SOLUŢII ALTERNATIVE PENTRU CREŞTEREA GĂINILOR OUĂTOARE ÎN GOSPODĂRIILE ŢĂRĂNEŞTI
Leonard Constantin STAFIE
Asociaţia Profesională a Crescătorilor de Păsări de Carne şi Ouă din Judeţul Iaşi
REZUMAT
Suntem la doi ani de la aderarea României la Uniunea Europeană iar situaţia gospodăriilor ţărăneşti se menţine, majoritar, la nivel de subzistenţă şi semi-subzistenţă. Dacă ne referim la populaţiile de păsări din cadrul acestor „exploataţii” discutăm de efective de până la 100 capete, păsări slab productive, lipsa aplicării normelor sanitar-veterinare, lipsa tehnologiilor cât şi o furajare defectuoasă. În aceste condiţii şi rentabilitatea economică negativă a acestor exploataţii se reflectă direct în nivelul de trai al „fermierilor”. Ca o posibilitate de redresare a gospodăriei ţărăneşti, mai ales ţinând cont de faptul că nu există resurse financiare pentru dezvoltarea unor exploataţii de anvergură, primul pas care trebuie facut de crescător este rentabilizarea exploataţiei existente cu un minim de investiţie. Studiul a fost realizat în câteva gospodării familiale din judeţul Iaşi, din localităţi diferite, cu resurse financiare limitate, dar în care se doreşte îmbunătăţirea şi rentabilizarea sistemului de exploatare a găinilor ouătoare, în vederea obţinerii de producţii care să asigure venituri suplimentare, inclusiv din comercializarea parţială prin vânzare liberă, conform normelor în vigoare. Cercetarea a pornit de la asigurarea unui minim de măsuri obligatorii în gospodăriile individuale, respectiv: efective de păsări specializate pe producţia de ouă de minim 300 de capete; respectarea unui minim tehnologic de exploatare şi întreţinere; respectarea unor cerinţe minime sanitar-veterinare. În urma calculelor cu privire la investiţiile efectuate pentru un efectiv de 300 găini ouătoare, la costuri/preţuri de referinţă, rezultă că un ou costă 0,143 lei. Preţul de vânzare en-gros va fi de aproximativ 0,25 lei, ceea ce înseamnă un venit net de 0,107 lei/ou, total venit realizat în 77 săptămâni fiind de 8784,7856 lei. O exploataţie de acest tip asigură unui crescător venituri suplimentare. În plus, prin soluţia propusă de această cercetare, rentabilizarea gospodăriei ţărăneşti mai rezolvă un aspect foarte important: valorificarea superioară a resurselor furajere obţinute în regie proprie (de exemplu, porumbul).
Leonard Constantin STAFIE
Asociaţia Profesională a Crescătorilor de Păsări de Carne şi Ouă din Judeţul Iaşi
REZUMAT
Suntem la doi ani de la aderarea României la Uniunea Europeană iar situaţia gospodăriilor ţărăneşti se menţine, majoritar, la nivel de subzistenţă şi semi-subzistenţă. Dacă ne referim la populaţiile de păsări din cadrul acestor „exploataţii” discutăm de efective de până la 100 capete, păsări slab productive, lipsa aplicării normelor sanitar-veterinare, lipsa tehnologiilor cât şi o furajare defectuoasă. În aceste condiţii şi rentabilitatea economică negativă a acestor exploataţii se reflectă direct în nivelul de trai al „fermierilor”. Ca o posibilitate de redresare a gospodăriei ţărăneşti, mai ales ţinând cont de faptul că nu există resurse financiare pentru dezvoltarea unor exploataţii de anvergură, primul pas care trebuie facut de crescător este rentabilizarea exploataţiei existente cu un minim de investiţie. Studiul a fost realizat în câteva gospodării familiale din judeţul Iaşi, din localităţi diferite, cu resurse financiare limitate, dar în care se doreşte îmbunătăţirea şi rentabilizarea sistemului de exploatare a găinilor ouătoare, în vederea obţinerii de producţii care să asigure venituri suplimentare, inclusiv din comercializarea parţială prin vânzare liberă, conform normelor în vigoare. Cercetarea a pornit de la asigurarea unui minim de măsuri obligatorii în gospodăriile individuale, respectiv: efective de păsări specializate pe producţia de ouă de minim 300 de capete; respectarea unui minim tehnologic de exploatare şi întreţinere; respectarea unor cerinţe minime sanitar-veterinare. În urma calculelor cu privire la investiţiile efectuate pentru un efectiv de 300 găini ouătoare, la costuri/preţuri de referinţă, rezultă că un ou costă 0,143 lei. Preţul de vânzare en-gros va fi de aproximativ 0,25 lei, ceea ce înseamnă un venit net de 0,107 lei/ou, total venit realizat în 77 săptămâni fiind de 8784,7856 lei. O exploataţie de acest tip asigură unui crescător venituri suplimentare. În plus, prin soluţia propusă de această cercetare, rentabilizarea gospodăriei ţărăneşti mai rezolvă un aspect foarte important: valorificarea superioară a resurselor furajere obţinute în regie proprie (de exemplu, porumbul).
Comentarii