Învăţământul agricol, prioritate ZERO pentru Agricultură!
Vă întrebaţi poate DE CE învăţământul preuniversitar agricol trebuie să fie sau de ce nu este prioritate zero pentru agricultură? Răspunsul e dureros de complex: lipsa forţei de muncă mediu şi înalt calificată, evoluţiile tehnologice din acest domeniu şi, cel mai important, siguranţa alimentară a poporului român.
Într-un stat care respectă formarea profesională în agricultură, învăţământul agricol are următorul parcurs:
1. în perioada claselor I-VIII sunt identificaţi elevii care au o înclinare spre agricultură iar aceştia sunt dirijaţi spre formele de învăţământ agricol post-gimnazial;
2. în clasele IX-XII de tip liceal se pun bazele cunoştinţelor din agricultură;
3. la universitate, absolvenţii liceelor agricole aprofundează şi îşi dezvoltă competenţele agricole.
Din păcate, în ţara noastră, etapa de ”racolare” a elevilor pasionaţi de agricultură a dispărut sau dacă se mai realizează sunt doar câteva încercări timide. Liceele agricole încearcă să îşi popularizeze oferta educaţională la nivelul clasei a opta, dar se observă că nu cu prea mult succes. Pentru coordonarea elevilor către acest tip de învăţământ, copiii trebuie să aibă contact direct cu agricultura de la vârste fragede pentru a cunoaşte cu adevărat ce presupune această meserie şi dacă au vocaţie pentru acest domeniu.
Agricultura, vocaţie pentru elevii din gimnaziu
Am spus vocaţie şi nu întâmplător, pentru că, indiferent de gradul de tehnologizare, indiferent de ramura agricolă în care absolvenţii vor activa mai târziu, agricultura este o meserie care necesită mult timp petrecut în fermă, indiferent de condiţiile meteo. Acest lucru înseamnă sacrificii şi multă dragoste de meserie. Dacă nu ai această vocaţie, nu vei reuşi să faci faţă cerinţelor din producţie.
Pentru a îndeplini acest deziderat considerăm că este necesară introducerea în programa şcolară a orelor de educaţie agricolă pentru ciclul de învăţământ gimnazial. Profesorii de la aceste discipline ar trebui să-i îndrume spre liceele agricole pe acei elevi care au înclinaţii reale.
Liceul agricol sau ”dacă nu înveţi, ajungi la coada vacii”!
Dacă la momentul Revoluţiei de la 1989 existau în România aproximativ 250 de licee cu profil agricol, la momentul actual există puţin peste 50 de licee, dar atenţie care au preponderent (deci nu în totalitate) profil agricol. La liceele agricole situaţia este puţin mai complicată... Noi, coordonatorii proiectului ”Susţinem învăţământul preuniversitar agricol”, prin experienţa acumulată pe parcursul primului an de proiect, am desprins următoarele concluzii şi recomandări pentru revitalizarea acestor licee şi putem structura paşii care trebuie făcuţi pentru liceele agricole:
1. Susţinerea liceelor agricole de către Ministerul Agriculturii - demers care a debutat în anul 2019.
2. Adaptarea programei şcolare, a manualelor de specialitate, a numărului de elevi şi a specializărilor în funcţie de necesităţile pieţei muncii.
3. Modificarea sistemului de finanţare (de la "per cap de elev", cum este în prezent).
4. Schimbarea percepţiei că la liceul agricol eşti la ”coada vacii sau a sapei”.
Susţinerea liceelor agricole de către Ministerul Agriculturii trebuie să se concretizeze nu numai pe plan financiar, ci şi pe plan educaţional şi nu numai. Trebuie bine gândită modalitatea de adaptare a liceelor agricole la cerinţele Programului Naţional de Dezvoltare Rurală şi posibilitatea finanţării prin PNDR, dar şi direcţionarea liceelor spre tendinţele de dezvoltare a agriculturii pe plan mediu şi lung, cu o gândire unitară la nivel naţional.
De asemenea, orientarea programei şcolare trebuie în aşa fel gândită încât să ducă la apariţia şi/sau dezvoltarea, în viitor, a acelor ferme mici şi mijlocii competitive din punct de vedere economic.
Dacă absolventul de liceu doreşte mai mult, atunci poate să opteze pentru sistemul universitar, unde i se deschid noi persepective de formare profesională: ferma intensivă, cercetarea, cariera didactică. În perioada interbelică, învăţământul preuniversitar agricol era orientat în aşa fel încât absolventul de liceu să se întoarcă în vatra satului şi să aducă un plus de ştiinţă şi eficienţă economică în cadrul gospodăriei ţărăneşti şi a fermelor de familie.
Încep să dispară specializările de agricultură din licee!
La momentul actual, în liceele agricole se învaţă meserie din manuale de specialitate din anii '80 şi mai vechi, ceea ce nu este deloc în regulă. În Olanda, spre exemplu, ţară în care am vizitat câteva licee de profil, învăţarea se face preponderent după sistemul E-learning, cu tablete şi internet la dispoziţia elevilor, care sunt încurajaţi spre practică şi realizarea de proiecte, fără să se pună accent, ca la noi, pe memorarea teoriei din manuale.
De asemenea, liceul agricol nu poate însemna pe termen mediu şi lung doar învăţământ dual şi profesional. În cadrul liceelor agricole trebuie să existe şi să coexiste cele trei forme: învăţământ profesional, profesional dual şi liceal, adaptate din punct de vedere al solicitărilor de număr de elevi şi de specializări în funcţie de piaţa muncii, pentru o perioadă de 10-20 de ani.
Numărul de elevi şi specializările nu trebuie să influenţeze modificarea structurii liceului prin pierderea personalităţii juridice, a finanţării sau prin desfiinţarea de posturi şi catedre. Acest lucru presupune atât modificarea sistemului de finanţare cât şi modul de gândire privind organizarea şi a numărul de elevi din aceste clase. Fără aceste modificări vom asista la dispariţia liceelor agricole şi la dispariţia specializărilor de agricultură din cadrul acestor licee, lucru care, din păcate, se întâmplă deja!
Introducerea calităţii şi a competitivităţii elevului de la liceele agricole este obligatorie! În perioada interbelică o clasă de liceu avea, în medie, 20 de elevi din care finalizau zece, fără ca profesorul să fie stresat că rămâne fără slujbă. Un alt exemplu: în anul 1948, la Liceul agricol "Mihail Kogălniceanu" din Miroslava, judeţul Iaşi, în tot liceul, la toate formele de învăţământ existau puţin peste o sută de elevi, în condiţiile în care curtea şcolii este tot ca şi acum iar suprafaţa de teren utilizată era peste 200 de hectare. În prezent, dacă nu ai minim 300 de elevi la acest liceu, dispari ca şcoală agricolă de sine stătătoare!
După 30 de ani de demonizare a sistemului de învăţământ agricol, prin care toată societatea, dar şi autorităţile au tratat absolvenţii şi liceele agricole ca pe un "coş de gunoi" al educaţiei, este dificil ca într-un an să răstorni munţii. Acesta este motivul pentru care toţi absolvenţii de licee agricole, toţi cei care sunt pasionaţi de agricultură şi care practică agricultura să ducă o politică susţinută de promovare a învăţământului preuniversitar agricol, să explice că această meserie nobilă într-adevăr ”pune pâinea pe masă” şi că fără formarea profesională adecvată noi toţi suntem condamnaţi la foamete sau riscăm să ne îmbolnăvim din cauza produselor agroalimentare care nu respectă un minim de calitate. Dacă fără o haină trăieşti, fără o maşină mergi pe jos, fără mâncare nu putem supravieţui. Şi nu spunem un lucru mare, ci doar un adevăr care nu trebuie ignorat: Agricultura este siguranţa alimentară a unui popor şi trebuie să fie inclusă ca vulnerabilitate la siguranţa naţională a României!
Învăţămîntul universitar agricol, tot în chinurile facerii
Şi la universitate avem aceeaşi problemă ca şi la liceele agricole, cu privire la finanţarea pe cap de student, căreia i se mai adaugă o realitate dramatică: liceele nu mai asigură decât puţin peste 20% din studenţii facultăţilor de profil. Vă veţi întreba poate de ce este aceasta o dramă? Simplu! Profesorii de la universităţile agronomice, în loc să se ocupe cu formarea unor profesionişi calificaţi au ajuns să predea la nivel de liceu, pentru că aceşti noi studenţi, care nu vin de la liceele de profil, nu au cunoştinţe medii despre meserie şi tot ce nu au fost învăţaţi în patru ani de liceu trebuie să înveţe la facultate.
Concludentă este declaraţia doamnei Mihaela Ivancia de la Facultatea de Zootehnie a USAMV Iaşi care a precizat, la un eveniment organizat de Fundaţia Revistei FERMA la liceul din Miroslava: "Nu există o corelare între nomenclatorul meseriilor şi meseriile existente pe piaţa muncii. Precizez că pentru meseria de zootehnist nu mai este necesar un nivel minim liceal iar de aici apar două probleme, în două ramuri din zootehnie: în sectorul avicol şi suin gradul de automatizare şi informatizare este maxim, de aici şi necesitatea de a avea personal înalt calificat cu cel puţin studii liceale iar al doilea lucru grav e că s-a distrus pepiniera de viitori studenţi la Facultatea de zootehnie. Aşadar, ajungi să lucrezi cu studenţi care nu au nici măcar cunoştinţe minime de zootehnie iar tu ca profesor, în loc să treci la un nivel superior de predare trebuie să începi cu baza, adică exact cu ceea ce se învăţa înainte la liceu. Şi atunci, te mai întrebi care e nivelul de pregătire al celor care termină zootehnia?!".
În fapt, discutăm de crearea sau realizarea lanţului: învăţământ gimnazial - liceal agricol -universitar agricol, lanţ care a existat în perioada interbelică şi până în anii 1990, dar care a dispărut şi depinde doar de noi dacă ne dorim să avem adevăraţi specialişti în agricultură!
Susţinem ÎNVĂŢĂMÂNTUL preuniversitar AGRICOL este un proiect iniţiat de Revista FERMA prin Fundaţia Revistei Ferma. Coordonatori: NICOLETA DRAGOMIR, redactor-sef Revista FERMA si Dr.ing. LEONARD CONSTANTIN STAFIE, specialist avicultura.
Cu siguranţă una dintre marile probleme ale agriculturii zilelor noastre este lipsa forţei de muncă specializată. Indiferent că vorbim despre mecanizatori, tehnicieni în industria agro-alimentară, operatori în zootehnie, cererea de angajaţi tineri şi instruiţi a companiilor din agricultură şi a fermierilor este în continuă creştere.
Este binecunoscut faptul că, o componentă esenţială a agriculturii moderne este educarea, formarea profesională a tinerilor pentru a deveni fermierii viitorului, dar şi pentru a aduce în exploataţiile familiilor sau în gospodării soluţii sau alternative generatoare de profit.
Detalii AICI
Leonard Constantin STAFIE
Nicoleta DRAGOMIR
