joi, 14 aprilie 2016
joi, 7 aprilie 2016
“Distanțele minime”, între agonie și extaz
“Distanțele minime”, între agonie și extaz
Avicultura
Timp de peste doi ani am solicitat autorităților guvernamentale informații despre documentația care a stat la baza emiterii Ordinului Ministrului Sănătății nr. 119/2014, prin care se reglementează distanțele minime între zonele de locuit și fermă. Am scris articole pe acest subiect, am sesizat Ministerul Agriculturii, am tras semnale de alarmă că acest Ordin este discriminatoriu. Cu ce rezultat?
În sfârșit, specialiștii de la Sănătate au binevoit să citească ceea ce semnalam noi, și anume că Ordinul 119/2014 nu este fundamentat științific și creează discriminare față de fermierii noștri în raport cu cei europeni.
Ministerul Sănătății nu are competență, dar își depășește atribuțiile
După lupte seculare, Ministerul Sănătății, în urma demersurilor făcute de Ministerul Agriculturii, Asociația Profesională a Crescătorilor de Păsări de Carne și Ouă - Iași și revista Ferma, a studiat Memoriul Tehnic pe care l-am înaintat autorităților pentru a demonstra că distanțele minime între ferme și locuințe, așa cum sunt prevăzute în art. 11 în OMS nr. 119/2014, nu au nici un fundament științific. Este deosebit de interesant că „specialiștii” de la Ministerul Sănătății recunosc indirect că nu au nici o atribuție în acest sens și că nu au habar ce înseamnă “tehnologii de creștere”. Pentru conformitate, cităm din răspunsul nr. 81915/18.01.2016: „Evaluarea tehnolgiilor de creștere a animalelor și păsărilor pentru încadrarea fermelor în sisteme tradiționale sau industriale, de creștere intensivă, este de competența specialiștilor din Ministerul Agriculturii, care trebuie să se asigure că se respectă protecția factorilor de mediu cu impact asupra sănătății și confortului populației din zonă”. Și atunci vin cu întrebarea firească: dacă Ministerul Agriculturii are atribuții în acest sens, după cum este și normal, atunci de ce acest ordin a fost emis de cei de la Sănătate fără consultarea în prealabil a celor de la Agricultură? Nu cumva sunt niște interese ascunse pentru ca domnii din Sănătate să aibă control în ferme după bunul lor plac?!
Câte țări, atâtea sisteme de creșterea animalelor?
Să mergem mai departe cu analiza acestui răspuns, ca să putem comenta punctual și pertinent.
Pentru a completa cunoștințele generale ale „specialiștilor” de la Sănătate trebuie să subliniez că în toată lumea unde există zootehnie, și România nu face excepție, creșterea animalelor se realizează în trei mari sisteme de exploatare, extensiv, semi-intensiv și intensiv. Iar criteriile de diferențiere între sisteme sunt: densitate/mp, tipuri de adăposturi, indice de mecanizare și așa mai departe. Răspunsul Ministerului Sănătății că „Memoriul prezintă date susținute științific și bine documentate, cu exemplificări de studii realizate în țări vest-europene ca Germania, Belgia, Eleveția, care au însă sisteme tradiționale diferite de creștere a animalelor/păsărilor, diferite de cele practicate în România, folosind criterii precum: densitate/mp, greutate, tip adăposturi etc.” dă dovadă că specialiștii acestui minister nu au cunoștințe minime de zootehnie generală. Creșterea animalelor se realizează la fel și în România, și în Belgia, și în Germania și așa mai departe.
Sursa poluării sunt dejecțiile, nu animalele
Cu privire la existența sau inexistența infrastructurii de apă și canalizare recunoaștem că nu suntem la nivelul Comunității Europene, dar nici nu trebuie să exagerăm cu reglementări peste reglementări. Din discuțiile avute ce specialiștii de la Mediu, de la facultăți de profil și inclusiv din Direcțiile de Sănătate Publică, problema în România nu este amplasarea exploatațiilor zootehnice față de ultima casă, deoarece sursele de poluare sunt în primul rând dejecțiile, nu animalul exploatat în fermă. Mai precis este vorba de managementul, manipularea și gestionarea dejecțiilor, deoarece acestea reprezintă factorul principal de poluare. Iar pe partea de dejecții există proceduri, legi care precizează foarte clar cum se depozitează, unde se depozitează, ce condiții trebuie să îndeplinească platformele de stocare etc. Ba mai mult, există organisme specializate de control pe acest sector, cum ar fi Garda de Mediu.
Atunci nu cumva este o depășire de atribuții a celor de la Sănătate atâta timp cât, citez din același răspuns: “riscurile asupra sănătății populației din vecinătatea unor obiective de acest tip pot fi generate de: poluarea prin emisia de gaze de efect de seră; poluarea apei cu nitrați; eutrofizarea apelor de suprafață prin azot și fosfor; poluarea cu metale grele și cu pesticide; disconfort de mirosuri și zgomot”.
Toate cele prezentate anterior și scrise negru pe alb de către cei de la Sănătate nu reprezintă oare atribuții ale Ministerului Mediului? Nu cumva Ministerul Sănătății se substituie unei autorități competente care are atribuții clare în acest domeniu? Și mai mult, OMS 119/2014 nu contravine, așa cum am sesizat și noi, prevederilor din: Constituția României, art. 148, Legii 278/2013, O.U.G. 195/2005, Ordinului Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 1182/22.11.2005, Ordinului MAPDR nr. 1270/30.11.2005 și Directivei (UE) nr. 75 din 24 noiembrie 2010?
Cei de la Sănătate ori nu înțeleg, ori nu cunosc limba română. Iată ce răspund în continuare: „În memoriu sunt prezentate modalități de calcul privind concentrațiile emise de amoniac, hidrogen sulfurat, praf, în funcție de cantitatea de dejecții/mp/zi, având la bază Unitatea Vită Mare (UVM), și transformările echivalente pentru animale sau păsări. Impactul asupra sănătății umane și confortul este evaluat pe baza unor concentrații maxime admise ale acestor poluanți, prezenți în aerul respirabil, exprimat în mg/mc aer”. Păi mult stimabililor specialiști, noi vă tot spunem că nu există corelare între specii cu privire la distanțele reglementate de voi, iar singura variantă ca să corelezi speciile este unitatea de măsură, care se cheamă Unitatea Vită Mare. Factorul poluator nu este animalul în sine, ci dejecțiile. Cantitatea de poluanți este dată de cantitatea de dejecții, care este corelată cu mărimea animalului și cu densitatea pe metrul pătrat. O vacă crescută numai în adăpost produce o cantitate de dejecții concentrată pe o suprafață mică de teren, iar dacă are acces în padoc, această cantitate de dejecții este distribuită pe o suprafață mult mai mare iar concentrația de poluanți scade!
MS nu recunoaște ceea ce scrie în propriul Ordin
„În ceea ce privește art. 15, considerăm că este vorba de o interpretare eronată, Ministerul Sănătății nelimitând numărul de animale crescute în gospodărie, ci o distanță minimă între grajdul de animale și locuințele vecine”, răspunde MS. Suntem de acord cu distanța adăpostului, însă expresiile „de cel mult” și ”cel mult” nu reprezintă tot o limitare? Sau vorbim o altă limbă? Pentru a nu fi acuzați de subiectivism, citez din art. 15 al Ordinului emis de MS. Las cititorii să tragă concluziile:
„(1) În gospodăriile unde nu sunt asigurate racordurile de apă curentă și canalizare printr-un sistem centralizat de distribuție, adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare, de cel mult 6 capete în total (ovine, caprine, porcine, bovine, cabaline) și cel mult 50 de păsări se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului și risc pentru sănaătatea vecinilor, cu obligația respectării condițiilor de biosecuritate.
(2) În gospodăriile unde sunt asigurate racordurile la sistemul centralizat de apă curentă și canalizare, adăposturile de animale de cel mult două capete cabaline, 5 capete bovine, 15 ovine sau caprine, 5 capete porcine și cel mult 50 de păsări se amplasează la cel putin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului și risc pentru sănătatea vecinilor, cu obligația respectării condițiilor de biosecuritate”.
Prin răspunsul nr 81915/18.01.2016 trimis de Ministerul Sănătății ne confirmă tot ce am afirmat noi până acum că acest Ordin nu este fundamentat științific, încalcă norme și legi deja existente și se suprapune peste activitatea și atribuțiile altor ministere care au specialiși pe acest domeniu și mai mult cei de la sănătate țin cu dinții de acest ordin i9ndiferent de ce argumente, tehnice, științifice și legale se aduc.
UE NU REGLEMENTEAZĂ “DISTANȚELE MINIME”
Răspunsul pe care ni l-a oferit AGRI-ANIMAL-PRODUCTS-INT European Commission DG Agriculture and Rural Development Unit C3 - Animal products referitor la această reglementare românescă specifică: “În legislația UE privind sănătatea animalelor nu există prevederi care să reglementeze distanțe minime între exploatațiile agricole și zonele rezidențiale urbane pentru nici o specie de animale”.
Articol publicat in revista Ferma nr.6(167) 1 - 14 aprilie 2016
sursa: REVISTA FERMA
În sfârșit, specialiștii de la Sănătate au binevoit să citească ceea ce semnalam noi, și anume că Ordinul 119/2014 nu este fundamentat științific și creează discriminare față de fermierii noștri în raport cu cei europeni.
Ministerul Sănătății nu are competență, dar își depășește atribuțiile
După lupte seculare, Ministerul Sănătății, în urma demersurilor făcute de Ministerul Agriculturii, Asociația Profesională a Crescătorilor de Păsări de Carne și Ouă - Iași și revista Ferma, a studiat Memoriul Tehnic pe care l-am înaintat autorităților pentru a demonstra că distanțele minime între ferme și locuințe, așa cum sunt prevăzute în art. 11 în OMS nr. 119/2014, nu au nici un fundament științific. Este deosebit de interesant că „specialiștii” de la Ministerul Sănătății recunosc indirect că nu au nici o atribuție în acest sens și că nu au habar ce înseamnă “tehnologii de creștere”. Pentru conformitate, cităm din răspunsul nr. 81915/18.01.2016: „Evaluarea tehnolgiilor de creștere a animalelor și păsărilor pentru încadrarea fermelor în sisteme tradiționale sau industriale, de creștere intensivă, este de competența specialiștilor din Ministerul Agriculturii, care trebuie să se asigure că se respectă protecția factorilor de mediu cu impact asupra sănătății și confortului populației din zonă”. Și atunci vin cu întrebarea firească: dacă Ministerul Agriculturii are atribuții în acest sens, după cum este și normal, atunci de ce acest ordin a fost emis de cei de la Sănătate fără consultarea în prealabil a celor de la Agricultură? Nu cumva sunt niște interese ascunse pentru ca domnii din Sănătate să aibă control în ferme după bunul lor plac?!
Câte țări, atâtea sisteme de creșterea animalelor?
Să mergem mai departe cu analiza acestui răspuns, ca să putem comenta punctual și pertinent.
Pentru a completa cunoștințele generale ale „specialiștilor” de la Sănătate trebuie să subliniez că în toată lumea unde există zootehnie, și România nu face excepție, creșterea animalelor se realizează în trei mari sisteme de exploatare, extensiv, semi-intensiv și intensiv. Iar criteriile de diferențiere între sisteme sunt: densitate/mp, tipuri de adăposturi, indice de mecanizare și așa mai departe. Răspunsul Ministerului Sănătății că „Memoriul prezintă date susținute științific și bine documentate, cu exemplificări de studii realizate în țări vest-europene ca Germania, Belgia, Eleveția, care au însă sisteme tradiționale diferite de creștere a animalelor/păsărilor, diferite de cele practicate în România, folosind criterii precum: densitate/mp, greutate, tip adăposturi etc.” dă dovadă că specialiștii acestui minister nu au cunoștințe minime de zootehnie generală. Creșterea animalelor se realizează la fel și în România, și în Belgia, și în Germania și așa mai departe.
Sursa poluării sunt dejecțiile, nu animalele
Cu privire la existența sau inexistența infrastructurii de apă și canalizare recunoaștem că nu suntem la nivelul Comunității Europene, dar nici nu trebuie să exagerăm cu reglementări peste reglementări. Din discuțiile avute ce specialiștii de la Mediu, de la facultăți de profil și inclusiv din Direcțiile de Sănătate Publică, problema în România nu este amplasarea exploatațiilor zootehnice față de ultima casă, deoarece sursele de poluare sunt în primul rând dejecțiile, nu animalul exploatat în fermă. Mai precis este vorba de managementul, manipularea și gestionarea dejecțiilor, deoarece acestea reprezintă factorul principal de poluare. Iar pe partea de dejecții există proceduri, legi care precizează foarte clar cum se depozitează, unde se depozitează, ce condiții trebuie să îndeplinească platformele de stocare etc. Ba mai mult, există organisme specializate de control pe acest sector, cum ar fi Garda de Mediu.
Atunci nu cumva este o depășire de atribuții a celor de la Sănătate atâta timp cât, citez din același răspuns: “riscurile asupra sănătății populației din vecinătatea unor obiective de acest tip pot fi generate de: poluarea prin emisia de gaze de efect de seră; poluarea apei cu nitrați; eutrofizarea apelor de suprafață prin azot și fosfor; poluarea cu metale grele și cu pesticide; disconfort de mirosuri și zgomot”.
Toate cele prezentate anterior și scrise negru pe alb de către cei de la Sănătate nu reprezintă oare atribuții ale Ministerului Mediului? Nu cumva Ministerul Sănătății se substituie unei autorități competente care are atribuții clare în acest domeniu? Și mai mult, OMS 119/2014 nu contravine, așa cum am sesizat și noi, prevederilor din: Constituția României, art. 148, Legii 278/2013, O.U.G. 195/2005, Ordinului Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 1182/22.11.2005, Ordinului MAPDR nr. 1270/30.11.2005 și Directivei (UE) nr. 75 din 24 noiembrie 2010?
Cei de la Sănătate ori nu înțeleg, ori nu cunosc limba română. Iată ce răspund în continuare: „În memoriu sunt prezentate modalități de calcul privind concentrațiile emise de amoniac, hidrogen sulfurat, praf, în funcție de cantitatea de dejecții/mp/zi, având la bază Unitatea Vită Mare (UVM), și transformările echivalente pentru animale sau păsări. Impactul asupra sănătății umane și confortul este evaluat pe baza unor concentrații maxime admise ale acestor poluanți, prezenți în aerul respirabil, exprimat în mg/mc aer”. Păi mult stimabililor specialiști, noi vă tot spunem că nu există corelare între specii cu privire la distanțele reglementate de voi, iar singura variantă ca să corelezi speciile este unitatea de măsură, care se cheamă Unitatea Vită Mare. Factorul poluator nu este animalul în sine, ci dejecțiile. Cantitatea de poluanți este dată de cantitatea de dejecții, care este corelată cu mărimea animalului și cu densitatea pe metrul pătrat. O vacă crescută numai în adăpost produce o cantitate de dejecții concentrată pe o suprafață mică de teren, iar dacă are acces în padoc, această cantitate de dejecții este distribuită pe o suprafață mult mai mare iar concentrația de poluanți scade!
MS nu recunoaște ceea ce scrie în propriul Ordin
„În ceea ce privește art. 15, considerăm că este vorba de o interpretare eronată, Ministerul Sănătății nelimitând numărul de animale crescute în gospodărie, ci o distanță minimă între grajdul de animale și locuințele vecine”, răspunde MS. Suntem de acord cu distanța adăpostului, însă expresiile „de cel mult” și ”cel mult” nu reprezintă tot o limitare? Sau vorbim o altă limbă? Pentru a nu fi acuzați de subiectivism, citez din art. 15 al Ordinului emis de MS. Las cititorii să tragă concluziile:
„(1) În gospodăriile unde nu sunt asigurate racordurile de apă curentă și canalizare printr-un sistem centralizat de distribuție, adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare, de cel mult 6 capete în total (ovine, caprine, porcine, bovine, cabaline) și cel mult 50 de păsări se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului și risc pentru sănaătatea vecinilor, cu obligația respectării condițiilor de biosecuritate.
(2) În gospodăriile unde sunt asigurate racordurile la sistemul centralizat de apă curentă și canalizare, adăposturile de animale de cel mult două capete cabaline, 5 capete bovine, 15 ovine sau caprine, 5 capete porcine și cel mult 50 de păsări se amplasează la cel putin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului și risc pentru sănătatea vecinilor, cu obligația respectării condițiilor de biosecuritate”.
Prin răspunsul nr 81915/18.01.2016 trimis de Ministerul Sănătății ne confirmă tot ce am afirmat noi până acum că acest Ordin nu este fundamentat științific, încalcă norme și legi deja existente și se suprapune peste activitatea și atribuțiile altor ministere care au specialiși pe acest domeniu și mai mult cei de la sănătate țin cu dinții de acest ordin i9ndiferent de ce argumente, tehnice, științifice și legale se aduc.
UE NU REGLEMENTEAZĂ “DISTANȚELE MINIME”
Răspunsul pe care ni l-a oferit AGRI-ANIMAL-PRODUCTS-INT European Commission DG Agriculture and Rural Development Unit C3 - Animal products referitor la această reglementare românescă specifică: “În legislația UE privind sănătatea animalelor nu există prevederi care să reglementeze distanțe minime între exploatațiile agricole și zonele rezidențiale urbane pentru nici o specie de animale”.
Articol publicat in revista Ferma nr.6(167) 1 - 14 aprilie 2016
sursa: REVISTA FERMA
miercuri, 24 februarie 2016
Tehnologii de creștere în avicultura românească
Gaini
Ne întrebam în articolul din numărul trecut “Unde suntem cu avicultura?”, sectorul cu cel mai mare randament din punct de vedere economic. Notam atunci că pe vechiul exercițiu financiar, 2007-2014, tot fermele mari au beneficiat de cei mai mulți bani, iar acum crescătorii din categoria fermelor mici și mijlocii vor fi dați deoparte...
Revenim cu date oficiale, concrete, raportate la cele trei sisteme de creștere existente, conform tehnologiilor actuale, pentru a argumenta ideea că strategia pentru sectorul avicol este greșită din start, aspect prezentat în ediția precedentă a revistei Ferma.
Creșterea și exploatarea în sistem extensiv (gospodăresc)
Efectivul total păsări în acest sector numără 40.451.872 capete, ceea ce reprezintă 53,4% din întreaga populație avicolă din România, din care 27.086.864 capete sunt găini ouătoare și 13.365.008 sunt pui de carne.
Acest sistem se practică pe scară largă în gospodăriile țărănești (circa 1.800.000 de gospodării înregistrate la ANSVSA) și reprezintă o creștere sezonieră, iar producția ajunge, în general, în consumul propriu.
Avantaje: păsările au o stare de sănătate relativ bună; nu necesită lucrări deosebite în perioada de creștere; carnea sau ouăle sunt căutate datorită calităților organoleptice; nu necesită investiții mari pentru creșterea și exploatarea păsărilor.
Dezavantaje: nu se poate realiza un control al factorilor de microclimat; rentabilitatea fermei este foarte mică; producția de carne sau de ouă este influențată de factorii climaterici, astfel ea devine sezonieră; numărul de ouă/pasăre este mic în raport cu consumul de furaj; consumul de furaj/kg carne este foarte ridicat, dar și timpul de obținere e mai mare; nu se pot pune în evidență în totalitate caracterele productive ale păsărilor.
Creșterea și exploatarea în sistem semi-intensiv
În evidențele ANSVSA figurează aproximativ 40.000 de capete, concentrate în zece ferme, ceea ce reprezintă 0,05% din total populație avicolă a țării.
Sistemul semi-intensiv are la bază combinarea sistemului gospodăresc cu elemente de tehnologie din sistemul intensiv și se practică în următoarele forme de creștere: pe așternut permanent; pe așternut permanent și stinghii de odihnă; pe așternut permanent și cu acces liber în padoc (tradițional sau ecologic).
Avantaje: factorii de microclimat sunt controlați riguros, astfel producția de carne sau de ouă nu mai este sezonieră; asigură o producție mare de carne, respectiv de ouă/pasăre (270-305 ouă/găină); rentabilitatea economică este mare: o microfermă cu 300 capete poate asigura un venit rezonabil unei familii de fermieri; starea de sănătate a păsărilor este destul de bună; numărul de păsări/mp de construcție este destul de mare (6-7 păsări/mp în cazul găinilor ouătoare și 12-15 pui/mp în cazul raselor de carne).
Dezavantaje: densitate destul de mică a păsărilor pe mp; pe timp de vară în adăpost se formează praf, care provoacă probleme respiratorii păsărilor; pe timp de iarnă crește umiditatea din adăpost.
Creșterea și exploatarea în sistem intensiv și super-intensiv
În această tehnologie sunt crescute 35.195.754 de păsări, ceea ce reprezintă 46,5% din sectorul avicol național, din care 8.889.315 găini ouătoare și 26.306.439 pui de carne. Aceste tehnologii sunt folosite pentru creșterea și exploatarea păsărilor în efective mari și se realizează prin creșterea în baterii sau pe așternut permanent.
Avantaje: rentabilitate economică mare; control total al factorilor de microclimat; producție mare de ouă/pasăre, respectiv de carne/pasăre/mp.
Dezavantaje: apariția bolilor de civilizație (sindromul ficatului gras, isteria aviară, oboseala de cușcă, năpârlirea timpurie, mâncarea ouălor, smulgerea penelor, canibalismul); investiții foarte mari în adăposturi, baterii, sisteme de furajare, de adăpare și de control al factorilor de microclimat; cheltuieli energetice foarte mari.
Clasificarea fermelor conform legislaîției naîționale și europene
Pentru găini ouătoare:
Directiva Consiliului 1999/74/CE din 19 iulie 1999 formulează standardele minime privind protecția: găinilor ouătoare crescute în baterii (neîmbunătățite și îmbunătățite) și găinilor ouătoare crescute la sol pe așternut permanent cu acces liber în padoc și în sisteme ecologice.
Aceste reglementări se aplică oricărui producător de ouă, indiferent dacă sunt sau nu comercializate, folosind un cod de identificare al metodei de producție.
Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1907/90 (cu amendamentele ulterioare) formulează standardele de comercializare a ouălor, inclusiv sistemul de marcare a calității ouălor cu cifrele 3, 2, 1 și 0.
Implementarea în România a standardelor comunitare de comercializare prezintă următoarele avantaje: consumatorul primește informații sigure cu privire la condițiile de producere a ouălor și standardele UE asigură o bază bună pentru diferențierea prețurilor conform metodelor de producție, precum și pentru diferențierea producției de ouă în sistemele de creștere la sol/în baterii.
Pentru pui de carne:
Directiva Consiliului nr. 2007/43 din 28 iunie 2007 stabilește o serie de standarde minime pentru protecția puilor de carne, referitoare la respectarea anumitor condiții, activități de inspecție, monitorizare și urmărire în sistemele de producție intensivă. Standardele nu se aplică pentru creșterea la sol pe așternut permanent și pentru creșterea la sol cu acces liber în padocuri exterioare și producția ecologică de pui de carne.
Conform directivei CE 2007/43, statele membre trebuie să se asigure că densitatea de populare într-o exploatație sau adăpostul unei exploatații nu depășește 33 kg/mp și poate crește până la 39 kg/mp, cu condiția de a respecta anumite cerințe suplimentare.
Având în vedere condițiile de climat și dotările tehnologice din fermele din România, este de așteptat ca unele exploatații să funcționeze la limita inferioară a densității de populare (33 kg/mp), iar altele să fie capabile să îndeplinească cerințele pentru limita superioară a densității de populare acceptată - 39 kg/mp.
Directiva 43/2007/CE permite o densitate de populare sporită până la maxim 42 kg/mp, dacă sunt îndeplinite standarde excepționale privind bunăstarea, pentru o perioadă îndelungată. În prezent, aplicarea acestei derogări în România nu este realistă, dar este posibil ca unele exploatații noi și cu un management performant să îndeplinească aceste criterii privind densitatea sporită. În cazul în care proprietarul sau crescătorul dorește să aplice o densitate de populare mai mare de 33 kg/mp greutate în viu, acest lucru trebuie comunicat autorităților competente cu cel puțin 15 zile înainte de popularea adăpostului.
Regulamentul Consiliului nr. 1906/90 din iunie 1990, referitor la standarde de comercializare a cărnii de pasăre, și Regulamentul Comisiei nr. 1538/91 din 5 iunie 1991, care introduce norme detaliate pentru implementarea Regulamentului 1906/90, amendat prin Regulamentul Comisiei nr. 1980/92, stabilesc standardele de comercializare a puilor de carne crescuți în “sisteme extensive în spații închise (creștere la sol pe așternut permanent)” și “sisteme extensive - creștere la sol cu acces liber în padoc (free range)”.
Regulamentul Consiliului (CE) nr.834/2007 din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și Regulamentul Comisiei (CE) nr. 889/2008 din 5 septembrie 2008 stabilesc normele pentru producția ecologică de pui de carne.
Articol publicat in revista Ferma nr.2(163) 1-15 februarie 2016
Revenim cu date oficiale, concrete, raportate la cele trei sisteme de creștere existente, conform tehnologiilor actuale, pentru a argumenta ideea că strategia pentru sectorul avicol este greșită din start, aspect prezentat în ediția precedentă a revistei Ferma.
Creșterea și exploatarea în sistem extensiv (gospodăresc)
Efectivul total păsări în acest sector numără 40.451.872 capete, ceea ce reprezintă 53,4% din întreaga populație avicolă din România, din care 27.086.864 capete sunt găini ouătoare și 13.365.008 sunt pui de carne.
Acest sistem se practică pe scară largă în gospodăriile țărănești (circa 1.800.000 de gospodării înregistrate la ANSVSA) și reprezintă o creștere sezonieră, iar producția ajunge, în general, în consumul propriu.
Avantaje: păsările au o stare de sănătate relativ bună; nu necesită lucrări deosebite în perioada de creștere; carnea sau ouăle sunt căutate datorită calităților organoleptice; nu necesită investiții mari pentru creșterea și exploatarea păsărilor.
Dezavantaje: nu se poate realiza un control al factorilor de microclimat; rentabilitatea fermei este foarte mică; producția de carne sau de ouă este influențată de factorii climaterici, astfel ea devine sezonieră; numărul de ouă/pasăre este mic în raport cu consumul de furaj; consumul de furaj/kg carne este foarte ridicat, dar și timpul de obținere e mai mare; nu se pot pune în evidență în totalitate caracterele productive ale păsărilor.
Creșterea și exploatarea în sistem semi-intensiv
În evidențele ANSVSA figurează aproximativ 40.000 de capete, concentrate în zece ferme, ceea ce reprezintă 0,05% din total populație avicolă a țării.
Sistemul semi-intensiv are la bază combinarea sistemului gospodăresc cu elemente de tehnologie din sistemul intensiv și se practică în următoarele forme de creștere: pe așternut permanent; pe așternut permanent și stinghii de odihnă; pe așternut permanent și cu acces liber în padoc (tradițional sau ecologic).
Avantaje: factorii de microclimat sunt controlați riguros, astfel producția de carne sau de ouă nu mai este sezonieră; asigură o producție mare de carne, respectiv de ouă/pasăre (270-305 ouă/găină); rentabilitatea economică este mare: o microfermă cu 300 capete poate asigura un venit rezonabil unei familii de fermieri; starea de sănătate a păsărilor este destul de bună; numărul de păsări/mp de construcție este destul de mare (6-7 păsări/mp în cazul găinilor ouătoare și 12-15 pui/mp în cazul raselor de carne).
Dezavantaje: densitate destul de mică a păsărilor pe mp; pe timp de vară în adăpost se formează praf, care provoacă probleme respiratorii păsărilor; pe timp de iarnă crește umiditatea din adăpost.
Creșterea și exploatarea în sistem intensiv și super-intensiv
În această tehnologie sunt crescute 35.195.754 de păsări, ceea ce reprezintă 46,5% din sectorul avicol național, din care 8.889.315 găini ouătoare și 26.306.439 pui de carne. Aceste tehnologii sunt folosite pentru creșterea și exploatarea păsărilor în efective mari și se realizează prin creșterea în baterii sau pe așternut permanent.
Avantaje: rentabilitate economică mare; control total al factorilor de microclimat; producție mare de ouă/pasăre, respectiv de carne/pasăre/mp.
Dezavantaje: apariția bolilor de civilizație (sindromul ficatului gras, isteria aviară, oboseala de cușcă, năpârlirea timpurie, mâncarea ouălor, smulgerea penelor, canibalismul); investiții foarte mari în adăposturi, baterii, sisteme de furajare, de adăpare și de control al factorilor de microclimat; cheltuieli energetice foarte mari.
Clasificarea fermelor conform legislaîției naîționale și europene
Pentru găini ouătoare:
Directiva Consiliului 1999/74/CE din 19 iulie 1999 formulează standardele minime privind protecția: găinilor ouătoare crescute în baterii (neîmbunătățite și îmbunătățite) și găinilor ouătoare crescute la sol pe așternut permanent cu acces liber în padoc și în sisteme ecologice.
Aceste reglementări se aplică oricărui producător de ouă, indiferent dacă sunt sau nu comercializate, folosind un cod de identificare al metodei de producție.
Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1907/90 (cu amendamentele ulterioare) formulează standardele de comercializare a ouălor, inclusiv sistemul de marcare a calității ouălor cu cifrele 3, 2, 1 și 0.
Implementarea în România a standardelor comunitare de comercializare prezintă următoarele avantaje: consumatorul primește informații sigure cu privire la condițiile de producere a ouălor și standardele UE asigură o bază bună pentru diferențierea prețurilor conform metodelor de producție, precum și pentru diferențierea producției de ouă în sistemele de creștere la sol/în baterii.
Pentru pui de carne:
Directiva Consiliului nr. 2007/43 din 28 iunie 2007 stabilește o serie de standarde minime pentru protecția puilor de carne, referitoare la respectarea anumitor condiții, activități de inspecție, monitorizare și urmărire în sistemele de producție intensivă. Standardele nu se aplică pentru creșterea la sol pe așternut permanent și pentru creșterea la sol cu acces liber în padocuri exterioare și producția ecologică de pui de carne.
Conform directivei CE 2007/43, statele membre trebuie să se asigure că densitatea de populare într-o exploatație sau adăpostul unei exploatații nu depășește 33 kg/mp și poate crește până la 39 kg/mp, cu condiția de a respecta anumite cerințe suplimentare.
Având în vedere condițiile de climat și dotările tehnologice din fermele din România, este de așteptat ca unele exploatații să funcționeze la limita inferioară a densității de populare (33 kg/mp), iar altele să fie capabile să îndeplinească cerințele pentru limita superioară a densității de populare acceptată - 39 kg/mp.
Directiva 43/2007/CE permite o densitate de populare sporită până la maxim 42 kg/mp, dacă sunt îndeplinite standarde excepționale privind bunăstarea, pentru o perioadă îndelungată. În prezent, aplicarea acestei derogări în România nu este realistă, dar este posibil ca unele exploatații noi și cu un management performant să îndeplinească aceste criterii privind densitatea sporită. În cazul în care proprietarul sau crescătorul dorește să aplice o densitate de populare mai mare de 33 kg/mp greutate în viu, acest lucru trebuie comunicat autorităților competente cu cel puțin 15 zile înainte de popularea adăpostului.
Regulamentul Consiliului nr. 1906/90 din iunie 1990, referitor la standarde de comercializare a cărnii de pasăre, și Regulamentul Comisiei nr. 1538/91 din 5 iunie 1991, care introduce norme detaliate pentru implementarea Regulamentului 1906/90, amendat prin Regulamentul Comisiei nr. 1980/92, stabilesc standardele de comercializare a puilor de carne crescuți în “sisteme extensive în spații închise (creștere la sol pe așternut permanent)” și “sisteme extensive - creștere la sol cu acces liber în padoc (free range)”.
Regulamentul Consiliului (CE) nr.834/2007 din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și Regulamentul Comisiei (CE) nr. 889/2008 din 5 septembrie 2008 stabilesc normele pentru producția ecologică de pui de carne.
Articol publicat in revista Ferma nr.2(163) 1-15 februarie 2016
luni, 15 februarie 2016
Unde suntem cu avicultura?
Gaini
Ne chinuim cu strategii, proiecte de dezvoltare, proiecte tip dar, după cum se pare, rămânem în urmă cu avicultura, sectorul cu cel mai mare randament din punct de vedere economic.
Conform statisticilor publicate pe site-ul Ministerului Agriculturii, la 31 martie 2015 populația avicolă din România însuma 75.647.626 capete de păsări. Poate pare mult, poate e puțin, dar dacă ne raportăm la numărul de păsări în funcție de sistemul de creștere, ne dăm seama de faptul că stăm nu rău, ci foarte rău! Din datele statistice rezultă o polarizare a fermelor în funcție de tehnologie și, implicit, din punct de vedere al capitalui, adică ferme foarte bogate și ferme foarte sărace, predominant fiind fermele sărace, cu un procent de peste 53 la sută din total.
Strategia e greșită din start!
Promovarea unor proiecte tip este o idee foarte bună dar, din punctul meu de vedere, e prost aplicată. Astfel, promovarea unor sisteme de creștere de tip intensiv sau superintensiv pentru ferme mici și mijlocii este o greșeală de strategie, aceste tipuri de proiecte sunt moarte din fașă. Vă întrebați de ce? Răspunsul este foarte simplu: cel puțin la pasăre, opțiunile tehnologice amintite nu sunt viabile din punct de vedere economic.
Produsul obținut, carnea și oul, intră în concurență directă cu marii producători de acest tip de produs, care au putere financiară pentru promovare, dispun de cantități mari de produse pentru a intra în supermarketuri, au ciclul complet de producție - incubație, creștere, sacrificare, au posibilități de angajare a unor specialiști în management, tehnolgii și marketing și, în final, costul de producție pe produs final este mult mai mic decât într-o fermă mică sau mijlocie.
Cele două tipuri de proiecte - pentru găini ouătoare fermă cu o capacitate de 5.000 de capete, cu creștere la sol iar pentru pui de carne, capacitate de 10.000 capete - NU SUNT VIABILE pentru mica gospodărie agricolă.
Sistemul de creștere alternativă (sistemul semi-intensiv), creșterea găinilor la sol cu acces liber în padoc sau ecologic (notarea cu cifra 1 sau 0 a ouălor), creșterea puilor de carne în sistem tradițional cu acces liber în padoc sau ecolgic sunt proiecte care se pretează cel mai bine pentru dezvoltarea mediului rural actual din România. În primul rând, produsele obținute sunt produse de nișă și nu intră în concurență cu marii producători. Se obțin cantități mai mici de produse, dar cu o valoare mare adăugată și, nu în ultimul rând, se pot valorifica resursele furajere de care dispune gospodăria țărănească.
Trebuie să subliniem că pe vechiul exercițiu financiar, 2007-2014, tot fermele mari au beneficiat de cei mai mulți bani iar acum, după cum se observă, cei din categoria fermelor mici și mijlocii vor fi dați deoparte...
Discutăm de strategii de dezvoltare a păturii de mijloc din agricultură și a fermei de familie (indiferent de dimensiunea ei!!!), însă multe dintre aceste strategii au rămas doar la nivel de declarație. Așa se întâmplă și în sectorul avicol autohton.
Pentru a nu induce în eroare cititorii și pentru a nu fi acuzați de unii sau de alții de manipulare sau rea-voință, în numărul viitor al revistei prezentăm date oficiale, concrete raportate la sistemele de creștere și explicăm aceste sisteme.
Articol publicat in revista Ferma nr.1(162) 1-31 ianuarie 2016
REVISTA FERMA
Conform statisticilor publicate pe site-ul Ministerului Agriculturii, la 31 martie 2015 populația avicolă din România însuma 75.647.626 capete de păsări. Poate pare mult, poate e puțin, dar dacă ne raportăm la numărul de păsări în funcție de sistemul de creștere, ne dăm seama de faptul că stăm nu rău, ci foarte rău! Din datele statistice rezultă o polarizare a fermelor în funcție de tehnologie și, implicit, din punct de vedere al capitalui, adică ferme foarte bogate și ferme foarte sărace, predominant fiind fermele sărace, cu un procent de peste 53 la sută din total.
Strategia e greșită din start!
Promovarea unor proiecte tip este o idee foarte bună dar, din punctul meu de vedere, e prost aplicată. Astfel, promovarea unor sisteme de creștere de tip intensiv sau superintensiv pentru ferme mici și mijlocii este o greșeală de strategie, aceste tipuri de proiecte sunt moarte din fașă. Vă întrebați de ce? Răspunsul este foarte simplu: cel puțin la pasăre, opțiunile tehnologice amintite nu sunt viabile din punct de vedere economic.
Produsul obținut, carnea și oul, intră în concurență directă cu marii producători de acest tip de produs, care au putere financiară pentru promovare, dispun de cantități mari de produse pentru a intra în supermarketuri, au ciclul complet de producție - incubație, creștere, sacrificare, au posibilități de angajare a unor specialiști în management, tehnolgii și marketing și, în final, costul de producție pe produs final este mult mai mic decât într-o fermă mică sau mijlocie.
Cele două tipuri de proiecte - pentru găini ouătoare fermă cu o capacitate de 5.000 de capete, cu creștere la sol iar pentru pui de carne, capacitate de 10.000 capete - NU SUNT VIABILE pentru mica gospodărie agricolă.
Sistemul de creștere alternativă (sistemul semi-intensiv), creșterea găinilor la sol cu acces liber în padoc sau ecologic (notarea cu cifra 1 sau 0 a ouălor), creșterea puilor de carne în sistem tradițional cu acces liber în padoc sau ecolgic sunt proiecte care se pretează cel mai bine pentru dezvoltarea mediului rural actual din România. În primul rând, produsele obținute sunt produse de nișă și nu intră în concurență cu marii producători. Se obțin cantități mai mici de produse, dar cu o valoare mare adăugată și, nu în ultimul rând, se pot valorifica resursele furajere de care dispune gospodăria țărănească.
Trebuie să subliniem că pe vechiul exercițiu financiar, 2007-2014, tot fermele mari au beneficiat de cei mai mulți bani iar acum, după cum se observă, cei din categoria fermelor mici și mijlocii vor fi dați deoparte...
Discutăm de strategii de dezvoltare a păturii de mijloc din agricultură și a fermei de familie (indiferent de dimensiunea ei!!!), însă multe dintre aceste strategii au rămas doar la nivel de declarație. Așa se întâmplă și în sectorul avicol autohton.
Pentru a nu induce în eroare cititorii și pentru a nu fi acuzați de unii sau de alții de manipulare sau rea-voință, în numărul viitor al revistei prezentăm date oficiale, concrete raportate la sistemele de creștere și explicăm aceste sisteme.
Articol publicat in revista Ferma nr.1(162) 1-31 ianuarie 2016
REVISTA FERMA
vineri, 5 februarie 2016
Citeşte revista Ferma, ediţia 1-14 februarie 2016!
Revista Ferma 1-15 februarie 2016
A apărut revista Ferma, ediţia 1-15 februarie 2016! Venim cu informaţii proaspete despre plata subvenţiilor agricole, starea culturilor vegetale, finanţarea proiectelor PNDR, noutăţi din zootehnie şi multe altele.
Iată titlurile ediţiei!
Actualitate
6 Subvenţia ca o... (des)fătare!
8 Fermierii se tem pentru semănăturile de toamnă
10 Fermele zootehnice sunt în stabulaţie... controlată!
12 AFIR redefineşte condiţiile artificiale!
14 Reorganizare la MADR. Ce se schimbă?
20 Cum se depune cererea unică de plată în 2016?
24 Staţiunea Pomicolă Cluj - o roză cu spini!
28 Neînţelegeri între oieri: Cine să primească sprijinul cuplat?
30 Se schimbă legea pomiculturii!
32 Fermierii taie „la sânge” din lista de priorităţi
34 Petre Matei, faţă-n faţă cu instituţiile statului
Pajişti şi plante furajere
38 Pajiştile permanente în contextul schimbărilor climatice
Cultura mare
40 Făurar dă startul însămânţărilor de primăvară
44 Bursa cerealelor
46 Producţia de porumb, între intensivitate şi stabilitate
48 Luaţi decizii profitabile!
50 Genetică nouă, produse fitosanitare inovative
54 Specialiştii din IMB continuă cultura inovaţiei
56 Summitul Syngenta 2016
58 Porumbul Pioneer: stabilitate şi rentabilitate
60 Noutăţile DuPont Pioneer pentru anul 2016
62 Agromec Ştefăneşti - afacere pursânge românească
64 Ion Căpătoiu, „la volanul” propriei afaceri
68 Soluţiile Bayer pentru protecţia plantelor
70 BASF susţine dezvoltarea durabilă a agriculturii
Horticultură
74 Producerea legumelor e o vocaţie, nu o afacere!
76 Cercetătorul Costel Vînătoru sau „Duhovnicul” plantelor
78 Aculops lycopersici - dăunător nou în culturile de tomate
80 Investiţii sigure în plantaţiile de căpşun
Utilaje agricole
86 Ferma fără dotare tehnică rămâne de... căruţă
90 Oferta de semănători Maschio Gaspardo pentru 2016
92 Noua gamă de anvelope TM1060 Trelleborg
Zootehnie
96 Cum îmbunătăţim calitatea furajelor grosiere?
98 Cu selecţia genomică, progresul genetic e sigur
100 Selecţia vacilor Charolaise - aspecte practice (II)
102 Vitaminele şi performanţele de reproducere la oi
104 În stabulaţie, mineralele se asigură prin raţie
106 Tehnologii de creştere în avicultura românească
Viaţa la ţară
108 Şuţeşti, o comună din marginea Bărăganului
Mica publicitate
112 Anunţuri Agricole
Iată titlurile ediţiei!
Actualitate
6 Subvenţia ca o... (des)fătare!
8 Fermierii se tem pentru semănăturile de toamnă
10 Fermele zootehnice sunt în stabulaţie... controlată!
12 AFIR redefineşte condiţiile artificiale!
14 Reorganizare la MADR. Ce se schimbă?
20 Cum se depune cererea unică de plată în 2016?
24 Staţiunea Pomicolă Cluj - o roză cu spini!
28 Neînţelegeri între oieri: Cine să primească sprijinul cuplat?
30 Se schimbă legea pomiculturii!
32 Fermierii taie „la sânge” din lista de priorităţi
34 Petre Matei, faţă-n faţă cu instituţiile statului
Pajişti şi plante furajere
38 Pajiştile permanente în contextul schimbărilor climatice
Cultura mare
40 Făurar dă startul însămânţărilor de primăvară
44 Bursa cerealelor
46 Producţia de porumb, între intensivitate şi stabilitate
48 Luaţi decizii profitabile!
50 Genetică nouă, produse fitosanitare inovative
54 Specialiştii din IMB continuă cultura inovaţiei
56 Summitul Syngenta 2016
58 Porumbul Pioneer: stabilitate şi rentabilitate
60 Noutăţile DuPont Pioneer pentru anul 2016
62 Agromec Ştefăneşti - afacere pursânge românească
64 Ion Căpătoiu, „la volanul” propriei afaceri
68 Soluţiile Bayer pentru protecţia plantelor
70 BASF susţine dezvoltarea durabilă a agriculturii
Horticultură
74 Producerea legumelor e o vocaţie, nu o afacere!
76 Cercetătorul Costel Vînătoru sau „Duhovnicul” plantelor
78 Aculops lycopersici - dăunător nou în culturile de tomate
80 Investiţii sigure în plantaţiile de căpşun
Utilaje agricole
86 Ferma fără dotare tehnică rămâne de... căruţă
90 Oferta de semănători Maschio Gaspardo pentru 2016
92 Noua gamă de anvelope TM1060 Trelleborg
Zootehnie
96 Cum îmbunătăţim calitatea furajelor grosiere?
98 Cu selecţia genomică, progresul genetic e sigur
100 Selecţia vacilor Charolaise - aspecte practice (II)
102 Vitaminele şi performanţele de reproducere la oi
104 În stabulaţie, mineralele se asigură prin raţie
106 Tehnologii de creştere în avicultura românească
Viaţa la ţară
108 Şuţeşti, o comună din marginea Bărăganului
Mica publicitate
112 Anunţuri Agricole
miercuri, 3 februarie 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Comunicat de presa
In memoriam Ion Budeanu, fondatorul Grupului de Firme Coseli Grupul de Asociații pentru Neam și Țară anunță cu profundă durere și regret ...
-
FERMA DE GĂINI OUĂTOARE, de la hobby la afacere Leonard STAFIE, Nicoleta DRAGOMIR Cu ce începe ferma de hobby şi când apare afacerea? Când î...
