“Distanțele minime”, între agonie și extaz
Avicultura
Timp de peste doi ani am solicitat autorităților guvernamentale informații despre documentația care a stat la baza emiterii Ordinului Ministrului Sănătății nr. 119/2014, prin care se reglementează distanțele minime între zonele de locuit și fermă. Am scris articole pe acest subiect, am sesizat Ministerul Agriculturii, am tras semnale de alarmă că acest Ordin este discriminatoriu. Cu ce rezultat?
În sfârșit, specialiștii de la Sănătate au binevoit să citească ceea ce semnalam noi, și anume că Ordinul 119/2014 nu este fundamentat științific și creează discriminare față de fermierii noștri în raport cu cei europeni.
Ministerul Sănătății nu are competență, dar își depășește atribuțiile
După lupte seculare, Ministerul Sănătății, în urma demersurilor făcute de Ministerul Agriculturii, Asociația Profesională a Crescătorilor de Păsări de Carne și Ouă - Iași și revista Ferma, a studiat Memoriul Tehnic pe care l-am înaintat autorităților pentru a demonstra că distanțele minime între ferme și locuințe, așa cum sunt prevăzute în art. 11 în OMS nr. 119/2014, nu au nici un fundament științific. Este deosebit de interesant că „specialiștii” de la Ministerul Sănătății recunosc indirect că nu au nici o atribuție în acest sens și că nu au habar ce înseamnă “tehnologii de creștere”. Pentru conformitate, cităm din răspunsul nr. 81915/18.01.2016: „Evaluarea tehnolgiilor de creștere a animalelor și păsărilor pentru încadrarea fermelor în sisteme tradiționale sau industriale, de creștere intensivă, este de competența specialiștilor din Ministerul Agriculturii, care trebuie să se asigure că se respectă protecția factorilor de mediu cu impact asupra sănătății și confortului populației din zonă”. Și atunci vin cu întrebarea firească: dacă Ministerul Agriculturii are atribuții în acest sens, după cum este și normal, atunci de ce acest ordin a fost emis de cei de la Sănătate fără consultarea în prealabil a celor de la Agricultură? Nu cumva sunt niște interese ascunse pentru ca domnii din Sănătate să aibă control în ferme după bunul lor plac?!
Câte țări, atâtea sisteme de creșterea animalelor?
Să mergem mai departe cu analiza acestui răspuns, ca să putem comenta punctual și pertinent.
Pentru a completa cunoștințele generale ale „specialiștilor” de la Sănătate trebuie să subliniez că în toată lumea unde există zootehnie, și România nu face excepție, creșterea animalelor se realizează în trei mari sisteme de exploatare, extensiv, semi-intensiv și intensiv. Iar criteriile de diferențiere între sisteme sunt: densitate/mp, tipuri de adăposturi, indice de mecanizare și așa mai departe. Răspunsul Ministerului Sănătății că „Memoriul prezintă date susținute științific și bine documentate, cu exemplificări de studii realizate în țări vest-europene ca Germania, Belgia, Eleveția, care au însă sisteme tradiționale diferite de creștere a animalelor/păsărilor, diferite de cele practicate în România, folosind criterii precum: densitate/mp, greutate, tip adăposturi etc.” dă dovadă că specialiștii acestui minister nu au cunoștințe minime de zootehnie generală. Creșterea animalelor se realizează la fel și în România, și în Belgia, și în Germania și așa mai departe.
Sursa poluării sunt dejecțiile, nu animalele
Cu privire la existența sau inexistența infrastructurii de apă și canalizare recunoaștem că nu suntem la nivelul Comunității Europene, dar nici nu trebuie să exagerăm cu reglementări peste reglementări. Din discuțiile avute ce specialiștii de la Mediu, de la facultăți de profil și inclusiv din Direcțiile de Sănătate Publică, problema în România nu este amplasarea exploatațiilor zootehnice față de ultima casă, deoarece sursele de poluare sunt în primul rând dejecțiile, nu animalul exploatat în fermă. Mai precis este vorba de managementul, manipularea și gestionarea dejecțiilor, deoarece acestea reprezintă factorul principal de poluare. Iar pe partea de dejecții există proceduri, legi care precizează foarte clar cum se depozitează, unde se depozitează, ce condiții trebuie să îndeplinească platformele de stocare etc. Ba mai mult, există organisme specializate de control pe acest sector, cum ar fi Garda de Mediu.
Atunci nu cumva este o depășire de atribuții a celor de la Sănătate atâta timp cât, citez din același răspuns: “riscurile asupra sănătății populației din vecinătatea unor obiective de acest tip pot fi generate de: poluarea prin emisia de gaze de efect de seră; poluarea apei cu nitrați; eutrofizarea apelor de suprafață prin azot și fosfor; poluarea cu metale grele și cu pesticide; disconfort de mirosuri și zgomot”.
Toate cele prezentate anterior și scrise negru pe alb de către cei de la Sănătate nu reprezintă oare atribuții ale Ministerului Mediului? Nu cumva Ministerul Sănătății se substituie unei autorități competente care are atribuții clare în acest domeniu? Și mai mult, OMS 119/2014 nu contravine, așa cum am sesizat și noi, prevederilor din: Constituția României, art. 148, Legii 278/2013, O.U.G. 195/2005, Ordinului Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 1182/22.11.2005, Ordinului MAPDR nr. 1270/30.11.2005 și Directivei (UE) nr. 75 din 24 noiembrie 2010?
Cei de la Sănătate ori nu înțeleg, ori nu cunosc limba română. Iată ce răspund în continuare: „În memoriu sunt prezentate modalități de calcul privind concentrațiile emise de amoniac, hidrogen sulfurat, praf, în funcție de cantitatea de dejecții/mp/zi, având la bază Unitatea Vită Mare (UVM), și transformările echivalente pentru animale sau păsări. Impactul asupra sănătății umane și confortul este evaluat pe baza unor concentrații maxime admise ale acestor poluanți, prezenți în aerul respirabil, exprimat în mg/mc aer”. Păi mult stimabililor specialiști, noi vă tot spunem că nu există corelare între specii cu privire la distanțele reglementate de voi, iar singura variantă ca să corelezi speciile este unitatea de măsură, care se cheamă Unitatea Vită Mare. Factorul poluator nu este animalul în sine, ci dejecțiile. Cantitatea de poluanți este dată de cantitatea de dejecții, care este corelată cu mărimea animalului și cu densitatea pe metrul pătrat. O vacă crescută numai în adăpost produce o cantitate de dejecții concentrată pe o suprafață mică de teren, iar dacă are acces în padoc, această cantitate de dejecții este distribuită pe o suprafață mult mai mare iar concentrația de poluanți scade!
MS nu recunoaște ceea ce scrie în propriul Ordin
„În ceea ce privește art. 15, considerăm că este vorba de o interpretare eronată, Ministerul Sănătății nelimitând numărul de animale crescute în gospodărie, ci o distanță minimă între grajdul de animale și locuințele vecine”, răspunde MS. Suntem de acord cu distanța adăpostului, însă expresiile „de cel mult” și ”cel mult” nu reprezintă tot o limitare? Sau vorbim o altă limbă? Pentru a nu fi acuzați de subiectivism, citez din art. 15 al Ordinului emis de MS. Las cititorii să tragă concluziile:
„(1) În gospodăriile unde nu sunt asigurate racordurile de apă curentă și canalizare printr-un sistem centralizat de distribuție, adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare, de cel mult 6 capete în total (ovine, caprine, porcine, bovine, cabaline) și cel mult 50 de păsări se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului și risc pentru sănaătatea vecinilor, cu obligația respectării condițiilor de biosecuritate.
(2) În gospodăriile unde sunt asigurate racordurile la sistemul centralizat de apă curentă și canalizare, adăposturile de animale de cel mult două capete cabaline, 5 capete bovine, 15 ovine sau caprine, 5 capete porcine și cel mult 50 de păsări se amplasează la cel putin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului și risc pentru sănătatea vecinilor, cu obligația respectării condițiilor de biosecuritate”.
Prin răspunsul nr 81915/18.01.2016 trimis de Ministerul Sănătății ne confirmă tot ce am afirmat noi până acum că acest Ordin nu este fundamentat științific, încalcă norme și legi deja existente și se suprapune peste activitatea și atribuțiile altor ministere care au specialiși pe acest domeniu și mai mult cei de la sănătate țin cu dinții de acest ordin i9ndiferent de ce argumente, tehnice, științifice și legale se aduc.
UE NU REGLEMENTEAZĂ “DISTANȚELE MINIME”
Răspunsul pe care ni l-a oferit AGRI-ANIMAL-PRODUCTS-INT European Commission DG Agriculture and Rural Development Unit C3 - Animal products referitor la această reglementare românescă specifică: “În legislația UE privind sănătatea animalelor nu există prevederi care să reglementeze distanțe minime între exploatațiile agricole și zonele rezidențiale urbane pentru nici o specie de animale”.
Articol publicat in revista Ferma nr.6(167) 1 - 14 aprilie 2016
sursa: REVISTA FERMA
În sfârșit, specialiștii de la Sănătate au binevoit să citească ceea ce semnalam noi, și anume că Ordinul 119/2014 nu este fundamentat științific și creează discriminare față de fermierii noștri în raport cu cei europeni.
Ministerul Sănătății nu are competență, dar își depășește atribuțiile
După lupte seculare, Ministerul Sănătății, în urma demersurilor făcute de Ministerul Agriculturii, Asociația Profesională a Crescătorilor de Păsări de Carne și Ouă - Iași și revista Ferma, a studiat Memoriul Tehnic pe care l-am înaintat autorităților pentru a demonstra că distanțele minime între ferme și locuințe, așa cum sunt prevăzute în art. 11 în OMS nr. 119/2014, nu au nici un fundament științific. Este deosebit de interesant că „specialiștii” de la Ministerul Sănătății recunosc indirect că nu au nici o atribuție în acest sens și că nu au habar ce înseamnă “tehnologii de creștere”. Pentru conformitate, cităm din răspunsul nr. 81915/18.01.2016: „Evaluarea tehnolgiilor de creștere a animalelor și păsărilor pentru încadrarea fermelor în sisteme tradiționale sau industriale, de creștere intensivă, este de competența specialiștilor din Ministerul Agriculturii, care trebuie să se asigure că se respectă protecția factorilor de mediu cu impact asupra sănătății și confortului populației din zonă”. Și atunci vin cu întrebarea firească: dacă Ministerul Agriculturii are atribuții în acest sens, după cum este și normal, atunci de ce acest ordin a fost emis de cei de la Sănătate fără consultarea în prealabil a celor de la Agricultură? Nu cumva sunt niște interese ascunse pentru ca domnii din Sănătate să aibă control în ferme după bunul lor plac?!
Câte țări, atâtea sisteme de creșterea animalelor?
Să mergem mai departe cu analiza acestui răspuns, ca să putem comenta punctual și pertinent.
Pentru a completa cunoștințele generale ale „specialiștilor” de la Sănătate trebuie să subliniez că în toată lumea unde există zootehnie, și România nu face excepție, creșterea animalelor se realizează în trei mari sisteme de exploatare, extensiv, semi-intensiv și intensiv. Iar criteriile de diferențiere între sisteme sunt: densitate/mp, tipuri de adăposturi, indice de mecanizare și așa mai departe. Răspunsul Ministerului Sănătății că „Memoriul prezintă date susținute științific și bine documentate, cu exemplificări de studii realizate în țări vest-europene ca Germania, Belgia, Eleveția, care au însă sisteme tradiționale diferite de creștere a animalelor/păsărilor, diferite de cele practicate în România, folosind criterii precum: densitate/mp, greutate, tip adăposturi etc.” dă dovadă că specialiștii acestui minister nu au cunoștințe minime de zootehnie generală. Creșterea animalelor se realizează la fel și în România, și în Belgia, și în Germania și așa mai departe.
Sursa poluării sunt dejecțiile, nu animalele
Cu privire la existența sau inexistența infrastructurii de apă și canalizare recunoaștem că nu suntem la nivelul Comunității Europene, dar nici nu trebuie să exagerăm cu reglementări peste reglementări. Din discuțiile avute ce specialiștii de la Mediu, de la facultăți de profil și inclusiv din Direcțiile de Sănătate Publică, problema în România nu este amplasarea exploatațiilor zootehnice față de ultima casă, deoarece sursele de poluare sunt în primul rând dejecțiile, nu animalul exploatat în fermă. Mai precis este vorba de managementul, manipularea și gestionarea dejecțiilor, deoarece acestea reprezintă factorul principal de poluare. Iar pe partea de dejecții există proceduri, legi care precizează foarte clar cum se depozitează, unde se depozitează, ce condiții trebuie să îndeplinească platformele de stocare etc. Ba mai mult, există organisme specializate de control pe acest sector, cum ar fi Garda de Mediu.
Atunci nu cumva este o depășire de atribuții a celor de la Sănătate atâta timp cât, citez din același răspuns: “riscurile asupra sănătății populației din vecinătatea unor obiective de acest tip pot fi generate de: poluarea prin emisia de gaze de efect de seră; poluarea apei cu nitrați; eutrofizarea apelor de suprafață prin azot și fosfor; poluarea cu metale grele și cu pesticide; disconfort de mirosuri și zgomot”.
Toate cele prezentate anterior și scrise negru pe alb de către cei de la Sănătate nu reprezintă oare atribuții ale Ministerului Mediului? Nu cumva Ministerul Sănătății se substituie unei autorități competente care are atribuții clare în acest domeniu? Și mai mult, OMS 119/2014 nu contravine, așa cum am sesizat și noi, prevederilor din: Constituția României, art. 148, Legii 278/2013, O.U.G. 195/2005, Ordinului Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 1182/22.11.2005, Ordinului MAPDR nr. 1270/30.11.2005 și Directivei (UE) nr. 75 din 24 noiembrie 2010?
Cei de la Sănătate ori nu înțeleg, ori nu cunosc limba română. Iată ce răspund în continuare: „În memoriu sunt prezentate modalități de calcul privind concentrațiile emise de amoniac, hidrogen sulfurat, praf, în funcție de cantitatea de dejecții/mp/zi, având la bază Unitatea Vită Mare (UVM), și transformările echivalente pentru animale sau păsări. Impactul asupra sănătății umane și confortul este evaluat pe baza unor concentrații maxime admise ale acestor poluanți, prezenți în aerul respirabil, exprimat în mg/mc aer”. Păi mult stimabililor specialiști, noi vă tot spunem că nu există corelare între specii cu privire la distanțele reglementate de voi, iar singura variantă ca să corelezi speciile este unitatea de măsură, care se cheamă Unitatea Vită Mare. Factorul poluator nu este animalul în sine, ci dejecțiile. Cantitatea de poluanți este dată de cantitatea de dejecții, care este corelată cu mărimea animalului și cu densitatea pe metrul pătrat. O vacă crescută numai în adăpost produce o cantitate de dejecții concentrată pe o suprafață mică de teren, iar dacă are acces în padoc, această cantitate de dejecții este distribuită pe o suprafață mult mai mare iar concentrația de poluanți scade!
MS nu recunoaște ceea ce scrie în propriul Ordin
„În ceea ce privește art. 15, considerăm că este vorba de o interpretare eronată, Ministerul Sănătății nelimitând numărul de animale crescute în gospodărie, ci o distanță minimă între grajdul de animale și locuințele vecine”, răspunde MS. Suntem de acord cu distanța adăpostului, însă expresiile „de cel mult” și ”cel mult” nu reprezintă tot o limitare? Sau vorbim o altă limbă? Pentru a nu fi acuzați de subiectivism, citez din art. 15 al Ordinului emis de MS. Las cititorii să tragă concluziile:
„(1) În gospodăriile unde nu sunt asigurate racordurile de apă curentă și canalizare printr-un sistem centralizat de distribuție, adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare, de cel mult 6 capete în total (ovine, caprine, porcine, bovine, cabaline) și cel mult 50 de păsări se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului și risc pentru sănaătatea vecinilor, cu obligația respectării condițiilor de biosecuritate.
(2) În gospodăriile unde sunt asigurate racordurile la sistemul centralizat de apă curentă și canalizare, adăposturile de animale de cel mult două capete cabaline, 5 capete bovine, 15 ovine sau caprine, 5 capete porcine și cel mult 50 de păsări se amplasează la cel putin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului și risc pentru sănătatea vecinilor, cu obligația respectării condițiilor de biosecuritate”.
Prin răspunsul nr 81915/18.01.2016 trimis de Ministerul Sănătății ne confirmă tot ce am afirmat noi până acum că acest Ordin nu este fundamentat științific, încalcă norme și legi deja existente și se suprapune peste activitatea și atribuțiile altor ministere care au specialiși pe acest domeniu și mai mult cei de la sănătate țin cu dinții de acest ordin i9ndiferent de ce argumente, tehnice, științifice și legale se aduc.
UE NU REGLEMENTEAZĂ “DISTANȚELE MINIME”
Răspunsul pe care ni l-a oferit AGRI-ANIMAL-PRODUCTS-INT European Commission DG Agriculture and Rural Development Unit C3 - Animal products referitor la această reglementare românescă specifică: “În legislația UE privind sănătatea animalelor nu există prevederi care să reglementeze distanțe minime între exploatațiile agricole și zonele rezidențiale urbane pentru nici o specie de animale”.
Articol publicat in revista Ferma nr.6(167) 1 - 14 aprilie 2016
sursa: REVISTA FERMA
Comentarii