Păşunile comunale din România, uitate parcă de toată lumea până să apară sprijinul pe suprafaţă, par să-şi găsească în ultima perioadă din ce în ce mai mulţi adepţi (chiar prea mulţi!). Încă departe de un ordin care să reglementeze clar beneficiarul de drept al păşunilor, respectiv crescătorul de animale, forma de organizare şi perioada minimă de contractare a suprafeţelor de păşunat, acest subiect încinge chiar şi cele mai liniştite spirite.
Asta se întâmplă în mai toate comunele României, şi de fiecare dată când vine vorba de contractul de închiriere sau concesionare a păşunii, se conturează, destul de clar, doi "adversari": pe de o parte, Consiliul local, adică cei care taie şi spânzură în comunitatea rurală, puterea absolută când vine vorba de elaborarea unor hotărâri, de multe ori subiective; de cealaltă parte se află Asociaţia crescătorilor de animale, o structură mai recent apărută în peisajul satelor româneşti, dar cu un rol extrem de important, dacă ne referim la starea actuală a efectivelor de animale, la condiţia socială a fermierilor, la slaba lor reprezentare naţională.
Mărul discordiei îl reprezintă, fără îndoială, sprijinul pe suprafaţă. Iar pentru ca răspunsurile să fie foarte clare şi să nu existe suspiciuni nici din partea consilierilor, nici a primarilor şi nici a crescătorilor, formulăm întrebările legate la acest subiect făcând referire la un caz concret, bine documentat, despre care am pomenit şi în numărul trecut al revistei.
Este vorba de păşunea comunală a localităţii Coşteiu, judeţul Timiş şi neînţelegerile dintre consilierii locali şi primar, pe de o parte, şi Asociaţia Crescătorilor de Animale "Ovitim-Mioriţa", de cealaltă parte.
Cine are dreptul să depună dosarul la APIA?
Beneficiarii măsurilor de sprijin pe suprafaţă pot fi persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi, administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune etc. Şi consiliile locale pot depune cererea pentru sprijinul pe suprafaţă, chiar dacă în zona de interes funcţionează şi o asociaţie profesională a crescătorilor de animale.
În România, legea nu acordă crescătorilor de animale prioritate la depunerea dosarului la APIA, deşi logica europeană este cu totul diferită. În UE păşunea este considerată un bun comun, de care trebuie să beneficieze asociaţiile crescătorilor de animale, care le exploatează direct, prin natura activităţii lor de bază - practicarea agriculturii/creşterea animalelor, şi tocmai de aceea organizaţiile profesionale deţin în administrare acest patrimoniu naţional.
La noi, pajiştile se află în administrarea consiliilor locale, printr-un contract încheiat cu Prefectura judeţului.
Aşa se face că "generatorii" de Hotărâri de Consiliu Local (HCL-uri) sunt singurii care decid soarta păşunii. De multe ori însă după bunul plac şi mai puţin după litera legii. În cazul nostru, anul acesta mai marii comunei au decis să nu mai închirieze sau să concesioneze păşunea în favoarea Asociaţiei crescătorilor de oi, urmând să depună Consiliul Local cererea pentru sprijinul pe suprafaţă.
Evident, în lipsa unui contract - care este condiţia de bază pentru acceptarea cererii de către APIA - Asociaţia "Ovitim-Mioriţa" nu are absolut nici o şansă!
Poate fi obligată Primăria să încheie contracte pe păşune?
Nu. Ba dimpotrivă, în calitate de unic administrator al pajiştilor permanente (păşuni şi fâneţe), Consiliul local poate decide cui, cu cât, sub ce formă şi pe ce perioadă să concesioneze/închirieze aceste suprafeţe.
Cu siguranţă consilierii şi primarul de la Coşteiu cunosc aceste aspecte. Le-a scăpat însă ceva, foarte important de altfel, atunci când au decis să depună ei cererea la APIA... TAXA DE PĂŞUNAT!
Legea spune clar: Consiliul local poate depunde cerere pentru sprijinul pe suprafaţă, cu condiţia să nu fi încasat taxe de păşunat pe 2009
Ordinul de ministru 118/3.03.2009, care modifică O.M. 246/2008, prevede la art. 5, pct. 7 următoarele: Consiliile locale pot depune cereri de plată pentru păşunile permanente comunale pe care le administrează şi pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere şi pentru care nu se încasează taxe de păşunat, iar pe aceste terenuri trebuie să desfăşoare propria activitate agricolă, cu respectarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006.
Centrele judeţene APIA au comunicat primăriilor arondate că, pentru a fi respectate toate condiţiile de eligibiliate, dosarele aferente cererii depuse de Consiliile locale trebuie să includă, în mod obligatoriu, următoarele documente:
- ordinul de prefect sau alte documente care atestă dreptul de proprietate asupra păşunii comunale;
- documente din care să reiasă ca în 2009 Consiliul local a efectuat lucrări de întreţinere a păşunii comunale pentru care solicită sprijin financiar la APIA (acestea se poate aduce şi ulterior depunerii dosarului);
- tabel cu fermierii ai căror animale păşunează suprafeţele pentru care CL a solicitat sprijin financiar;
- hotărâre de consiliu din care să reiasă clar că în 2009 nu se percepe taxă de păşunat pentru păşunea comunală pentru care se solicită sprijin financiar la APIA.
Nu ştiu încă ce fel de documente va prezenta Consiliul local, prin care să demonstreze că banii încasaţi anul trecut din taxele de păşunat au luat drumul... păşunii, cert este că la Coşteiu, în anul 2009, S-A ÎNCASAT TAXĂ DE PĂŞUNAT! Acest lucru ne-a fost adus la cunoştinţă de membrii asociaţiei Ovitim-Mioriţa, şi confirmat, în cele din urmă, şi de către primarul comunei, Petru Carebia: “Da... N-avem nici un interes să minţim pe nimeni. S-au încasat taxe. La 1 ianuarie 2009, neavând contract de închiriere cu nimeni şi neştiind cine va depune dosarul până la urmă, noi (n.r. Consiliul local) sau altcineva, am încasat taxă pe păşune de la câţiva proprietari (...) dar până la urmă am spus că putem înapoia banii ca să fie treaba bună, sau îi calculăm la alte taxe, impozite...”.
Întrebat dacă încasarea taxei va crea probleme la aprobarea cererii depuse pentru sprijin, edilul şef a răspuns: “Din câte ştiu eu, nu, pentru că în ianuarie 2009 n-aveam încheiate contracte şi nimeni nu avea dosar depus la APIA…”. Apreciez drept justificată declaraţia primarului, în condiţiile în care Consiliul local ar putea beneficia de încălcarea tuturor legilor şi prevederilor constituţionale în vigoare la această dată.
Pentru că nu ştiu sincer sub ce formă va reuşi Consiliul local Coşteiu să justifice, legal, depunerea cererii la APIA, în condiţiile în care a încasat taxă de păşunat pe 2009, încălcând astfel una dintre condiţiile de eligibilitate. Poate că juristul Primăriei ar fi trebuit să citească mai cu luare-aminte prevederile art. 7 din Ord. 118, şi în special lit. c), care precizează clar că solicitanţii sprijinului pe suprafaţă trebuie "să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile".
În condiţiile date, preşedintele Asociaţiei Ovitim-Mioriţa, Gheorghe Mihăescu, precizează: "Când au văzut că nu se încadrează în prevederile ordinului, consilierii locali au dat o hotărâre (n.r. - HCL nr. 30 din 05.05.2009) prin care spun că nu mai încasează taxa de păşunat pe 2009. Dar fapta rămâne faptă, şi chiar dacă nu se înapoiază banii încasaţi, destinaţia lor nu poate fi schimbată. Taxa de păşunat trebuie să meargă în păşune... Şi dacă Asociaţia crescătorilor de ovine nu poate să depună cerere pentru sprijin din cauză că nu întruneşte una dintre condiţiile prevăzute în Ordinul 118, de ce Consiliul local are acest drept, deşi nici el nu îndeplineşte o condiţie stipulată în acelaşi ordin?"
PĂŞUNEA COMUNALĂ DIN COŞTEI ŞI SPRIJINUL PE SUPRAFAŢĂ
AŞA ARATĂ PĂŞUNEA COŞTEIULUI...
O comună cu 5 sate, un potenţial de încărcare a păşunii de 6000 de oi, 400 de bovine şi vreo 150 de cabaline. 1220 de hectare de păşune în 2009, faţă de 972 de hectare anul trecut. Asta e marea provocare!
Să presupunem că banii pe 2009 vor ajunge în contul Primăriei.
Asociaţia va avea la dispoziţie banii pe 2008 şi utilajele cumpărate din banii pe 2007. Ar fi interesant de urmărit cum îşi vor coordona (sau suprapune!) lucrările pe păşune. Vom asista la dezlănţuirea altor resentimente? Ar fi păcat... Această păşune are nevoie de un plan de ameliorare, pe mulţi ani de-acum înainte, proiect pe care Asociaţia "Ovitim-Mioriţa" l-a dezbătut deja, împreună cu câţiva specialişti în domeniu. Dar ce te faci când vine şi Consiliul cu propriul plan? Să te ţii, păşune!
Primarul însă promite colaborarea cu Asociaţia: “Avem un plan şi conform contractului de concesionare a păşunilor, încheiat pe 2008 cu asociaţia, banii se vor cheltui împreună cu membrii Comisiei agricole. În funcţie de ce se va face anul acesta cu banii de pe 2008, anul viitor, cu banii de pe 2009, vom continua lucrările împreună cu Asociaţia de crescători, pentru că ei sunt beneficiarii păşunii, până la urmă.”
În concluzie: nu contează cum se folosesc banii, ci în al cui cont ajung!
De fapt, voi încheia fără nici o concluzie, din simplul motiv că nu există una. Deocamdată... Sper însă că multe întrebări şi-au găsit răspunsul în aceste pagini.
Departe de a fi epuizat subiectul, spun doar că toate aceste probleme şi-ar găsi relativ simplu rezolvarea dacă ar exista o lege clară, care să delimiteze atribuţiile consiliilor locale, obligaţiile crescătorilor, perioada minimă de concesionare (în funcţie de planul de lucrări de ameliorare şi întreţinere a păşunilor comunale), iar o parte din banii aruncaţi cu generozitate pe caravanele Ministerului agriculturii, să fie direcţionaţi şi spre informarea administraţiei publice.
Pentru că nu este normal ca un consilier local să "negocieze" cu crescătorul beneficiar o cotă parte din sprijinul pe suprafaţă, drept condiţie obligatorie la încheierea contractului de păşunat. Sau un altul, care întreabă cu nonşalanţă: "mie ce-mi pică la afacerea asta" sau "câştigul nostru care-i"? Cele două exemple nu au legătură cu situaţia de la Coştei, dar se întâmplă într-o comună învecinată, Bara, unde sunt oieri asociaţi ai "Ovitim-Mioriţa".
Anul trecut, în plină febră electorală, aspiranţii la scaunele înalte ale Primăriei din Bara i-au atras de partea lor pe cei 50 de ciobani, oferindu-le cu generozitate şi titlu gratuit păşunea comunală. Anul 2009, fără alegeri şi fără "obligaţii" din partea consilierilor, s-a soldat cu "bani contra bani". Adică să ia crescătorul sprijinul de la APIA, dar să vireze şi în vistieria Primăriei măcar 50 de lei la hectarul de păşune subvenţionat!
Dar până la proba contrarie, jos pălăria! Poate că de banii ăştia vor lua consilierii azot pentru păşune, după o bună practică naţională, de o să ni se spună în curând să mai schimbăm "procedura", că păşunile noastre sunt EXAGERAT DE FERTILIZATE!
Este vreo comună în Timiş unde să nu fie probleme cu păşunile? Da. Acolo unde asociaţiile sau crescătorii individuali se bucură de înţelegerea administraţiei locale, acolo unde consilierii locali au şi alte preocupări, care ţin mai mult de bunăstarea obştei şi mai puţin de încasarea banilor pentru păşune! În rest, de orgolii şi ignoranţă e plină lumea.
Dă-i puterea pe mână unuia "înzestrat" din plin cu aceste virtuţi şi circul e asigurat. Din păcate, nu gratis, ci pe munca, timpul şi banii celor fără funcţii, dar care şi-au dobândit cinstit unele drepturi.
Referitor la cazul nostru, i-am promis primarului de la Coşteiu că voi reveni în zonă prin vară să văd cum mai arată păşunea comunală. Cred în continuare că discuţiile sincere, deschise, fără afirmaţii extreme, de genul "nu luăm noi, nu luaţi nici voi", colaborarea dintre
Asociaţia oierilor şi Consiliul local, ar putea duce la ceva bun până la urmă. Indiferent însă cine va încasa banii, unica lor destinaţie este păşunea! O altă "orientare" a sprijinului pe suprafaţă se numeşte deturnare de fonduri...
TRACTORUL, BATĂ-L VINA, E MAREA PROBLEMĂ!
"A apărut acest tractor şi era bine ca în primul an să fie curăţată păşunea, după care lucrurile erau clare. Dacă asociaţia îşi gestiona bine banii primiţi pe 2007, recunoaştem că tractorul este o investiţie bună, dar banii trebuia să se împartă astfel încât în primul an să se cureţe şi păşunea pe lângă achiziţionarea utilajului.
Aceste utilaje sunt luate până la urmă pe banii Consiliului local al Coşteiului. Dacă anul viitor sau peste 2-3 ani aceste subvenţii vor dispărea? Peste doi ani nu vom mai lua subvenţii, dar ce se va întâmpla cu aceste utilaje? Rămân în cadrul Asociaţiei şi ei vin la anu' şi întreabă primăria dacă vrea să-i cureţe păşunea pe bani?", se întreabă primarul Petru Carebia.
Ca să-l liniştim, îi spunem că destinaţia tractorului nu poate fi schimbată. El va fi folosit în continuare de Asociaţie la curăţarea şi întreţinerea păşunii, dar fără vreo obligaţie financiară din partea Primăriei. Sigur că dacă se vor percepe în continuare taxe de păşunat, banii pot fi folosiţi inclusiv la întreţinerea utilajelor, de comun acord.
Rămâne însă de văzut în ce măsură va putea fi posibilă o bună înţelegere între cele două părţi, date fiind "ciocnirile" actuale.
Şi încă o precizare pentru domnul primar. Banii pe suprafaţă nu sunt ai Consiliului local, el poate doar să îi administreze. Banii sunt exclusiv pentru păşunea comunală şi ideal ar fi să se ajungă la o înţelegere cu crescătorii din Asociaţie pentru gestionarea lor.
În cele din urmă, primarul concluzionează: "... tractorul este bun. Poate că lucrările cu banii care vor mai veni pe suprafaţă se vor face chiar cu utilajul acesta, iar cheltuielile n-o să fie atât de mari. Şi e normal să fie aşa, să nu închiriem utilaje de la altă firmă sau să plătim servicii, adică să aruncăm banii pe fereastră..."
Din punct de vedere tehnic, tractorul şi tocătoarea îşi fac treaba. Având în vedere gradul ridicat de degradare a păşunii, orice altă variantă de lucru e din start inutilă. Tocmai de aceea, revin la motivul pentru care Consiliul local Coşteiu a refuzat categoric să încheie cu Asociaţia "Ovitim-Mioriţa" contractul de păşunat pe 2009, şi anume faptul că nici până în prezent păşunea nu e curăţată.
Tocmai pentru că banii au venit târziu, justifică executarea parţială a lucrărilor pe păşune de către Asociaţie. Iar conform legii, nici Consilierii locali şi nici membrii Asociaţiei crescătorilor nu se pot trage reciproc la răspundere. Nici pentru că nu s-a lucrat păşunea, nici pentru că nu s-au cheltuit banii aşa cum prevede legea.
Singurele insituţii abilitate să facă acest lucru sunt Prefectura, în cazul sesizărilor uneia din părţi şi APIA, instituţie care poate dispune controale în teren pentru verificarea celor declarate în cererea pentru sprijinul pe suprafaţă.
ULTIMA ORĂ
Primăriile ar putea fi obligate să închirieze păşunile
Ministerul Agriculturii este pe cale să emită un ordin ministerial, prin care primăriile vor fi obligate să cedeze dreptul de folosinţă şi de întreţinere a păşunilor crescătorilor de animale de pe raza comunei de domiciliu, susţin reprezentanţii crescătorilor de ovine/caprine. Nicolae Cioran (foto), vicepreşedinte al Federaţiei Crescătorilor de Ovine “Romovis”, ne-a declarat că ministrul agriculturii le-a promis că începând cu această săptămână (18-22 mai), federaţiile de profil vor fi chemate la tratative, pentru elaborarea şi perfectarea legislaţiei privind păşunile.
“Federaţia are două propuneri de bază la elaborarea acestui ordin, şi anume: păşunilor să nu li se schimbe destinaţia, iar primăriile să închirieze sau să arendeze suprafeţele de păşune pe o perioadă de 10-15 ani. O altă problemă este că primăriile au dreptul să depună dosare pentru subvenţia care se referă strict la îmbunătăţirea păşunilor.
Dacă primăriile nu încheie contracte de închiriere, se presupune că n-au avut cu cine, iar în comună nu există crescători de animale şi nici animale. Motivul este însă altul şi ne îndoim că primăriile care vor lua subvenţia vor folosi banii pentru a întreţine păşunile. Singurul interesat să facă acest lucru este crescătorul de animale.
De aceea, este important ca primăriile să închirieze păşunile fermierilor”, a precizat Nicolae Cioran.
Nicoleta Dragomir
Comentarii