ŞI EU AM ABSOLVIT LICEUL AGRICOL!
Şi anume, Liceul agroindustrial nr. 9 din Arad. În 1986. Şi e interesant că acest lucru nu mi s-a părut important sau deosebit. A fost un liceu din Arad pe care l-am absolvit şi apoi urma să dau admitere la facultate...
Lucrurile s-au schimbat însă recent, după ce am participat la unul dintre evenimentele organizate de Fundaţia Revistei Ferma împreună cu Centrul Româno-German de Pregătire şi Perfecţionare Profesională în Domeniul Agriculturii de la Voiteg, în cadrul proiectului „Susţinem Învăţământul Preuniversitar Agricol”, în luna februarie 2019. Însă nici atunci, acolo, nu am realizat că şi eu sunt absolvent de liceu agricol...
Dar la un timp după acel eveniment, am înţeles pe deplin însemnătatea acestui episod din viaţa mea, şi aici pot şi vreau să mulţumesc publicităţii intense, prin toate mijloacele media, făcută de promotorii acestui generos proiect. Şi de atunci, iată că sunt cel puţin trei luni, îmi tot vine în minte titlul acestui articol şi, mai ales, revin amintiri din timpul liceului. Mi-am spus imediat: ce aş putea eu scrie ca să motivez tinerii de azi să urmeze cursurile unui liceu agricol? Apoi, m-am gândit că dacă scriu doar despre mine şi cum am ajuns eu la un liceu agricol poate fi de folos cititorilor nehotărâţi.
Dar la un timp după acel eveniment, am înţeles pe deplin însemnătatea acestui episod din viaţa mea, şi aici pot şi vreau să mulţumesc publicităţii intense, prin toate mijloacele media, făcută de promotorii acestui generos proiect. Şi de atunci, iată că sunt cel puţin trei luni, îmi tot vine în minte titlul acestui articol şi, mai ales, revin amintiri din timpul liceului. Mi-am spus imediat: ce aş putea eu scrie ca să motivez tinerii de azi să urmeze cursurile unui liceu agricol? Apoi, m-am gândit că dacă scriu doar despre mine şi cum am ajuns eu la un liceu agricol poate fi de folos cititorilor nehotărâţi.
Ce voi face după terminarea liceului?
Eram în clasa a X-a la Liceul industrial din localitatea natală, Chişineu-Criş, când mi-am pus întrebarea ce meserie voi face eu toată viaţa? În nici un caz nu voiam să lucrez într-o uzină, în spaţiu închis. O posibilitate foarte mare era să mă fac tâmplar şi să duc tradiţia familiei mai departe. Tata era tâmplar, la treia generaţie în familia sa. Acasă aveam un mic atelier de tâmplărie şi lucram cu tata diverse: lambriuri din lemn, podele, mobilier şi chiar binale (uşi şi ferestre). Liceu de specialitate era la Arad, însă pentru studii superioare puteam merge doar la Braşov.
Atunci m-am orientat spre meseria mamei. Ea a absolvit şcoala de maiştri zootehnişti de la Turda şi lucra în cadrul Centrului de reproducţie şi selecţie a animalelor din Chişineu-Criş. Liceu agricol era la Arad sau Salonta, iar Facultate de Zootehnie la Timişoara. Şi am hotărât, împreună cu părinţii mei că voi merge la liceul agroindustrial din Arad, începând cu clasa a XI-a. Sigur că pentru părinţi a fost un efort material semnificativ mai mare, pentru care le sunt recunoscător.
Vreau aici să spun că liceul la care am învăţat până în clasa a X-a era un liceu bun, cu dascăli minunaţi. Şi mulţi profesori, inclusiv diriginta mea au încercat să-mi spună că liceul agricol nu este o opţiune bună pentru mine, că aş putea merge la oricare alt liceu renumit din Arad. Ceea ce vreau să spun este că liceul agricol, în general, nu era prea bine văzut ca instituţie de învăţământ preuniversitar nici în acea perioadă. Adică, cum să faci un liceu ca apoi să mergi să lucrezi tot în agricultură? În acea epocă era vorba numai despre industrie şi industrializare. Cred că noi românii, am rămas cu această moştenire de gândire, doar că acum părinţii gândesc despre copiii lor ca aceştia să fie doctori, avocaţi, finanţişti, IT-işti. Să facă meserii “curate”, cu mai puţin efort fizic, şi cu un venit cât mai mare. Cred că şi acum avem acea concepţie că agricultură înseamnă sapă şi/sau furcă şi toate lucrările se fac manual. GREŞIT! Aşa gândesc doar cei care nu au auzit de agricultura de precizie.
Eram în clasa a X-a la Liceul industrial din localitatea natală, Chişineu-Criş, când mi-am pus întrebarea ce meserie voi face eu toată viaţa? În nici un caz nu voiam să lucrez într-o uzină, în spaţiu închis. O posibilitate foarte mare era să mă fac tâmplar şi să duc tradiţia familiei mai departe. Tata era tâmplar, la treia generaţie în familia sa. Acasă aveam un mic atelier de tâmplărie şi lucram cu tata diverse: lambriuri din lemn, podele, mobilier şi chiar binale (uşi şi ferestre). Liceu de specialitate era la Arad, însă pentru studii superioare puteam merge doar la Braşov.
Atunci m-am orientat spre meseria mamei. Ea a absolvit şcoala de maiştri zootehnişti de la Turda şi lucra în cadrul Centrului de reproducţie şi selecţie a animalelor din Chişineu-Criş. Liceu agricol era la Arad sau Salonta, iar Facultate de Zootehnie la Timişoara. Şi am hotărât, împreună cu părinţii mei că voi merge la liceul agroindustrial din Arad, începând cu clasa a XI-a. Sigur că pentru părinţi a fost un efort material semnificativ mai mare, pentru care le sunt recunoscător.
Vreau aici să spun că liceul la care am învăţat până în clasa a X-a era un liceu bun, cu dascăli minunaţi. Şi mulţi profesori, inclusiv diriginta mea au încercat să-mi spună că liceul agricol nu este o opţiune bună pentru mine, că aş putea merge la oricare alt liceu renumit din Arad. Ceea ce vreau să spun este că liceul agricol, în general, nu era prea bine văzut ca instituţie de învăţământ preuniversitar nici în acea perioadă. Adică, cum să faci un liceu ca apoi să mergi să lucrezi tot în agricultură? În acea epocă era vorba numai despre industrie şi industrializare. Cred că noi românii, am rămas cu această moştenire de gândire, doar că acum părinţii gândesc despre copiii lor ca aceştia să fie doctori, avocaţi, finanţişti, IT-işti. Să facă meserii “curate”, cu mai puţin efort fizic, şi cu un venit cât mai mare. Cred că şi acum avem acea concepţie că agricultură înseamnă sapă şi/sau furcă şi toate lucrările se fac manual. GREŞIT! Aşa gândesc doar cei care nu au auzit de agricultura de precizie.
Am ales zootehnia. Şi bine am făcut!
Dar, să revin. La liceul din Arad am găsit cadre didactice excepţionale, de la care am învăţat multe, atât la materiile fundamentale, cât şi la cele de specialitate. Îmi aduc cu plăcere aminte de orele de limba română cu prof. Viorica Birea sau cele de chimie cu prof. Ioan Mercea sau biologie cu prof. Ioan Tonţa. O plăcere erau şi orele de fizică cu prof. Livia Viriş care ne povestea despre astrologie. Iar orele de tehnologii de creştere cu ing. Vasile Ciuruş sau dr. Zoltan Nagy erau deosebite. Acolo am făcut cunoştinţă prima dată cu mecanizarea agriculturii, cu ajutorul ing. Gheorghe Ioja. Permisul de conducere a tractorului agricol l-am obţinut conducând tractorul pe străzile Sânnicolaului Mic, acolo unde şcoala avea o fermă didactică.
Şi ştiţi cum se spune: pofta vine mâncând. Adică văzând şi făcând ceea ce se face în creşterea animalelor îţi pare normal să faci şi tu ce vezi la dascălii tăi. Şi mai ales în producţie. Pentru că la liceul agricol fiind, am făcut practică de specialitate la fermele din jurul Aradului. Mi-au rămas în minte zilele de practică făcute la incubatorul de pe Calea Bodrogului, unde se produceau puicuţe pentru ouă. Acolo erau câteva muncitoare care realizau sexarea puilor prin examinarea cloacei, şi care au fost specializate în Japonia pentru aceasta. Apoi, am participat la depopularea şi repopularea halelor de găini ouătoare, tot la o fermă a avicolă de pe Calea Bodrogului. Dar, cea mai mare plăcere pentru mine a fost în clasa a XII-a când am făcut practica la o fermă de vaci de lapte din Fântânele. Acolo, în fermă, am stat zile întregi, de dimineaţă până seara. Şi am constatat că îmi place creşterea bovinelor. Îmi place să fac curăţenie în adăpost, să dau de mâncare animalelor, să alăptez viţeii, să particip la fătarea vacilor, să mulg. Şi aşa am realizat că vreau să lucrez în sectorul de creştere a taurinelor. Şi iată că azi, mai mult sau mai puţin asta fac. De aceea, îndemn pe copii să exploreze mai multe meserii, prin activităţi practice de voluntariat, pentru a-şi descoperi înclinaţiile şi eventual meseria în care vor lucra în viitor.
În ceea ce priveşte meseria de agricultor aş îndrăzni să spun că este una dintre cele mai cuprinzătoare şi care îţi oferă cele mai mari satisfacţii. Dacă e să vorbim despre dimensiunea şi variabilitatea cunoştinţelor pe care trebuie să le aibă un agricultor gândiţi-vă că el trebuie să fie în primul rând un bun biolog, dar şi un foarte bun tehnolog. Adică trebuie să ştie foarte bine cum funcţionează organismele vii cu care lucrează (plante de cultură sau animale de fermă) dar, în acelaşi timp trebuie să ştie să utilizeze toate celelalte mijloace de producţie tehnologice, începând cu tractorul şi terminând cu robotul de muls sau GPS. Nu cred că există o meserie mai generoasă şi mai atotcuprinzătoare ca meseria de agricultor.
Dar, să revin. La liceul din Arad am găsit cadre didactice excepţionale, de la care am învăţat multe, atât la materiile fundamentale, cât şi la cele de specialitate. Îmi aduc cu plăcere aminte de orele de limba română cu prof. Viorica Birea sau cele de chimie cu prof. Ioan Mercea sau biologie cu prof. Ioan Tonţa. O plăcere erau şi orele de fizică cu prof. Livia Viriş care ne povestea despre astrologie. Iar orele de tehnologii de creştere cu ing. Vasile Ciuruş sau dr. Zoltan Nagy erau deosebite. Acolo am făcut cunoştinţă prima dată cu mecanizarea agriculturii, cu ajutorul ing. Gheorghe Ioja. Permisul de conducere a tractorului agricol l-am obţinut conducând tractorul pe străzile Sânnicolaului Mic, acolo unde şcoala avea o fermă didactică.
Şi ştiţi cum se spune: pofta vine mâncând. Adică văzând şi făcând ceea ce se face în creşterea animalelor îţi pare normal să faci şi tu ce vezi la dascălii tăi. Şi mai ales în producţie. Pentru că la liceul agricol fiind, am făcut practică de specialitate la fermele din jurul Aradului. Mi-au rămas în minte zilele de practică făcute la incubatorul de pe Calea Bodrogului, unde se produceau puicuţe pentru ouă. Acolo erau câteva muncitoare care realizau sexarea puilor prin examinarea cloacei, şi care au fost specializate în Japonia pentru aceasta. Apoi, am participat la depopularea şi repopularea halelor de găini ouătoare, tot la o fermă a avicolă de pe Calea Bodrogului. Dar, cea mai mare plăcere pentru mine a fost în clasa a XII-a când am făcut practica la o fermă de vaci de lapte din Fântânele. Acolo, în fermă, am stat zile întregi, de dimineaţă până seara. Şi am constatat că îmi place creşterea bovinelor. Îmi place să fac curăţenie în adăpost, să dau de mâncare animalelor, să alăptez viţeii, să particip la fătarea vacilor, să mulg. Şi aşa am realizat că vreau să lucrez în sectorul de creştere a taurinelor. Şi iată că azi, mai mult sau mai puţin asta fac. De aceea, îndemn pe copii să exploreze mai multe meserii, prin activităţi practice de voluntariat, pentru a-şi descoperi înclinaţiile şi eventual meseria în care vor lucra în viitor.
În ceea ce priveşte meseria de agricultor aş îndrăzni să spun că este una dintre cele mai cuprinzătoare şi care îţi oferă cele mai mari satisfacţii. Dacă e să vorbim despre dimensiunea şi variabilitatea cunoştinţelor pe care trebuie să le aibă un agricultor gândiţi-vă că el trebuie să fie în primul rând un bun biolog, dar şi un foarte bun tehnolog. Adică trebuie să ştie foarte bine cum funcţionează organismele vii cu care lucrează (plante de cultură sau animale de fermă) dar, în acelaşi timp trebuie să ştie să utilizeze toate celelalte mijloace de producţie tehnologice, începând cu tractorul şi terminând cu robotul de muls sau GPS. Nu cred că există o meserie mai generoasă şi mai atotcuprinzătoare ca meseria de agricultor.
Tinere, câteva motive pentru care îţi propun să mergi la AGRICOL!
Pe scurt aş enumera câteva motive pe care să le luaţi în calcul atunci când vă hotărâţi să urmaţi cursurile unui liceu agricol, să deveniţi fermieri şi, de ce nu, să urmaţi studii superioare în domeniul agriculturii.
• Îţi petreci zilele stând afară. Sigur că de cele mai multe ori peisajele din jurul fermelor sunt mirifice, dar există şi zile cu ploi sau furtuni când nu este o plăcere să stai afară. Şi aici pot să vin cu un exemplu personal. Îmi aduc aminte de o zi de toamnă târzie, în statul Minnesota, SUA, când mă pregăteam să merg acasă. Era ora opt seara, îmi terminasem programul de lucru la viţei, m-am urcat în maşină şi am pornit spre casă. Era frig şi începea să se întunece. Am trecut pe lângă o parcelă de pe care s-a recoltat în acea zi porumbul pentru boabe. Şi am văzut că în mijlocul parcelei era camionul fermierului la care lucram. Am zis că nu e ceva în regulă şi am intrat pe parcelă. Când m-am apropiat l-am văzut pe Roger sub camion. Am coborât şi l-am întrebat ce s-a întâmplat. Mi-a zis că s-a spat rulmentul la o roată din faţă şi camionul era plin cu porumb boabe şi încerca să înlocuiască rulmentul pentru a putea duce camionul în fermă. Normal că am stat şi l-am ajutat, deşi nu mi-a cerut acest lucru. Şi aşa am terminat pe la miezul nopţii stând în frig şi burniţă, dar camionul a ajuns cu bine în fermă.
• Poţi să produci ceea ce vrei, sigur ţinând cont şi de cererea de pe piaţă. Nimeni nu te opreşte să cultivi cereale sau să creşti porci.
• Lucrezi pentru tine. Să aibă ferma lui este visul oricărui fermier. Dar pentru acest lucru îţi trebuie să ai şi un spirit antreprenorial. În general fermierii lucrează foarte multe ore pe zi, dar au un orar foarte flexibil. Nu este meseria în care intri la lucru la ora opt dimineaţa şi pleci acasă la ora patru după-amiaza. Dar sunt zile în care petreci în fermă doar patru ore.
• Siguranţa locului de muncă. Fermierii există pentru ca oamenii să aibă de mâncare. Comparaţi acest lucru cu importanţa altor meserii.
• Te joci cu maşinării mari şi complicate. Este plăcut să poţi conduce tractoare şi maşini agricole/zootehnice de ultim răcnet, care pot costa mult peste un autoturism de lux.
• Nu ai un cod de vestimentaţie. Puteţi să vă îmbrăcaţi cum doriţi, doar să ţineţi cont că vă veţi murdări.
• Vei face parte, vreţi nu vreţi, dintr-o comunitate restrânsă şi foarte unită. Fermierii lucrează împreună. Şi faci zilnic târguri cu alţi fermieri. “Împrumută-mi remorca pentru o zi în timpul recoltării şi te voi ajuta să faci curat în padocul de vite”.
• Te menţii în formă. Munca fizică prelungită în aer liber te menţine în formă fizică bună. Nu trebuie să mergi la sală.
• Poţi să îţi aduci animalul favorit la lucru. Nimeni nu te poate opri să iei cu tine câinele preferat.
• Nu trebuie să faci naveta. Fermierii locuiesc de obicei în ferma lor sau foarte aproape. Nu trebuie să stai în trafic ca să ajungi la lucru.
• Scapi de la birou. Majoritatea muncii o faci în sânul Mamei Naturi şi numai tu hotărăşti câte ore vrei sa stai în birou.
• Dai de mâncare oamenilor. Ăsta este motivul care poate îţi aduce cea mai mare satisfacţie că faci meseria de fermier.
• Poţi să înjuri la locul de muncă. Fiind singur în câmp, fără nici un picior de om la kilometri distanţă poţi să te descarci.
• Primeşti cadouri. De Crăciun, de Anul Nou, de Paşti, la expoziţii, la zilele unei companii de inputuri primeşti tot felul de cadouri, care merg de la pixuri, şepci, căni până chiar la excursii.
• Este o scuză foarte bună pentru a nu participa la evenimente din familie dacă nu doreşti. “Căsătoria vărului Ion? Îmi pare rău, dar trebuie să erbicidez că se anunţă ploi”.
• Un fermier mănâncă alimente de calitate mai bună. Fiind cel ce produce alimentele este primul care are acces la ele fără ca acestea să fie procesate de către industria alimentară.
Pe lângă motivele enumerate mai sus, întrebarea fundamentală rămâne: Un fermier câştigă mai puţin bani comparativ cu alte meserii? Mai ales comparativ cu oamenii care trăiesc la oraş? Sigur că un răspuns direct ar fi că fermierii câştigă mai puţini bani decât un avocat sau un medic. Dar, dacă se ia în calcul faptul că viaţa în oraş este mai scumpă atunci balanţa se echilibrează.
Pe scurt aş enumera câteva motive pe care să le luaţi în calcul atunci când vă hotărâţi să urmaţi cursurile unui liceu agricol, să deveniţi fermieri şi, de ce nu, să urmaţi studii superioare în domeniul agriculturii.
• Îţi petreci zilele stând afară. Sigur că de cele mai multe ori peisajele din jurul fermelor sunt mirifice, dar există şi zile cu ploi sau furtuni când nu este o plăcere să stai afară. Şi aici pot să vin cu un exemplu personal. Îmi aduc aminte de o zi de toamnă târzie, în statul Minnesota, SUA, când mă pregăteam să merg acasă. Era ora opt seara, îmi terminasem programul de lucru la viţei, m-am urcat în maşină şi am pornit spre casă. Era frig şi începea să se întunece. Am trecut pe lângă o parcelă de pe care s-a recoltat în acea zi porumbul pentru boabe. Şi am văzut că în mijlocul parcelei era camionul fermierului la care lucram. Am zis că nu e ceva în regulă şi am intrat pe parcelă. Când m-am apropiat l-am văzut pe Roger sub camion. Am coborât şi l-am întrebat ce s-a întâmplat. Mi-a zis că s-a spat rulmentul la o roată din faţă şi camionul era plin cu porumb boabe şi încerca să înlocuiască rulmentul pentru a putea duce camionul în fermă. Normal că am stat şi l-am ajutat, deşi nu mi-a cerut acest lucru. Şi aşa am terminat pe la miezul nopţii stând în frig şi burniţă, dar camionul a ajuns cu bine în fermă.
• Poţi să produci ceea ce vrei, sigur ţinând cont şi de cererea de pe piaţă. Nimeni nu te opreşte să cultivi cereale sau să creşti porci.
• Lucrezi pentru tine. Să aibă ferma lui este visul oricărui fermier. Dar pentru acest lucru îţi trebuie să ai şi un spirit antreprenorial. În general fermierii lucrează foarte multe ore pe zi, dar au un orar foarte flexibil. Nu este meseria în care intri la lucru la ora opt dimineaţa şi pleci acasă la ora patru după-amiaza. Dar sunt zile în care petreci în fermă doar patru ore.
• Siguranţa locului de muncă. Fermierii există pentru ca oamenii să aibă de mâncare. Comparaţi acest lucru cu importanţa altor meserii.
• Te joci cu maşinării mari şi complicate. Este plăcut să poţi conduce tractoare şi maşini agricole/zootehnice de ultim răcnet, care pot costa mult peste un autoturism de lux.
• Nu ai un cod de vestimentaţie. Puteţi să vă îmbrăcaţi cum doriţi, doar să ţineţi cont că vă veţi murdări.
• Vei face parte, vreţi nu vreţi, dintr-o comunitate restrânsă şi foarte unită. Fermierii lucrează împreună. Şi faci zilnic târguri cu alţi fermieri. “Împrumută-mi remorca pentru o zi în timpul recoltării şi te voi ajuta să faci curat în padocul de vite”.
• Te menţii în formă. Munca fizică prelungită în aer liber te menţine în formă fizică bună. Nu trebuie să mergi la sală.
• Poţi să îţi aduci animalul favorit la lucru. Nimeni nu te poate opri să iei cu tine câinele preferat.
• Nu trebuie să faci naveta. Fermierii locuiesc de obicei în ferma lor sau foarte aproape. Nu trebuie să stai în trafic ca să ajungi la lucru.
• Scapi de la birou. Majoritatea muncii o faci în sânul Mamei Naturi şi numai tu hotărăşti câte ore vrei sa stai în birou.
• Dai de mâncare oamenilor. Ăsta este motivul care poate îţi aduce cea mai mare satisfacţie că faci meseria de fermier.
• Poţi să înjuri la locul de muncă. Fiind singur în câmp, fără nici un picior de om la kilometri distanţă poţi să te descarci.
• Primeşti cadouri. De Crăciun, de Anul Nou, de Paşti, la expoziţii, la zilele unei companii de inputuri primeşti tot felul de cadouri, care merg de la pixuri, şepci, căni până chiar la excursii.
• Este o scuză foarte bună pentru a nu participa la evenimente din familie dacă nu doreşti. “Căsătoria vărului Ion? Îmi pare rău, dar trebuie să erbicidez că se anunţă ploi”.
• Un fermier mănâncă alimente de calitate mai bună. Fiind cel ce produce alimentele este primul care are acces la ele fără ca acestea să fie procesate de către industria alimentară.
Pe lângă motivele enumerate mai sus, întrebarea fundamentală rămâne: Un fermier câştigă mai puţin bani comparativ cu alte meserii? Mai ales comparativ cu oamenii care trăiesc la oraş? Sigur că un răspuns direct ar fi că fermierii câştigă mai puţini bani decât un avocat sau un medic. Dar, dacă se ia în calcul faptul că viaţa în oraş este mai scumpă atunci balanţa se echilibrează.
Conf. dr. Ludovic Cziszter
USAMVB Timişoara
USAMVB Timişoara
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
Comentarii