2 greşeli fatale pentru puii din gospodărie

Leonard Constantin Stafie

Pe reţelele de socializare sau pe la diverşi prieteni de la ţară, unde fiecare îşi prezintă cu mândrie efectivele de păsări, am observat două greşeli majore în creşterea păsărilor. 

Este păcat să avem pierderi din cauza unor neglijenţe banale, dar cu impact major asupra sănătăţii păsărilor. La care se adaugă creşterea costurilor de producţie, mai ales după ce facem o investiţie destul de mare în păsări, furaj şi echipamente de creştere.

Este vorba despre hrănitori - adăpători şi aşternutul permanent.

1. Amplasarea hrănitorilor şi a adăpătorilor

Chiar dacă majoritatea crescătorilor de păsări şi-au achiziţionat hrănitori şi adăpători care pot asigura în permanenţă furaj şi apă de calitate, curat şi în cantitate suficientă, acestea sunt la nivelul solului. De ce este asta o greşeală? Simplu, marginile hrănitorilor şi ale adăpătorilor trebuie să fie ridicate şi menţinute întodeauna la nivelul spatelui puiului pentru că:

• În primul rând este vorba despre confortul puilor. Spre exemplificare, cum ar fi dacă noi am sta pe scaun şi am avea farfuria cu mâncare jos pe pardoseală?
• În al doilea rând, hrănitorile şi adăpătorile fiind direct pe pardoseală, pasărea se urcă în acestea şi împrăştie apa şi furajul, ceea ce înseamnă pierderi şi deteriorarea aşternutului.
• În al treilea rând, apa şi furajul se contaminează cu dejecţii, pasărea urcându-se în hrănitori şi adăpători defecă în acestea. Este suficient să avem o singură pasăre bolnavă şi prin dejecţiile acesteia din hrănitoare şi adăpătoare să îmbolnăvim tot efectivul. În plus, prin apariţia dejecţiilor în hrănitori şi adăpători deteriorăm furajul şi apa, păsările nu îl mai consumă şi noi suntem nevoiţi să curăţăm frecvent aceste instalaţii.

Recomandare: este necesar ca înălţimea hrănitorilor şi adăpătorilor să fie reglabile în funcţie de faza de creştere a puilor de carne.

2. Aşternutul permanent

De multe ori am observat că în loc de aşternut permanent, crescătorii de ocazie folosesc covoraşe de cârpă, de cauciuc, ziare sau direct pe beton. Aceasta este o greşeală majoră pentru creşterea şi exploatarea păsărilor. Aşternutul folosit are o importanţă deosebită pentru dezvoltarea normală şi sănătoasă a păsărilor. Dacă acesta e murdar şi umed, creşte rata de îmbolnăviri şi apar pododermatitele.

Cum se realizează un aşternut adânc?

Aşternutul permanent (în engleză ”deep litter” - aşternut adânc) se realizează prin aşezarea pe pardoseala halei de producţie (pardoseală betonată) a unui strat de material higroscopic şi izoterm cu o adâncime de 5-20 cm. Umiditatea normală a aşternutului este de circa 25%, cu limite ce pot varia între 18% şi 40%.
Umiditatea aşternutului permanent, cât şi calitatea acestuia sunt influenţate de factori precum: calitatea materialului utilizat ca aşternut permanent, durata de utilizare, condiţiile de microclimat din adăpost, intensitatea ventilaţiei, vârsta, greutatea şi densitatea puilor, temperatura din adăpost, existenţa unor surse suplimentare de producere a umidităţii (spre exemplu condens creat pe tavan sau pierderi de apă prin sistemul de adăpare, ţevi sparte) şi, nu în ultimul rând, calitatea nutreţului combinat consumat de păsări.
În adăpostul aerisit şi curat se va introduce un strat de 10-20 cm de aşternut pe toată suprafaţa. Acesta trebuie să fie întins uniform, să nu fie infestat cu mucegai şi să fie curat şi uscat.

Ce materiale putem folosi?

Ca aşternut se poate folosi rumeguşul de lemn, paie tocate, deşeuri de hârtie etc. Paiele de cereale trebuie utilizate tocate la o dimensiune de circa 10 cm. Capacitatea lor de absorbţie a apei variază de la 265% în cazul paielor de secară, 275% pentru paiele de ovăz şi 297% paiele de grâu. Ciocanele şi ştiuleţii de porumb pot fi utilizaţi ca aşternut permanent tocaţi la o dimensiune de 1-3 cm, având o capacitate de absorbţie de 141%.
Sub aşternut recomandăm presărarea unui strat de var nestins, pentru menţinerea acestuia într-o stare de curăţenie cât mai bună. Varul nestins absoarbe umiditatea din aşternut şi, în contact cu apa, degajă oxigen şi se produce o uşoară încălzire a aşternutului permanent. În acelaşi timp, acesta mai prezintă şi un efect “cid” asupra agenţilor microbieni.

Menţinerea curăţeniei

Curăţenia aşternutului este condiţionată într-o mare măsură de funcţionarea corespunzătoare a adăpătorilor (aceasta fiind una din cauzele apariţiei umezelii şi implicit a deteriorării aşternutului), cât şi respectarea densităţii optime pe mp. În timpul creşterii puilor trebuie urmărită zilnic calitatea aşternutului, iar dacă apar zone excesiv de umede se recomandă presărarea de var praf sau superfosfat în zonele respective şi completarea cu aşternut proaspăt. Concomitent se identifică şi cauzele care au dus la deteriorarea acestuia şi se intervine prin eliminarea acestora. La finalul seriei de pui, aşternutul permanent este evacuat şi dus la platforma de depozitare pentru compostare şi utilizare ca îngrăşământ.

CONDIŢII ESENŢIALE PENTRU UN AŞTERNUT BUN

Aşternutul permanent, indiferent de tipul acestuia, este utilizat pentru a proteja păsările de contactul direct cu podeaua şi cu dejecţiile, cât şi pentru a uşura curăţenia de la sfârşitul seriei. El trebuie să asigure nişte condiţii esenţiale: reducerea volumului de lucru prin evitarea evacuării periodice a acestuia; un consum mai mic de aşternut raportat pe cap de pasăre; o bună absorbţie a umidităţii din dejecţii.

PUII NOŞTRI DE O ZI

A venit şi sezonul mult aşteptat de împrospătare a efectivului de găini din ograda noastră. Perioada de start durează până la 3-4 săptămâni şi implică un anumit nivel de energie, de proteină, de minerale şi de vitamine. Cum le asigurăm puilor un start reuşit prin furajare? Scanează codul QR şi află ce reţete furajere optime poţi folosi în perioada de demaraj!

un articol de
LEONARD CONSTANTIN STAFIE

SURSA REVISTA FERMA