabilesc foarte clar criteriile ce trebuiesc respectate pentru creşterea şi exploatarea păsărilor pentru ouă. Vi le reamintim în cele ce urmează:
• Cifra 0 de notare a sistemului de creştere: sunt ouă obţinute în sistem ecologic cu reglementări şi inspecţii periodice pentru menţinerea certificării.
• Cifra 1 de notare a sistemului de creştere: la sol pe aşternut permanent cu acces liber în padoc (sistemul free-range), cu reglementări foarte stricte din punct tehnologic.
• Cifra 2 de notare a sistemului de creştere: la sol.
• Cifra 3 de notare a sistemului de creştere: în baterii.
Din punct de vedere al creşterii şi exploatării găinilor ouătoare, trebuie să reţineţi faptul că O GĂINĂ STRESATĂ NU FACE OUĂ! Iar dacă găinile nu fac ouă, ferma respectivă se închide. Aşadar, ce fermier are interes să streseze găinile?

Nu cred că v-aţi gândit că un simplu ou are atâtea caracteristici care trebuie luate în seamă în momentul în care îl cumpăraţi. Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre ouă, vă rugăm să ne scrieţi pe adresa redacţiei: redactia@revista-ferma.ro sau consultaţi site-ul nostru: www.revista-ferma.ro.

Sursa REVISTA FERMA

2 greşeli fatale pentru puii din gospodărie

Leonard Constantin Stafie

Pe reţelele de socializare sau pe la diverşi prieteni de la ţară, unde fiecare îşi prezintă cu mândrie efectivele de păsări, am observat două greşeli majore în creşterea păsărilor. 

Este păcat să avem pierderi din cauza unor neglijenţe banale, dar cu impact major asupra sănătăţii păsărilor. La care se adaugă creşterea costurilor de producţie, mai ales după ce facem o investiţie destul de mare în păsări, furaj şi echipamente de creştere.

Este vorba despre hrănitori - adăpători şi aşternutul permanent.

1. Amplasarea hrănitorilor şi a adăpătorilor

Chiar dacă majoritatea crescătorilor de păsări şi-au achiziţionat hrănitori şi adăpători care pot asigura în permanenţă furaj şi apă de calitate, curat şi în cantitate suficientă, acestea sunt la nivelul solului. De ce este asta o greşeală? Simplu, marginile hrănitorilor şi ale adăpătorilor trebuie să fie ridicate şi menţinute întodeauna la nivelul spatelui puiului pentru că:

• În primul rând este vorba despre confortul puilor. Spre exemplificare, cum ar fi dacă noi am sta pe scaun şi am avea farfuria cu mâncare jos pe pardoseală?
• În al doilea rând, hrănitorile şi adăpătorile fiind direct pe pardoseală, pasărea se urcă în acestea şi împrăştie apa şi furajul, ceea ce înseamnă pierderi şi deteriorarea aşternutului.
• În al treilea rând, apa şi furajul se contaminează cu dejecţii, pasărea urcându-se în hrănitori şi adăpători defecă în acestea. Este suficient să avem o singură pasăre bolnavă şi prin dejecţiile acesteia din hrănitoare şi adăpătoare să îmbolnăvim tot efectivul. În plus, prin apariţia dejecţiilor în hrănitori şi adăpători deteriorăm furajul şi apa, păsările nu îl mai consumă şi noi suntem nevoiţi să curăţăm frecvent aceste instalaţii.

Recomandare: este necesar ca înălţimea hrănitorilor şi adăpătorilor să fie reglabile în funcţie de faza de creştere a puilor de carne.

2. Aşternutul permanent

De multe ori am observat că în loc de aşternut permanent, crescătorii de ocazie folosesc covoraşe de cârpă, de cauciuc, ziare sau direct pe beton. Aceasta este o greşeală majoră pentru creşterea şi exploatarea păsărilor. Aşternutul folosit are o importanţă deosebită pentru dezvoltarea normală şi sănătoasă a păsărilor. Dacă acesta e murdar şi umed, creşte rata de îmbolnăviri şi apar pododermatitele.

Cum se realizează un aşternut adânc?

Aşternutul permanent (în engleză ”deep litter” - aşternut adânc) se realizează prin aşezarea pe pardoseala halei de producţie (pardoseală betonată) a unui strat de material higroscopic şi izoterm cu o adâncime de 5-20 cm. Umiditatea normală a aşternutului este de circa 25%, cu limite ce pot varia între 18% şi 40%.
Umiditatea aşternutului permanent, cât şi calitatea acestuia sunt influenţate de factori precum: calitatea materialului utilizat ca aşternut permanent, durata de utilizare, condiţiile de microclimat din adăpost, intensitatea ventilaţiei, vârsta, greutatea şi densitatea puilor, temperatura din adăpost, existenţa unor surse suplimentare de producere a umidităţii (spre exemplu condens creat pe tavan sau pierderi de apă prin sistemul de adăpare, ţevi sparte) şi, nu în ultimul rând, calitatea nutreţului combinat consumat de păsări.
În adăpostul aerisit şi curat se va introduce un strat de 10-20 cm de aşternut pe toată suprafaţa. Acesta trebuie să fie întins uniform, să nu fie infestat cu mucegai şi să fie curat şi uscat.

Ce materiale putem folosi?

Ca aşternut se poate folosi rumeguşul de lemn, paie tocate, deşeuri de hârtie etc. Paiele de cereale trebuie utilizate tocate la o dimensiune de circa 10 cm. Capacitatea lor de absorbţie a apei variază de la 265% în cazul paielor de secară, 275% pentru paiele de ovăz şi 297% paiele de grâu. Ciocanele şi ştiuleţii de porumb pot fi utilizaţi ca aşternut permanent tocaţi la o dimensiune de 1-3 cm, având o capacitate de absorbţie de 141%.
Sub aşternut recomandăm presărarea unui strat de var nestins, pentru menţinerea acestuia într-o stare de curăţenie cât mai bună. Varul nestins absoarbe umiditatea din aşternut şi, în contact cu apa, degajă oxigen şi se produce o uşoară încălzire a aşternutului permanent. În acelaşi timp, acesta mai prezintă şi un efect “cid” asupra agenţilor microbieni.

Menţinerea curăţeniei

Curăţenia aşternutului este condiţionată într-o mare măsură de funcţionarea corespunzătoare a adăpătorilor (aceasta fiind una din cauzele apariţiei umezelii şi implicit a deteriorării aşternutului), cât şi respectarea densităţii optime pe mp. În timpul creşterii puilor trebuie urmărită zilnic calitatea aşternutului, iar dacă apar zone excesiv de umede se recomandă presărarea de var praf sau superfosfat în zonele respective şi completarea cu aşternut proaspăt. Concomitent se identifică şi cauzele care au dus la deteriorarea acestuia şi se intervine prin eliminarea acestora. La finalul seriei de pui, aşternutul permanent este evacuat şi dus la platforma de depozitare pentru compostare şi utilizare ca îngrăşământ.

CONDIŢII ESENŢIALE PENTRU UN AŞTERNUT BUN

Aşternutul permanent, indiferent de tipul acestuia, este utilizat pentru a proteja păsările de contactul direct cu podeaua şi cu dejecţiile, cât şi pentru a uşura curăţenia de la sfârşitul seriei. El trebuie să asigure nişte condiţii esenţiale: reducerea volumului de lucru prin evitarea evacuării periodice a acestuia; un consum mai mic de aşternut raportat pe cap de pasăre; o bună absorbţie a umidităţii din dejecţii.

PUII NOŞTRI DE O ZI

A venit şi sezonul mult aşteptat de împrospătare a efectivului de găini din ograda noastră. Perioada de start durează până la 3-4 săptămâni şi implică un anumit nivel de energie, de proteină, de minerale şi de vitamine. Cum le asigurăm puilor un start reuşit prin furajare? Scanează codul QR şi află ce reţete furajere optime poţi folosi în perioada de demaraj!

un articol de
LEONARD CONSTANTIN STAFIE

SURSA REVISTA FERMA

Maraton agricol la AGROW

Leonard STAFIE, Nicoleta DRAGOMIR

În ziua de 20 noiembrie, în inima Bucureştiului la Hotel Sheraton, a avut loc prima ediţie a conferinţei „AGROW“, eveniment care a adus agricultura românească la dialog, protagonişti fiind experţii şi fermierii. Agricultura României are o tradiţie incontestabilă, recunoscută prin pionierate la nivel mondial în cercetare, prin fertilitatea ridicată a solului, prin potenţialul ridicat, prin tehnologiile de înaltă performanţă şi prin genetica valoroasă.

Şi totuşi... unde greşim? Pentru a răspunde provocărilor momentului în agricultură, conferinţa AGROW a reunit specialişti pe diferite domenii şi fermieri din toate categoriile. A fost o agendă încărcată, începând de la tradiţiile cercetării româneşti şi istoria Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, şi continuând cu importanţa respectării unui minim de elemente tehnologice în fermă, prezentare făcută de prof. dr. Viorel Ion, prodecan al Facultăţii de Agricultură, USAMV Bucureşti. Un alt subiect de actualitate a fost adus în discuţie de Directorul general al Institutului de Pedologie, dr. ing. Cătălin Cristian Şimota: "Cum reuşim să păstrăm solurile cu viaţă şi fertilitate ridicate"?

Nu a fost uitată nici agricultura durabilă, tehnologiile agricole în acord cu mediul şi produsele care, prin modul lor de acţiune, asigură furnizarea elementelor esenţiale creşterii plantelor, prin optimizarea disponibilităţii resurselor naturale. La acest subiect şi-a adus contribuţia conf. dr. ing. Cătălin Viorel Popescu, Director Tehnic CICh Năvodari.
Cea de-a doua secţiune a debutat cu un subiect... fierbinte: dependenţa producţiilor de schimbările climatice. Dr. ing. Elena Mateescu, director general ANM a adus în discuţie importanţa adaptării tehnologiilor agricole la provocările meteo din ce în ce mai accentuate în ultimii ani, îndeosebi perioadele de secetă pedologică prelungită. Lipsa precipitaţiilor a afectat suprafeţe arabile extinse ale României, în acest an.
Moderatorul evenimentului, Georgeta Dicu, cunoscut cercetător şi ameliorator în domeniul culturilor cerealiere, dar şi promotor al cultivării şi extinderii în producţie a soiurilor româneşti, a făcut faţă cu brio, timp de peste opt ore, asaltului de întrebări şi răspunsuri venite din partea participanţilor.

Din prima parte a evenimentului am desprins câteva idei care pot fi considerate drept semnale de alarmă. Astfel, România la momentul actual nu mai are cercetare în domeniul avicol şi în sectorul suin, dependenţa de material genetic de import fiind maximă, asta chiar dacă ţara noastră are câţiva hibrizi de carne şi ouă omologaţi care - trebuie să recunoaştem - nu mai fac faţă performanţelor din sectorul industrial. Însă aceşti hibrizi pot fi utilizaţi cu succes în sistemele de creştere alternativă, în speţă free-range. Adică, aşa cum fac ungurii, cehii sau polonezii, care au păstrat hibrizii obţinuţi acum două decenii şi îi utilizează în sistemele alternative de creştere, aceşti hibrizi fiind mai rezistenţi la boli, la tipul de furaje administrate, dar şi la condiţiile de microclimat specifice.
Chiar dacă în România, în sectorul vegetal, pe partea de producere de soiuri şi hibirizi autohtoni suntem recunoscuţi la nivel mondial iar genetica produsă de cercetarea românească, în condiţiile climaterice din România, este considerată competitivă, totuşi nu reuşim, la cereale păioase, să asigurăm decât 60% din cota de piaţă la seminţe iar la floarea soarelui şi porumb ne situăm sub 40%. Ori acesta este un mare semn de întrebare, pentru că astfel suntem dependenţi de importuri care, de multe ori, nu oferă materialul genetic (soiuri şi hibrizi) adaptat condiţiilor de sol şi climă din ţara noastră.
Printre temele abordate în panelul de discuţii la AGROW menţionăm şi: "Nutriţia plantelor - cea mai importantă verigă în obţinerea sporurilor de producţie semnificative" (RoFert), dar şi importanţa consultanţei agricole - temă abordată de conf. dr. Adrian Băşa (USAMV Bucureşti).
Un moment special i-a fost dedicat fermierului Daniel Nica, administrator Bliss SRL, care a vorbit despre pasiune şi profesie - factorii care, bine gestionaţi împreună, asigură succesul în agricultură!

Liceele agricole au fost reprezentate la AGROW
În partea a doua a conferinţei am dezbătut probleme legate de educaţia agricolă. ”Învăţământul agricol - provocări şi perspective” a fost tema prezentării susţinută de subsemnaţii, Nicoleta Dragomir şi Leonard Stafie, iniţiatori şi coordonatori ai proiectului "Susţinem Învăţământul Preuniversitar Agricol". Ni s-au alăturat cadre didactice şi elevi de la Colegiul Tehnologic „Viaceslav Harnaj”, Bucureşti, Liceul Tehnologic „Sandu Aldea” Călăraşi, Liceul Tehnologic Agricol "Mihail Kogălniceanu" Miroslava şi Liceul Tehnologic „Dimitrie Petrescu” Caracal.
• Am adus din nou în discuţie problemele majore generate de finanţarea per elev, dar şi lipsa fondurilor pentru investiţii, mai ales în fermele didactice. În general, liceele agricole dispun de spaţii generoase din punct de vedere al amplasamentului (curtea scolii, ferme, anexe, terenuri) iar din cauza numărului mic de elevi automat schema de personal auxiliar este mult mai mică; drept urmare, spaţiile respective nu pot fi întreţinute şi păzite într-un mod corespunzător.

Indiferent de liceu, o concluzie generală este că nu putem forma şi specializa elevii, respectiv specialiştii şi meseriaşii de mâine fără o bază didactică bine pusă la punct, de la fermele zootehnice, până la cele vegetale şi mixte. Ori, pentru asta e nevoie de terenuri, de bani şi de o mai mare flexibilitate în accesarea fondurilor europene de către liceele cu profil agricol.
Avem laptopuri, videoproiectoare şi ecrane pentru lecţii moderne, virtuale, dar agricultura nu se face virtual şi nici abilităţile practice ale elevilor nu se pot dezvolta astfel!
• Reluarea legăturii licee agricole - universităţi agricole. Considerăm necesară realizarea unui protocol cadru de colaborare între cele două entităţi, pentru ca liceele agricole să redevină resursa umană principală a universităţilor de profil.
• Reluarea legăturii licee agricole - staţiuni şi institute de cercetare

Mulţumim Georgeta Dicu şi organizatorului Brandelligence PR pentru includerea învăţământului preuniversitar agricol în tematica evenimentului.
În final, maratonul #AGROW, aşa cum am numit noi conferinţa de la Sheraton, şi-a atins scopul principal: a fost un dialog intens şi necesar între experţi şi fermieri!

Leonard STAFIE
Nicoleta DRAGOMIR

SURSA REVISTA FERMA

Susţinem Învăţământul Agricol, la Miroslava

Leonard STAFIE, Nicoleta DRAGOMIR

În ziua de 22 noiembrie a.c., Liceul Tehnologic Agricol ”Mihail Kogălniceanu” din Miroslava, judeţul Iaşi a îmbrăcat din nou haine de sărbătoare. La cel de-al XIX-lea eveniment cu public organizat de către Fundaţia Revistei Ferma şi Radio France Internaţional, partener media Radio Iaşi, au participat peste o sută de persoane.

S-au alăturat elevilor şi profesorilor de la liceul gazdă colegii lor de la Liceul Tehnologic Agricol "Ion Ionescu de la Brad" Horia, jud. Neamţ, Liceul Tehnologic nr. 1 Cudalbi, jud. Galaţi, Liceul Tehnologic „Haralamb Vasiliu” Podu Iloaiei, jud. Iaşi şi Şcoala Gimnazială din Protopopeşti, jud. Vaslui. Au răspuns invitaţiei noastre absolvenţi mai tineri sau mai în vârstă cum ar fi Ioan Surugiu şi Vasile Buleu (promoţia 1967), Mihaela Ivancia profesor la Facultatea de Zootehnie de la Iaşi, Petronela Cotea Mihai de la Radio Iaşi, factori de decizie locali, fermieri membri ai Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice reprezentaţi de preşedintele Emil Bălteanu, primari şi viceprimari absolvenţi ai liceului de la Miroslava. Trebuie să menţionăm că a mai participat o delegaţie din Basarabia care se ocupă de învăţământul preuniversitar agricol şi, nu în ultimul rând, Ovidiu Machidon specialist al Centrului de agrometeorologie Bacău. Cu toţii am spus la unison: Susţinem Învăţământul Preuniversitar Agricol!

Fără cenzură, despre liceele agricole!
În fapt a fost un eveniment maraton cu întrebări şi răspunsuri fără cenzură, fără ocolişuri, transmis live pe facebook şi la rfi România, pornind de la nevoia de resuscitare, măcar acum, în al 12-lea ceas, a învăţământului preuniversitar agricol, căruia toţi îi recunosc şi meritele, dar şi neajunsurile, dar nimeni nu prea se zbate pentru viitorului lui apropiat.
Dacă timp aproape 30 de ani cei de la ”agricol” au fost priviţi ca cei mai nepregătiţi elevi şi prea mulţi sunt cei care în continuare spun că la liceele de profil ajung elevii mediocri sau care nu mai au loc pe la alte licee, publicul larg trebuie să ştie că evoluţia tehnicii din agricultură te obligă să utilizezi factor uman de înaltă calficare, chiar dacă vorbim de nivel de şcoală profesională sau liceal.
Emil Bălteanu a făcut o comparaţie care poate unora care nu au tangenţă cu agricultura li s-ar părea exagerată: "la momentul actual să te afli în cabina unui tractor sau a unui avion este cam acelaşi lucru; nu mai discutăm despre acel tractorist cu ciocanul şi cu cheia, discutăm despre operatorul de utilaje care trebuie să ştie informatică, să ştie să interpreteze datele transmise de utilaje prin intermediul senzorilor, să ştie să utilizeze GPS-ul tractorului cât şi a echipamentului de lucru. Acest lucru nu se poate realiza fără ştiinţă de carte". Epoca de aur a mecanicii agricole a cam apus iar la momentul actual discutăm despre automatizare, informatizare şi digitalizare a agriculturii, mecanica fiind doar un apanaj al firmelor de reparaţii.

Nicoleta Dragomir a punctat "necesitatea promovării şi susţinerii învăţământului agricol, pentru că această formă de educaţie a apărut de la nevoile reale ale societăţii româneşti. Ori, fără un învăţământ performant care să ne asigure generaţiile viitoare în agricultură, practic nu prea putem vorbi de viitor”.
Un adevăr crud dar realist a fost spus răspicat de către un fermier, fost elev al licelui de la Miroslava: "Ce se predă la ora actuală în învăţământul agricol, indiferent de nivel este total depăşit. Tehnologia pe care o aplic acum în fermă este de anul 2019 iar la liceu se predă la nivelul anilor 1980. Păi cum vrei să facă performanţă sau să se pregătească mâna de lucru înalt calificată cu manuale de specialitate din anii 70? Profesorii trebuie să vină către fermieri şi noi, fermierii către profesori, doar aşa vom evolua. Important este să se dimensioneze învăţământul în funcţie de cerere şi ofertă fără a se pierde din finanţarea unităţilor de învăţământ", a precizat Andrei Musteaţă.
La liceul din Miroslava a fost înfiinţată anul acesta prima clasă de dual pentru profilul mecanic agricol iar elevii de la această formă de învăţământ au fost deja în ferme şi au luat contact cu producţia şi parcul de urtilaje agricole. "Am ajuns aici datorită d-lui Andrei Musteaţă şi îmi place foarte mult. Deja am urcat pe tractor şi am început să lucrez, ce este important ca la şcoală să învăţ teorie iar la practică să pun în valoare ceea ce am învăţat", ne spune un elev din clasa de dual.
Mihaela Ivancia de la Facultatea de Zootehnie a USAMV Iaşi a precizat că "nu există o corelare între nomenclatorul meseriilor şi meseriile existente pe piaţa muncii. Precizez aici că pentru meseria de zootehnist nu mai este necesar un nivel minim liceal iar de aici apar două probleme, în două ramuri din zootehnie: în sectorul avicol şi suin gradul de automatizare şi informatizare este maxim, de aici şi necesitatea de a avea personal înalt calificat cu cel puţin studii liceale iar al doilea lucru grav e că s-a distrus pepiniera de viitori studenţi la Facultatea de zootehnie. Aşadar, ajungi să lucrezi cu studenţi care nu au nici măcar cunoştinţe minime de zootehnie iar tu ca profesor în loc să treci la un nivel superior de predare trebuie să începi cu baza, adică exact cu ceea ce se învăţa înainte la liceu. Şi atunci te mai întrebi care e nivelul de pregătire a celor care termină zootehnia?!".

Probleme şi posibile soluţii
În urma discuţiilor de peste două ore de la Miroslava am reţinut următoarele idei:
• şi învăţământul preuniversitar, dar şi cel universitar agricol trebuie să acţioneze încă din şcoala generală pentru a extrage acei elevi care au o vocaţie spre agricultură;
• promovarea învăţământului agricol în rândul părinţilor şi conştientizarea acestora cu privire la faptul că nu este o ruşine să fii elev sau student într-o formă de învăţământ agricol iar salariile din domeniu au devenit motivante;
• sunt o multitudine de posibilităţi de finanţare pentru elevi şi studenţi pentru a-şi acoperi cheltuielile cu cazarea şi masa, cum ar fi: burse de studiu, burse de fermă, învăţământul dual etc.;
• corectarea legii educaţiei cu privire la finanţarea formelor de învăţământ din agricultură; actuala finanţare per cap de elev nu este competitivă şi nici stimulatoare pentru agricultură, cadrele didactice fiind nevoite să înceapă în fiecare an o adevărată cursă nebună după elevi în detrimentul calităţii elevului, pentru a-şi putea păstra normele didactice iar şcoala statutul juridic;
• realizarea unei strategii la nivel naţional cu privire la necesarul de calificări pe termen mediu şi lung de care are nevoie piaţa agricolă şi distribuirea lor în funcţie de necesităţi şi de tradiţiile zonale/locale;
• corelarea programei şi a modului de învăţare cu realitatea din agricultura modernă, accentul pus pe practică şi studiu în echipe mici.
• eliminarea "canibalizării" liceelor agricole între ele prin crearea unei concurenţe nereale pe acelaşi bazin de preluare a elevilor.


Leonard STAFIE
Nicoleta DRAGOMIR

SURSA REVISTA FERMA