Trei vaci, două platforme de gunoi, zece mii de euro cheiltuieli, birocraţie şi bătaie de cap cât cuprinde! Cam asta-i cer micului fermier “experţii” din ministere la schimb pentru a-şi ridica sau moderniza mica fermă cu bani europeni. Merită, domnilor guvernanţi?
Atrăgeam atenţia, în revista Ferma nr. 10 (193) din 1-15 iunie 2017, că beneficiarii formelor de sprijin din zootehnie pot rămâne fără subvenţii dacă nu deţin platformă de depozitare a dejecţiilor. Luna trecută, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) a anunţat că pentru investiţiile în zootehnie prin finanţări europene, platforma de gunoi este obligatorie. Cum pentru înfiinţarea/funcţionarea unei exploataţii zootehnice este obligatorie respectarea legislaţiei de mediu în domeniu, în speţă managementul dejecţiilor, toate fermele finanţate prin PNDR trebuie să deţină platformă de depozitare a dejecţiilor.
Vrei bani europeni? Fă-ţi platformă de gunoi!
Astfel, AFIR aduce clarificări cu privire la necesitatea construirii sau nu a platformelor de gunoi de grajd pentru beneficiarii Măsurilor 4.1 - Exploataţii agricole, 6.1 - Instalarea tinerilor fermieri şi 6.3 - Dezvoltarea fermelor mici. Deci respectarea legislaţiei în vigoare cu privire la gestionarea corectă a gunoiului de grajd/dejecţiilor de origine animală se poate realiza fie prin amenajarea unor platforme de stocare individuală, fie prin utilizarea unor sisteme comunale.
Beneficiarii cu până la 100 Unităţi Vită Mare (UVM) pentru care, pe raza localităţii unde îşi desfăşoară activitatea, există platformă comunală de depozitare au rezolvată problema stocării dejecţiilor, dar acolo unde nu există platforme comunale, situaţia se complică, fermierii, inclusiv crescătorii mici, fiind obligaţi să deţină aceste platforme conforme normelor europene.
Ca întotdeauna, fermierii fac eforturi şi se conformează. Însă problemele micilor fermieri se complică atunci când ajungi la prevederile Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 119/2014. Acesta prevede că platformele de dejecţii, chiar dacă ai trei vaci, nu se pot realiza în intravilan, mai bine spus în curtea gospodarului, ci la minim 50 de metri de ultima casă. Iar dacă discutăm de exploataţii mai mari, distanţa minimă faţă de ultima casă este de 500 m.
Astfel, AFIR aduce clarificări cu privire la necesitatea construirii sau nu a platformelor de gunoi de grajd pentru beneficiarii Măsurilor 4.1 - Exploataţii agricole, 6.1 - Instalarea tinerilor fermieri şi 6.3 - Dezvoltarea fermelor mici. Deci respectarea legislaţiei în vigoare cu privire la gestionarea corectă a gunoiului de grajd/dejecţiilor de origine animală se poate realiza fie prin amenajarea unor platforme de stocare individuală, fie prin utilizarea unor sisteme comunale.
Beneficiarii cu până la 100 Unităţi Vită Mare (UVM) pentru care, pe raza localităţii unde îşi desfăşoară activitatea, există platformă comunală de depozitare au rezolvată problema stocării dejecţiilor, dar acolo unde nu există platforme comunale, situaţia se complică, fermierii, inclusiv crescătorii mici, fiind obligaţi să deţină aceste platforme conforme normelor europene.
Ca întotdeauna, fermierii fac eforturi şi se conformează. Însă problemele micilor fermieri se complică atunci când ajungi la prevederile Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 119/2014. Acesta prevede că platformele de dejecţii, chiar dacă ai trei vaci, nu se pot realiza în intravilan, mai bine spus în curtea gospodarului, ci la minim 50 de metri de ultima casă. Iar dacă discutăm de exploataţii mai mari, distanţa minimă faţă de ultima casă este de 500 m.
Şi acum începe “dansul” hârtiilor…
În general, terenul situat la minim 50 de metri faţă de ultima casă este în extravilan, deci nu poate avea construcţii definitive, adică platformă de depozitare dejecţii conformă fără realizarea unui Plan Urbanistic Zonal (PUZ), conform Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Asta înseamnă un cost suplimentar de minim 3000 de euro, pe lângă cheltuielile cu platforma. Pentru realizarea PUZ-ului e nevoie de aviz de la DSV, DSP, Mediu, precum şi de proiect tehnic şi multe alte… hârtii.
Dar “distracţia” nu se opreşte aici: chiar dacă a alocat aceşti bani şi a realizat platforma la 50 de metri distanţă de ultima casă, bietul fermier cu trei vaci în curte nu poate depozita oricum dejecţiile scoase din adăpost, ba trebuie să mai facă o platformă de depozitare a dejecţiilor temporară lângă văcuţele lui. Şi uita aşa, bietul ţăran ajunge să fie posesorul… “fericit” al celor două platforme de depozitare a dejecţiilor, plus un mijloc adecvat pentru transportul dejecţiilor. Iar când trage linie şi vede că a cheltuit minim 10.000 de euro pentru a asigura condiţiile de manipulare a dejecţiilor de la trei văcuţe, acesta se lasă păgubaş. Şi rămâne cu mai nimic din marea finanţare europeană. Aşa că îşi vinde vacile şi pleacă în Spania la cules de căpşuni. Oare înţeleg acum marii experţi de prin ministere de ce România nu accesează banii europeni pentru fermele mici şi mijlocii din zootehnie?
În general, terenul situat la minim 50 de metri faţă de ultima casă este în extravilan, deci nu poate avea construcţii definitive, adică platformă de depozitare dejecţii conformă fără realizarea unui Plan Urbanistic Zonal (PUZ), conform Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Asta înseamnă un cost suplimentar de minim 3000 de euro, pe lângă cheltuielile cu platforma. Pentru realizarea PUZ-ului e nevoie de aviz de la DSV, DSP, Mediu, precum şi de proiect tehnic şi multe alte… hârtii.
Dar “distracţia” nu se opreşte aici: chiar dacă a alocat aceşti bani şi a realizat platforma la 50 de metri distanţă de ultima casă, bietul fermier cu trei vaci în curte nu poate depozita oricum dejecţiile scoase din adăpost, ba trebuie să mai facă o platformă de depozitare a dejecţiilor temporară lângă văcuţele lui. Şi uita aşa, bietul ţăran ajunge să fie posesorul… “fericit” al celor două platforme de depozitare a dejecţiilor, plus un mijloc adecvat pentru transportul dejecţiilor. Iar când trage linie şi vede că a cheltuit minim 10.000 de euro pentru a asigura condiţiile de manipulare a dejecţiilor de la trei văcuţe, acesta se lasă păgubaş. Şi rămâne cu mai nimic din marea finanţare europeană. Aşa că îşi vinde vacile şi pleacă în Spania la cules de căpşuni. Oare înţeleg acum marii experţi de prin ministere de ce România nu accesează banii europeni pentru fermele mici şi mijlocii din zootehnie?
Legislaţie copy-paste, departe de realitate
În fapt, Ministerul Sănătăţii îşi depăşeşte atribuţiile prin emiterea Ordinului 119/2014, deoarece autoritatea competentă pentru controlul şi emiterea de reglementări legislative privind poluarea mediului este Ministerul Mediului (OUG nr. 195 din 2005). Conform Ordinului 119, inspectorii de specialitate de la Ministerul Sănătăţii controlează, citez, „depăşirea concentraţiilor pentru poluanţii fizici, chimici şi biologici din factorii de mediu”, iar ”pentru soluţionarea petiţiilor şi sesizărilor care au ca obiect nerespectarea prevederilor OMS 119/2014, inspectorii sanitari verifică aspectele sesizate, prin efectuarea controlului la faţa locului”, potrivit răspunsului oferit de MS solicitării noastre. Mă întreb ce controlează această autoritate? Fiind vorba de legislaţia de mediu europeană şi naţională, nu cumva Ministerul Sănătăţii îşi depăşeşte atribuţiile de serviciu?! Iar dacă măsoară distanţe, mă întreb dacă aceşti inspectori din Sănătate au competenţe în cadastru şi topometrie!
Întrebaţi care este documentaţia care a stat la baza calculării distanţei minime prevăzute în Ordinul 119, cei de la Sănătate ne-au răspuns… în doi peri: „Pentru unităţile pentru care au fost stabilite distanţele în OMS nr. 536/1997, acestea au fost preluate în OMS nr 119/2014, pentru unităţile nou introduse în OMS nr. 119/2014 au fost luate în considerare propunerile specialiştilor din Direcţiile de Sănătate Publică teritoriale, coroborate cu datele din literatura de specialitate”. Noi am cerut date concrete şi ei ne plimbă cu specialişti şi literatură de specialitate.
Precizarea unei distanţe de amplasare a unui obiectiv zootehnic fără a fi fundamentat ştiinţific şi legal contravine oricărui principiu de mediu sau de sănătate publică aplicat în Comunitatea Europeană. Din analizarea Ordinului 119 din 2014 şi compararea cu legislaţia naţională şi europeană din domeniu, cât şi cu literatura de specialitate consultată, rezultă clar o neconcordanţă între acest ordin şi prevederile legale naţionale şi europene, cât şi defavorizarea fermierului/gospodarului român în comparaţie cu cel european. Legislaţia naţională trebuie să fie armonizată cu cea europeană. De asemenea, ar trebui să protejeze cetăţeanul, indiferent că este producător sau consumator. Ordinul 119/2014 dezavantajează fermierii români, cât şi pe micii gospodari, încălcându-le drepturile fundamentale cu privire la crearea unui climat propice pentru dezvoltarea şi bunăstarea lor.
În urma celor expuse, rezultă necesitatea modificării urgente a legislaţiei, deoarece produce consecinţe deosebit de grave în mediul socio-economic rural românesc.
În fapt, Ministerul Sănătăţii îşi depăşeşte atribuţiile prin emiterea Ordinului 119/2014, deoarece autoritatea competentă pentru controlul şi emiterea de reglementări legislative privind poluarea mediului este Ministerul Mediului (OUG nr. 195 din 2005). Conform Ordinului 119, inspectorii de specialitate de la Ministerul Sănătăţii controlează, citez, „depăşirea concentraţiilor pentru poluanţii fizici, chimici şi biologici din factorii de mediu”, iar ”pentru soluţionarea petiţiilor şi sesizărilor care au ca obiect nerespectarea prevederilor OMS 119/2014, inspectorii sanitari verifică aspectele sesizate, prin efectuarea controlului la faţa locului”, potrivit răspunsului oferit de MS solicitării noastre. Mă întreb ce controlează această autoritate? Fiind vorba de legislaţia de mediu europeană şi naţională, nu cumva Ministerul Sănătăţii îşi depăşeşte atribuţiile de serviciu?! Iar dacă măsoară distanţe, mă întreb dacă aceşti inspectori din Sănătate au competenţe în cadastru şi topometrie!
Întrebaţi care este documentaţia care a stat la baza calculării distanţei minime prevăzute în Ordinul 119, cei de la Sănătate ne-au răspuns… în doi peri: „Pentru unităţile pentru care au fost stabilite distanţele în OMS nr. 536/1997, acestea au fost preluate în OMS nr 119/2014, pentru unităţile nou introduse în OMS nr. 119/2014 au fost luate în considerare propunerile specialiştilor din Direcţiile de Sănătate Publică teritoriale, coroborate cu datele din literatura de specialitate”. Noi am cerut date concrete şi ei ne plimbă cu specialişti şi literatură de specialitate.
Precizarea unei distanţe de amplasare a unui obiectiv zootehnic fără a fi fundamentat ştiinţific şi legal contravine oricărui principiu de mediu sau de sănătate publică aplicat în Comunitatea Europeană. Din analizarea Ordinului 119 din 2014 şi compararea cu legislaţia naţională şi europeană din domeniu, cât şi cu literatura de specialitate consultată, rezultă clar o neconcordanţă între acest ordin şi prevederile legale naţionale şi europene, cât şi defavorizarea fermierului/gospodarului român în comparaţie cu cel european. Legislaţia naţională trebuie să fie armonizată cu cea europeană. De asemenea, ar trebui să protejeze cetăţeanul, indiferent că este producător sau consumator. Ordinul 119/2014 dezavantajează fermierii români, cât şi pe micii gospodari, încălcându-le drepturile fundamentale cu privire la crearea unui climat propice pentru dezvoltarea şi bunăstarea lor.
În urma celor expuse, rezultă necesitatea modificării urgente a legislaţiei, deoarece produce consecinţe deosebit de grave în mediul socio-economic rural românesc.
NU MAI PUNEŢI PIEDICI DEZVOLTĂRII SATULUI ROMÂNESC!
În ultimii trei ani, în paginile revistei Ferma am atras atenţia în nenumărate rânduri şi am făcut demersuri către ministerele de resort, arătând că legislaţia naţională, în speţă OMS 119/2014, este o piedică pentru dezvoltarea satului românesc şi a fermelor mici.
Revista Ferma, împreună cu Asociaţia Profesională a Crescătorilor de Păsări de Carne şi Găini Ouătoare din judeţul Iaşi, a prezentat modul de legiferare şi cum sunt calculate distanţele minime dintre ferme şi zona de locuit în ţările europene cu tradiţie în zootehnie. Dar la noi, autorităţile care emit ordine şi ordonanţe sunt… pe lângă subiect. Acest lucru mă duce cu gândul că aceste distanţe au fost făcute din birou şi nu au nici o legătură cu specialiştii sau cu literatura de specialitate (care nici măcar nu a fost citată).
Aşadar, solicităm abrogarea Art. 11 - cu privire la distanţele minime de protecţie sanitară între teritoriile protejate şi o serie de unităţi care produc disconfort şi riscuri asupra sănătăţii populaţiei şi Art. 15 - Normele de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, aprobate prin Ordinul 119 din 4 februarie 2014, deoarece reglementarea strictă a unor distanţe minime între unităţile care produc disconfort, respectiv exploataţiile zootehnice/gospodăriile populaţiei şi locuinţe, precum şi numărul maxim de animale pe exploataţie zootehnică/gospodărie contravin cu prevederile din: Constituţia României, art. 148, Legea 278/2013, OUG 195/2005, Ordinul Ministerului Mediului nr. 1182/2005, Ordinul Ministerului Agriculturii nr. 1270/2005 şi Directiva (UE) nr. 75 din 24 noiembrie 2010.
În ultimii trei ani, în paginile revistei Ferma am atras atenţia în nenumărate rânduri şi am făcut demersuri către ministerele de resort, arătând că legislaţia naţională, în speţă OMS 119/2014, este o piedică pentru dezvoltarea satului românesc şi a fermelor mici.
Revista Ferma, împreună cu Asociaţia Profesională a Crescătorilor de Păsări de Carne şi Găini Ouătoare din judeţul Iaşi, a prezentat modul de legiferare şi cum sunt calculate distanţele minime dintre ferme şi zona de locuit în ţările europene cu tradiţie în zootehnie. Dar la noi, autorităţile care emit ordine şi ordonanţe sunt… pe lângă subiect. Acest lucru mă duce cu gândul că aceste distanţe au fost făcute din birou şi nu au nici o legătură cu specialiştii sau cu literatura de specialitate (care nici măcar nu a fost citată).
Aşadar, solicităm abrogarea Art. 11 - cu privire la distanţele minime de protecţie sanitară între teritoriile protejate şi o serie de unităţi care produc disconfort şi riscuri asupra sănătăţii populaţiei şi Art. 15 - Normele de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, aprobate prin Ordinul 119 din 4 februarie 2014, deoarece reglementarea strictă a unor distanţe minime între unităţile care produc disconfort, respectiv exploataţiile zootehnice/gospodăriile populaţiei şi locuinţe, precum şi numărul maxim de animale pe exploataţie zootehnică/gospodărie contravin cu prevederile din: Constituţia României, art. 148, Legea 278/2013, OUG 195/2005, Ordinul Ministerului Mediului nr. 1182/2005, Ordinul Ministerului Agriculturii nr. 1270/2005 şi Directiva (UE) nr. 75 din 24 noiembrie 2010.
Articol publicat in revista Ferma nr. 17 (200) (1-15 octombrie 2017)
Comentarii