joi, 25 iunie 2020

Fabian s-a ţinut de cuvânt. Are secţie de procesare!

Fabian s-a ţinut de cuvânt. Are secţie de procesare!

„În Iaşi nu este nici un abator pentru bovine, deocamdată. Dacă mă ajută Dumnezeu, primul miniabator o să fie al meu!”, spunea Fabian Neculăeş, tânărul fermier din Hălăuceşti, judeţul Iaşi anul trecut, când i-am vizitat ferma.

Fabian a început să investească în zootehnie în 2006, după doi ani petrecuţi la muncă, în Italia. A cumpărat 15 vaci Bălţată românească pe un proiect Sapard şi ajunsese, în 2014, la 50 de vaci cu lapte. Însă preţul derizoriu al laptelui l-a determinat să schimbe macazul şi să se reorienteze spre creşterea bovinelor de carne. În prezent are peste o sută de capete efectiv total de animale din rasa Angus.

De la producţie, la procesare
Anul trecut povesteam cu fermierul din Hălăuceşti despre gândurile de viitor şi dorinţa lui de a închide ciclul de producţie vegetal şi zootehnic, prin abatorizare şi procesare. Scopul evident este rentabilizarea fermei prin valorificarea materiei prime, pentru a nu mai vinde animalele în viu.
La sfârşitul lunii februarie am revenit în ferma lui Fabian, la invitaţia acestuia, pentru a vedea noutăţile. Fermierul nostru a inaugurat o secţie de preparare produse din carne după reţete locale şi tehnologie tradiţională, cu utilizarea materiei prime din zonă şi fără amelioratori de gust, miros sau alte chimicale.
Capacitatea de producţie a secţiei de procesare este de aproximativ 200 de kg carne materie primă. Printre preparate sunt pastrama de oaie, şunculiţa şi cârnaţii de porc, vită şi oaie.
Afumarea se realizează numai cu lemn de fag, după reţete strămoşeşti. Procesul de fabricare este preponderent manual, cu puţine etape mecanizate şi automatizate. Pentru succesul afacerii, Fabian mizează pe calitate, nu pe cantitate şi, nu în ultimul rând, pe gustul produselor ca „de la bunica de la ţară”.
Ca şi în fermă, în secţia de procesare lucrează doar familia: soţia, mama şi fratele lui Fabian iar inaugurarea acestei secţii înseamnă, de fapt, împlinirea un vis. Pentru etapa următoare tânărul fermier are în plan înfiinţarea unui microabator pentru deservirea propriei ferme.
„Nu este chiar aşa de uşor, eu zic că am avut o deschidere deosebită a celor de la DSV Iaşi când m-am autorizat, dar şi oleacă de noroc. E drept că eu m-am dus la DSV înainte de a realiza construcţia secţiei de procesare şi i-am rugat să mă înveţe cum trebuie să fie fluxul tehnologic şi ce materiale trebuie să folosesc pentru a fi corect. Am pus în practică tot ce am fost învăţat iar acum am pornit treaba”, ne-a spus Fabian Neculăeş.

Citiţi povestea fermei lui Fabian Neculăeş AICI: FERMIER DE LA 20 DE ANI!

fabian neculaes procesare 1_b

Valorificarea, bat-o vina!
Dar să nu credeţi că fermierul nostru se culcă pe o ureche; gata, a inaugarat secţia de procesare şi treaba este ca şi rezolvată. „Ei, abia de-acum începe greul, distribuţia produselor finite şi, nu în ultimul rând, menţinerea calităţii produselor. Eu am văzut la noi, la români, când iese prima şarjă de marfă este foarte bună, până câştigă piaţa iar după aia, Dumnezeu cu mila. Prefer să câştig mai puţin, dar să păstrez calitatea produsului pentru că de aici mănânc şi eu. Nu vreau să dau altora ceea ce nu mănânc eu cu familia mea”, spune fermierul.
Oricum investiţiile în fermă nu se opresc niciodată, aşa că pasul important pe care doreşte să îl facă Fabian este realizarea microabatorului pentru vită şi oaie: „La noi în judeţ nu există nici un abator de vită sau oaie. Eu am vaca şi mă uit la ea, pentru că trebuie să mă duc 200 de km ca să pot să o sacrific şi după aceea să o aduc înapoi la mine să fac preparatele din carne. Nu este normal. Dacă mă ajută Dumnezeu sper ca în toamnă să am şi microabatorul”.
După cum îl ştim de ambiţios şi de hotărât pe Fabian, putem spune că revenim la toamnă, cu un nou reportaj, din microabatorul de la Hălăuceşti!

fabian neculaes procesare 2_b

SURSA REVISTA FERMA

miercuri, 24 iunie 2020

SCRISOARE DESCHISĂ. ANULAŢI prevederile OMS 119/2014 care AFECTEAZĂ ÎN MOD DIRECT fermele zootehnice!

SCRISOARE DESCHISĂ. ANULAŢI prevederile OMS 119/2014 care AFECTEAZĂ ÎN MOD DIRECT fermele zootehnice!

UN ORDIN CARE LOVEȘTE ÎN FERMELE ROMÂNEȘTI! Mai multe organizații ale fermierilor români cer imperios Ministerului Sănătății explicarea unui ordin aberant ale cărui prevederi duc la falimentarea fermelor de creștere a animalelor. Este vorba despre Ordinul Ministerului Sanatatii 119/2014.
Scrisoare deschisă către:
1. Administraţia Prezidenţială
2. Prim-ministrul Romaniei
3. Ministerul Sănătăţii
4. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
5. Parlamentul României CAMERA DEPUTATILOR
    • Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice
    • Comisia pentru sănătate şi familie
6. Parlamentul României SENAT
    • Comisia pentru agricultură, industrie alimentară si dezvoltare rurală
    • Comisia pentru sănătate publică
7. INSTITUŢIA AVOCATUL POPORULUI

Încă de la aderarea României la spaţiul comunitar, fiecare instituţie publică are responsabilităţile sale - de activitate, de raportare, de notificare către Bruxelles.
Ordinul M.S. nr. 119/2014 modificat in 2018 abordează în câteva articole prevederi legate de fermele de animale, pornind de la numărul de capete, distanţe pe specii faţă de locuinţe şi alte prevederi.
Partea legislativă dedicată fermelor există iar introducerea de prevederi pentru ferme în Ordinul Ministerului Sănătăţii este percepută ca o supra-legislaţie care complică şi mai mult activitatea şi existenţa atât a fermelor active cât şi a celor aflate în conservare, modernizare, precum şi a fermelor în curs de înfiinţare. De asemenea, OMS 119/2014 are efecte negative şi asupra accesului la fondurile europene a potenţialilor beneficiari.
În sprijinul celor afirmate sunt si concluziile ”Studiului de evaluare - Evaluarea impactului supra-reglementării asupra implementării PNDR 2014-2020” martie 2019 Elaborat de Autoritatea de Management din Cadrul MADR unde la paginile 50, 65, 78 şi 169 se specifică faptul că unele măsuri cum ar fi 4.2, 6.1 şi 6.2 din cadrul PNDR 2014-2020 nu au fost implementate sau parţial implementate datorită Supra-reglementării prin Ordinul OMS 119/2014 cu completările ulterioare. De menţionat că la nivelul Uniunii Europene nu există o reglementare legislativă de acest gen.
Revista Ferma s-a alăturat, în acest demers de conştientizare a impactului negativ pe care OMS 119/2014 îl are asupra zootehniei, organizaţiilor profesionale reprezentative din sectorul agroalimentar şi în mod special pentru sectorul creşterii păsărilor şi porcinelor din România atât prin numărul de membri cât şi prin ponderea acestora, asigură peste 80% în producţia naţională din acest sector.
Aşa cum am arătat anterior, membrii organizaţiilor semnatare cumulează şi se adresează unui procent semnificativ din activitatea în sectoarele menţionate, asigurând zeci de mii de locuri de muncă directe şi contribuind la garantarea securităţii alimentare naţionale pentru aceste produse de importanţă majoră. Aşa cum este menţionat în Programul de Guvernare 2017-2020, la capitolul “Politici agricole şi de dezvoltare rurală“, se doreste ca “sectorul agricol să devină un motor de creştere economică şi o sursă de locuri de muncă pentru populaţia din mediul rural”. La acelasi capitol se introduce la punctul 5 o măsura de susţinere pentru produsele deficitare, printre care se regăseşte carnea de porc, având ca scop “reducerea importurilor şi asigurarea consumului din producţie internă”, iar punctul 6 se refera la creşterea absorbţiei fondurilor europene, având ca efect dorit “creşterea valorii adăugate a produselor, menţinerea activităţilor în mediul rural; stimularea investiţiilor; dezvoltare rurală durabilă”.
Afectarea desfăşurării normale a activităţii gospodăriilor din zona rurală, antreprenorilor mici şi mijlocii cât şi marilor producători este de natură a produce consecinţe severe, prin prisma scăderii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor persoanelor implicate, prin reducerea producţiei interne, în special de pasăre şi porc, prin posibila creştere a preţului cărnii pentru consumatori, prin accentuarea lipsei de performanţă a produselor româneşti comparativ cu cele provenite din afara ţării şi prin scăderea gradului de valorificare a cerealelor produse în Romania.
Facem aceste menţiuni pentru a sublinia posibilele consecinţe ale modului neunitar de interpretare şi ale punerii în aplicare a actului normativ precizat, şi care au generat deja numeroase impedimente, semnalate de mulţi dintre membrii noştri, în obţinerea de avize, autorizaţii sau în desfăşurarea activităţilor reglementate şi autorizate, impedimente care conduc la îngreunarea şi în unele cazuri chiar imposibilitatea producerii de animale şi păsări, la imposibilitatea atragerii de fonduri europene de către tineri fermieri care doresc să înceapă o activitate de producţie zootehnica şi pot conduce chiar şi la închiderea unor unităţi care funcţionează în prezent.
Precizarea unei distanţe de amplasare a unui obiectiv zootehnic fără a fi fundamentat ştiinţific şi legal contravin oricărui principiu de mediu sau de sănătate publică aplicat în Comunitatea Europeană. Din analizarea Ordinul 119 din 2014 al Ministrului Sănătăţii şi compararea cu legislaţia naţională şi europeană din domeniu, cât şi cu literatura de specialitate consultată, rezultă clar o neconcordanţă între acest ordin şi prevederi legale naţionale şi europene, căt şi defavorizarea fermierului/gospodarului român în comparaţie cu cel european. Legislaţia naţională trebuie să fie armonizată cu legislaţia europeană, deasemenea, ar trebuie să protejeze cetăţeanul şi să-l ajute indiferent dacă este producător sau consumator. Între cele două categorii trebuie să existe o legislaţie care să nu dezavantajeze o parte şi să avantajeze pe alta. Ordinul 119/2014 dezavantajează fermierii români cât şi pe micii gospodari, încălcându-le drepturile fundamentale cu privire la creearea unui climat propice pentru dezvoltarea şi bunăstarea lor.
Precizăm faptul că toate riscurile legate atât de posibila afectare a pânzei freatice cât şi eventualele riscuri de habitat pentru locuitorii din apropierea fermelor sunt elemente de bază în exigenţele de mediu pentru fermieri, la obţinerea AM (Autorizaţie de mediu) sau AIM (Autorizaţie Integrată de Mediu) - pornind de la micşorarea vitezei in localitate, studii de specialitate pentru difuzarea mirosurilor şi măsurători lunare ale diferiţilor poluanţi, realizarea de perdele de arbori in direcţia vântului, separarea dejecţiilor in lichide şi solide şi apoi depozitarea lor 6 luni fără mirosuri, utilizarea de bacterii, enzime pentru purinul din hale care distrug mirosurile neplăcute, utilizarea de tehnologii noi de circulaţie a dejecţiilor numai prin spaţii acoperite şi neutralizarea acestora, camere de congelare pentru animalele moarte, transportul la unităţile de neutralizare in maşini speciale.
Vă rugăm să aveţi amabilitatea de a lua în considerare propunerea noastră şi a ne sprijini pentru ELIMINAREA din Ordinul în discuţie, de către Ministerul Sănătăţii, a tuturor prevederilor legate de ferme, exploataţii zootehnice, zootehnie în general, prevederi care se regăsesc în responsabilităţile M.A.D.R., Ministerului Mediului şi A.N.S.V.S.A.
Deoarece reglementarea strictă a unor distanţe minime între unităţile care produc disconfort, în speţă exploataţiile zootehnice/gospodăriile populaţiei şi locuinţe, precum şi numărul maxim de animale pe exploataţie zootehnică/gospodărie contravin cu prevederile din Constituţia României, art 148, Legea 278/2013, O.U.G. 195/2005, Ordin Ministerul Mediului şi gospodăririi Apelor 1182 din 22.11.2005 şi Ordin Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr 1270 din 30.11.2005 cât şi  DIRECTIVA (UE) Nr. 75 din 24 noiembrie 2010.
În urma celor expuse rezultă necesitatea modificării urgente a situaţiei existente în fapt deoarece produc consecinţe socio-economice deosebit de grave în mediul societăţii româneşti.
Ne manifestăm disponibilitatea de a furniza informaţii suplimentare şi participa la întâlniri de clarificare pe acest subiect.

Comitetul de iniţiativă pentru remedierea problemelor cauzate de OMS 119/2014,

 REVISTA FERMA
 FUNDAŢIA REVISTEI FERMA
 ASOCIATIA CRESCATORILOR DE PASARI DE CARNE SI OUA DIN JUDEŢUL IAŞI
 ASOCIAŢIA PRODUCĂTORILOR DE CARNE DE PORC DIN ROMÂNIA
 UNIUNEA CRESCATORILOR DE PASARI DIN ROMANIA
 ASOCIAŢIA CRESCATORILOR SI EXPORTATORILOR DE BOVINE, OVINE, PORCINE DIN ROMANIA
 FEDERAŢIA CRESCĂTORILOR DE BOVINE DIN ROMÂNIA - F.C.B.R.
 FEDERATIA NAŢIONALĂ PRO-AGRO A PRODUCATORILOR DIN AGRICULTURA, INDUSTRIE ALIMENTARA SI SERVICII CONEXE DIN ROMANIA
 ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A COOPERATIVELOR AGROALIMENTARE DIN ROMANIA COOP RO
 FEDERAŢIA SINDICATELOR DIN AGRICULTURĂ - TERRA
Citiţi şi:

La "Legea mirosurilor" îi batem şi pe ruşi şi pe americani!

Agroinfo

La "Legea mirosurilor" îi batem şi pe ruşi şi pe americani!

Publicat: 24 iunie 2020
Nu ştim cum se întâmplă în ţărişoara asta, dar ori limba oficială nu este româna şi nu o cunoaştem ori suntem analfabeţi funcţionali... În ambele variante e cam de rău pentru noi.
Citeam zilele acestea nişte puncte de vedere cu privire la ”Legea Mirosurilor”, lansate chiar de către cei care au promovat legea în Parlament. Şi ca să nu zică cineva că suntem părtinitori şi avem ceva cu cineva vom face o analiză comparativă de texte publicate de susţinătorii aşa-numitei ”legi a mirosului”.

Nu avem directivă europeană? Nu-i nimic, o inventăm!
În anul 2017 apare un material de 7 pagini în care ni se explică de ce este bună o ”Lege a mirosului”. Reiese aproape imediat din text că noi, românii suntem vârf de lance al dezvoltării şi cercetării pe plan european a mirosului. Vorba ceea: ”Îi batem şi pe ruşi şi pe americani”.
Cităm: ”Absenţa unei legislaţii naţionale privind măsurarea mirosurilor; ABSENŢA UNEI DIRECTIVE EUROPENE”. Adică, ce să înţelegem?! Adoptăm legea la noi, în România şi după aceea o transformăm în directivă europeană? Adică Germania, Franţa, Polonia, Danemarca vor trece la standardele româneşti ale mirosului???
Să mergem mai departe. În acelaşi document din anul 2017 se precizează că în România, conform www.renar.ro, NU EXISTĂ laboratoare acreditate pentru măsurarea mirosurilor industriale! După 3 ani, ni se spune chipurile, că ar fi existat, deşi noi nu am găsit nimic. Dar de, iubitori de agricultură cum ne ştim, poate suntem mai subiectivi. Cert este că un principiu de bază al unei expertize juridico-tehnico-ştiinţifice este obiectivitatea unei măsurători. Astfel, pentru măsurarea unor substanţe chimice ai tot felul de senzori, pentru suprafeţe ai GPS-uri, teodolit, metru şi aşa mai departe, deci ai nişte aparate de măsură care elimină orice dubiu privind eroarea umană. Când ţi-a scris pe aparat că ai 10 metri sunt 10 metri, nu 20.
dezbatere_-_Lege_mirosuri (1)-1_b

Foarte tari românii! Au inventat până şi ”nasul electronic”!
În cazul mirosului e puţin mai complicat cu măsurătorile, întrucât mirosul este compus dintr-o multitudine de componente chimice iar percepţia de miros este diferită de la om la om... Drept urmare, principiul obiectivităţii în măsurarea mirosului este foarte frumos explicat chiar de iniţiatorii legii iar pentru a băga de tot în ceaţă pe cel ce citeşte, este utilizat un termen: „olfactometrie dinamică”. Însă practica ne omoară! Chiar ajungi să crezi că legiuitorii profită de analfabetismul funcţional din România pentru că în acelaşi text ni se spune că, de fapt, mirosul se măsoară cu SUBIECŢI UMANI. Păi ce să mai înţelegem?! Poate că urmează să apară în perioada următoare la facultăţi o nouă specialitate de ”mirositori” sau poate că Guvernul pegăteşte în mare secret o armată de ”mirositori”? Pregătim specialişti în paranormal? Nu ştiu sau nu înţelegem noi, dar asta e.
Ni se explică mai departe, în textul citat: ”utilizarea unui grup de persoane selectat şi verificat să perceapă aeastă probă”. Poftim??? Noi aşa am face (poate le dăm idei): selectăm 10 persoane care nu au văzut vaca decât la televizor, mai spun eventual că vaca este mov şi care, la un simplu găinaţ de vrabie, strâmbă din nas că ”pute”. Că nu om fi proşti să luăm cetăţeni de la ţară care au stat ”la coada vacii”, că bieţii de ei nu mai percep nici un miros, au simţul mirosului atrofiat. Şi cu aceste 10 persoane ne plimbăm pe la toate reclamaţiile din ţară şi uite-aşa aplicăm cu OBIECTIVITATE "Legea mirosurilor".
Apropos, la momentul actual, pesemne de cât de bună este legea în România, pe tema OMS 119/2014 sunt peste 6.000 de litigii juridice. Şi să nu spuneţi că în momentul în care fermierul are toate autorizaţiile nu este nici o problemă, nu stă în picioare nici o reclamaţie, pentru că avem 6 ani de aplicare a OMS 119 şi o multitudine de exemple de ferme închise cu mare zel de către DSV-uri. Dar asta este altă poveste...

În armonie cu norme... care nu există!
Revenim la mirosuri şi citim mai departe, despre ”Olfactometrele portabile”. Ni se spune cât sunt ele de bune şi numai noi nu înţelegem asta. Serios? Cităm: ”Din câte se cunoaşte, aceste olfactometre nu corespund cu nici o reglementare din spaţiul UE”. Păi atunci, de ce ni le băgaţi pe gât?! Noi nu suntem în spaţiul UE? Sau poate că am rămas doar cu ruşii ori cu americanii, ca să-i "batem" şi pe ei cu mirosurile legiferate!
În zilele noastre, iniţiatorii politici ai legii au simţit nevoia să vină cu noi precizări, asta după ce mediul agricol a explodat pur şi simplu, după apariţia actului normativ. Ni se spune că ”Legea mirosurilor nu le va îngreuna activitatea (n.r. - fermierilor), acestea fiind în armonie cu normele europene şi naţionale deja în vigoare”. Păi nu spuneaţi că nu există norme naţionale şi europene? Le-am creat noi acum, în timp ce reinventăm apa caldă?
Comunicat de presă - clarificări cu privire la Legea Mirosurilor-1_b
Dar să mai analizăm puţin: ”Toţi crescătorii de animale individuali şi ferme trebuie să se supună deja regelemntărilor...”. Păi dacă trebuie să se spună deja unor reglementări, ce faceţi?! Veniţi cu supra-reglementări??? Comunicatorii şi susţinătorii acestei ”idioţenii” legislative afirmă şi ne spun răspicat: această lege nu se aplică în domeniul zootehnic, că nu se referă la zootehnie, că nu înţelegem noi.
Cităm, din nou: ”disconfortul olfactiv, generat de unele activităţi industriale sau ferme zootehince SITUATE ÎN VECINĂTATEA zonelor rezidenţiale” - această frază este specificată în promovarea legii în anul 2020 şi aceleaşi personaje precizează: ”doar anumite zone din interiorul localităţilor”. Păi cum vine asta? Ori în interiorul zonelor, ori în vecinătate! Am spus noi că nu prea înţelegem limba română! Şi ni se dă un exemplu edificator: în Timişoara este interzisă creşterea animalelor. Bravo, bun exemplu, dar ferma de vaci nu este în Timişoara, nici în Bucureşti, nici în Iaşi, este la ţară, şi conform dicţionarului explicativ al limbii române, tot localităţi se cheamă şi satul, şi "la ţară"!

Le spunem celor care susţin din toţi rărunchii "Legea mirosurilor" că mirosul de la ţară este diferit de cel de la oraş. Că atunci când îţi muţi reşedinţa la sat admiţi din start că s-ar putea să-ţi pută cocoşul şi porcul vecinului, în răcoarea dimineţii sau la lăsarea serii. Şi nu te pui să faci reclamaţii nefondate că tu vrei aer curat şi suferi de "disconfort olfactiv". Le spunem şi că zootehnia românească, în ciuda eforturilor lor şi ale altora de a-i da în cap, încă mai produce papa bună şi sănătoasă inclusiv pentru ei şi pentru familiile lor. Înţelegem să fie pedepsiţi poluatorii industriali şi inconştienţii care ard cauciucuri şi bulendre prin curţi. Dar mai uşor cu strâmbatul din nas la zootehnie, că ne pute de la distanţă a lege făcută pe genunchi!

legea mirosului_b


Articolul se afla pe urmatorul:
https://www.agroinfo.ro/cresterea-animalelor/la-legea-mirosurilor-ii-batem-si-pe-rusi-si-pe-americani

Cum să obţii mai multe ouă de la găinile tale?

Cum să obţii mai multe ouă de la găinile tale?

n orice fermă de păsări, controlul zilnic al efectivului este obligatoriu. În fiecare dimineaţă, trebuie să inspectăm adăpostul şi echipamentele: instalaţia de adăpare şi de furajare, iluminarea, încălzirea, ventilaţia şi cuibarele.

De asemenea, se controlează temperatura şi umiditatea din adăpost, se notează în registru parametrii şi se verifică eventualele mortalităţi. Totodată, se urmăreşte comportamentul găinilor şi se evaluează starea de sănătate a acestora. Observaţiile trebuie notate în registrul de fermă.

Pasari_b

Cum poate fi redusă incidenţa ouatului pe aşternut?

Simplu! Prin adoptarea următoarelor măsuri tehnice. Sistemul de iluminat trebuie să asigure o uniformitate a luminii pe toată suprafaţa adăpostului, fără a crea zone întunecate. Intrările în cuibare trebuie să fie vizibile, bine iluminate şi amplasate central. Aşternutul din cuibare nu trebuie să depăşească 2 cm şi este preferabil să aibă o culoare mai deschisă decât aşternutul din hală. Hrănitorile şi adăpătorile să nu fie amplasate la o distanţă mai mare de 2-3 m faţă de cuibare. Găinile nu trebuie să fie deranjate cât timp sunt în cuibar la ouat şi, foarte important, trebuie asigurat numărul de cuibare necesar pentru efectivul exploatat.
Ouăle găsite pe aşternut trebuie să fie recoltate imediat şi de urmărit dacă păsările au preferinţe de ouat pe anumite zone, pentru a putea interveni eficient spre remedierea situaţiei. Pentru a reduce incidenţa procentului de ouat pe aşternut, de multe ori este suficient doar să mărim programul de lumină cu o oră.

Pasari_b

Ce ne indică starea penajului?

Un element deosebit de important pe care crescătorul trebuie să îl urmărească este starea penajului pe întreaga perioadă de producţie. În funcţie de aspectul lui ne putem da seama dacă fermierul a îndeplinit condiţiile de bunăstare. Şi mai mult, este un indicator foarte bun cu privire la starea de sănătate a efecivului exploatat.
O găină uniform îmbărcată cu penaj, cu o culoare lucioasă a penelor, este bine protejată împotriva pierderilor de căldură corporală, ceea ce scade consumul de furaje.
Un penaj neuniform, cu lipsuri de pene pe corp, va determina o creştere a consumului de furaj cu cel puţin 10 gr/cap de pasăre, iar în zilele friguroase şi mai mult. Cauza este faptul că pasărea are nevoie de mai multă energie pentru a-şi menţine temperatura corporală, deoarece din totalul de hrană ingerată, aproximativ 60-65% se consumă pe funcţiile de întreţinere a organismului, în acest caz pentru termoreglarea organismului păsării.
Consumul zilnic de furaj pentru o găină adultă, în perioada de producţie, trebuie să se situeze undeva în jurul valorii de 130 gr/cap de pasăre.

Pasari_b

Raport optim între furajul şi apa consumate

Apa de calitate este un factor foarte important pentru menţinerea stării de sănătate a efectivelor de păsări. Apa întreţine sănătatea găinii şi influenţează calitatea ouălor. Consumul de furaj este strâns corelat cu consumul de apă, astfel că raportul între furajul şi apa consumate este de aproximativ 1:2. În momentul în care păsările nu consumă suficientă apă, acest lucru va influenţa şi consumul de furaje. Din acest motiv, fermierul trebuie să urmărească permanent raportul dintre cele două, pentru a putea determina cauzele care au dereglat acest raport şi a remedia situaţia.
O cauză a consumului excesiv de apă este temperatura ambientală ridicată sau dacă păsările au probleme de sănătate. În sezonul estival, când temperaturile exterioare sunt mari, apa ajută la reglarea temperaturii corpului găinii. O apă bună de băut trebuie să aibă temperatura în jurul a 20oC. Când temperatura ambientală depăşeşte 30oC, raportul de consum furaj-apă se situează la 1:5.

Cum creştem calitatea şi dimensiunea ouălor?

Cu ajutorul furajării, adică a compoziţiei furajului administrat găinilor ouătoare, poate fi influenţată producţia obţinută, adică oul. Astfel, prin reţeta furajeră se pot modifica numărul de ouă obţinute, dimensiunile oului, pigmentarea gălbenuşului, cât şi îmbogăţirea oului cu acizi graşi, vitamine şi minerale.
Dimensiunea oului este exprimată ca greutate a acestuia. Factorii care influenţează greutatea sunt vârsta păsărilor, hibridul utilizat, echilibrarea reţetelor furajere din punct de vedere proteico-mineralo-vitaminic. Creşterea nivelului de proteină cu peste 20% din reţetă, corelat cu nivelul aminoacizilor esenţiali, sporeşte greutatea oului. Deficitul de proteină scade dimensiunea oului, cât şi conţinutul de albumină din ou. Prin urmare, nivelul de proteină din reţeta furajeră influenţează dimensiunea dorită a oului, în funcţie de cerinţele pieţei. Un nivel scăzut al vitaminei D3, corelat cu un conţinut ridicat de calciu, poate reduce mărimea oului. Ouăle sunt mai mici în prima fază de ouat, iar după aceea cresc, până la vârsta de 50-55 săptămâni.

 CHENARm120pp_b

ZONA CRITICĂ A PADOCULUI

Partea cea mai deteriorată a padocului, unde au acces liber păsările, este la intrarea în adăpost pe o rază de 5-10 m. Din acest motiv, se recomandă ca în această zonă să fie împrăştiat pietriş. Acesta ajută în cazul în care plouă, menţinând zona uscată. În plus, păsările au o porţiune unde se pot curăţa pe picioare, ca să nu intre în adăpost cu picioarele murdare, deteriorând aşternutul.
Padocul trebuie să fie bine înierbat şi, eventual, să existe şi vegetaţie forestieră pentru a proteja păsările de soarele puternic sau de ploi. Pentru prevenirea deteriorării premature a covorului ierbos, se recomandă realizarea unui păşunat raţional, adică zonal. Păsările au astfel acces la padoc pe anumite porţiuni într-o anumită unitate de timp, pentru ca iarba să aibă timp pentru regenerare. Zonele fără iarbă se izolează de păsări şi se înierbează, iar după refacerea covorului ierbos se permite accesul păsărilor. La finalul seriei de producţie, se recomandă şi decontaminarea padocului cu substanţe care să nu distrugă iarba. Accesul în padoc se asigură pe toată perioada de viaţă a păsărilor, cu excepţia situaţiei în care el este restricţionat sanitar-veterinar.

 


Articol publicat în revista Ferma nr. 4/253 (ediţia 1-14 martie 2019)

SURSA REVISTA FERMA

marți, 23 iunie 2020

ANULAŢI de urgenţă ORDINUL care FALIMENTEAZĂ FERMELE!

ANULAŢI de urgenţă ORDINUL care FALIMENTEAZĂ FERMELE!

Mai multe organizaţii ale fermierilor români cer imperios Ministerului Sănătăţii explicarea unui ordin aberant ale cărui prevederi duc la falimentarea fermelor de creştere a animalelor. Este vorba despre celebrul Ordin 119.

Acum cinci ani trăgeam un semnal de alarmă cu privire la OMS 119/2014 în legătură cu reglementarea ”din pix” a unor distanţe dintre zonele locuite şi ferme. În toată această perioadă, revista Ferma a publicat diverse articole prin care au arătat că aceste distanţe nu au nici un fundament ştiinţific.
Mai mult, au fost adresate memorii către instituţiile decidente şi a fost solicitată de la Ministerul Sănătăţii documentaţia tehnică ce a stat la baza calculării acestei distanţe. Cum era de aşteptat, nu am primit niciodată ce am cerut. Cu chiu, cu vai, în urma implicării unor organizaţii, a fost modificat celebrul ordin, dar, conform proverbului românesc, ”am sărit din lac în puţ”. Bineînţeles că au fost constituite şi comisii de lucru cu ajutorul celor de la Ministerul Dezvoltării, care au găsit în acest ordin o mulţime de inadvertenţe, ca să nu spunem mai mult. Au fost două întâlniri şi cam atât... Tot conform înţelepciunii populare, ”dacă vrei să îngropi o problemă, faci o comisie”. Şi uite aşa, batem pasul pe loc şi nu se întrevede nici o soluţie.

Ferma_b

Reprezentanţii fermierilor iau atitudine
Fermierii direct influenţaţi de acest ordin - facem precizarea că nu există o reglementare de acest tip la nivel european care să impună României aceste reglementări -, au ajuns în situaţia disperată de a cere lămuriri de la ministerul de resort din cauza acestui ordin aberant.
Astfel, Asociaţia Producătorilor de Carne de Porc din România, Uniunea Crescătorilor de Păsări din România, Asociaţia Crescătorilor şi Exportatorilor de Bovine, Ovine, Porcine din România, Federaţia PRO-AGRO a Producătorilor din Agricultură, Industrie alimentară şi Servicii Conexe din România şi Asociaţia Naţională a Cooperativelor Agroalimentare din România COOP RO solicită de urgenţă Ministrului Sănătăţii lămuriri astfel:
”Vă solicitam respectuos să emiteţi interpretările oficiale necesare pentru a clarifica:
• obligaţiile unităţilor existente din sistemul public şi privat, care funcţionau deja pe acelaşi amplasament la data emiterii Ordinului nr. 119/2014;
• procedura şi documentele necesare pentru stabilirea celui mai vechi amplasament şi precizarea clară a drepturilor titularului acestui amplasament faţă de celelalte construcţii edificate ulterior;
• modul efectiv prin care studiul de impact asupra sănătăţii populaţiei efectuat pentru unităţile din sistemul public şi privat poate modifica distantele de funcţionare ale acestora faţă de locuinţe sau alte unităţi protejate”.
Considerăm că fermierii solicită lucruri normale şi simple, iar aceste doleanţe atât de simple demonstrează încă o dată cât de prost şi întortocheat este acest Ordin, dacă este nevoie de o clarificare oficială.
Revista Ferma a solicitat de nenumărate ori abrogarea de urgenţă a acestui ordin, dar se pare că cei de la Sănătate sunt niţel cam surzi. Prin urmare, poate în al 12-lea ceas se va gândi şi cineva la cei care produc mâncare! Sau ni se confirmă că cei de la Sănătate au doar interesul să importăm mâncare proastă, iar după aceea, cu ajutorul multinaţionalelor farmaceutice, să ne trateze pentru că suntem un popor bolnav!?

Redăm integral apelul fermierilor către Ministrul Sănătăţii
„Stimată doamnă,
Semnatarii prezentei adrese, asociaţii reprezentative pentru creşterea păsărilor şi porcinelor din România atât prin numărul de membri, cât şi prin ponderea acestora de peste 80% în producţia naţională din acest sector, vă adresăm rugămintea de a ne oferi interpretările necesare în privinţa unor aspecte ce ţin de aplicarea Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 119/2014, aşa cum a fost modificat prin Ordinul nr. 994/2018.
Aşa cum am arătat anterior, membrii asociaţiilor semnatare cumulează un procent semnificativ din activitatea în sectoarele menţionate, asigurând zeci de mii de locuri de muncă directe şi contribuind la garantarea securităţii alimentare naţionale pentru aceste produse de importanţă majoră. Aşa cum este menţionat în Programul de Guvernare 2017-2020, la capitolul «Politici agricole şi de dezvoltare rurală», se doreşte ca «sectorul agricol să devină un motor de creştere economică şi o sursă de locuri de muncă pentru populaţia din mediul rural». La acelaşi capitol se introduce, la punctul 5, o măsură de susţinere pentru produsele deficitare, printre care se regăseşte carnea de porc, având ca scop «reducerea importurilor şi asigurarea consumului din producţie internă», iar punctul 6 se referă la creşterea absorbţiei fondurilor europene, având ca efect dorit «creşterea valorii adăugate a produselor, menţinerea activităţilor în mediul rural; stimularea investiţiilor; dezvoltare rurală durabilă».
Afectarea desfăşurării normale a activităţii gospodăriilor din zona rurală, antreprenorilor mici şi mijlocii, cât şi a marilor producători este de natură a produce consecinţe severe, prin prisma scăderii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor persoanelor implicate, prin reducerea producţiei interne de pasăre şi porc, prin posibila creştere a preţului cărnii pentru consumatori, prin accentuarea lipsei de performanţă a produselor româneşti comparativ cu cele provenite din afara ţării şi prin scăderea gradului de valorificare a cerealelor produse în România.
Facem aceste menţiuni pentru a sublinia posibilele consecinţe ale modului neunitar de interpretare şi ale punerii în aplicare a actului normativ precizat, care au generat deja numeroase impedimente în obţinerea de avize, autorizaţii sau în desfăşurarea activităţilor reglementate şi autorizate şi care conduc la îngreunarea atragerii de fonduri europene de către tineri fermieri care doresc să înceapă o activitate de producţie zootehnică şi pot conduce chiar la închiderea unor unităţi care funcţionează în prezent.
În consecinţă, vă solicităm respectuos să emiteţi interpretările oficiale necesare pentru a clarifica:
• obligaţiile unităţilor existente din sistemul public şi privat, care funcţionau deja pe acelaşi amplasament la data emiterii Ordinului nr. 119/2014;
• procedura şi documentele necesare pentru stabilirea celui mai vechi amplasament şi precizarea clară a drepturilor titularului acestui amplasament faţă de celelalte construcţii edificate ulterior;
• modul efectiv prin care studiul de impact asupra sănătăţii populaţiei, efectuat pentru unităţile din sistemul public şi privat, poate modifica distanţele de funcţionare ale acestora faţă de locuinţe sau alte unităţi protejate.
Ne exprimăm disponibilitatea pentru a lămuri în orice mod necesar aspectele menţionate în prezenta adresă şi pentru a conlucra cu reprezentanţii tuturor organismelor implicate pentru a ajunge la completarea şi armonizarea cadrului legislativ şi a normelor de aplicare a acestuia”.

 

Articol publicat în revista Ferma nr. 13/240 (ediţia 1-14 august 2019)

 SURSA REVISTA FERMA

OMS 119, „ARMA” PERFECTĂ pentru vecinul care nu te are la inimă!

OMS 119, „ARMA” PERFECTĂ pentru vecinul care nu te are la inimă!

Ce s-a mai întâmplat cu deja celebrul Ordin al Ministerului Sănătăţii 119/2014? Mai nimic. Cei care trebuie să schimbe ceva dorm în papuci şi se fac că nu înţeleg revolta noastră şi a fermierilor care deja plătesc scump consecinţele unor prevederi prost gândite, fără fundamente ştiinţifice, fără noimă!

Am trimis recent către toate instituţiile statului în măsură să ia decizii, o „Scrisoare deschisă” (detalii AICI: ANULAŢI de urgenţă ORDINUL care FALIMENTEAZĂ FERMELE!) semnată de revista Ferma şi organizaţiile reprezentative din sectorul zootehnic, prin care cerem ANULAREA tuturor prevederilor care fac referire la fermele zootehnice, respectiv distanţele dintre exploataţii (indiferent de dimensiune) şi spaţiile de locuit. Cred că putem publica deja o carte cu toate articolele apărute în revista Ferma despre OMS 119/2014, la care adăugăm zecile de solicitări şi propuneri de modificare, argumentate ştiinţific, ale grupului de iniţiativă format din specialişti şi fermieri.

Ca să fim clari şi să nu existe loc de interpretări, nimeni nu spune să nu existe distanţe prestabilite între ferme şi spaţiile de locuit, dar NU AŞA cum au legiferat cei de la Ministerul Sănătăţii, abuziv şi fără vreo bază ştiinţifică reală. Ce facem cu fermele existente deja? Le mutăm după bunul plac al celor care îşi construiesc - de multe ori, ilegal - vilele prea aproape de ferme şi apoi strâmbă din nas că... LE PUTE viaţa de la ţară?

Cine pune, de fapt, beţe în roatele dezvoltării satului românesc? În Ordinul 119, cu tot cu modificările care mai mult încurcă decât ajută, sunt sintagme care duc la interpretări subiective şi abuzive cu privire la activităţile zootehnice. Pentru cei de la Ministerul Sănătăţii, distanţe minime înseamnă REGLEMENTĂRI MAXIME, iresponsabile, care au deja CONSECINŢE economice GRAVE. Pentru că, se pare, OMS 119, modificat prin Ordinul Ministerului Sănătăţii 994/2018 (dar nu în favoarea zootehniei, nicidecum!), suportă şi alte modificări, ori de câte ori patria o cere. Adică tot cei de la Sănătate! Aminteam, la începutul acestui an, de un referat de aprobare de modificări în OMS 119 pentru ceva situaţii care vizează cabinetele medicale umane. În ceea ce priveşte zootehnia, linişte de-ngropăciune!

Aşteptăm reacţia instituţiilor statului la scrisoarea deschisă. Aşteptăm măsuri şi decizii normale, adaptate realităţilor din teren. Este şi culmea ca un fermier să fie amendat, controlat, aruncat în procese interminabile pentru că un vecin supărat îi face reclamaţii peste tot pe unde apucă, în baza acestui ordin cel puţin aberant. Da, şi putem argumenta oricând şi cu date concrete toate afirmaţiile pe care le-am făcut referitor la OMS 119, din 2014 încoace. Avem şi exemple, din păcate.

Vrem să fim europeni, dar ignorăm legislaţia comunitară după bunul plac. Vrem ferme ca în restul Europei dar, ce să vezi, la noi NU SE POATE să ai grajdul lângă restaurantul pensiunii tale sau lângă casa în care locuieşti sau lângă casa vecinului care te felicită pentru că eşti un bun fermier şi produci mâncare bună inclusiv pentru familia lui.

Deci, stimaţi decidenţi, în care colţ uitat de Europă vreţi să înghesuiţi ţara asta?!

SURSA REVISTA FERMA

Puiul de avicola versus puiul de carne de la ţară

Puiul de avicola versus puiul de carne de la ţară

În rândul consumatorilor circulă de ceva vreme informaţii - neavizate şi eronate - cu privire la utilizarea hormonilor de ”creştere” sau a antibioticelor în industria avicolă.

Tot mai des aud întrebarea: ”Cum poate un pui de avicola să ajungă la 2,5 kg în 42 de zile (6 săptămâni), când puiul de la bunica ajunge într-o vară la un kilogram?”, urmată de afirmaţia: “Sigur «hoţii» pun hormoni de creştere sau le dau antibiotic!” Pentru a combate astfel de aberaţii, în cele ce urmează explic cum ajunge “puiul culturist” să bată la cântar “puiul de la bunica“.

Gaini_b

Mai grav este că informaţiile eronate sunt diseminate în special de persoane cu pregătire medicală, voci care au destulă influenţă în societate. Consumatorul nu trebuie judecat, pentru că ori nu are pregătirea necesară, ori nu are acces la informaţie sau, pur şi simplu, este vorba de ignoranţă, cât şi de încrederea prea mare în aceste cadre medicale. Mai grav şi de acuzat este faptul că aceste persoane care au cunoştinţe medicale nu înţeleg ce se întâmplă sau nu vor să ştie cum este crescut cu adevărat puiul de carne.
Din punct de vedere tehnic, atunci când comparăm puiul de avicola cu cel crescut la ţară se desprind două probleme: unul este legat de tehnologie şi unul de selecţie şi ameliorare.

Managementul factorilor de microclimat dezvoltă puiul!

Din punct de vedere tehnic, puiul în sistem intensiv beneficiază de un mediu de creştere controlat şi de o furajare echilibrată. Temperatura, lumina, curenţii de aer, umiditatea sunt factori care influenţează creşterea păsărilor, fiind controlaţi riguros în hala de producţie şi adaptaţi în funcţie de perioada de creştere. ”Puiul de la bunica” este, să spunem aşa, ”în bătaia vântului” şi atunci organismal lui trebuie să se adapteze la factorii de microclimat. Să exemplificăm!
• Dacă îi este frig (în primele 10 zile de viaţă puiului îi sunt necesare 30-32oC, ceea ce nu se asigură la ţară), puiul consumă mai mult furaj pentru a acoperi deficienţele energetice şi atunci, în loc să dezvolte masa musculară, hrana se duce pe întreţinerea şi supravieţuirea lui.
• Libertatea de mişcare - un pui din sistemul intensiv parcurge maxim 2 metri, pe când puiul de la ţară poate fi trimis cu brio la un concurs de maraton. Mai multă mişcare înseamnă mai mult consum pe energie pentru deplasare şi mai puţină masă musculară.
• Furajarea este un alt factor important. În sistemul intensiv se utilizează furaje foarte bine echilibrate în aminoacizi şi din punct de vedere proteic, vitaminic şi mineral. Adică noi, zootehniştii, cunoaştem necesarul de furaj al unui pui de carne, din punct de vedere chimic, pentru întreţinere şi pentru creştere, raporturile dintre proteină, aminoacizi esenţiali, vitamine şi minerale. Noi ştim cât şi când să hrănim un pui. Dacă noi în zootehnie vorbim, de exemplu, de peste 5 aminoacizi esenţiali, în nutriţia omului, nutriţioniştii insistă doar pe carbohidraţi şi proteine.
Mai simplu explicat, puiul de la ţară mănâncă doar porumb şi cam atât. Puneţi un om să mănânce doar mămăligă toată viaţa lui şi atunci vedeţi ce se întâmplă!

Gaini_b

Ameliorarea şi selecţia fac diferenţa

Al doilea factor important pentru pui este cel genetic (să nu vă gândiţi la manipulări genetice). Hibrizii de carne sunt creaţi prin încrucişarea mai multor rase de păsări (până la 6 rase sau mai mult). Caracteristicile principale urmărite sunt: viteza de creştere, sporul în greutate sau cât furaj se consumă per kilogramul de carne.
Ca să facem o comparaţie şi să arătăm că evoluţia nu este atât de spectaculoasă pe cât pare: în anii ‘70 puiul de carne se obţinea în 56 de zile, cu o greutate corporală de 1,8-2 kg per pui, iar acum puiul de carne se obţine în 42 de zile cu o greutate corporală de 2,2-2,5 kg. Adică în 50 de ani abia a crescut greutatea cu 700 de grame, iar vârsta de sacrificare cu 14 zile. Deci unde este acea explozie de creştere despre care se vorbeşte? Era un semn de întrebare dacă în zece zile se obţinea un pui la 2,5 kg!
Această evoluţie a fost obţinută doar prin selecţie şi ameliorare, adică efectivele de păsări au fost urmărite, studiate, iar indivizii care au crescut mai repede şi mai mult au fost folosiţi pentru a crea mai departe aceşti hibrizi de carne. Trebuie să mai spunem că şi cunoştinţele cu privire la nutriţia puilor au evoluat, iar tehnologia de producere a nutreţurilor combinate a progresat, să spunem aşa, ”de la lopată, la informatică”.

Hormonii şi antibioticele sunt prea scumpe pentru industria avicolă

Şi ca să spulberăm orice urmă de îndoială cu privire la utilizarea hormonilor şi a antibioticelor, abordăm şi acest subiect.
Hormonii. Există cercetări cu privire la utilizarea hormonilor, dar din punct de vedere economic, în primul rând, nu sunt rentabili, deoarece costul hormonilor raportat la sporul de producţie nu justifică utilizarea acestora în producţie. Experimentele au folosit hormonii steroizi (pe care îi utilizează culturiştii pentru dezvoltarea masei musculare). Vedeţi preţul acestor hormoni pe piaţă şi deduceţi că cine vrea o afacere nu dă o grămadă de bani doar pentru a avea puiul mare. Crescătorul trebuie să şi câştige, iar în industria avicolă profitul înseamnă doar 50-80 de bani/kg de carne. În această afacere se câştigă doar din volumul de marfă rulată.
Un alt tip de hormoni utilizaţi sunt derivaţi din aminoacizi. Cercetările au demonstrat în acest caz un spor în greutate foarte mic, deci nu sunt rentabili în utilizare. În plus, calea de administrare ar fi doar injectabil. Închipuiţi-vă o hală cu 30.000 de pui şi printre ei oameni care să-i fugărească cu acul şi cu seringa! E absurd!
Antibioticele. S-au făcut cercetări privind utilizarea antibioticelor ca stimulator de creştere, dar, ca şi în cazul hormonilor, nu se justifică administrarea lor în furajare ca urmare a costurilor deosebit de ridicate.
Ca o concluzie, puiul de carne şi găinile ouătoare crescute în sistem intensiv depind covârşitor de trilogia: Genetică - Alimentaţie - Management!

 

HORMONII ŞI ANTIBIOTICELE SUNT INTERZISE!

Foarte important de reţinut este faptul că odată cu aderarea la spaţiul Comunităţii Europene, tot ce înseamnă producţie de carne şi de ouă face parte dintr-un sistem de alertare rapidă, adică în produse se realizează teste pentru determinarea conţinutului de hormoni sau de antibiotice, iar dacă un lot este contaminat, tot spaţiul comunitar va fi informat, iar produsele vor fi retrase de pe piaţă şi distruse. Asta pentru că utilizarea hormonilor şi a antibioticelor sunt strict interzise pentru furajarea animalelor. În al doilea rând, majoritatea fermelor din România exportă o mare din producţie, iar fermierul nu poate separa fizic puii pentru export de cei pentru piaţa internă.
Unii cârcotaşi vor spune: ”Da, dar puiul de la ţară are alt gust”! Este adevărat! Vom vorbi şi despre acest lucru într-un articol viitor.


Articol publicat în revista Ferma nr. 2/251 (ediţia 1-14 februarie 2020)

SURSA REVISTA FERMA

Comunicat de presa

In memoriam Ion Budeanu, fondatorul Grupului de Firme Coseli Grupul de Asociații pentru Neam și Țară anunță cu profundă durere și regret ...