Leonard Stafie: „ŞI EU AM ABSOLVIT LICEUL AGRICOL!”

Leonard Constantin Stafie

Citind articolul colegului Ludovic Cziszter - ”Şi eu am absolvit liceul agricol” - mi-am adus aminte, cu drag şi nostalgie cum a reuşit viaţa să mă aducă la Liceul agricol de la Miroslava. Mă gândesc acum că nu ar fi rău să ne spunem fiecare povestea, ca un îndemn pentru părinţi de a-şi îndruma copiii spre un liceu cu profil agricol.

Povestea începe cam aşa: în primăvara anului 1991 părinţii mei se gândeau oare spre ce direcţie să mă îndrume, eu fiind ”băiet din şentru, di pi chetrile Iaşului”, cu înclinaţii mai mult spre electronică şi mecanică decât spre biologie. Până la urmă logica părinţilor a fost pragmatică: ”dacă merge la un liceu teoretic şi nu are capacitatea de a merge mai departe şi nu are nici o meserie moare de foame, dacă merge în zona industrială, la un liceu industrial, nu cred că este o soluţie foarte bună din cauza anturajelor”. Aşadar soluţia de compromis a fost să mă trimită la Liceul Agricol ”Mihail Kogălniceanu” de la Miroslava, judeţul Iaşi, la profilul veterinar, pe principiul: ”dacă nu o vrea să urmeze cursuri universitare măcar nu moare de foame”. Menţionez că în familie nu aveam pe nimeni care să lucreze în agricultură...

Înscrierea şi primele zile de licean la Agricol
Îmi aduc aminte cu drag de ziua în care am fost cu tata şi am depus dosarul pentru înscriere, când am păşit pentru prima oară în liceu. Prima senzaţie a fost că sunt într-o staţiune turistică: rondouri de trandafiri, o alee la intrare străjuită de castani, un parc imens, totul aranjat pentru a primi noile generaţii de elevi. 
După examenul de admitere - trebuie să precizez că eram 3,7 pe un loc - a venit şi prima zi de licean. După emoţiile de început, întâlnirea cu dirigintele şi noii colegi a venit şi primul şoc: ”începând de mâine timp de trei săptămâni sunteţi în practică la scos cartofi, programul este de la ora 8 la orele 17.00. Să veniţi echipaţi de muncă!”, ne-a spus dirigintele. 
Clasa noastră a fost considerată ”o clasă de rebeli” pentru că marea majoritate eram din Iaşi, de la şcoli generale şi licee de renume. Din acest motiv am avut şi trei diriginţi de-a lungul celor patru ani de liceu: în primul an pe Livi Ionescu, în clasa a X-a şi a XI-a pe Sorin Lazăr iar ca o soluţie „de criză”, în clasa a XII-a diriginte ne-a fost Nicolae Cerchez care era şi directorul şcolii. 
Naveta din cei patru ani de zile ne-a unit, pentru că în aceea perioadă era destul de dificil să ajungi la liceu, mai ales că, în clasa a XII-a a fost suspendată cursa către Miroslava timp de 6 luni de zile; astfel, am făcut naveta pe jos, 5 km dimineaţa şi 5 km seara.

Odată cu clasa a X-a a venit şi practica de specialitate...
Trecând peste începuturi, dacă în clasa a IX-a am avut un an mai dificil ca urmare a etapelor de adaptare la un alt mediu, la ”răutăţile” foştilor colegi din generală şi prietenilor din cartier pentru că ”sunt la liceu de la ţară” (asta cumva era ceva foarte ruşinos pentru ei), începând din clasa a X-a, odată cu practica de specialitate, parcă eram în altă lume faţă de tumultul şi agitaţia de la oraş. 
În perioada respectivă încă mai existau vechile forme de organizare în zootehnie IAS-uri şi AEI-uri. Liceul se învecina cu fostul IAS Miroslava care avea o fermă zootehnică de vaci cu o capacitate de aproximativ o mie de capete Bălţată Alb cu Negru, unde eram aproape tot timpul când aveam laboratoare de specialitate. Liceul avea la vremea aceea un sector zootehnic cu o microfermă de porci la îngrăşat cu o capacitate de peste 200 de porci.
Generaţia de profesori pe care am avut-o, chiar dacă erau foarte duri pentru gusturile noastre, în timp ni s-a demonstrat că au fost un mare câştig pentru noi. De fapt, duritatea lor se manifesta mai ales pentru principiul ”ordine şi disciplină” dar, din punct de vedere pedagogic, erau nişte oameni deosebiţi. Trebuie să o menţionez pe doamna Margareta Runceanu, medic veterinar de meserie, cu multă experienţă practică şi educaţională, care a reuşit să ne insufle dragostea de meserie. Şi aici trebuie neapărat să relatez o poveste care mi-a rămas întipărită în minte...

„Stafie, vezi că vaca nu e garaj!”
Eram la laborator la disciplina obstetrică şi ginecologie, lecţia distocii la fătare, prin care eram învăţaţi pe mulaj cum să intervenim în diferite situaţii. Eu am nimerit la aşezarea transversală a fătului la taurine şi trebuia să întorc fătul în poziţia normală de fătare la care încep manevrele învăţate teoretic. Deodată se aude o voce: ”Stafie, vezi că vaca nu este garaj! Nu ai nici loc, nici timp să întorci tirul!”. Nu prea am înţeles eu la momentul respectiv ce a vrut să spună doamna Runceanu cu toate explicaţiile, însă ulterior, pe când eram la AEI Bălteni în practică şi am fost pus într-o situaţie reală mi-am adus aminte de cuvintele spuse şi mi-am dat seama că acesta era adevărul: ”Nu ai nici loc, nici timp să întorci tirul”. La Bălteni am avut un tehnician veterinar absolvent de Miroslava - promoţia 1986 care mi-a deschis mintea cu privirea la realităţile practice din ferma de vaci.

Clasa noastră a înfiinţat postul de radio al liceului
Cu timpul şi atitudinea prietenilor din cartier şi a foştilor colegi s-a schimbat, deoarece seara când ne întâlneam le povesteam ce năzbâtii sau ce noutăţi am mai învăţat, astfel că au ajuns la concluzia că, într-adevăr, liceul agricol este o altă lume, mult mai frumoasă decât un liceu de la oraş pentru că, în afară de viaţa de licean şi de agitaţia de peste zi noi, cei de la liceul agricol eram ”favorizaţi” cu explorarea unui nou mediu şi noi informaţii despre viaţa agricultorului, o meserie frumoasă, grea, dar nu monotonă, ci provocatoare. 
Dar să nu credeţi că toţi anii de liceu au fost numai ”învăţaţi şi iarăşi învăţaţi”. Am avut şi o activitate extraşcolară destul de bogată. Cel mai interesant a fost cu înfiinţarea postului de radioficare din şcoală. În perioada respectivă era un film la modă ”Salvaţi de clopoţel!” în care am văzut că aveau post de radio în liceu şi mi-am spus: Dar oare la noi nu se poate?
Astfel, într-o zi ne-am adunat nucleul ”dur din clasă” printre care îi menţionez pe foştii mei colegi Vladimir Păun, Silviu Pricop, Daniel Chiriac, Cătălin Munteanu, Cristi Platon şi am pus ţara la cale. Nu ştiam cum să abordăm problema la nivelul direcţiunii şcolii deoarece domnul Director Nicolae Cerchez era „un dur”. Până la urmă, am găsit varianta mai deschisă la colaborare în persoana directorului adjunct de la aceea vreme, Dumitru Bunea (cel care a şi realizat cel mai mare muzeu etnografic de la un liceu agricol, muzeu care îi poartă numele acum). Aşadar am făcut propunerea, dumnealui ne-a ascultat şi ne-a îndrumat. A urmat o perioadă de strângere de semnături pentru susţinerea înfiinţării radioului de către toţi elevii şcolii şi la urmă marea confruntare cu domnul director. Discuţia a fost foarte scurtă şi la subiect: cine se ocupă şi îşi asumă, şcoala nu are bani deci voi elevii trebuie sa faceţi dotările necesare, activitatea de radio nu trebuie să influenţeze procesul educaţional, adică să nu fie un motiv de a lipsi de la ore sau de a nu învăţa!. Simplu şi la obiect şi uite-aşa a luat fiinţă un post de radio în cadrul şcolii, care a funcţionat până prin anii 2000, datorită unui inimos profesor, Constantin Timu. După trecerea anilor am realizat de fapt că cei doi directori realizau o echipă perfectă şi pentru elevi unul juca rolul de „poliţistul rău” şi unul „poliţistul bun”, dar erau încântaţi de ideile constructive şi care ne ţineau ocupaţi în timpul pauzelor.

Sunt multe poveşti frumoase din timpul liceului, dar nu avem la dispoziţie spaţiu şi poate nici nu sunt un bun povestitor, dar trebuie să menţionez că tot aici, la liceul agricol de la Miroslava am avut ocazia să întâlnesc şi să cunosc oameni de seamă ai vremii, printre care îi menţionez pe Preafericitul Patriarh Daniel al Bisericii ortodoxe, moştenitori ai familiei Sturdza, ambasadori, prefecţi, critici literari renumiţi şi mulţi alţii.

Acum, în calitatea de coordonator al proiectului "SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL", alături de Nicoleta Dragomir, proiect iniţiat de Revista Ferma prin Fundaţia Revistei Ferma, am ocazia de a mulţumi liceului care m-a format, prin promovare şi organizarea de evenimente care să-i ducă numele şi renumele mai departe, în viitor, la fel cum facem şi în cazul altor licee agricole din întreaga ţară.

Din toate aceste motive sunt mândru că sunt absolvent al unui liceu agricol!

Leonard Constantin STAFIE,
absolvent de Miroslava

SURSA: REVISTA FERMA

ŞI EU AM ABSOLVIT LICEUL AGRICOL!

Ludovic Cziszter

Şi anume, Liceul agroindustrial nr. 9 din Arad. În 1986. Şi e interesant că acest lucru nu mi s-a părut important sau deosebit. A fost un liceu din Arad pe care l-am absolvit şi apoi urma să dau admitere la facultate...

Lucrurile s-au schimbat însă recent, după ce am participat la unul dintre evenimentele organizate de Fundaţia Revistei Ferma împreună cu Centrul Româno-German de Pregătire şi Perfecţionare Profesională în Domeniul Agriculturii de la Voiteg, în cadrul proiectului „Susţinem Învăţământul Preuniversitar Agricol”, în luna februarie 2019. Însă nici atunci, acolo, nu am realizat că şi eu sunt absolvent de liceu agricol...
Dar la un timp după acel eveniment, am înţeles pe deplin însemnătatea acestui episod din viaţa mea, şi aici pot şi vreau să mulţumesc publicităţii intense, prin toate mijloacele media, făcută de promotorii acestui generos proiect. Şi de atunci, iată că sunt cel puţin trei luni, îmi tot vine în minte titlul acestui articol şi, mai ales, revin amintiri din timpul liceului. Mi-am spus imediat: ce aş putea eu scrie ca să motivez tinerii de azi să urmeze cursurile unui liceu agricol? Apoi, m-am gândit că dacă scriu doar despre mine şi cum am ajuns eu la un liceu agricol poate fi de folos cititorilor nehotărâţi.

Ce voi face după terminarea liceului?
Eram în clasa a X-a la Liceul industrial din localitatea natală, Chişineu-Criş, când mi-am pus întrebarea ce meserie voi face eu toată viaţa? În nici un caz nu voiam să lucrez într-o uzină, în spaţiu închis. O posibilitate foarte mare era să mă fac tâmplar şi să duc tradiţia familiei mai departe. Tata era tâmplar, la treia generaţie în familia sa. Acasă aveam un mic atelier de tâmplărie şi lucram cu tata diverse: lambriuri din lemn, podele, mobilier şi chiar binale (uşi şi ferestre). Liceu de specialitate era la Arad, însă pentru studii superioare puteam merge doar la Braşov.
Atunci m-am orientat spre meseria mamei. Ea a absolvit şcoala de maiştri zootehnişti de la Turda şi lucra în cadrul Centrului de reproducţie şi selecţie a animalelor din Chişineu-Criş. Liceu agricol era la Arad sau Salonta, iar Facultate de Zootehnie la Timişoara. Şi am hotărât, împreună cu părinţii mei că voi merge la liceul agroindustrial din Arad, începând cu clasa a XI-a. Sigur că pentru părinţi a fost un efort material semnificativ mai mare, pentru care le sunt recunoscător.
Vreau aici să spun că liceul la care am învăţat până în clasa a X-a era un liceu bun, cu dascăli minunaţi. Şi mulţi profesori, inclusiv diriginta mea au încercat să-mi spună că liceul agricol nu este o opţiune bună pentru mine, că aş putea merge la oricare alt liceu renumit din Arad. Ceea ce vreau să spun este că liceul agricol, în general, nu era prea bine văzut ca instituţie de învăţământ preuniversitar nici în acea perioadă. Adică, cum să faci un liceu ca apoi să mergi să lucrezi tot în agricultură? În acea epocă era vorba numai despre industrie şi industrializare. Cred că noi românii, am rămas cu această moştenire de gândire, doar că acum părinţii gândesc despre copiii lor ca aceştia să fie doctori, avocaţi, finanţişti, IT-işti. Să facă meserii “curate”, cu mai puţin efort fizic, şi cu un venit cât mai mare. Cred că şi acum avem acea concepţie că agricultură înseamnă sapă şi/sau furcă şi toate lucrările se fac manual. GREŞIT! Aşa gândesc doar cei care nu au auzit de agricultura de precizie.

Am ales zootehnia. Şi bine am făcut!
Dar, să revin. La liceul din Arad am găsit cadre didactice excepţionale, de la care am învăţat multe, atât la materiile fundamentale, cât şi la cele de specialitate. Îmi aduc cu plăcere aminte de orele de limba română cu prof. Viorica Birea sau cele de chimie cu prof. Ioan Mercea sau biologie cu prof. Ioan Tonţa. O plăcere erau şi orele de fizică cu prof. Livia Viriş care ne povestea despre astrologie. Iar orele de tehnologii de creştere cu ing. Vasile Ciuruş sau dr. Zoltan Nagy erau deosebite. Acolo am făcut cunoştinţă prima dată cu mecanizarea agriculturii, cu ajutorul ing. Gheorghe Ioja. Permisul de conducere a tractorului agricol l-am obţinut conducând tractorul pe străzile Sânnicolaului Mic, acolo unde şcoala avea o fermă didactică. 
Şi ştiţi cum se spune: pofta vine mâncând. Adică văzând şi făcând ceea ce se face în creşterea animalelor îţi pare normal să faci şi tu ce vezi la dascălii tăi. Şi mai ales în producţie. Pentru că la liceul agricol fiind, am făcut practică de specialitate la fermele din jurul Aradului. Mi-au rămas în minte zilele de practică făcute la incubatorul de pe Calea Bodrogului, unde se produceau puicuţe pentru ouă. Acolo erau câteva muncitoare care realizau sexarea puilor prin examinarea cloacei, şi care au fost specializate în Japonia pentru aceasta. Apoi, am participat la depopularea şi repopularea halelor de găini ouătoare, tot la o fermă a avicolă de pe Calea Bodrogului. Dar, cea mai mare plăcere pentru mine a fost în clasa a XII-a când am făcut practica la o fermă de vaci de lapte din Fântânele. Acolo, în fermă, am stat zile întregi, de dimineaţă până seara. Şi am constatat că îmi place creşterea bovinelor. Îmi place să fac curăţenie în adăpost, să dau de mâncare animalelor, să alăptez viţeii, să particip la fătarea vacilor, să mulg. Şi aşa am realizat că vreau să lucrez în sectorul de creştere a taurinelor. Şi iată că azi, mai mult sau mai puţin asta fac. De aceea, îndemn pe copii să exploreze mai multe meserii, prin activităţi practice de voluntariat, pentru a-şi descoperi înclinaţiile şi eventual meseria în care vor lucra în viitor.
În ceea ce priveşte meseria de agricultor aş îndrăzni să spun că este una dintre cele mai cuprinzătoare şi care îţi oferă cele mai mari satisfacţii. Dacă e să vorbim despre dimensiunea şi variabilitatea cunoştinţelor pe care trebuie să le aibă un agricultor gândiţi-vă că el trebuie să fie în primul rând un bun biolog, dar şi un foarte bun tehnolog. Adică trebuie să ştie foarte bine cum funcţionează organismele vii cu care lucrează (plante de cultură sau animale de fermă) dar, în acelaşi timp trebuie să ştie să utilizeze toate celelalte mijloace de producţie tehnologice, începând cu tractorul şi terminând cu robotul de muls sau GPS. Nu cred că există o meserie mai generoasă şi mai atotcuprinzătoare ca meseria de agricultor.

Tinere, câteva motive pentru care îţi propun să mergi la AGRICOL!
Pe scurt aş enumera câteva motive pe care să le luaţi în calcul atunci când vă hotărâţi să urmaţi cursurile unui liceu agricol, să deveniţi fermieri şi, de ce nu, să urmaţi studii superioare în domeniul agriculturii.
• Îţi petreci zilele stând afară. Sigur că de cele mai multe ori peisajele din jurul fermelor sunt mirifice, dar există şi zile cu ploi sau furtuni când nu este o plăcere să stai afară. Şi aici pot să vin cu un exemplu personal. Îmi aduc aminte de o zi de toamnă târzie, în statul Minnesota, SUA, când mă pregăteam să merg acasă. Era ora opt seara, îmi terminasem programul de lucru la viţei, m-am urcat în maşină şi am pornit spre casă. Era frig şi începea să se întunece. Am trecut pe lângă o parcelă de pe care s-a recoltat în acea zi porumbul pentru boabe. Şi am văzut că în mijlocul parcelei era camionul fermierului la care lucram. Am zis că nu e ceva în regulă şi am intrat pe parcelă. Când m-am apropiat l-am văzut pe Roger sub camion. Am coborât şi l-am întrebat ce s-a întâmplat. Mi-a zis că s-a spat rulmentul la o roată din faţă şi camionul era plin cu porumb boabe şi încerca să înlocuiască rulmentul pentru a putea duce camionul în fermă. Normal că am stat şi l-am ajutat, deşi nu mi-a cerut acest lucru. Şi aşa am terminat pe la miezul nopţii stând în frig şi burniţă, dar camionul a ajuns cu bine în fermă.
• Poţi să produci ceea ce vrei, sigur ţinând cont şi de cererea de pe piaţă. Nimeni nu te opreşte să cultivi cereale sau să creşti porci.
• Lucrezi pentru tine. Să aibă ferma lui este visul oricărui fermier. Dar pentru acest lucru îţi trebuie să ai şi un spirit antreprenorial. În general fermierii lucrează foarte multe ore pe zi, dar au un orar foarte flexibil. Nu este meseria în care intri la lucru la ora opt dimineaţa şi pleci acasă la ora patru după-amiaza. Dar sunt zile în care petreci în fermă doar patru ore.
• Siguranţa locului de muncă. Fermierii există pentru ca oamenii să aibă de mâncare. Comparaţi acest lucru cu importanţa altor meserii.
• Te joci cu maşinării mari şi complicate. Este plăcut să poţi conduce tractoare şi maşini agricole/zootehnice de ultim răcnet, care pot costa mult peste un autoturism de lux.
• Nu ai un cod de vestimentaţie. Puteţi să vă îmbrăcaţi cum doriţi, doar să ţineţi cont că vă veţi murdări.
• Vei face parte, vreţi nu vreţi, dintr-o comunitate restrânsă şi foarte unită. Fermierii lucrează împreună. Şi faci zilnic târguri cu alţi fermieri. “Împrumută-mi remorca pentru o zi în timpul recoltării şi te voi ajuta să faci curat în padocul de vite”.
• Te menţii în formă. Munca fizică prelungită în aer liber te menţine în formă fizică bună. Nu trebuie să mergi la sală.
• Poţi să îţi aduci animalul favorit la lucru. Nimeni nu te poate opri să iei cu tine câinele preferat.
• Nu trebuie să faci naveta. Fermierii locuiesc de obicei în ferma lor sau foarte aproape. Nu trebuie să stai în trafic ca să ajungi la lucru.
• Scapi de la birou. Majoritatea muncii o faci în sânul Mamei Naturi şi numai tu hotărăşti câte ore vrei sa stai în birou.
• Dai de mâncare oamenilor. Ăsta este motivul care poate îţi aduce cea mai mare satisfacţie că faci meseria de fermier.
• Poţi să înjuri la locul de muncă. Fiind singur în câmp, fără nici un picior de om la kilometri distanţă poţi să te descarci.
• Primeşti cadouri. De Crăciun, de Anul Nou, de Paşti, la expoziţii, la zilele unei companii de inputuri primeşti tot felul de cadouri, care merg de la pixuri, şepci, căni până chiar la excursii.
• Este o scuză foarte bună pentru a nu participa la evenimente din familie dacă nu doreşti. “Căsătoria vărului Ion? Îmi pare rău, dar trebuie să erbicidez că se anunţă ploi”.
• Un fermier mănâncă alimente de calitate mai bună. Fiind cel ce produce alimentele este primul care are acces la ele fără ca acestea să fie procesate de către industria alimentară.
Pe lângă motivele enumerate mai sus, întrebarea fundamentală rămâne: Un fermier câştigă mai puţin bani comparativ cu alte meserii? Mai ales comparativ cu oamenii care trăiesc la oraş? Sigur că un răspuns direct ar fi că fermierii câştigă mai puţini bani decât un avocat sau un medic. Dar, dacă se ia în calcul faptul că viaţa în oraş este mai scumpă atunci balanţa se echilibrează.

Conf. dr. Ludovic Cziszter
USAMVB Timişoara

SURSA: REVISTA FERMA

„SUSŢINEM învăţământul preuniversitar AGRICOL!”, la un an de la implementare!

Marian MUŞAT

În luna iunie s-a împlinit exact un an de când revista Ferma, prin Fundaţia Revistei Ferma a lansat proiectul „SUSŢINEM învăţământul preuniversitar AGRICOL!” prin care s-a urmărit, între alte obiective, crearea unui curent în mediul urban şi rural cu privire la necesitatea existenţei unui învăţământ liceal agricol performant.

La moment de bilanţ, am purtat o discuţie cu Nicoleta Dragomir, redactor-şef revista Ferma, şi dr. ing. Leonard Constantin Stafie, autor, specialist în avicultură, oameni fără de care acest proiect nu ar fi putut fi pus în operă şi nu s-ar fi bucurat de un success binemeritat.

La început a fost ideea
„Am plecat de la o idee, aceea de a dona liceelor agricole nişte cărţi, („Creşterea găinilor ouătoare în sistem free range” şi „Ghid de creştere a puilor de carne”) în ediţie revizuită şi adăugită, reeditate cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la primul număr al revistei Ferma, semnate de mine, şi - iată! - s-a ajuns la un proiect în toată regula în care au fost angrenate cel puţin 15 licee, s-au derulat 15 evenimente la care au fost prezenţi peste 2.000 de participanţi şi au fost donate bibliotecilor din aceste unităţi de învăţământ un fond de carte şcolară cu peste 2.000 de titluri. Am reuşit la Liceul Agricol de la Geoagiu ca biblioteca să ajungă la performanţa de a inventaria un număr de 50 de mii de cărţi, ceea ce pentru un liceu agricol este mare lucru. Cred că a fost un cadou frumos din partea noastră, a Fundaţiei Revista Ferma, mai ales că, în toamnă, doamna bibliotecară se va pensiona, după 40 de ani de activitate”, ne-a declarat Leonard Constantin Stafie. 
Potrivit interlocutorului, în timpul derulării proiectului, s-au creionat câteva idei, astfel încât campania „Donez o CARTE pentru un LICEU AGRICOL” s-a impus ca o consecinţă firească şi naturală.

Modificarea Legii Educaţiei pentru ca liceele să fie finanţate de MADR
„A doua chestiune pentru care luptăm este modificarea legislaţiei învăţământului agricol care a fost acceptată. Actul normativ a fost elaborat! Sunt modificări la Legea Educaţiei ce privesc finanţarea bazelor didactice ale liceelor cu profil agricol şi intervenţii, inclusiv, în curriculă şi partea manualelot tehnologice pentru că unele sunt din anii ’70 şi bineînţeles că nu mai sunt adaptate la realitatea agricolă. În acest sens, pe 15 aprilie 2019 la MADR a avut loc prima întâlnire între conducerea ministerului şi a reprezentanţilor liceelor agricole, asociaţiile de fermieri pe acest subiect şi urmează în perioada următoare să mai fie una. Este un punct important că s-a revenit la matcă. Modificarea Legii Educaţiei readuce pe făgaşul normal o stare de fapt. De la făurirea statului modern Român din timpul lui Cuza şi odată cu apariţia primelor şcoli agricole până aproape în zilele noastre, liceele de profil au funcţionat de peste 180 de ani sub oblăduirea Ministerului Agriculturii. Acum 7-8 ani noi am inventat roata şi am scos liceele agricole din subordinea MADR iar rezultatele se văd: din 250 de unităţi liceale, dacă au mai rămas un sfert. Important este că Ministerul Agriculturii vrea şi se implică în viitorul acestora”, a precizat Leonard Stafie.

Ziua Liceelor Agricole a creat un val de luat în seamă!
Trebuie menţionat că o secvenţă distinctă a proiectului „SUSŢINEM învăţământul preuniversitar AGRICOL!”, a fost organizarea primei ediţii a Zilei Liceelor Agricole la Agriplanta pentru care producătorul emisiunii Viaţa satului de la TVR 1, Gabi Gherghescu v-a felicitat pentru că „aţi creat un val pe care nimeni nu l-a mai putut ignora!”
„Aşa este! Ce am reuşit noi să facem la Ziua Liceelor Agricole la Agriplanta? Practic, am reunit 15 licee participante, au fost 200 de elevi însoţiţi de profesori în cortul Forum de la Agriplanta, au fost invitaţi fermieri, Asociaţia Producătorilor de Porumb din România, care a devenit partenerul nostru. Şi roadele se văd: în judeţul Iaşi, în colaborare cu Liceul de la Miroslava, elevii fac practică în fermele Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice care este membră a APPR. În acest sens, vrem să îi mulţumim dlui Emil Bălteanu, liderul ACCPT Iaşi, cel care ne sprijină şi ne susţine foarte mult pentru că a avut nişte idei inovatoare pe care le-am prezentat la întâlnirea de la MADR şi care privesc exact problemele fermierilor şi dorinţa lor ca elevii să facă practică în fermele lor. Să vedem cum stau lucrurile cu Ministerul Muncii, ar trebui să se ajungă la o modificare legislativă potrivit căreia să existe un contract cadru pe cel puţin cinci ani de zile ca după finalizarea studiilor, absolvenţii de liceu să lucreze în fermele în care au făcut practică”, ne-a declarat Nicoleta Dragomir, coordonatoarea de proiecte a Fundaţiei Revista Ferma.

Potrivit Nicoletei Dragomir, la Ziua Liceelor Agricole au participat oficiali ai autorităţii care se ocupă de învăţământul dual, subordonată Secretariatului General al Guvernului, au fost prezenţi reprezentanţi ai firmelor importatoare şi producătoare de utilaje agricole din România, a participat dl Maricel Floricel Dima, subsecretar de stat al MADR, cel care se ocupă de biroul care coordonează liceele agricole. Deja a apărut în Monitorul Oficial o listă cu 58 de licee agricole identificate de minister la nivel naţional pentru a fi susţinute financiar, listă care va suferi unele modificări pentru că sunt şi licee care au rămas pe dinafară şi au potenţial foarte mare, la fel cum sunt unităţi de învăţământ înscrise pe listă şi care nu prea au nici o şansă să se dezvolte din punct de vedere al claselor cu profil agricol.

O acţiune frumoasă: tabăra tematică de la Geoagiu 
O altă iniţiativă ce a avut ecou în rândul învăţământului preuniversitar agricol a fost tabăra tematică de la Geoagiu. „Ideea cu tabăra ne-a venit ideea în momentul în care am participat la începutul lunii martie la Cluj la întâlnirea Asociaţiei Amicii Rozelor din România (la care ne-am afiliat) şi un un producător din zona Hunedoarei s-a plâns că are trandafiri de dulceaţă şi nu are ce face cu ei. Aşa că la sfârşitul lunii iunie 2019 la Liceul Tehnologic Agricol „Alexandru Borza” Geoagiu, (Hunedoara), timp de o săptămână, am organizat prima tabără tematică pentru liceele agricole la care au participat 11 licee din ţară cu câte patru elevi şi un profesor. Elevii au fost angrenaţi în activităţi specifice în trei tipuri de ferme: de trandafiri, de vaci cu lapte şi de măgăriţe. Dar mai multe amănunte vor fi publicate în numerele viitoare ale revistei Ferma. 
Ne dorim ca pe viitor să extindem aceste tabere tematice şi în alte zone din ţară şi, de ce nu, poate reuşim să facem şi un proiect în sensul acesta”, a explicat redactorul-şef al revistei Ferma.

Elevii de gimnaziu sunt îndrumaţi către liceele agricole
Nicoleta Dragomir a continuat subliniind că proiectul „SUSŢINEM învăţământul preuniversitar AGRICOL!” a reunit la un loc factorii de decizie, reprezentanţii liceelor, profesorii, elevii - care sunt pe primul loc -, fermieri şi firmele din domeniul agricol. Important este că fiecare eveniment cu public a început cu prezentarea liceelor participante, cu ridicarea elevii în picioare şi aplaudarea lor la scenă deschisă pentru că ei sunt motivul pentru care există acest proiect. „Ne dorim, cu toate atuurile pe care le avem şi cu munca noastră, ca după ce termină liceul să nu se mai gândească la plecare în străinătate, cu sau fără bac; să-i determinăm pe elevii de la agricol să înţeleagă că munca specializată în agricultură este foarte bine plătită acum şi se caută”, a explicat coordonatorul de proiecte al Fundaţiei Revista Ferma. 
„Pentru a atrage elevii din ciclul gimnazial spre liceele agricole, am organizat trei evenimente, desprinse din proiectul mare. Astfel, pe 21 februarie 2019 la Voiteg, în Timiş, la centrul de mecanizare care se ocupă de practica elevilor de la Liceul Agricol din Timişoara, am adus elevi de gimnaziu şi părinţi ca să vadă ce înseamnă un liceu agricol. În 19 aprilie la Miroslava, judeţul Iaşi la fel, au fost 140 de elevi de la 7 şcoli generale însoţiţi de părinţi care au vizitat pe grupuri laboratoarele, ferma zootehnică şi muzeul. În timpul discuţiilor am convins cadrele didactice şi părinţii să îndrume elevii să se înscrie la liceul agricol.
De asemenea, la Geoagiu au venit şi elevi de la şcoli generale la o zi a porţilor deschise pentru a vedea ce înseamnă să fii elev la liceul agricol. Şi noi asta le spunem în permanenţă elevilor: că trebuie să fie mândri că sunt elevi ai unui liceu agricol pentru că ei vor fi cei ne vor pune mâine pâinea pe masă!”, ne-a declarat Nicoleta Dragomir.

Proiectul pentru educaţia agricolă continuă
De asemenea, din toamnă, după începerea noului an şcolar vor fi reluate evenimentele cu public. În 20 septembrie, la expoziţia Apullum Agraria de la Alba Iulia, cu concursul Consiliului Judeţean şi al Asociaţiei Crescătorilor de Ovine, condusă de dr. Horia Moruţan, revista Ferma şi Fundaţia Revistei Ferma vor organiza cea de a II-a ediţie a „Zilei Liceelor Agricole”. 
În toamnă se va înfiinţa Asociaţia liceelor agricole, o structură care să reprezinte, realmente, interesele învăţământului preuniversitar agricol şi va avea loc deschiderea unui site specializat destinat liceelor agricole pentru care s-a cumpărat domeniul: licee-agricole.ro! 
Există un grup pe reţeaua de socializare WhatsApp, iar revista Ferma şi platforma Agroinfo vor susţine şi promova învăţământul preuniversitar agricol prin campanii de presă, articole, reportaje şi alte genuri publicistice.

„ISTORIA NE OBLIGĂ SĂ MERGEM MAI DEPARTE!”

„Ştim foarte bine de unde am plecat. Practic, evenimentul de debut a avut loc la Liceul Tehnologic „Cezar Nicolau” din Brăneşti, judeţul Ilfov, unde în 14 iunie 2018 am organizat primul eveniment cu public. Au participat în jur de 30 de persoane, între care prietenii noştri Corina Mareş, manager DLG InterMarketing România, Arnaud Perrein, fermier din Ialomiţa, Mihai Ivaşcu, reprezentantul APIMAR, cadre didactice. Dascălii liceului gazdă au fost cei care ne-au determinat să mergem mai departe şi să organizăm următorul eveniment cu public. Iar de la 30 de persoane prezente la Brăneşti, acum un an de zile, am ajuns la peste 350 de participanţi, cum s-a întâmplat la Geoagiu şi Cudalbi, în judeţul Galaţi, fermieri, absolvenţi şi autorităţi judeţene şi locale care s-au alăturat mesajului nostru de susţinere! Istoria ne obligă să mergem mai departe!”, a concluzionat Nicoleta Dragomir.

SURSA: REVISTA FERMA

Proiectul ”Susţinem Învăţământul Preuniversitar Agricol” continuă cu o TABĂRĂ TEMATICĂ!

Nicoleta DRAGOMIR, Leonard STAFIE

În perioada 24-30 iunie Liceul Tehnologic Agricol "Alexandru Borza" din Geoagiu, judeţul Hunedoara va fi gazda taberei de vară a liceelor agricole.

Tematica Taberei este "DULCEAŢA, FILE DE POVESTE" obiectivele urmărite fiind:
• Oportunităţi de dezvoltare a satului românesc prin dezvoltarea de microferme si obţinerea de produse de nişă.
• Dezvoltarea abilităţii de comunicare.
• Curs de jurnalism agricol care propune o trecere în revistă prin ”ABC”-ul presei agricole combinând elemente teoretice cu elemente practice (vizite în ferme, interviuri etc.) 
• Unul din obiectivul acestui scurt curs este ca fiecare participant să poată redacta o ştire agricolă, să identifice elementele de noutate dintr-o afacere agricolă şi să o pună în valoare.

Vor fi în tabără în jur de 50 de elevi şi profesori de la 11 licee agricole din ţară, cuprinse în proiectul Susţinem Învăţământul Preuniversitar Agricol.
Activităţile desfăşurate pe perioada taberei vor fi diversificate şi, credem noi, folositoare pentru un viitor absolvent de liceu agricol.

Din programul taberei:
- deplasare în localitatea Boş pentru a culege petale de trandafiri pentru dulceaţă;
- activitate de grup la cantină: fabricarea dulceţii de trandafir, umplerea săculeţilor cu petale, etichetare;
- introducere în jurnalismul agricol: noţiuni teoretice (Nicoleta Dragomir, Mihai Feier);
- deplasare la "Ferma Crăciunescu" Romoşel vizită în ferma de vaci, pe păşune, demonstraţie de preparare a produselor lactate;
- deplasare la Ferma familiei Voina din Pricaz, vizită în ferma zootehnică (ovine, taurine) şi  sectorul vegetal;
- deplasare la Orăştie şi vizitarea fermei de măgăriţe "Asinia Farm", activităţi în fermă;
- deplasare la Ciumbrud şi participarea la "Ziua Rozelor", eveniment organizat împreună cu Liceul Tehnologic Agricol “Alexandru Borza” din Ciumbrud, judeţul Alba şi FructiFlora (Pepinierele Csiki): paradă, concert, dansuri populare, jocuri etc.

Organizatori si parteneri:
SPONSORI PRINCIPALI: Maisadour Semences Romania, Grupul de firme Panifcom, KWS România, Corteva Agriscience, Agroland, AgroWest BMB, Asociatia De Ovine DaciaSPONSORI: Sopema, Agriculture Asociatia Producatorilor de Porumb din Romania, KRONE - The Power of Green, Revista Ferma, FructiFlora, DLG Intermarketing

SURSA: REVISTA FERMA