FILE DIN POVESTEA ŞINDRILITULUI VRÂNCEAN

Marian MUŞAT

În urmă cu 15 ani, Dănuţ Nagîţ a ales să facă şindrilă, o activitate tradiţională, de nişă, ce se încăpăţânează să reziste vremii. Sovejeanul spune că a avut inspiraţie atunci când a făcut alegerea.

„Eu am furat meseria de la ăi bătrâni, m-am uitat la unul şi la altul care lucrau pe atunci. Mulţi meşteri mai în vârstă s-au dus să şindrilească în... rai. În sat, dacă au mai rămas vreo-doi trei, dintre care unul a ajuns la vârsta de 96 de ani; au renunţat demult să ţină o unealtă în mână”, susţine şindrilarul care a împlinit 42 de ani.
Dănuţ Nagîţ ne-a invitat în curte să-l vedem la lucru. Într-un loc avea butucii de brad tăiaţi rondele la dimensiunea de 30 cm. Lângă un perete erau rezemate şindrilele împachetate câte 300 de bucăţi să-i vină mai uşor la cărat şi la urcatul lor pe casă. S-a apucat de treabă, demonstrativ, cu securea de şindrilă şi măciuca (buzduganul). Lucra cu suficientă precizie şi lejeritate, semn că dobândise destulă experienţă în mânuirea uneltelor. „Lemnul trebuie să se crape drept pe fibră. Aicea am măsura, pe toporişcă, trebuie să iasă exact 5 bucăţi la 2 cm grosime. Uneltele de la şindrilarii bătrâni le-am luat, sunt din oţel bun, astăzi, nu mai face nimeni aşa ceva”, explică meşterul vrâncean.  

„Dacă nu-ţi place meseria, nu poţi lucra cu lemnul!”
Dănuţ Nagîţ se aşezase să lucreze „la scaun”, cum se spune printre meşteri, mânuind cuţitoaia (o răzuitoare de tragere formată dintr-o lamă simplă cu mânere solide la ambele capete), cu care degroşa bucata de şindrilă sau şiţă. „Asta e partea care mi-e urâtă mie cel mai mult. Îmi place să fac celelalte operaţii cu toate că sunt mai grele”, ni se confesează, după care adaugă: „Dacă nu-ţi place meseria asta, nu poţi să lucrezi cu lemnul!”.
Dănuţ Nagîţ susţine că e plictisitor să lucreze singur. La şindrilit îl ajută şi socrul său, amândoi fac bună echipă. Nicuşor Lungu provine dintr-o străveche familie de şinţari, cunoaşte rosturile meşteşugului şi-i priceput în ale lemnăriei.
Lemnul este cumpărat de la ocolul silvic cu circa 300 lei mc. Şindrilarii merg la rampă şi-l aleg din stivă. Tot lucrul se face manual, cu priceperea meşterului şi cu experienţa pe care a dobândit-o în timp. Şindrila nu trebuie să aibă mai mult de 4-6 mm grosime pentru a se zvânta repede de ploaie sau omăt, după ce e bătută pe casă. La un mp intră cam 150 de bucăţi. Un meşter bun poate să facă în jur de 600-700 şindrile pe zi. „Nu tot lemnul se prelucrează, ci numai ce-i bun. Nodurile se scot. Există şi lemn de brad care nu merge, dintr-un buştean pot să aleg 90%, dar la fel de bine poate să rămână şi 10%. În general, lemnul te ascultă, tu trebuie să-l înţelegi; să-i simţi fibra!”, rosteşte, sigur pe sine, Dănuţ Nagîţ.

Şindrila are trăinicia ei
Şindrilarul din Soveja este un pic nemulţumit că prin zonă rar se mai găseşte lemnul bun. Este puţin îngrijorat, pentru că are de onorat destule comenzi. Multe vin şi de la cei ce intră pe pagina lui de facebook: Nagîţ Dănuţ. De doi ani de zile şi-a făcut firmă, fiind singurul autorizat în domeniul acesta din toată zona. A lucrat peste tot unde a fost chemat: la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti a refăcut singur casa Sovejei; la Focşani bate şindrilă în fiecare an, la Fierbinţi-Târg (Ialomiţa) a acoperit cu şiţă un conac. De asemenea, a avut de lucru la mai multe schituri şi biserici din judeţele Vrancea, Bacău şi Galaţi.
Lemnul are trăinicia lui. Înainte de a fi bătută pe casă, pe biserică, şindrila se introduce într-un vas cu soluţie biocidă, se îmbină bine cu apă ca să se umfle lemnul iar după ce e prinsă în cuie se dă cu ulei ars ca să reziste mai bine la umezeală. Acoperişul din şindrilă al unei case poate ţine până la 25 de ani, în funcţie şi de pantă. Sunt biserici acoperite cu şiţă de 60 de ani şi nu au niciun fel de stricăciune.

„Socrul meu ţine cuiele în gură!”
 Când i-am vizitat atelierul, se pregătea să plece la Muzeul Satului Vrâncean, în crângul Petreşti, foarte aproape de Focşani. Se învoise să bată 350 mp cu şindrilă şi mai avea de acoperit circa 50 mp. Urma să finalizeze lucrarea în două-trei zile.  
Dănuţ Nagîţ zice că nu ia scump. Pentru un mp acoperit cu şindrilă - material şi manoperă - cere între 90 şi 100 lei. „La 1.000 de bucăţi de şindrile intră 1 kg de cuie, fiecare şiţă are cel puţin un cui. Înainte de a le bate, eu ţin cuiele pe o brăţară magnetică prinsă pe mână. Socrul meu le ţine în gură şi până acum nu a înghiţit un cuişor! Cred că în 15 ani am bătut milioane de cuie. Nu mai ştiu de câte ori mi-am dat cu securea peste degete! La început am mai stricat din lemn. Spuneau şi meşterii bătrâni: ai să strici un car cu lemne, dar ai să înveţi să şindrileşti, numai dacă-ţi place. Lemnul trebuie să te cunoască!”, explică meşterul din Soveja.

”Mă gândesc la lemne, ca şi lăutarul la muzică!”
Şi apoi, Dănuţ Nagîţ a simţit nevoia să continue: „Eu, meseria de şindrilar am învăţat-o de la bătrâni! Nu cred că este şcoală pentru aşa ceva. Îţi poţi întreţine familia, poţi câştiga destul de bine, doar dacă eşti harnic, de cuvânt şi-ţi vezi serios de treabă! Păcat că nu am cui da pe mai departe meşteşugul. Nu vrea să înveţe nimeni, nici feciorul meu. Eu la 28 de ani m-am apucat de această muncă. Dar cine ştie, poate că va veni cineva să-l învăţ! Îmi place mult ceea ce fac! Când mă duc prin pădure numai la copaci mă uit să văd care-i bun de lucru! Tot timpul mă gândesc la lemne, ca şi lăutarul la muzică!”.
În judeţul Vrancea, meşterii şindrilari sunt pe cale de dispariţie, prinşi între tradiţionalism şi modernism. Dănuţ Nagîţ şi socrul său Nicuşor Lungu sunt printre ultimii meşteri care scriu o nouă pagină din povestea şindrilitului din zona Sovejei.

Echipa "VIITOR PENTRU SATE" - Vrancea
Nicoleta DRAGOMIR
Marian MUŞAT
foto: Leonard STAFIE, Claudiu BOROBEI

SURSA: REVISTA FERMA