CASA DE PIATRĂ DIN PLANTAŢIA DE ZMEUR

Marian MUŞAT

Alex Ciobotaru deţine în satul Verdea, comuna vrânceană Răcoasa, o plantaţie de zmeur în suprafaţă de 1,2 hectare, aflată în al patrulea an de la înfiinţare, şi 3.000 mp de teren cu puieţi. La data când am vizitat-o (jumătatea lunii iunie) cultura se dezvolta în condiţii normale. Pe o mică suprafaţă avea un soi mai văratic ce în două săptămâni urma să se coacă şi să înceapă culesul.

Anul trecut, Alexandru Ciobotaru nu a avut parte de zmeură. „Nu am putut face un borcan de dulceaţă pentru mine, că nu am avut din ce! A plouat mult peste plantaţie, toate fructele au căzut la pământ şi s-au depreciat. Cultura a fost calamitată sută la sută. Nu am primit despăgubiri pentru că nu am asigurat-o; a fost vina mea. Astea sunt riscurile în agricultură, au pierit şi mulţi puieţi, s-au îmbolnăvit, nu mi-am dat seama din ce cauză şi n-am putut interveni la timp”, ne-a declarat păgubitul cultivator.

La cules, se simte lipsa forţei de muncă
Alexandru Ciobotaru s-a zbătut foarte mult în trei ani de zile până ce a reuşit să intre pe un lanţ de magazine. A obţinut un preţ bun, dar important este ca fructul să fie cules şi livrat la timp. De asemenea, face vânzare directă, din casă-n casă! „Lucrez împreună cu viitoarea mea soţie, Andreea, şi cu ce oameni mai găsim din sat. Adunăm până pe la orele prânzului cât putem, marfa proaspătă şi parfumată o încarc în dubiţă şi onorez comenzile. Cred că ar trebui să mă ocup mai serios de promovare pe pagina mea de facebook , pentru că în fiecare an am avut probleme cu desfacerea. Fructul de culoare roşie, cu miros plăcut şi gust acrişor-aromat este deosebit de perisabil”, a susţinut tânărul fermier. 
Potrivit acestuia, la vremea culesului, îi trebuie cel puţin zece oameni, dintre cei harnici, însă cu mare greutate îi convinge să... muncească. Mulţi „liberi profesionişti” stau cu mâna întinsă după ajutorul social... în plantaţie, dacă nu se recoltează într-o zi, în următoarea, toată zmeura e pe jos! Fructul odată adunat trebuie să fie viguros încât să reziste cel puţin două zile, altminteri se depreciază foarte uşor şi nu îl cumpără nimeni! Aşa că trebuie cules, depozitat şi transportat cu mare grijă. La piaţă, zmeura este preţuită între 8 şi 15 lei kilogramul, în funcţie de mărime şi de parfum, iar la magazine, comercianţii nu fac plata până ce nu vând marfa!

Soiuri de zmeur valoroase şi profitabile
În plantaţia de la Verdea sunt cultivate două soiuri de zmeur: Polka, apreciat ca fiind unul dintre cele mai valoroase şi profitabile din România, şi Cayuga, o varietate americană, timpurie, foarte răspândită în ţara noastră, ce fructifică începând cu ultima decadă a lunii mai până la venirea îngheţului. Cultura de zmeur este sută la sută realizată în sistem ecologic. Anul trecut, Alexandru Ciobotaru a întâmpinat ceva probleme cu bolile. Le-a rezolvat rapid cu nişte zeamă de urzică. Pentru tratamentele curente, are un partener care îi distribuie substanţe bio, la pachet cu recomandările de specialitate.
În comuna Răcoasa mai este o familie care cultivă bobiţele de culoarea rubinului, dar are o suprafaţă mult mai mică. „Concurentul” se confruntă cu aceleaşi probleme.  

„M-am adunat de pe... drumurile europene!”
Alex Ciobotaru a făcut şcoala de bucătari-ospătari, nu are nici o legătură cu domeniul agricol. O vreme a lucrat în străinătate. A străbătut în lung şi-n lat Italia, Marea Britanie ca şofer, distribuitor de marfă sau desfăşurând activitate de coletărie. În urmă cu aproape cinci ani, săturându-se de… drumurile europene, a revenit acasă, în sat! A vrut să investească ceea ce a strâns din… învârtitul roţii!
“Sincer, nici nu am idee de ce am ales zmeura şi nu alţi arbuşti fructiferi! Cred că datorită aromei, gustului şi preţului atractiv de pe piaţă. Tatăl meu, Mihăiţă Ciobotaru, m-a sfătuit să am şi eu o plecare în viaţă, să fac ceva aici, la ţară, să-mi pot dezvolta o afacere ca să am din ce trăi! Şi, iată, l-am ascultat! Aveam o bucată de teren, moştenire de la bunicul meu, am mai cumpărat o mică suprafaţă, aici pe deal. Aşa am început, greu. Am studiat foarte mult! Încă de la plantare am întâmpinat multe dificultăţi tehnologice. Dar cu internetul, cu sfaturile prietenilor şi ale inginerilor horticultori, am reuşit să dăm înainte. Nu am făcut încă socoteala, dar toată afacerea cred că m-a costat mai bine de 15 mii de euro de când am plantat primii butaşi de zmeur”, a explicat tânărul horticultor.

De la stânga la dreapta: Leonard Stafie, Alex Ciobotaru, Nicoleta Dragomir, Vladimir Păun - primarul comunei Răcoasa
 

O unitate de procesare de... vis!
Visul lui este să pună în funcţiune o unitate de prelucrare şi apoi să vândă produsele procesate: suc, sirop, gem, dulceaţă din zmeură. Costă mult şi, deocamdată, nu dispune de banii necesari. A depus două proiecte în acest sens, amândouă au fost eligibile, dar... fără finanţare!
Alexandru Ciobotaru nu renunţă la visul său; este un optimist incorigibil! Într-un viitor apropiat, are speranţa că o să realizeze o făbricuţă din banii proprii şi o să fie mai bine. Nu regretă că s-a apucat de cultura de zmeur. Ştie că este foarte mult de muncă, se simte lipsa mâinii de lucru iar la vremea culesului este foarte cald, în jur de 40 de grade în plantaţie. Dar nu se plânge, merge mai departe!
În ferma sa de pe dealurile Răcoasei mai are destul de multe lucruri de făcut; mai întâi trebuie finalizată casa din plantaţie (construcţia e deja începută) şi spaţiul pentru depozitarea temporară a zmeurii.
Apoi, natural, va urma să ridice din temelii... casa de piatră. Alex Ciobotaru trebuie să-şi întemeieze o familie iar Andreea de-abia aşteaptă să spună: DA!


Marian MUŞAT
Nicoleta DRAGOMIR
foto: Leonard STAFIE, Claudiu BOROBEI

SURSA: REVISTA FERMA