Iezerul, livada cu meri, viţa de vie... Viorel Deaconu le are pe toate!
Când am ajuns la iezerul cu peşte al inginerului Viorel Deaconu, din comuna vrânceană Răcoasa, se înnorase de-a binelea şi începuse ploaia de după-amiază. Am păşit prin iarba proaspăt cosită şi printre pomii fructiferi plantaţi în jurul bălţii în urmă cu un an sau doi.
Viorel Deaconu este un om de acţiune. Zice râzând: „Încerc să le fac pe toate, nu ştiu dacă le fac prea bine!” Însă, el ştie destul de bine că mereu are sorţi de izbândă. Povestea cu lacul, aflată de la el, este una simplă, începută cu vreo 14 ani în urmă de tatăl său. La un moment dat nu a mai putut continua şi a predat-o „la cheie” feciorului, să o continue. Lacul este mai mult pentru familie şi prieteni. „Iniţial, am avut aici în proprietate un hectar de teren. Am mai cumpărat de la vecini, am mai făcut un schimb de teren cu alţii şi am ajuns la circa 1,5 hectare. Locului i se spune şi avea puţină apă. Am săpat atât cât trebuie, nu prea adânc, s-a format balta şi apoi am populat-o cu puiet de crap adus de la Tulcea. Nu ştiu de unde, dar vin şi răpitori (caras şi clean) şi mănâncă puietul. E şi o familie de cormorani care s-a aciuat pe-aici. De cum deschid porţile, îşi iau zborul! Deocamdată, lacul nu este funcţional pentru publicul larg ori pentru pescuitul sportiv. Este mai mult deschis de... amorul artei!”, susţine Viorel Deaconu.
Daria, fiica cea mică, pasionată de pescuit
În zilele când nu este ocupat, vine aici cu familia sau cu prietenii pentru o clipă de destindere. Însă cei care doresc să petreacă la iaz trebuie să aibă musai grătarul în portbagaj. La început lui Viorel Deaconu nu-i plăcea să undească, însă l-a corupt fiica cea mică, Daria; ea este cu adevărat pasionată de pescuit. „I-am cumpărat lansete, face singură monturi, la ea trage peştele de două, trei kilograme, nu la mine!”, zice râzând fermierul din Răcoasa.
Alături de foişor, am observat o bărcuţă de agrement eşuată. „Trebuie să pun în valoare acest frumos punct de atracţie turistică şi sportivă, în final. Dar să obţin şi-un ban, pentru că sunt cheltuieli destule cu întreţinerea lui. Trebuie iarba cosită, canalele desfundate, apa întreţinută şi din când în când populat. Va trebui să ridic şi câteva căsuţe din lemn, compartimentate cu baie, bucătărie şi dormitor, să stea turistul două-trei zile ca într-o pensiune, iar pasionaţii să pescuiască în voie! Nu ştiu dacă pot accesa vreun program cu finanţare europeană pe agroturism, trebuie să mă interesez mai bine. Mi-ar prinde bine un proiect să fac ceva amenajări aici, în acest loc frumos şi liniştit”, susţine fermierul.
Livada cu merele de... aur!
Viorel Deaconu mai are în îngrijire o livadă în suprafaţă de trei hectare, din care peste 70 la sută este măr (din soiurile Idared, Florina, Bot de iepure, Jonagold), prun, zarzăr, cireş, vişin.
„O parte din recoltă este pentru consumul propriu, ce rămâne procesez. Nu am făbricuţa mea, duc la o unitate din Suraia să-mi facă suc natural din mere. Se caută, ca şi merele în stare proaspătă; clienţii sunt prieteni sau cunoscuţi de-ai mei. În fiecare an mi-am propus să fac o microunitate de procesare, dar când ajung toamna şi la bani, constat că nu mai am timp şi de treaba asta! Anul trecut am avut producţie record la fructe, am adunat peste 25 tone de măr. Numai de dragul merelor nu le-am lăsat să se strice. Am preferat să le dau la procesare şi cu 27 de bani kilogramul, cu toate că m-a costat 25 de bani numai culesul! Şi acum am măr depozitat în camerele răcoroase! Le vând cu 2 lei kg, opresc maşinile la poartă; la magazinele din apropiere le comercializez la 1,50 lei kilogramul”, precizează livădarul din Răcoasa.
Viorel Deaconu are şi o plantaţie viticolă de 14 ha, din care două hectare sunt în program de reconversie. Are depus un proiect declarat eligibil şi drept urmare vor intra cât de curând încă cinci hectare în programul naţional de restructurare a plantaţiilor viticole. Ca orice vrâncean face vin suficient, însă e mai greu cu vânzarea.
„LA ÎNCEPUT AM ZIS CĂ-I GLUMĂ!”
„Afacerea cu lacul de agrement am început-o acum şase ani şi nu am mai putut continua. La început am zis că-i glumă; dar sunt cheltuieli mari; consider că ar trebui să câştig un ban şi de aici. Balta cere să fie bine întreţinută, curăţată iar eu trebuie să asigur hrana la peşti. Am o suprafaţă de teren de peste patru hectare pe care cultiv cereale. O dată pe săptămână dau mâncare la peşti. La început aşezam pe foc un ceaun mare cu de toate: cartofi, urluială, grăunţe, apoi puneam de umpleam într-o sticlă de 5 litri din plastic tăiată, găurită, acoperită cu o plasă, o făceam să plutească pe apă. Peştele venea la furajare; era o frumuseţe să-i priveşti”, rosteşte cu admiraţie contagioasă inginerul Viorel Deaconu.
„Afacerea cu lacul de agrement am început-o acum şase ani şi nu am mai putut continua. La început am zis că-i glumă; dar sunt cheltuieli mari; consider că ar trebui să câştig un ban şi de aici. Balta cere să fie bine întreţinută, curăţată iar eu trebuie să asigur hrana la peşti. Am o suprafaţă de teren de peste patru hectare pe care cultiv cereale. O dată pe săptămână dau mâncare la peşti. La început aşezam pe foc un ceaun mare cu de toate: cartofi, urluială, grăunţe, apoi puneam de umpleam într-o sticlă de 5 litri din plastic tăiată, găurită, acoperită cu o plasă, o făceam să plutească pe apă. Peştele venea la furajare; era o frumuseţe să-i priveşti”, rosteşte cu admiraţie contagioasă inginerul Viorel Deaconu.
Marian MUŞAT
Nicoleta DRAGOMIR
foto: Leonard STAFIE, Claudiu BOROBEI
Comentarii