Puiul de avicola versus puiul de carne de la ţară

Leonard Constantin Stafie

În rândul consumatorilor circulă de ceva vreme informaţii - neavizate şi eronate - cu privire la utilizarea hormonilor de ”creştere” sau a antibioticelor în industria avicolă.

Tot mai des aud întrebarea: ”Cum poate un pui de avicola să ajungă la 2,5 kg în 42 de zile (6 săptămâni), când puiul de la bunica ajunge într-o vară la un kilogram?”, urmată de afirmaţia: “Sigur «hoţii» pun hormoni de creştere sau le dau antibiotic!” Pentru a combate astfel de aberaţii, în cele ce urmează explic cum ajunge “puiul culturist” să bată la cântar “puiul de la bunica“.

Mai grav este că informaţiile eronate sunt diseminate în special de persoane cu pregătire medicală, voci care au destulă influenţă în societate. Consumatorul nu trebuie judecat, pentru că ori nu are pregătirea necesară, ori nu are acces la informaţie sau, pur şi simplu, este vorba de ignoranţă, cât şi de încrederea prea mare în aceste cadre medicale. Mai grav şi de acuzat este faptul că aceste persoane care au cunoştinţe medicale nu înţeleg ce se întâmplă sau nu vor să ştie cum este crescut cu adevărat puiul de carne.
Din punct de vedere tehnic, atunci când comparăm puiul de avicola cu cel crescut la ţară se desprind două probleme: unul este legat de tehnologie şi unul de selecţie şi ameliorare.

Managementul factorilor de microclimat dezvoltă puiul!

Din punct de vedere tehnic, puiul în sistem intensiv beneficiază de un mediu de creştere controlat şi de o furajare echilibrată. Temperatura, lumina, curenţii de aer, umiditatea sunt factori care influenţează creşterea păsărilor, fiind controlaţi riguros în hala de producţie şi adaptaţi în funcţie de perioada de creştere. ”Puiul de la bunica” este, să spunem aşa, ”în bătaia vântului” şi atunci organismal lui trebuie să se adapteze la factorii de microclimat. Să exemplificăm!
• Dacă îi este frig (în primele 10 zile de viaţă puiului îi sunt necesare 30-32oC, ceea ce nu se asigură la ţară), puiul consumă mai mult furaj pentru a acoperi deficienţele energetice şi atunci, în loc să dezvolte masa musculară, hrana se duce pe întreţinerea şi supravieţuirea lui.
• Libertatea de mişcare - un pui din sistemul intensiv parcurge maxim 2 metri, pe când puiul de la ţară poate fi trimis cu brio la un concurs de maraton. Mai multă mişcare înseamnă mai mult consum pe energie pentru deplasare şi mai puţină masă musculară.
• Furajarea este un alt factor important. În sistemul intensiv se utilizează furaje foarte bine echilibrate în aminoacizi şi din punct de vedere proteic, vitaminic şi mineral. Adică noi, zootehniştii, cunoaştem necesarul de furaj al unui pui de carne, din punct de vedere chimic, pentru întreţinere şi pentru creştere, raporturile dintre proteină, aminoacizi esenţiali, vitamine şi minerale. Noi ştim cât şi când să hrănim un pui. Dacă noi în zootehnie vorbim, de exemplu, de peste 5 aminoacizi esenţiali, în nutriţia omului, nutriţioniştii insistă doar pe carbohidraţi şi proteine.
Mai simplu explicat, puiul de la ţară mănâncă doar porumb şi cam atât. Puneţi un om să mănânce doar mămăligă toată viaţa lui şi atunci vedeţi ce se întâmplă!

Ameliorarea şi selecţia fac diferenţa

Al doilea factor important pentru pui este cel genetic (să nu vă gândiţi la manipulări genetice). Hibrizii de carne sunt creaţi prin încrucişarea mai multor rase de păsări (până la 6 rase sau mai mult). Caracteristicile principale urmărite sunt: viteza de creştere, sporul în greutate sau cât furaj se consumă per kilogramul de carne.
Ca să facem o comparaţie şi să arătăm că evoluţia nu este atât de spectaculoasă pe cât pare: în anii ‘70 puiul de carne se obţinea în 56 de zile, cu o greutate corporală de 1,8-2 kg per pui, iar acum puiul de carne se obţine în 42 de zile cu o greutate corporală de 2,2-2,5 kg. Adică în 50 de ani abia a crescut greutatea cu 700 de grame, iar vârsta de sacrificare cu 14 zile. Deci unde este acea explozie de creştere despre care se vorbeşte? Era un semn de întrebare dacă în zece zile se obţinea un pui la 2,5 kg!
Această evoluţie a fost obţinută doar prin selecţie şi ameliorare, adică efectivele de păsări au fost urmărite, studiate, iar indivizii care au crescut mai repede şi mai mult au fost folosiţi pentru a crea mai departe aceşti hibrizi de carne. Trebuie să mai spunem că şi cunoştinţele cu privire la nutriţia puilor au evoluat, iar tehnologia de producere a nutreţurilor combinate a progresat, să spunem aşa, ”de la lopată, la informatică”.

Hormonii şi antibioticele sunt prea scumpe pentru industria avicolă

Şi ca să spulberăm orice urmă de îndoială cu privire la utilizarea hormonilor şi a antibioticelor, abordăm şi acest subiect.
Hormonii. Există cercetări cu privire la utilizarea hormonilor, dar din punct de vedere economic, în primul rând, nu sunt rentabili, deoarece costul hormonilor raportat la sporul de producţie nu justifică utilizarea acestora în producţie. Experimentele au folosit hormonii steroizi (pe care îi utilizează culturiştii pentru dezvoltarea masei musculare). Vedeţi preţul acestor hormoni pe piaţă şi deduceţi că cine vrea o afacere nu dă o grămadă de bani doar pentru a avea puiul mare. Crescătorul trebuie să şi câştige, iar în industria avicolă profitul înseamnă doar 50-80 de bani/kg de carne. În această afacere se câştigă doar din volumul de marfă rulată.
Un alt tip de hormoni utilizaţi sunt derivaţi din aminoacizi. Cercetările au demonstrat în acest caz un spor în greutate foarte mic, deci nu sunt rentabili în utilizare. În plus, calea de administrare ar fi doar injectabil. Închipuiţi-vă o hală cu 30.000 de pui şi printre ei oameni care să-i fugărească cu acul şi cu seringa! E absurd!
Antibioticele. S-au făcut cercetări privind utilizarea antibioticelor ca stimulator de creştere, dar, ca şi în cazul hormonilor, nu se justifică administrarea lor în furajare ca urmare a costurilor deosebit de ridicate.
Ca o concluzie, puiul de carne şi găinile ouătoare crescute în sistem intensiv depind covârşitor de trilogia: Genetică - Alimentaţie - Management!

 

HORMONII ŞI ANTIBIOTICELE SUNT INTERZISE!

Foarte important de reţinut este faptul că odată cu aderarea la spaţiul Comunităţii Europene, tot ce înseamnă producţie de carne şi de ouă face parte dintr-un sistem de alertare rapidă, adică în produse se realizează teste pentru determinarea conţinutului de hormoni sau de antibiotice, iar dacă un lot este contaminat, tot spaţiul comunitar va fi informat, iar produsele vor fi retrase de pe piaţă şi distruse. Asta pentru că utilizarea hormonilor şi a antibioticelor sunt strict interzise pentru furajarea animalelor. În al doilea rând, majoritatea fermelor din România exportă o mare din producţie, iar fermierul nu poate separa fizic puii pentru export de cei pentru piaţa internă.
Unii cârcotaşi vor spune: ”Da, dar puiul de la ţară are alt gust”! Este adevărat! Vom vorbi şi despre acest lucru într-un articol viitor.

Articol publicat în revista Ferma nr. 2/251 (ediţia 1-14 februarie 2020)

SURSA REVISTA FERMA

GROPARII SATULUI ROMÂNESC!

Ferma

De parcă nu era suficient Ordinul Ministrului Sănătăţii 119/2014, oameni cu obrazul subţire şcoliţi prin ţări străine şi brusc „iubitori de neam şi ţară” au mai inventat ceva: „legea mirosului”, adică o propunere legislativă pentru modificarea OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările ulterioare.

Pentru a nu fi transformat acest articol în armă... electorală vom face o singură şi importantă precizare: această lege nu este promovată şi propusă de actualii guvernanţi. Cu cele menţionate, facem o sinteză cu privire la ideile năstruşnice ale celor cu miros fin şi obraz subţire care, din păcate, au uitat că „la ţară” înseamnă zootehnie, mirosuri şi, cel mai important, dezvoltare şi siguranţă alimentară. Dacă în toată Europa (Germania, Austria, Elveţia etc.) ferma este în mijlocul satului sau lângă hotel şi restaurant, la noi nu se poate pentru că suntem extrem de „civilizaţi” şi ne deranjează mirosurile. Domnilor, NU UITAŢI! Acolo unde miroase a baligă, miroase a bani, iar banii, pentru cunoştinţa d-voastră, nu au miros...

Invenţii năstruşnice despre miros, efecte dăunătoare pentru zootehnie!

Definiţie conform propunerii legislative: „Disconfort olfactiv - mirosul generat de o activitate care poate crea impact negativ asupra stării de sănătate a populaţiei şi a mediului în întregul său care se cuantifică pe diferite scale de mirosuri, conform standardelor în vigoare”. Cu privire la standardele în vigoare, trebuie să precizăm că există un standard european EN 13725:2003 pentru stabilirea concentraţiei substanţelor mirositoare prin olfactometria dinamică şi care se aplică pentru fermele zootehnice care au nevoie de autorizaţie de mediu.

Din literatura de specialitate şi din reglementările europene vă spunem însă că NU există un ”nas electronic” care să poată determina o gamă variată de mirosuri, să stabilească un prag minim şi maxim de miros şi care să perceapă aceste mirosuri cum le percepe organismul uman. Din acest motiv se utilizează olfactometrul - un dispozitiv cu care se fac măsurători utilizându-se nasul uman pentru probele de miros. Pentru ca această măsurătoare să fie cât de cât obiectivă trebuie obligatoriu să fie cel puţin patru persoane la testare şi de aici putem purta discuţii la nesfârşit cu privire la obiectivitatea persoanelor implicate în testare... Şi mai mult, pentru a determina obiectiv prezenţa mirosurilor se precizează că probele trebuie recoltate de la diferite distanţe faţă de sursa de miros, în diferite perioade ale zilei şi în perioade diferite ale anului! Cu alte cuvinte, pentru a documenta ştiinţific o plângere pe această speţă, perioada minimă este de 6 luni de zile! În acest caz, ce fac autorităţile? Închid ferma şi aşteaptă până ies probele de laborator? Şi în acest timp, fermierii care au angajaţi, furnizori, credite, familie... ei ce fac?

Perversitatea acestei legi rezultă, în fapt, din introducerea şi acordarea unor puteri absolute Gărzii de mediu, prin care aceasta poate închide o afacere sau obligă crescătorul de animale să îşi vândă animalele chiar dacă acesta nu intră în jurisdicţia obligativităţii obţinerii autorizaţiei de mediu!!! Cu alte cuvinte, dacă un vecin se supără pe un crescător de animale, acum are instrumentul perfect pentru reglarea de conturi, ba mai mult, în zonele în care există un potenţial de dezvoltare imobiliară şi există ferme sau crescători de animale care sunt incomozi pentru interesele imobiliare, atunci aceştia pot fi eliminaţi din zonă cu instrumente legale!

În Polonia s-a renunţat la „legea mirosului”!

Pentru a fi corecţi, ne-am uitat şi la alte ţări, precum Polonia, cităm: „There is no legislation on the limitation of odors in Poland, even though the authorities have been working on odor law since 2006. However, it has aroused controversy. The National Council of Agricultural Chambers has expressed disapproval of its assumptions, and the Polish Fur Breeder’s and Producer’s Association has explained protests as misunderstanding of the fact that. The Ministry of the Environment decided to stop work on the odor law because anti-odor rules are already present in other regulations”.

În traducere, nu există o legislaţie privind limitarea mirosurilor în Polonia, chiar dacă autorităţile au lucrat la o astfel de lege începând cu 2006. Asociaţiile de crescători de animale au reacţionat foarte dur la această propunere şi precizează că „mirosul de la ţară este complet diferit de cel al oraşului”. Ministerul Mediului din Polonia a decis să înceteze lucrul la legea mirosurilor, deoarece regulile anti-miros sunt deja prezente în alte reglementări. „Efectele mai rapide şi mai bune ar fi dacă regulile deja existente ar fi interpretate, respectate şi aplicate”, explică ministrul Mediului din Polonia.

Situaţia este identică şi în România... vidul legislativ invocat pentru promovarea acestei legi este total fals şi se creează doar un instrument legislativ, precum OMS 119/2014, de îngropare a zootehniei din satul românesc!

Rugăm parlamentarii să stopeze această propunere legislativă aberantă şi abuzivă!!!

Revista FERMA,
în numele tuturor celor care atrag atenţia asupra abuzurilor legiferate cărora le cad victime fermieri români

SURSA REVISTA FERMA

ESENŢIAL LA STARTUL UNEI NOI SERII DE PUI

Leonard Constantin Stafie

Înaintea populării halei de producţie cu pui, trebuie să fiţi siguri că spaţiile de creştere au fost bine decontaminte, că utilajele de creştere şi exploatare existente în adăpost funcţionează la parametri normali şi că se asigură factorii optimi de microclimat, de furajare şi de adăpare.

Să luăm pe rând elementele esenţiale în pregătirea producţiei unei noi serii de pui.

Decontaminarea halei de creştere
Este o etapă deosebit de importantă pentru realizarea unui mediu de creştere cât mai curat. De executarea corectă a acestor lucrări depinde în mare măsură sănătatea puilor introduşi în spaţiile de creştere. Randamentul de siguranţă microbiologică a puilor poate ajunge la un procent de 80% dacă se respectă întocmai măsurile sanitar-veterinare de prevenire şi de combatere a bolilor la pui.
În momentul efectuării curăţeniei şi a decontaminării, nu trebuie să omiteţi următoarele: tubulatura instalaţiilor de admisie şi de evacuare a aerului din hală; pereţii şi tavanul halei; instalaţiile de adăpare şi - acolo unde există - bazinele de rupere a presiunii; anticamera adăpostului; perimetrul din exteriorul halei; podeaua; controlul circulaţiei insectelor.
Din punct de vedere al etapelor decontaminării, trebuie respectată următoarea ordine de execuţie a lucrărilor:
• Evacuarea mecanică a aşternutului existent: a părţii grosiere a aşternutului, apoi finisarea şi eliminarea tuturor rămăşiţelor din perimetrul halei;
• Flambarea tuturor suprafeţelor din hala de producţie;
• Spălarea halei: tavan, utilaje, pardoseală, buncăre de furajare, ventilatoare, alei de deservire;
• Aspersie cu soluţie decontaminantă, apoi văruit şi termonebulizare I;
• Introducerea aşternutului în adăpost şi apoi aspersie cu soluţie decontaminantă;
• Reglaje hală şi izolaţie termică;
• Termonebulizare II.
Perioada de decontaminare a adăposturilor de pui durează, în mod general, trei săptămâni, din care două sunt perioada în care se efectuează decontaminarea şi apoi o săptămână de odihnă a halei de producţie, dar în mod obligatoriu minim 7 zile. După finalizarea decontaminării, se prelevează probe de pe suprafeţele halei şi se trimit la laborator pentru analiza eficienţei decontaminării. Nerespectarea etapelor de decontaminare, cât şi efectuarea unei operaţii de decontaminare superficială conduc la un risc mărit din punct de vedere epidemiologic, cu repercusiuni grave din punct de vedere economic.

Apă la discreţie
Apa este un factor principal în creşterea şi exploatarea puilor de carne. Se cunoaşte faptul că 70% din organimul păsărilor este apă, acest lucru cerând o atenţie marită asupra acestui factor. În primele zece zile de viaţă, puii consumă în fiecare zi o cantitate de apă mult mai mare decât greutatea lor corporală. Astfel, un obiectiv prioritar este asigurarea apei în cantitatea necesară, cât şi ca nivel calitativ. Din punct de vedere al analizei apei, trebuie urmărite două direcţii:
- Caracterele chimice: analizele trebuie efectuate la fiecare început de serie şi, în mod obligatoriu, la deschiderea unei noi surse de apă;
- Caracterele microbiologice trebuie analizate la ieşirea din sursă, cât şi la nivelul adăpătorilor din halele de producţie.
Apa asigură desfăşurarea în bune condiţii a tuturor proceselor fiziologice din organismul păsărilor. Ea poate ajunge în organism pe două căi: sub formă de apă de băut şi sub forma apei din compoziţia furajelor. Cantitatea de apă necesară desfăşurării proceselor fiziologice normale depinde de o serie de factori, cum ar fi: natura nutreţului consumat, temperatura mediului ambiant şi nivelul de producţie. În general, se consideră ca fiind optim din punct de vedere fiziologic aportul de 2 grame de apă pentru un gram de furaj consumat. Neasigurarea temperaturii necesare puilor de carne influenţează foarte mult consumul de apă, astfel, dacă temperaturile sunt foarte ridicate faţă de normal, volumul de apă creşte uneori chiar până la dublu. În momentul în care păsările suferă de sete, primul simptom este scăderea în greutate. După această perioadă de însetare, când se reia programul normal de administrare a apei, revenirea la greutate se face foarte greu. Din aceste motive, apa trebuie administrată păsărilor la discreţie, în sisteme de adăpare automată.

Intensitatea şi durata fluxului luminos
Lumina are un rol deosebit în stimularea organismului puilor de carne. Pentru a realiza un iluminat corect, adăpătorile şi hrănitorile trebuie să fie iluminate foarte bine, iar fluxul luminos trebuie să fie distribuit uniform la nivelul întregului adăpost.
Ţineţi cont că intensitatea, durata şi culoarea luminii nu pot fi standardizate într-un anumit program tip, deoarece fiecare hibrid de carne sau de ouă are nevoie de un timp şi de o intensitate de lumină proprii, specificate de altfel de către firmele producătoare de material biologic. Intensitatea şi durata fluxului diferă şi în funcţie de etapa de dezvoltare a păsărilor.
Lumina are un rol deosebit în stimularea organismului găinilor ouătoare.
În conceperea schemei electrice pentru adăposturile de păsări, s-au urmărit următoarele obiective, şi anume:
• Un preţ de cost cât mai redus;
• Un grad avansat de automatizare, care să permită angajarea unor operatori umani fără un nivel prea ridicat de pregătire;
• Simularea răsăritului şi apusului soarelui în hala de producţie;
• Componentele utilizate să nu fie produse exclusiv pentru creşterea şi exploatarea păsărilor, aşadar acestea să fie la îndemâna oricui şi să poată fi achiziţionate la un preţ competitiv.

Un aşternut de calitate
Aşternutul are un rol deosebit de important deoarece nu permite contactul direct al puiului cu pardoseala, menţine o temperatură constantă şi absoarbe umiditatea provenită din dejecţii. Din punct de vedere calitativ, acesta trebuie să fie curat, să nu conţină germeni patogeni. Pentru a asigura o bună protecţie termică, stratul trebuie să fie gros de minimum 10 cm. Indiferent de materialul folosit - rumeguş, paie, coji de floarea-soarelui etc. -, acesta trebuie să fie uniform împrăştiat şi să nu fie mărunt, pentru a preveni ingerarea acestuia de către pui.

Ventilaţia şi noxele
În halele de creştere şi exploatare a puilor de carne trebuie asigurat un nivel maxim al calităţii aerului. Acest lucru se realizează prin utilizarea ventilaţiei. Nerespectarea calităţii aerului duce la îmbolnăviri ale efectivelor de păsări şi la nerealizarea performanţelor productive, implicit la pierderi economice. În tabelul 2 sunt prezentate valori ale calităţii aerului, date furnizate de firma Cobb.
Concentraţia de gaze nocive şi implicit conţinutul de O2 din aerul din adăpost depind de rata ventilaţiei. În momentul în care se efectuează o bună ventilaţie, conţinutul de O2 trebuie să fie de 16%. Pentru exemplificare, vom prezenta în tabelul 3 influenţa gazelor nocive asupra organismelor păsărilor.
Păsările din adăposturi degajă cantităţi importante de căldură, umiditate şi bioxid de carbon, iar dejecţiile şi aşternutul provoacă degajări de amoniac, hidrogen sulfurat, mirosuri puternice, la care se adaugă praful de la nutreţuri sau de la aşternut.

TABELUL 1: CALITATEA STANDARD AL APEI PENTRU PUII DE CARNE

TABELUL 2: VALORI ALE CALITĂŢII AERULUI (FIRMA COBB)

TABELUL 3: EFECTELE CONTAMINĂRII AERULUI ASUPRA PĂSĂRILOR

SURSA REVISTA FERMA

Echipamente utilizate în creşterea păsărilor (II)

Leonard Constantin Stafie

În ultimii ani, industria producătoare de echipamente şi tehnologii pentru creşterea şi exploatarea păsărilor a cunoscut o dezvoltare deosebită. În adăposturile complet mecanizate şi automatizate trebuie să întâlnim următorele utilaje zootehnice: pentru încălzire, pentru ventilaţie, pentru furajare, pentru adăpare, secţiunea computerizată şi electronică şi alte tipuri de utilaje.

Despre monitorizarea computerizată, sistemele de încălzire şi echipamentele de hrănire şi de adăpare am scris în numerele anterioare ale revistei. Acum facem referire la echipamentele pentru ventilaţie, care se împart în două mari categorii: cele pentru admisie şi cele pentru evacuarea aerului.

Utilaje pentru admisia aerului
Un model de dispozitiv pentru admisie, care se montează în pereţi sau în diverse elemente ale pereţilor, este disponibil în patru variante constructive, în funcţie de grosimea pereţilor. Datorită faptului că este deosebit de rigid, acesta se montează fără utilizarea unor suporţi speciali.
Un alt tip de utilaj este realizat special pentru a se monta în pereţii subţiri sau în adăposturi deja construite. Dispozitivul se inserează în perete cu deschiderea în interiorul halei şi se prinde în şuruburi. Pentru pereţii cu grosime de minim 12 cm există disponibilă o extensie a lungimii. Se poate opta şi pentru amplasarea unei plase de protecţie împotriva pătrunderii în adăpost a păsărilor sau a diverselor animale mici. Aceste două modele constructive sunt fabricate din material plastic foarte rezistent la şocuri şi la factorii de mediu.
Pe piaţa de profil se mai găseşte un model care se montează în plafon, aerul admis în adăpost venind de la înălţime pe un sistem de tubulatură. În foto 1 este prezentat un model de utilaj de admisie a aerului în adăposturi.

Utilaje pentru evacuarea aerului
Evacuarea aerului se realizează forţat cu ajutorul ventilatoarelor. Câteva tipuri de aparate sunt ventilatorul axial cu cadru pentru încorporarea în perete, ventilatoarele axiale pentru încorporarea în conducte şi ventilatorul axial pentru un consum optim de energie.
• Ventilatorul axial cu cadru pentru încorporarea în perete este amplasat într-un cadru din tablă de oţel de calitate, cu o durabilitate mare în timp şi cu o formă aerodinamică foarte bună. Elicea ventilatorului este realizată din aluminiu turnat şi rigidizat, asigurând o mare rezistenţă la acţiunea factorilor chimici, cât şi o capacitate mare de dislocare a maselor de aer, fără a produce curenţi de aer. Dintre avantajele acestui tip de ventilator precizăm: consum redus şi o capacitate mare de ventilare; o reglare uşoară şi eficace; datorită formei lui, produce un nivel minim de zgomot; nu implică o asamblare complicată şi are o durabilitate mare de funcţionare.
• Ventilatoarele axiale cu încorporare în conducte sunt concepute pentru sistemele de tubulatură. Ele se potrivesc perfect şi asigură o rată bună de ventilaţie.
• Ventilatorul axial pentru consum optim de energie poate fi folosit în orice sistem de ventilare a halelor de producţie şi se poate instala în pereţi sau în conducte. Printre avantajele majore ale acestui tip de ventilator menţionăm: consum de până 70% faţă de alte tipuri de ventilatoare; eficienţă deosebită indiferent de treapta de viteză folosită; controlul regimurilor de funcţionare se realizează printr-un semnal analog de 0-10 V; motorul ventilatorului asigură precizie în menţinerea nivelului de ventilare ales; prezintă un nivel de zgomot redus şi o instalare foarte uşoară. În foto 2 este prezentat un model de utilaj pentru evacuarea aerului din hala de producţie.

Culoarea fluxului luminos - stimulent al productivităţii
Datorită faptului că lumina este un factor esenţial pentru succesul comercial al creşterii puilor de carne şi al găinilor ouătoare, cercetările din domeniu au fost dirijate pentru obţinerea de programe de lumină cât mai bune cu un consum redus energetic. Implicit acest fapt a dus la crearea de surse de lumină economice (Foto 3 şi 4).

Tipurile de sursă PL sunt disponibile în patru variante de culoare a fluxului luminos: roşu, albastru, verde şi alb. Adaptoarele de curent sunt electronice, iar construcţia îi conferă maximum de eficienţă. Corpurile de iluminat sunt rezistente la apă şi la praf, asigurând maximum de protecţie şi necesarul de lumină.

Conform datelor prezentate de către firma producătoare, culoarea fluxului luminos are efect deosebit de important asupra creşterii şi exploatării puilor de carne şi a găinilor ouătoare. De pildă, culoarea albastră sau cea verde este preferabil a se utiliza faţă de culoarea roşie ori albă, pentru creşterea puilor de carne, deoarece păsările devin mai calme; culoarea verde şi albastră stimulează creşterea, iar culoarea roşie se utilizează mai ales la găinile ouătoare.

ADĂPOSTURI MAI PUŢIN COSTISITOARE ŞI MAI UŞOR DE MONTAT
Pentru realizarea de noi adăposturi zootehnice se pot folosi şi soluţii alternative din punct de vedere constructiv. Astfel, în locul halelor de producţie realizate din zidărie, care necesită un timp de execuţie şi investiţii mai mari, se pot folosi hale din elemente de prefabricate.
Avantajul major care pledează pentru folosirea acestui tip de construcţie este timpul scurt de montaj şi investiţia mică. Datorită folosirii acestor elemente, precizia de asamblare a legăturilor face posibilă o montare fără a folosi o macara, într-un timp extrem de scurt şi la costuri mici.
Pe toate componentele sunt aplicate două straturi de vopsea antirugină, ceea ce îi conferă o rezistenţă mărită în timp la factorii de coroziune. Toate sudurile executate la îmbinări sunt verificate privind rezistenţa, pentru a oferi o garanţie în plus în timpul exploatării.
Halele sunt produse într-un sistem tipizat, dar sunt flexibile în adaptarea la cerinţele beneficiarilor, astfel unele modele se pot lungi în segmente de 2,5 m până la dimensiunea dorită. Un alt model de hală, care are lungimea de 15 m, se poate extinde în etape de câte 5 metri până la lungimea solicitată.
Construcţiile zootehnice, adăposturile de păsări, trebuie să îndeplinească, la modul general, următoarele cerinţe:
• Satisfacerea unor condiţii impuse de procesul biologic specific populaţiilor avicole;
• Realizarea unor condiţii de microclimat specifice activităţii de creştere şi exploatare a păsărilor (umiditate, factori chimici, variaţii de temperatură etc.);
• Rezistenţă în timp a construcţiei, posibilitatea de readaptare a profilului pentru care a fost concepută clădirea;
• Costuri de construcţie cât mai mici;
• Amplasarea corectă a aleilor de deservire;
• Satisfacerea condiţiilor sanitar-veterinare de igienă, cât şi a condiţiilor de prevenire şi stingerea incendiilor.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 5/232 (ediţia 15-31 martie 2019)

SURSA REVISTA FERMA

Echipamente utilizate în creşterea păsărilor

Leonard Constantin Stafie

Datorită faptului că fermele avicole pot fi mecanizate şi automatizate cel mai uşor, în ultimii ani, industria producătoare de utilaje şi tehnologii pentru creşterea şi exploatarea păsărilor a cunoscut o dezvoltare deosebită. Câteva dintre firmele renumite pe plan mondial în acest domeniu sunt Roxell, Farmer-Automatic, Big Dutchman, Facco Equipament, Giordano Poultry-Plast etc.

 

În adăposturile de creştere şi de exploatare a păsărilor, complet mecanizate şi automatizate, trebuie să întâlnim următorele utilaje zootehnice: pentru încălzire; pentru ventilaţie; pentru furajare; pentru adăpare; secţiunea computerizată şi electronică; alte tipuri de utilaje.

Monitorizare computerizată
Datorită gradului înalt de mecanizare şi de automatizare, fluxurile tehnologice pot fi urmărite şi controlate de către calculator. În acest scop au fost realizate programe complexe care monitorizează permanent toţi factorii tehnologici şi îi păstrează în parametri normali de producţie. Aceşti factori sunt controlaţi în permanenţă şi comparaţi cu datele tehnologice necesare producţiei. Aceste date sunt stocate şi pot fi utilizate ori de câte ori este nevoie. În cazul în care se înregistrează diferenţe majore între datele din hală şi informaţiile tehnologice ale păsărilor, sistemul avertizează sonor şi vizual, pentru ca operatorul uman să intervină şi să remedieze deficienţele apărute. Datele obţinute în hala de producţie privesc temperatura, umiditatea, ventilaţia, consumul de furaje, consumul de apă, greutatea corporală a păsărilor etc. Ele pot fi transmise în timp real pe calea internetului...

Utilaje pentru încălzire
Încălzirea în halele de păsări se realizează în mai multe variante, în funcţie de tipul de combustibil folosit şi în funcţie de soluţia tehnică adoptată de fermier.
• În cele mai multe cazuri, se utilizează încălzirea locală cu ajutorul radiantelor cu infraroşu.
Avantajele sistemului de încălzire local cu infraroşu sunt:
- oferă o rezistenţă îndelungată în timp;
- nu necesită filtru de aer;
- reflectorul este realizat din oţel rezistent;
- foloseşte Efectul Venturi;
- arderea se realizează într-un dispozitiv sferic;
- are termostate individuale care înregistrează temperatura de la nivelul solului;
- căldura este focalizată la nivelul solului;
- nu este nevoie de curent electric pentru utilizarea instalaţiei;
- realizeză o temperatură uniformă, reducând drastic variaţiile termice;
- realizeză o bună distribuire a căldurii indiferent de obstacole.
• În cazul folosirii centralelor termice pe combustibili solizi (lemne), pentru încălzirea halelor de păsări, firmele de profil pun la dispoziţie mai multe tipuri de centrale. Se pot utiliza centrale termice pe peleţi sau rumeguş, complet automatizate, ceea ce înseamnă că alimentarea focarului se face în mod automat dintr-un buncăr de stocare. Avantajul acestui sistem constă în intervenţia minimă a îngrijitorului şi asigurarea unei temeperaturi constante în hala de creştere. Centralele pe rumeguş au ca avantaj faţă de cele pe peleţi costul redus al materialului, adică rumeguş care nu mai trebuie compactat pentru a obţine peleţii.
Avantajele folosirii cazanelor:
- Se instalează uşor şi se utilizează foarte simplu;
- Datorită focarului mare, arderea se realizează într-o perioadă mare de timp;
- Alimentarea focarului se face prin partea frontală a cazanului, printr-o uşă cu suprafaţă mare, ceea ce facilitează acţiunea:
- Camera de gazeificare a combustibilului (lemne) este închisă etanş, alimentarea cu aer realizându-se prin circuitul primar;
- Centrala este automatizată electronic, cu ajutorul unui senzor de temperatură amplasat în zona necesară încălzirii;
- Diametrul lemnelor poate ajunge până la 500 mm;
- Randamentul centralei poate ajunge până la 85%.
La livrare se furnizează:
- Corpul cazanului cu izolaţie termică;
- Automatizarea, sistemul electronic cu senzorul pentru temperatura ambientală;
- Un dispozitiv de curăţire.

Hrănitori şi echipamente pentru adăpare
Firmele de profil pun la dispoziţia crescătorilor de păsări mai multe tipuri de hrănitori.
Indiferent de variantele de hrănitori şi adăpători folosite în adăposturile de păsări, acestea trebuie să asigure câteva condiţii minime:
• să asigure frontul de furajare şi de adăpare (deci fiecare pasăre să aibă spaţiul ei de furajare şi de adăpare); neasigurarea acestui parametru duce la neuniformitatea corporală a efectivului, rezultând pierderi economice importante;
• să păstreze hrana şi apa cât mai curate posibil (să fie prevăzute cu dispozitive care să oprească păsările de a se urca pe adăpători, hrănitori, pentru a nu defeca în această zonă şi pentru a nu deteriora furajul şi apa);
• să fie uşor accesibile pentru păsări;
• aşezarea acestora în perimetrul adăpostului să fie cât mai uniformă şi intercalate;
• să aibă pierderi minime;
• să asigure pe toată perioada cu lumină hrană şi apă;
• hrănitorile şi adăpătorile trebuie confecţionate din materiale uşor lavabile.
Ca reguli generale, trebuie să ştim că o pasăre nu are voie să parcurgă mai mult de 2 m până la o hrănitoare şi adăpătoare. Pentru creşterea puilor de carne, hrana şi apa trebuie să fie la discreţie, iar pentru găinile ouătoare se merge pe un program de restricţionare a furajului, dar în schimb apa trebuie să fie asigurată tot timpul. În fotografia 1 este prezentată o hrănitoare circulară.
Utilajele avicole pentru adăpare sunt în general suspendate, oferind multiple avantaje în exploatarea halelor de păsări, cât şi la popularea/depopularea sau la executarea operaţiilor de igienizare a adăposturilor de păsări.
În practică se pot folosi adăpători prin picurare sau adăpători circulare.
La sistemele prin picurare, adăpătorile trebuie să întrunească unele condiţii minime:
- să asigure apă curată şi la discreţie;
- să fie distribuit uniform în adăpost;
- să asigure frontul de adăpare conform vârstei şi categoriei de producţie. În funcţie de greutatea păsărilor şi de categoria de producţie, există mai multe tipuri constructive. În fotografia 2 este prezentată o adăpătoare prin picurare.

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 3/230 (ediţia 15-28 februarie 2019)

Sursa: REVISTA FERMA

Evidenţa performanţei - monitorizarea efectivului de pui de carne

Leonard Constantin Stafie

În perioadele de creştere şi exploatare a puilor de carne apar diferite probleme care duc la pierderi economice importante. Identificarea din timp a acestor probleme, cunoaşterea cauzelor care duc la apariţia lor şi acţionarea rapidă pentru remediere pot atenua sau evita pierderile economice majore.

Pentru înţelegerea cauzelor care duc la pierderi în ferma de pui de carne este necesară o cunoaştere bună şi un spirit de observaţie a crescătorului asupra efectivului de păsări. Din acest motiv, realizarea unor evidenţe stricte cu privire la mortalităţi, consumurile de apă şi de furaje, monitorizarea temperaturii, umidităţii şi a programului de lumină ne ajută să înţelegem evoluţia efectivului de păsări şi să identificăm în timp util posibilele cauze care duc la problemele tehnice din timpul exploatării.

Analiza datelor şi raportarea lor la ghidul tehnologic al rasei
Fiecare serie de pui crescută trebuie monitorizată din toate punctele de vedere, iar datele trebuie notate şi comparate cu ghidurile tehnologice ale hibrizilor de carne. În cazul în care apar devieri, putem interveni punctual pentru remedierea problemelor apărute. Evidenţa şi analiza datelor sunt importante pentru a observa efectele schimbărilor de nutriţie, de management, de microclimat, cât şi starea de sănătate a păsărilor.
În general, pentru obţinerea performanţei în cadrul exploataţiilor avicole, trebuie înregistraţi şi controlaţi toţi factorii care pot influenţa creşterea şi dezvoltarea efectivelor de păsări. Printr-o monitorizare permanentă şi prin compararea datelor obţinute în exploataţiile proprii cu ghidurile tehnologice ale hibrizilor de pui din fermă, se poate interveni în timp util în remedierea sau corectarea anumitor factori tehnologici care pot influenţa în mod negativ performanţele efectivelor de păsări.

CE DATE COLECTĂM?
În mod concret se vor urmări date zilnice, date asupra întregului efectiv şi date pe serie.
Date zilnice:
• Mortalitatea şi cauzele;
• Consumul zilnic de furaje;
• Consumul zilnic de apă;
• Raportul de consum furaje/apă;
• Decontaminarea apei;
• Minumul şi maximul temperaturii;
• Minimul şi maximul umidităţii.
Date asupra întregului efectiv:
• Furajul furnizat (suplimentele furajere, tipul furajului, data administrării şi cantitatea consumată);
• Greutatera corporală (pe zi, săptămână şi perioadă);
• Tratamentele efectuate;
• Schema de vaccinări aplicată;
• Programul de lumină;
• Starea efectivului;
• Starea aşternutului;
• Densitatea puilor.
Date pe serie:
• Apa, testarea sursei de apă din punct de vedere calitativ şi microbilogic;
• Randamentul exploatării;
• Procentul de mortalitate şi cauzele.

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 1/228 (ediţia 1-31 ianuarie 2019)

SURSA: REVISTA FERMA

Citeşte REVISTA FERMA, ediţia 1 - 14 APRILIE 2017!

148 DE PAGINI DE INFORMAŢII ŞI OPINII! Noutăţi privind plata subvenţiilor APIA, calendarul banilor europeni prin PNDR 2020, ce noutăţi aduc furnizorii de tehnologii agricole, reportaje în ferme şi previziuni pentru piaţa agricolă, despre toate acestea citiţi în REVISTA FERMA, ediţia 1 - 14 APRILIE 2017.

Actualitate
8 Însămânţările de primăvară, la turaţie maximă!
10 Amenajamentele pastorale lasă fermierii fără păşune!
14 Păşunea curăţată de bani, nu şi de spini!
18 Sume pentru sprijinul cuplat vegetal
20 Vino la AGRARIA 2017
22 Banii pentru împădurire - beneficiari sunt specialiştii, nu aplicanţii
26 Nu renunţă la păioase! Grâul de primăvară revine masiv în producţie
28 Bani şi sesiuni PNDR în 2017
30 Asociaţii acreditate pentru COP la ovine
32 24 de ani şi un vis… agricol!
34 Cartoful, între politica subvenţiilor şi realitate
38 Un litigiu ce arde mocnit de peste două decenii
40 Romovis a devenit membru LAPAR
42 Subvenţia pentru porci, „cu dedicaţie”?!
44 Stelian Avrămescu, un fermier umblat prin lume
46 Povestea porumbului de Cărpiniş
50 Mai puţin lapte în UE. Câţi fermieri iau sprijinul?
51 Ce spun marii producători români despre infringement?
53 Forumul Marilor Fermieri - RALF

Cultura mare
58 Cânepa - uitată de unii, redescoperită de alţii
60 Grindina, combătută 100%
62 Precizie, productivitate, profit
66 Lună decisivă pentruînsămânţările de primăvară
70 Leguminoasele în asolament
72 Porumbul şi arşiţa verii - genetică adaptată semănatului timpuriu
74 Soluţii inovatoare pentru culturi sănătoase!
76 Reluarea vegetaţiei, momentul adevărului
80 Bursa cerealelor
82 O luptă inegală cu insectele dăunătoare

Horticultură
84 84 Paprika - faima familiei Koncz din Alba
88 De la acvaponie, la sucul de topinambur
92 Programul „Pătlăgica roşie” naşte controverse
96 Crama Gramofon Wine şi moderatorul de vinuri
100 Din foarfece se stabileşte recolta de struguri!

Utilaje agricole 
106 Dotează-ţi ferma cu E-FARM!
112 AGCO face o nouă achiziţie
114 Cum să stropim eficient?

Zootehnie
118 Hrănirea cu furaje verzi (I)
124 Cine-a scos vaca din grajd...
126 Trei generaţii de crescători de animale
132 De câte scroafe are nevoie România?
134 Paza bună trece primejdia meteorismelor la oi
136 Stâna de sub deal, stihia, oierul şi operatorul
138 Mielul sau iedul de Paşti?
139 Teoria brânzei de oaie
140 Şapte milioane de păsări „şi-au luat... zborul”!
142 Investiţiile - temelia reuşitei la Agricola Bacău

Mica publicitate
145 Anunţuri agricole

Începând cu luna octombrie a.c., Asociația Fermierilor Agroland a început o campanie de informare a fermierilor mici și mijlocii cu privire la tehnologiile de creștere a animalelor, cât și pentru identificarea problemelor cu care se confruntă aceștia în contextul pieței europene și al provocărilor PNDR 2014-2020.

ncepând cu luna octombrie a.c., Asociația Fermierilor Agroland a început o campanie de informare a fermierilor mici și mijlocii cu privire la tehnologiile de creștere a animalelor, cât și pentru identificarea problemelor cu care se confruntă aceștia în contextul pieței europene și al provocărilor PNDR 2014-2020. 

Dacă prima întâlnire a avut loc la Onești, unde au participat 130 de fermieri din zona județului Bacău, a doua întâlnire s-a desfășurat luna trecută la Craiova, unde au participat peste 350 de fermieri doljeni.
Reuniunile au trei teme principale de discuții, noul PNDR 2014-2020 - facilități de finanțare pentru fermieri, temă susținută de către medicul veterinar Radu Antohe, expert în politici de dezvoltare rurală. A doua temă, tehnologii alternative pentru creșterea animalelor și păsărilor, este susținută de subsemnatul, iar ultima problematică abordată țintește managementul fermei, prezentat de Ovidiu Cihaia.
“Astfel de întâlniri au rolul nu numai de a educa, ci și de a informa și de a transmite mesajele de ambele părți. Astăzi am parcurs punctele tari și punctele slabe ale agriculturii românești, așa cum o putem vedea. Aici o privire de ansamblu o avem. Avem competențe spre a ne susține punctele de vedere. Am pornit de la acest lucru, apoi am făcut o trecere în revistă a situației actuale a problemelor legate de subvenții și plăți directe, pentru că sunt mari dificultăți în teritoriu”, a declarat Radu Antohe.

Fermierii prezenți la conferințele organizate de Asociația Fermierilor Agroland au aflat noutăți despre PNDR 2014-2020, precum și despre posibile oportunități de finanțare în agricultură. Stadiul implementării măsurilor din PNDR, managementul fermei și piața muncii din agricultură au fost principalele teme dezbătute la aceste întruniri.

Pe parcursul conferinței au fost prezentate modele de bune practici, dar și noutăți din domeniul agricol. O temă deosebit de atractivă a fost prezentarea a două proiecte tip de creștere a puilor de carne în sistem tradițional și de creștere a găinilor ouătoare în sistem free range (notarea oului, după sistemul de creștere, cu cifra 1), teme prezentate și susținute de către subsemnatul. Pentru a proteja interesele fermierilor mici și mijlocii și pentru a nu dispărea pătura de mijloc de la sate, CE a prevăzut în legislația europeană notarea ouălor în funcție de sistemele de creștere și clasificarea carcaselor pentru puii de carne astfel încât să creeze nișe de piață, iar micul fermieri să nu se afle într-o concurență directă cu marii producători de ouă sau de carne.

Sute de paticipanți, sute de probleme
„La Craiova, peste 350 de fermieri au fost prezenți și, din păcate, am identificat sute de probleme cu care oamenii vin la astfel de întâlniri. Toate au la bază aceleași situații, care sunt determinate de lipsa informării și a comunicării în satul românesc, de nevoia acută de cunoaștere a politicilor agricole. Asta nu face decât să mă mobilizeze să continui acest demers, ca împreună cu echipa de experți să ajungem în cât mai multe regiuni ale țării”, ne-a declarat Radu Antohe despre implicarea sa în acest demers. 
Fermierii prezenți au fost încântați de aceste conferințe și spun că informațiile pe care le-au aflat le vor fi de mare folos în dezvoltarea afacerilor lor în agricultură. “Au fost lucruri pe care astăzi le-am aflat, dar cei mai importați sunt, cred, oamenii pe care i-am cunoscut aici”, a spus un fermier prezent la eveniment. La finalul întâlnirii, fermierii au avut posibilitatea de a interacționa cu specialiștii în dezvoltare rurală și de a afla răspunsuri la numeroasele lor întrebări...
Întâlnirile Agroland cu fermierii fac parte dintr-un program derulat la nivel național în parteneriat media cu revista Ferma.

INFORMAREA - CHEIA SUCCESULUI ÎN AGRICULTURĂ
Horia Cardoș, președintele Asociației fermierilor Agroland: “Suntem interesați să susținem orice fel de inițiativă care sprijină micii fermieri. Așa cum compania noastră a sprjinit înființarea Asociației Fermierilor Agroland, noi suntem interesați să creștem nivelul de instruire și de informare al fermierilor”.

Articol publicat in revista Ferma nr. 21 (182) din 1-15 decembrie 2016

SURSA: REVISTA FERMA

Tehnologii de creștere în avicultura românească

Gaini

Ne întrebam în articolul din numărul trecut “Unde suntem cu avicultura?”, sectorul cu cel mai mare randament din punct de vedere economic. Notam atunci că pe vechiul exercițiu financiar, 2007-2014, tot fermele mari au beneficiat de cei mai mulți bani, iar acum crescătorii din categoria fermelor mici și mijlocii vor fi dați deoparte...

Revenim cu date oficiale, concrete, raportate la cele trei sisteme de creștere existente, conform tehnologiilor actuale, pentru a argumenta ideea că strategia pentru sectorul avicol este greșită din start, aspect prezentat în ediția precedentă a revistei Ferma.

Creșterea și exploatarea în sistem extensiv (gospodăresc) 
Efectivul total păsări în acest sector numără 40.451.872 capete, ceea ce reprezintă 53,4% din întreaga populație avicolă din România, din care 27.086.864 capete sunt găini ouătoare și 13.365.008 sunt pui de carne.
Acest sistem se practică pe scară largă în gospodăriile țărănești (circa 1.800.000 de gospodării înregistrate la ANSVSA) și reprezintă o creștere sezonieră, iar producția ajunge, în general, în consumul propriu.
Avantaje: păsările au o stare de sănătate relativ bună; nu necesită lucrări deosebite în perioada de creștere; carnea sau ouăle sunt căutate datorită calităților organoleptice; nu necesită investiții mari pentru creșterea și exploatarea păsărilor.
Dezavantaje: nu se poate realiza un control al factorilor de microclimat; rentabilitatea fermei este foarte mică; producția de carne sau de ouă este influențată de factorii climaterici, astfel ea devine sezonieră; numărul de ouă/pasăre este mic în raport cu consumul de furaj; consumul de furaj/kg carne este foarte ridicat, dar și timpul de obținere e mai mare; nu se pot pune în evidență în totalitate caracterele productive ale păsărilor.

Creșterea și exploatarea în sistem semi-intensiv 
În evidențele ANSVSA figurează aproximativ 40.000 de capete, concentrate în zece ferme, ceea ce reprezintă 0,05% din total populație avicolă a țării.
Sistemul semi-intensiv are la bază combinarea sistemului gospodăresc cu elemente de tehnologie din sistemul intensiv și se practică în următoarele forme de creștere: pe așternut permanent; pe așternut permanent și stinghii de odihnă; pe așternut permanent și cu acces liber în padoc (tradițional sau ecologic).
Avantaje: factorii de microclimat sunt controlați riguros, astfel producția de carne sau de ouă nu mai este sezonieră; asigură o producție mare de carne, respectiv de ouă/pasăre (270-305 ouă/găină); rentabilitatea economică este mare: o microfermă cu 300 capete poate asigura un venit rezonabil unei familii de fermieri; starea de sănătate a păsărilor este destul de bună; numărul de păsări/mp de construcție este destul de mare (6-7 păsări/mp  în cazul găinilor ouătoare și 12-15 pui/mp  în cazul raselor de carne).
Dezavantaje:  densitate destul de mică a păsărilor pe mp; pe timp de vară în adăpost se formează praf, care provoacă probleme respiratorii păsărilor; pe timp de iarnă crește umiditatea din adăpost.

Creșterea și exploatarea în sistem intensiv și super-intensiv 
În această tehnologie sunt crescute 35.195.754 de păsări, ceea ce reprezintă 46,5% din sectorul avicol național, din care 8.889.315 găini ouătoare și 26.306.439 pui de carne. Aceste tehnologii sunt folosite pentru creșterea și exploatarea păsărilor în efective mari și se realizează prin creșterea în baterii sau pe așternut permanent.
Avantaje: rentabilitate economică mare; control total al factorilor de microclimat; producție mare de ouă/pasăre, respectiv de carne/pasăre/mp.
Dezavantaje: apariția bolilor de civilizație (sindromul ficatului gras, isteria aviară, oboseala de cușcă, năpârlirea timpurie, mâncarea ouălor, smulgerea penelor, canibalismul); investiții foarte mari în adăposturi, baterii, sisteme de furajare, de adăpare și de control al factorilor de microclimat; cheltuieli energetice foarte mari.

Clasificarea fermelor conform legislaîției naîționale și europene
Pentru găini ouătoare:
Directiva Consiliului 1999/74/CE din 19 iulie 1999 formulează standardele minime privind protecția: găinilor ouătoare crescute în baterii (neîmbunătățite și îmbunătățite) și găinilor ouătoare crescute la sol pe așternut permanent cu acces liber în padoc și în sisteme ecologice.
Aceste reglementări se aplică oricărui producător de ouă, indiferent dacă sunt sau nu comercializate, folosind un cod de identificare al metodei de producție.
Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1907/90 (cu amendamentele ulterioare) formulează standardele de comercializare a ouălor, inclusiv sistemul de marcare a calității ouălor cu cifrele 3, 2, 1 și 0.
Implementarea în România a standardelor comunitare de comercializare prezintă următoarele avantaje: consumatorul primește informații sigure cu privire la condițiile de producere a ouălor și standardele UE asigură o bază bună pentru diferențierea prețurilor conform metodelor de producție, precum și pentru diferențierea producției de ouă în sistemele de creștere la sol/în baterii.
Pentru pui de carne:
Directiva Consiliului nr. 2007/43 din 28 iunie 2007 stabilește o serie de standarde minime pentru protecția puilor de carne, referitoare la respectarea anumitor condiții, activități de inspecție, monitorizare și urmărire în sistemele de producție intensivă. Standardele nu se aplică pentru creșterea la sol pe așternut permanent și pentru creșterea la sol cu acces liber în padocuri exterioare și producția ecologică de pui de carne.
Conform directivei CE 2007/43, statele membre trebuie să se asigure că densitatea de populare într-o exploatație sau adăpostul unei exploatații nu depășește 33 kg/mp și poate crește până la 39 kg/mp, cu condiția de a respecta anumite cerințe suplimentare.
Având în vedere condițiile de climat și dotările tehnologice din fermele din România, este de așteptat ca unele exploatații să funcționeze la limita inferioară a densității de populare (33 kg/mp), iar altele să fie capabile să îndeplinească cerințele pentru limita superioară a densității de populare acceptată - 39 kg/mp.
Directiva 43/2007/CE permite o densitate de populare sporită până la maxim 42 kg/mp, dacă sunt îndeplinite standarde excepționale privind bunăstarea, pentru o perioadă îndelungată. În prezent, aplicarea acestei derogări în România nu este realistă, dar este posibil ca unele exploatații noi și cu un management performant să îndeplinească aceste criterii privind densitatea sporită. În cazul în care proprietarul sau crescătorul dorește să aplice o densitate de populare mai mare de 33 kg/mp greutate în viu, acest lucru trebuie comunicat autorităților competente cu cel puțin 15 zile înainte de popularea adăpostului.
Regulamentul Consiliului nr. 1906/90 din iunie 1990, referitor la standarde de comercializare a cărnii de pasăre, și Regulamentul Comisiei nr. 1538/91 din 5 iunie 1991, care introduce norme detaliate pentru implementarea Regulamentului 1906/90, amendat prin Regulamentul Comisiei nr. 1980/92, stabilesc standardele de comercializare a puilor de carne crescuți în “sisteme extensive în spații închise (creștere la sol pe așternut permanent)” și “sisteme extensive - creștere la sol cu acces liber în padoc (free range)”.
Regulamentul Consiliului (CE) nr.834/2007 din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și Regulamentul Comisiei (CE) nr. 889/2008 din 5 septembrie 2008 stabilesc normele pentru producția ecologică de pui de carne.



Articol publicat in revista Ferma nr.2(163) 1-15 februarie 2016

REVISTA FERMA

Standarde de ferma

pe sit-ul AFIR puteti gasi Standarde de ferma - instrumente deosebit de utile pentru intocmirea unui proiect pentru finantare in domeniul zootehnie.

Titlu:
Autori:
Sisteme de adăpost pentru păsări. Standarde de fermă
Niels Finn Johansen, Karen Marghrete Balle, Leonard Constantin Stafie,
Adrian Cristinel Greculescu, Mihai Călin Maşinistru
Danish Agricultural Advisory Service
Danish Agricultural Advisory Service
Agro Food Park 15
DK-8200 Aarhus N
Denmark
www.vfl.dk
Telefon: +45 8740 5000
Prima ediţie – Iunie 2010

STANDARDE DE FERMĂ - PROIECTE BM MAKIS

Sisteme de adăpost pentru cai

Sisteme de adăpost pentru ovine

Sisteme de adăpost pentru păsări

Sisteme de adăpost pentru porcine - volumul I

Sisteme de adăpost pentru porcine - volumul II - Exemple de construcții

Sisteme pentru depozitarea dejecțiilor

Sisteme pentru depozitarea furajelor

Sisteme de adăpost pentru bovine - volumul I

Sisteme de adăpost pentru bovine - volumul II - Exemple de construcții

Sursa AFIR