Brânzăria de la ferma „CĂPRIŢELE LUI ROBERT”

Marian MUŞAT

Marcela Pricop abia se întorsese din Piaţa Sud din Focşani. Mai întâi fusese dis-de-dimineaţă în standul de lactate din Panciu încărcată cu marfă: telemea, caşcaval proaspăt şi afumat, caş dulce, urdă, zer, iaurt, kefir, lapte proaspăt, cremă tartinabilă, dar şi cu alte bunătăţi din brânzărie.

„Am vândut de 2.700 lei, pentru un fermier mic, e bine! Merg de două ori pe săptămână, miercurea şi sâmbăta, în restul zilelor pregătim produsele, ciclul de fabricaţie e destul de lung. De la începutul lunii iunie, avem un magazin din Bucureşti care ne ia din produsele noastre”, spune vrânceanca din Răcoasa.  

Produse personalizate 
În comună se adunaseră nori negri de ploaie. După ce a început să picure, ne-am adăpostit în micuţa brânzărie unde se procesează laptele muls de la ferma „Căpriţele lui Robert”. La loc sigur, ferit de căldură, stăteau rotiţele de brânză feta, de caşcaval afumat, telemeaua, crema tartinabilă, o specialitate de brânză maturată ţinută la borcan în ulei de măsline, caşul maturat, sticluţele de iaurt şi kefir sau caşurda marinată. „La muls obţinem în jur de 350 litri de lapte la zi care intră la procesare. Vreo 50-60 litri în stare proaspătă vindem miercurea şi sâmbăta la piaţă clienţilor noştri. Ştiţi cum mi-i fac de muşterii? Am o pagină pe facebook; se numeşte şi acolo dau drumul la promovare. Am ajuns în al treilea an şi vindem destul de bine pe bază de comenzi: laptele e 7 lei litrul, iaurtul, kefirul, sana 14 lei/l, caşcavalul 30 şi 35 lei/kg cel afumat, caşul de capră 25 lei/kg, telemeaua 25 lei/kg, urda 15 lei/kg. Am reuşit să-mi fac etichetele pentru că produsele sunt personalizate. E multă muncă, dar făcând numai brânză, nu faci de nici o... brânză!”, rosteşte pilduitor producătoarea. 
După care continuă să explice: „Reţetele de fabricaţie le ştiu de la rudele din partea soţului! Însă, multe dintre produsele noi le-am învăţat singură. Am descoperit pe o reţea de socializare un forum italian de unde am luat totul despre lapte. Acum încercăm să facem o brânză maturată de capră”.

„Am visat să-mi fac ferma mea!” 
Marcela Pricop este de profesie asistentă medicală. A avut norocul să lucreze în oraşul unde a crescut, aproape de Parcul Naţional Retezat, acolo de unde minerii scoteau "aurul negru" la suprafaţă, acolo unde muntele se înălţa semeţ, chiar din faţa blocului în care locuia. Doar în vacanţă ajungea pe plaiurile natale, într-o comună numită Vinderei, aşezată la graniţa a două judeţe: Vaslui şi Galaţi. Acolo vara mergea în vacanţă, bunica de la ţară nu avea animale în curte, decât câteva găini.
În anul 2004, Marcela Pricop şi soţul ei Marcel Taftă (fiecare şi-a păstrat numele de familie) au plecat în Italia. Au muncit vreme de 14 ani, după care au bătut în retragere şi au venit acasă, în Răcoasa, pentru a duce o viaţă mai simplă şi liniştită, mai aproape de natură, departe de tumultul oraşului. 
În 2013 au cumpărat o bucată de teren de 1,3 ha, unde au construit un saivan. Şi tot în acelaşi an au cumpărat şi caprele. „Bunicii şi părinţii mei au crescut oi de când se ştiu. Tatăl meu, Oancea Taftă, a fost vreme de 45 de ani baciul satului, un om respectat în comună. Cât timp am fost plecat din ţară lucrând în construcţii, am tot visat să-mi fac ferma mea. Cu gândul ăsta m-am întors acasă. De la un crescător din Huruieşti (judeţul Bacău) am cumpărat 99 de capre din rasa Carpatină, că celelalte sunt mai pretenţioase. După 5 ani am ajuns la un efectiv de 488 (din care vreo 30 de ţapi) şi aproape o sută de oi (cu 20 de berbecuţi pentru reproducţie), o măgăriţă, două pisici şi nouă câini. Aş vrea să măresc numărul de animale la o mie, dar nu am cu cine face treaba, nu găsesc forţă de muncă. Mulţumim lui Dumnezeu că totuşi, am oameni buni. Acum am patru ciobani, un strungar, taică-miu, eu”, explică fermierul Marcel Taftă.  

Proiecte cu finanţare şi profitul reinvestit
Stâna se află în apropierea satului. În fiecare dimineaţă, fie vară, fie iarnă, la ora 5 Marcel Taftă este prezent la saivan şi adesea îl apucă miezul nopţii până se urcă în pat să îl prindă somnul. Are în întreţinere vreo 70 ha de păşune, din care 44 ha închiriate de la primărie, pe care a înfiinţat o lucernieră. La Răcoasa nu se cultivă porumbul, decât foarte puţin. Nu merge pentru că sunt două fonduri de vânătoare şi porcii mistreţi dau iama prin cultură, provocând numai stricăciuni. 
Ca orice om de afaceri care se respectă, reinvesteşte profitul. A reuşit să prindă o finanţare din bani europeni. În urma unui proiect depus pe Măsura 112 - Instalarea tinerilor fermieri, a primit 40.000 euro, din care a cumpărat animale şi utilaje agricole. În zonă, mâna de lucru calificată lipseşte, de aceea a depus un nou proiect pentru alte dotări (mulgătoare, echipamente pentru procesarea laptelui) cu scopul vădit de a reduce din forţa de muncă.

Ferma turistică, un nou concept pentru viaţa la ţară!
„Acuma sunt în lucru cu un proiect de pe subMăsura 16.4 - Sprijin acordat pentru cooperare orizontală şi verticală între actorii din lanţul de aprovizionare în sectorul agricol. Am reuşit să găsim o pensiune cu care să colaborăm, am invitat un liceu din Focşani să devină partener. Valoarea proiectului: 100 mii euro. Am avut anul trecut un proiect refuzat de AFIR pentru că s-a greşit un cod CAEN. Vrem să facem o fermă turistică cu uşile deschise. Dar pentru că funcţionarii nu au înţeles care era distracţia în toată treaba asta, l-au declarat neeligibil la finanţare! Noi încercăm să rupem copiii de calculatoare, de tablete, de mediul virtual şi să-i apropiem de animale. Cooperarea şi asocierea sunt cât se poate de benefice, deşi este extraordinar de greu în zona noastră! Doar unindu-te poţi să faci ceva!”, crede în continuare Marcela Pricop. 
De aceea, “vom încerca un alt fel de viaţă la ţară: o fermă turistică, unde copii de la oraş să poată să vină în vizită, să vadă cum se îngrijesc animalele şi de unde vine laptele. O fermă unde turiştii să poată gusta din produsele noastre şi să petreacă o zi în aer liber. Este un vis care sperăm din tot sufletul să devină realitate”.

“Viaţa nu-i uşoară, dar ne umple inima de energie şi entuziasm”
Ferma poartă numele lui Robert, fiul cel mai mic, în vârstă de cinci anişori. Micuţul iubeşte animalele, vrea să-şi urmeze tatăl şi să devină crescător de capre. E numai energie, umblă peste tot cu căpriţa lui preferată Ţaca-Ţaca: la joacă, la muls, la degustat din bunătăţile pregătite de mama lui din laptele caprelor. Când va fi mare, vrea să plece cu căpriţele lui dragi pe deal. 
“Am un hobby de care sunt foarte mândră; îmi place să fac torturi decorate manual. Când mă simt obosită, crearea decoraţiunilor mă relaxează. Sunt mamă a doi băieţi şi soţie de fermier. N-am o viaţă uşoară, dar e una frumoasă, ne umple inima de energie şi entuziasm. Simt că trebuie să dăruiesc şi celorlalţi din bucuriile mele şi din experienţa mea”, susţine Marcela Pricop.

Articol publicat in revista Ferma nr. 16(243), 15-30 septembrie 2019

Echipa "VIITOR PENTRU SATE" - Vrancea
Marian MUŞAT
Nicoleta DRAGOMIR
foto: Leonard STAFIE, Claudiu BOROBEI 

SURSA: REVISTA FERMA