Fabian s-a ţinut de cuvânt. Are secţie de procesare!

Leonard Constantin Stafie, Nicoleta Dragomir

„În Iaşi nu este nici un abator pentru bovine, deocamdată. Dacă mă ajută Dumnezeu, primul miniabator o să fie al meu!”, spunea Fabian Neculăeş, tânărul fermier din Hălăuceşti, judeţul Iaşi anul trecut, când i-am vizitat ferma.

Fabian a început să investească în zootehnie în 2006, după doi ani petrecuţi la muncă, în Italia. A cumpărat 15 vaci Bălţată românească pe un proiect Sapard şi ajunsese, în 2014, la 50 de vaci cu lapte. Însă preţul derizoriu al laptelui l-a determinat să schimbe macazul şi să se reorienteze spre creşterea bovinelor de carne. În prezent are peste o sută de capete efectiv total de animale din rasa Angus.

De la producţie, la procesare
Anul trecut povesteam cu fermierul din Hălăuceşti despre gândurile de viitor şi dorinţa lui de a închide ciclul de producţie vegetal şi zootehnic, prin abatorizare şi procesare. Scopul evident este rentabilizarea fermei prin valorificarea materiei prime, pentru a nu mai vinde animalele în viu.
La sfârşitul lunii februarie am revenit în ferma lui Fabian, la invitaţia acestuia, pentru a vedea noutăţile. Fermierul nostru a inaugurat o secţie de preparare produse din carne după reţete locale şi tehnologie tradiţională, cu utilizarea materiei prime din zonă şi fără amelioratori de gust, miros sau alte chimicale.
Capacitatea de producţie a secţiei de procesare este de aproximativ 200 de kg carne materie primă. Printre preparate sunt pastrama de oaie, şunculiţa şi cârnaţii de porc, vită şi oaie.
Afumarea se realizează numai cu lemn de fag, după reţete strămoşeşti. Procesul de fabricare este preponderent manual, cu puţine etape mecanizate şi automatizate. Pentru succesul afacerii, Fabian mizează pe calitate, nu pe cantitate şi, nu în ultimul rând, pe gustul produselor ca „de la bunica de la ţară”.
Ca şi în fermă, în secţia de procesare lucrează doar familia: soţia, mama şi fratele lui Fabian iar inaugurarea acestei secţii înseamnă, de fapt, împlinirea un vis. Pentru etapa următoare tânărul fermier are în plan înfiinţarea unui microabator pentru deservirea propriei ferme.
„Nu este chiar aşa de uşor, eu zic că am avut o deschidere deosebită a celor de la DSV Iaşi când m-am autorizat, dar şi oleacă de noroc. E drept că eu m-am dus la DSV înainte de a realiza construcţia secţiei de procesare şi i-am rugat să mă înveţe cum trebuie să fie fluxul tehnologic şi ce materiale trebuie să folosesc pentru a fi corect. Am pus în practică tot ce am fost învăţat iar acum am pornit treaba”, ne-a spus Fabian Neculăeş.

Citiţi povestea fermei lui Fabian Neculăeş AICI: FERMIER DE LA 20 DE ANI!

Valorificarea, bat-o vina!
Dar să nu credeţi că fermierul nostru se culcă pe o ureche; gata, a inaugarat secţia de procesare şi treaba este ca şi rezolvată. „Ei, abia de-acum începe greul, distribuţia produselor finite şi, nu în ultimul rând, menţinerea calităţii produselor. Eu am văzut la noi, la români, când iese prima şarjă de marfă este foarte bună, până câştigă piaţa iar după aia, Dumnezeu cu mila. Prefer să câştig mai puţin, dar să păstrez calitatea produsului pentru că de aici mănânc şi eu. Nu vreau să dau altora ceea ce nu mănânc eu cu familia mea”, spune fermierul.
Oricum investiţiile în fermă nu se opresc niciodată, aşa că pasul important pe care doreşte să îl facă Fabian este realizarea microabatorului pentru vită şi oaie: „La noi în judeţ nu există nici un abator de vită sau oaie. Eu am vaca şi mă uit la ea, pentru că trebuie să mă duc 200 de km ca să pot să o sacrific şi după aceea să o aduc înapoi la mine să fac preparatele din carne. Nu este normal. Dacă mă ajută Dumnezeu sper ca în toamnă să am şi microabatorul”.
După cum îl ştim de ambiţios şi de hotărât pe Fabian, putem spune că revenim la toamnă, cu un nou reportaj, din microabatorul de la Hălăuceşti!

SURSA REVISTA FERMA

Propuneri pentru NOUL PNDR - măsuri stimulative pentru ASOCIERE şi ZOOTEHNIE

Leonard Constantin Stafie

La momentul actual, în România, sectorul vegetal este în mare parte competitiv cu piaţa europeană din punct de vedere al producţiilor, cât şi al echipamentelor şi utilajelor utilizate.

O problemă importantă de care suferă agricultura în general este polarizarea acestui sector. Iată câteva direcţii şi propuneri pentru ca fermele mici şi medii să fie sprijinite realmente prin măsurile noului PNDR.

Fermele mici deţin 37,9% din terenul agricol al ţării, cele mijlocii 32,2%, iar fermele mari 29,8%. Din punct de vedere al dimensiunii economice, 94,6% din exploataţiile agricole româneşti sunt ferme mici, de subzistenţă, care deţin cel mult 5 ha de teren agricol, iar valoarea monetară medie a producţiei (SO, standard output) nu depăşeşte 8000 de euro. 5,1% sunt ferme mijlocii (SO între 8000 şi 250.000 de euro), în timp ce 0,1% sunt ferme mari, cu SO peste 250.000 de euro. După cum se observă, 0,1% din ferme utilizează 29,8% din suprafaţa agricolă a României (date Eurostat 2018).
Aşadar, se impun măsuri urgente în noul PAC şi în noul PNDR pentru a creşte procentul fermelor mijlocii.
Dacă se va merge pe acelaşi principiu ca şi în cele două exerciţii financiare anterioare, vom capitaliza şi utila acele 0,1% din ferme şi vom creşte ponderea utilizării terenului de către aceştia, în timp ce vom omorî fermierii mici şi mijlocii, care sunt baza unei agriculturi sănătoase.
Din punct de vedere tehnic, la producţia vegetală toată lumea ştie că preţul cerealelor la valorificare se menţine la aceleaşi valori de peste 5 ani, iar preţul inputurilor a crescut continuu. Acest lucru favorizează exclusiv acele 0,1% ferme mari care au reuşit să îşi creeze capacităţi de depozitare, flote de transport şi, cel mai important, au avut acces la finanţări ale capitalului de lucru cu costuri mult mai mici, facilităţi pe care fermele mici şi mijlocii nu le vor avea niciodată. Aşadar, apare necesitatea urgentă de a crea, prin asociere şi cooperare, acele filiere vegetal - zootehnie - procesare - valorificare.

Câteva măsuri concrete

• Eliminarea din PNDR a posibilităţii de a achiziţiona utilaje/echipamente deosebit de scumpe. Argumentare: achiziţia de către fermele mijlocii (de exemplu o exploataţie cu 500 de ha) a unei combine cu o valoare foarte ridicată (300.000 euro) pe care o utilizează maxim o lună de zile pe an înseamnă o amortizare a investiţiei într-un timp foarte lung. Când se stinge datoria, utilajul este depăşit moral şi poate chiar scos din uz.
• Necesitatea urgentă de cartare agrochimică şi de evaluare a solului şi zonarea producţiilor pentru dimensionarea corectă a modelului economic de fermă în funcţie de potenţialul de producţie şi de specificitatea zonelor.
În ultima perioadă se observă un masiv import de genetică în sectorul zootehnic, ceea ce înseamnă export de valută forte din România şi introducerea în ţară a unor animale neaclimatizate, care nu vor putea să-şi pună în valoare potenţialul genetic productiv. Deci bani aruncaţi pe geam de două ori. O măsură utilă ar fi crearea acelor structuri asociative între staţiunile de cercetare şi fermieri, în care staţiunile să aibă efectivul matcă de elită şi să producă material genetic pentru fermieri. În PNDR ar trebui să se prevadă acordarea de punctaj suplimentar pentru asocierea staţiune - fermier - cooperative.
• Combaterea deficitului de mână de lucru calificată în agricultură, revitalizarea învăţământului preuniversitar agricol, schimbarea mentalităţii din mediul rural cu privire la asociere versus cooperativizare, dezvoltarea şi formarea viitorilor antreprenori pentru fermele mici şi mijlocii.
Argumentare: Acest lucru se poate realiza prin sprijinirea şi formarea filierei: fermieri (cooperative, asociaţii) - licee agricole. Astfel elevii pot face practică în ferme de ultimă generaţie, rezolvându-se problema actuală a liceelor agricole care nu le pot asigura elevilor instruirea practică. Elevii iau contact cu formele de asociere de la vârste fragede şi reuşesc să înţeleagă fenomenul de asociere şi de cooperare în mod practic, ei devenid pe viitor vectori de coagulare a acestui curent. Astfel se schimbă mentalitatea la finalizarea studiilor, dorinţa de a fi angajat va fi înlocuită cu concepţia de a realiza propria afacere agricolă, abilitate deprinsă prin contact direct cu realităţile economice din agricultură în cei patru sau trei ani de studii.

PRINCIPII GENERALE de abordat

În vederea elaborării Planului Naţional Strategic (PNS) facem următoarele propuneri pentru noul PAC, inclusiv pe linia susţinerii formelor asociative - cooperative şi/sau asociaţii agricole.
- Dezvoltarea fermelor mici şi medii prin dimensionarea corectă din punct de vedere economico-geografic şi acces mai facil pentru acestea la subvenţii şi la programe financiare nerambursabile, cu integrarea lor în forme asociative;
- Susţinerea plafonării subvenţiilor alocate prin Pilonul 1 al noului PAC (2021-2027), în funcţie de suprafaţa agricolă, în favoarea fermierilor mici şi mijlocii, în condiţiile capitalizării semnificative a exploataţiilor de mari dimensiuni în exerciţiile financiare anterioare;
- Zonarea în funcţie de dimensiunea exploataţiilor din România şi de potenţialul productiv. De exemplu, dacă în zona montană o fermă cu 50 capete de bovine este o fermă mare, în Bărăgan aceeaşi fermă este mică din punct de vedere al potenţialului zonei. Probleme legate de capitalizarea fermierilor cu ajutorul fondurilor europene avem îndeosebi în zonele de deal şi de munte, cât şi în cele afectate preponderent de secetă.
- Alocările financiare din Pilonul 1 al noului PAC trebuie direcţionate dinspre cultivarea plantelor spre sectorul zootehnic;
- Elaborarea unor măsuri integrate pentru întreg ciclul comercial specific agriculturii (fermă - colectare - procesare - ambalare);
- Formarea resursei umane autohtone în domeniul agriculturii prin susţinerea învăţământului preuniversitar agricol. Un exemplu de bune practici este Asociaţia Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice Iaşi, în care Liceul Tehnologic Agricol Mihail Kogălniceanu din Miroslava este membru. Beneficiile pentru şcoala agricolă sunt crearea unei clase de mecanici agricoli prin învăţământul în sistem dual, elevii realizând practica de specialitate în fermele membre în asociaţie, precum şi faptul că liceul cumpără inputuri pentru ferme prin intermediul asociaţiei la preţuri mult mai bune.
- Identificarea, valorificarea şi EXPLOATAREA capitalului autohton reprezentat de resursele staţiunilor de cercetare din domeniul agriculturii.
Plecând de la principiile generale menţionate anterior, considerăm oportună includerea următoarelor propuneri în măsurile PNS, cu referire la formele asociative din agricultură.

Pilonul 1 - FEGA: o zootehnie mai performantă

• Plafonarea subvenţiilor per exploataţie, în funcţie de suprafaţa agricolă administrată. Opţional, ar putea fi stimulată integrarea în cooperativele agricole a marilor exploataţii, cu stabilirea unor plafoane mai ridicate ale subvenţiilor, care să fie disponibile doar pentru forme asociative.
• Suplimentarea subvenţiilor pentru sectorul zootehnic, în special o mai eficientă elaborarea a SCZ, şi o subvenţie mai mare pentru cei care activează în flux integrat vegetal - zootehnie - procesare.
• Creşterea numărului de Unităţi Dimensiune Economică - UDE pentru ovină/caprină/bovină. În prezent, spre exemplu, la ovine UDE-ul este la un nivel diminuat raportat la activitatea economică efectivă, comparativ cu aceeaşi dimensionare pentru alte specii de animale. De asemenea, ar fi necesară acordarea unui număr mai mare de UDE-uri pentru animale cu originea certificată a rasei sau cele aflate în cooperative.
• Condiţionarea acordării subvenţilor pentru păşuni şi fâneţe de un efectiv anume de animale, prag determinat printr-o consultare transparentă cu asociaţiile de profil.
• Includerea pentru subvenţia la păşune şi a speciilor suine şi avicole (sistemele free-range, ecologice şi tradiţionale pentru aceste specii având nevoie de suprafeţe însemnate de păşune).

Pilonul 2 - PNDR: eligibilitate la finanţare şi punctaje suplimentare

• Acordarea unui punctaj maxim la selecţia dosarelor cooperativelor/asociaţiilor care propun fluxuri/investiţii INTEGRATE în fermele proprii (centre de colectare - unitate de procesare - unitate de ambalare, parteneriate cu licee cu profil agricol sau cu staţiuni de cercetare) şi includerea în cadrul acestor fluxuri a sistemelor de producţie free-range şi bio.
• Acordarea de punctaj suplimentar, DISTINCT menţionat în grilele specifice, investiţiilor din noul PNDR, cu beneficiari forme asociative care:
- propun parteneriate cu instituţii de cercetare şi cu licee cu profil agricol. Spre exemplu, în actualul PNDR sunt finanţate semnificativ măsuri de natură a încuraja instalarea tinerilor fermieri, eventual rezidenţi, care, în condiţiile migraţiei din rural în urban (tendinţă întâlnită în majoritatea blocului comunitar), au o reprezentare foarte bună la nivelul liceelor cu profil agricol, pe termen mediu şi lung;
- propun fluxuri/investiţii integrate;
- propun produse de calitate superioară, bio sau creşterea animalelor în sistem free-range sau tradiţional.
• Susţinerea prin punctaj suplimentar la finanţare şi includerea ca activităţi eligibile în noul PNDR a CENTRELOR FIXE DE COLECTARE LAPTE, respectiv susţinerea investiţiilor realizate pentru colectarea laptelui, cu valoare comercială ridicată, din zonele montane greu accesibile. Această măsură de punctare suplimentară a afacerilor care înfiinţează centre de colectare este necesară întrucât, spre exemplu, regiunea Nord-Est are cea mai redusă rată de colectare a laptelui per animal din UE.
• Includerea ca activităţi eligibile la finanţare prin noul PNDR a investiţiei în gardurile electrice perimetrale, alimentate în sistemul eco-friendly, prin panouri solare, măsură de natură a asigura protecţia faţă de boli (PPA), respectiv faţă de animale sălbatice.
• Includerea ca activitate eligibilă de finanţat prin noul PNDR a edificării de către formele asociative din agricultură a unor platforme destinate depozitării şi compostării gunoiului de grajd, pentru valorificarea corectă a acestuia. În funcţie de criteriul geografic, acest tip de investiţie ar putea fi punctat suplimentar în zonele cu potenţial zootehnic ridicat, dar care nu deţin platforme, sau în zone cu potenţial ridicat de poluare cu nitriţi şi nitraţi.

Articol publicat în revista Ferma nr. 1/250 (ediţia 1-31 ianuarie 2020)

SURSA REVISTA FERMA

Ziua Universală a IEI - Liceul din Miroslava, în haine de sărbătoare

Leonard Constantin Stafie

ncepând cu anul 2013, de Sânziene, sau în ”Noaptea cerurilor deschise”, cum se spune în popor, este sărbătorită Ziua Universală a IEI. Această parte a portului popular românesc este, de altfel, o componentă principală şi întruneşte şi ideea de feminitate, deoarece denumirea de ”ie” se utilizează doar pentru cămaşa populară feminină. 

Această sărbătoare nu putea trece neobservată la Liceul Agricol ”Mihail Kogălniceanu” de la Miroslava, jud Iaşi, unde anul acesta Ziua Universală a IEI a ajuns la cea de-a treia ediţie. Partener media al evenimentului a fost REVISTA FERMA.

Costumul popular moldovenesc - piesă de muzeu
Trebuie să menţionăm că în cadrul Muzeului Etnografic ”Dumitru Bunea” din Palatul Sturdza, liceul din Miroslava are o secţiune specială dedicată portului popular românesc, ce cuprinde piese cu o vechime de peste o sută de ani. Trebuie să menţionăm că muzeul liceului a luat fiinţă la iniţiativa profesorului Dumitru Bunea în anii 1980, care prin dragostea şi dăruirea pentru tradiţii şi istorie a reuşit să realizeze cel mai mare muzeu liceal din România. De-a lungul celor peste 30 de ani de existenţă, obiectele expuse au fost donate de către elevii Liceului Agricol de la Miroslava. Piesele cele mai valoroase au ajuns la muzee precum Astra Sibiu sau Palatul Culturii din Iaşi, donaţie motivată şi de faptul că la Miroslava nu sunt condiţii ideale de păstrare şi de conservare a acestor piese. {i, de ce să nu remarcăm, viitorul acestui muzeu este unul incert, mai ales pentru că - tipic concepţiei greşite a românului - tot ce fac alţii nu este bun şi, prin urmare, este desfiinţat.
În colecţiile Muzeului pot fi întâlnite piese de mare valoare şi de interes pentru ilustrarea universului artistic şi utilitar al ţăranului român din centrul Moldovei. Muzeul este structurat în şase secţii:
1. Unelte agricole pentru cultura mare;
2. Zootehnia în Moldova;
3. Industria casnică în Moldova;
4. Portul popular în zona Iaşi;
5. Centre ceramice tradiţionale din zona Iaşi;
6. Istoria şcolii şi a învăţământului agricol românesc din Moldova.

În cadrul secţiei Istoria şcolii şi a învăţământului agricol românesc din Moldova, începând cu 10 septembrie 2018, cu sprijinul Revistei Ferma şi a unor colaboratori apropiaţi, a fost organizată o expoziţie permanentă de fotografii cu generaţiile de elevi începând cu primul absolvent, din anul 1834 - Mihail Kogălniceanu, sub denumirea ”Sala Absolventului - {i eu sunt urmaş al lui Mihail Kogălniceanu”.
Programul sărbătorii de Ziua Iei a cuprins o paradă a porturilor populare din Zona Moldovei şi a Basarabiei, program artistic realizat de copii de la Ansamblul ”Tezaur” de la Ciurbeşti, comuna Miroslava, jud. Iaşi, de elevi din Basarabia, de la Liceul Teoretic Sculeni, precum şi de la Ansamblul folcloric din satul Blândeşti, Ungheni. Au dat curs invitaţiei oficialităţi locale şi judeţene, copii şi părinţi din zonă.
Cu această ocazie, elevii Liceului Agricol Miroslava şi-au prezentat produsele obţinute în laboratoare: dulceaţă de ardei iute, dulceaţă de morcov, fursecuri de lavandă şi multe altele.
Pe această cale, trebuie să îi mulţumim lui Bogdan Cotruţă pentru fotografiile care ilustrează această scurtă relatare, absolvent al liceului - şi el ”urmaş al lui Mihail Kogălniceanu”, promoţia 2004.

 

Articol publicat în revista Ferma nr. 12/239 (ediţia 1-31 iulie 2019)

Unde-s steguleţele de altădată?

Acum cinci ani, pe vremea asta, România era stat UE nou-nouţ, cu pretenţii mari şi planuri frumoase

Desigur, pregătirile pentru aderare începuseră din timp, cu negocierea Tratatului, cu stabilirea priorităţilor şi a proiectelor nenumărate care aveau să absoarbă cu nesaţ din fondurile europene ce stăteau să se reverse asupra noastră. Desigur, nu s-a întâmplat aşa. Cel puţin nu în agricultură.
La începutul lunii octombrie 2006, ministrul agriculturii de atunci, Gheorghe Flutur, avusese o întâlnire cu vicepreşedintele Comisiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală din Parlamentul European. Acesta din urmă a subliniat că România trebuie să facă eforturi pentru absorbţia fondurilor europene chiar din primele săptămâni ale anului 2007. Surpriză însă! Eforturile, dacă au existat vreodată, s-au concretizat foarte timid, şi asta nu în anul de graţie 2007.
Să nu uităm că toate acestea se petreceau după un an al vestitelor steguleţe roşii pentru agricultură, pe care Uniunea Europeană ni le-a oferit cu generozitate. Şi nu de buni ce eram noi în ultimul an de preaderare, ci dimpotrivă.
Nesiguranţa, incompetenţa şi incapacitatea de a lua decizii au tras după ele tot ce s-ar fi putut întâmpla bine în agricultura românească, imediat după aderare. Pe atunci încă nu era finalizat Planul naţional de dezvoltare rurală. Nu era încă determinată suprafaţa de teren eligibilă, fapt pentru care CE ne-a tot urecheat. Majoritatea judeţelor nu-şi încheiaseră cadastrul agricol. Nu că acum am sta mai bine.
Campania de primăvară debuta în 2007 fără subvenţii (mulţi duceau deja dorul cuponiadelor de altădată), iar structurile instituţionale care trebuiau să gestioneze fondurile comunitare, nu erau funcţionale în momentul aderării. Rând pe rând, ieşeau la iveală toate neregulile şi lucrurile prost făcute în agricultură, pe care mulţi s-au înghesuit să le ascundă sub preş.
După cinci ani, pe unii încă îi mai tulbură normele UE. Alţii încă mai dau vina pe ele, şi asta pentru că e mai simplu să cauţi ţapul ispăşitor decât să-ţi vezi de treabă.
Absorbţia fondurilor europene este în continuare o mare provocare pentru România. Nu ducem deloc lipsă de proiecte însă nu ducem lipsă nici de exces de zel. Ceea ce face ca buna credinţă să pălească în faţa anumitor interese şi a lipsei de profesionalism.
Banii, mulţi bani, alocaţi pentru formarea şi instruirea funcţionarilor care gestionează fondurile europene, sunt de multe ori o investiţie proastă. Prin birouri îşi fac loc tot felul de încurcă-lume, care transformă mii de proiecte în dosare neeligibile.
Pentru că habar n-au de ceea ce au de făcut sau pentru că, pur şi simplu, n-au chef să facă. Primim îngrijorător de multe semnale în acest sens. Oameni care au trecut de faza sesizărilor şi a contestaţiilor, a răspunsurilor standard şi a punctajelor... aleatorii. Toate acestea nu-i afectează doar pe cei care încearcă să se dezvolte, să producă mai mult şi mai bine.
Dacă înainte de aderare, responsabilii cu implementarea politicilor agricole şi cu aducerea în ţară a banilor europeni mai puteau fi suspectaţi de naivitate sau neştiinţă într-ale Comunităţii Europene, după cinci ani nimeni nu ne mai consideră începători în problema atragerii fondurilor. Şi nimeni nu ne mai caută scuze. Nu se mai aruncă în agricultură cu steguleţe, ci cu penalizări de zeci de milioane de euro.
Anul 2012 a început cam la fel ca 2007.
Suntem sută la sută convinşi că trebuie să absorbim mai mulţi bani pentru agricultură şi dezvoltare rurală dar parţial pregătiţi când vine vorba să trecem la fapte. În 2012, autorităţile romââne şi-au propus, prin proiectul de buget, să atragă fonduri UE de şase miliarde de euro, din care 2,4-2,5 miliarde euro pe agricultură şi dezvoltare rurală şi 3,5-3,6 miliarde euro pe fonduri structurale şi de coeziune. Intenţii bune avem, bani ar fi suficienţi, proiecte sunt destule. Unde greşim?

Nicoleta Dragomir

 Revista Ferma