FERMA DE GĂINI OUĂTOARE, de la hobby la afacere

Leonard STAFIE, Nicoleta DRAGOMIR

Cu ce începe ferma de hobby şi când apare afacerea? Când începem să vorbim despre eficienţă şi cum trebuie să ne investim banii pentru a-i putea amortiza economic? Vă oferim spre exemplificare povestea unei familii nădlăcane şi ferma lor cu găini ouătoare: de la prima găină şi primul ou, la sfaturile tehnologice care le vor transforma pasiunea în afacere.

Ce-a fost înainte: OUL sau GĂINA? Eficienţa economică a unei ferme de găini ouătoare ar răspunde că preţul oului pe piaţă şi, bineînţeles, costul de producţie al oului în fermă. În cazul familiei Kukucska din Nădlac, judeţul Arad, factorul declanşator al investiţiei a fost dorinţa de a face bani. Plecaţi de ceva vreme la lucru în Germania, Gerhard şi Ramona visau la întoarcerea acasă, într-o bună zi... doar că nu găseau şi motivaţia suficient de puternică pentru a lua decizia.
„Am venit de sărbători acasă, în iarna lui 2017, m-am dus la tata, mi s-a lăudat că are o sută de găini şi că este un leu oul. Că are câte 82 de ouă pe zi şi că el trăieşte ca boierii şi totul este super în ţara românească. Atunci mi s-a aprins becul. Am gândit economic, pentru că vrem să facem bani. Mă gândeam ce-ar fi să avem o mie de găini?! Dar de unde şi cum să începem? Ca tot omul, am căutat repede răspunsuri pe internet şi am dat de interviurile domnului Stafie de pe agroinfo. M-am inspirat de acolo, am luat legătura cu dumnealui şi apoi am luat decizia de a reveni în ţară, după şapte ani de locuit în Germania”, mi-a povestit Gerhard, insistând imediat să îi spunem Gerry, ca între prieteni.
Şi aşa s-a născut POVESTEA OULUI de la Nădlac...

Alex, băiatul familiei, a găsit în cuibar primul ou. Bucurie mare!
Ramona are 39 de ani, Gerry 40. El este profesor de sport de 14 ani iar ea frizeriţă. Au crescut amândoi cu animale şi au avut păsări în curte, aşa că zootehnia în sistem gospodăresc nu era ceva nou pentru ei. Ferma de găini ouătoare în sistem free range a început să prindă contur la începutul anului. Un mare ajutor l-au avut în actuala locaţie a fermei, spaţiu care aparţine familiei, deci nu a mai fost nevoie şi de investiţie în teren. Tatăl lui Gerry creşte acolo porci... Probabil aţi auzit de vestitul salam de Nădlac, nu-i aşa? Una peste alta, pe lângă activitatea zootehnică de bază, în fermă au început să aterizeze... găinile.
După câteva luni de la instalarea găinilor în fermă, prin luna august a acestui an, Alex - l-aţi văzut pe coperta ediţiei trecute - a descoperit primul ou! Şi cel mai preţuit. Părinţii lui erau încă în Germania când le-a dat vestea cea mare. „Acum (n.r. - la sfârşitul lunii noiembrie a.c.) media este undeva la 1.200 de ouă pe zi; cel mai mult am avut 1.500. La un moment dat adunaserăm 4.000-5.000 de ouă şi ne-am şocat, nu mai ştiam ce să facem cu ele. Acum avem un restaurant serios din Arad căruia îi livrăm circa 3.000 de ouă pe săptămână şi mai sunt persoane fizice care vin şi cumpără direct de la noi. Acum nu avem atâtea ouă pe cât am putea vinde. Chiar căutam să cumpărăm încă vreo şase sute de găini, aşa de motivat eram! Dar ne-am gândit mai bine şi ne-am oprit...".

Când socoteala fermierului întâlneşte ochiul specialistului...
... pentru moment, se lasă liniştea. Care e procentul de ouat? Hmmm, se poate şi mai bine. Analiza de furaj e făcută? Nu? Păi, nu se poate fără. Risipa e prea mare, lumina nu-i destulă, găinile par fericite, dar de ce se ouă pe aşternut şi nu în cuibare? Cam aşa s-a derulat vizita noastră în ferma familiei Kukucska.
Când colegul meu Leonard Stafie, specialistul nostru în creşterea păsărilor, mi-a povestit, pe la începutul lunii noiembrie, despre Gerry şi ferma lui de găini ouătoare în sistem free range mi-a sugerat şi ideea de a realiza un reportaj la Nădlac. I-am propus să mergem împreună, mai ales că specialistul şi crescătorul nu se văzuseră, recomandările tehnologice fiind transmise telefonic. Zis şi făcut! Sincer, prefer acest gen de reportaje pentru că e clar, dincolo de ochiul jurnalistului, sfaturile primite de către crescător direct de la specialist, la faţa locului, chiar fac diferenţa.
REZULTATUL? În nici două săptămâni de la vizita noastră la Nădlac, din 24 noiembrie, cu numai câteva măsuri rapide aplicate în fermă s-a îmbunătăţit procentul de ouat de la 72 la sută la 88 la sută!

Desigur, contează foarte mult şi deschiderea fermierului. Adică să accepte şi critica, dar şi sfaturile specialistului deopotrivă. În final, afacerea are de câştigat. Iar în cazul nostru, faţă de ceea ce s-a investit până acum (peste 40 de mii de euro - destul de mult, ţinând cont de faptul că existau deja clădirile şi terenul), implementarea cerinţelor tehnologice primite va costa puţin iar cheltuielile vor fi amortizate rapid.
"Acum aceasta este activitatea de bază a familiei, nu mai lucrăm niciunde şi ne dorim să o facem cât mai profitabilă, să o eficientizăm. Tot ce am avut am investit în ferma asta. După ce găinile au început să ouă şi profitul de la ele l-am reinvestit...", ne-a spus Gerry cel hotărât să pună la punct toate aspectele fermei de găini ouătoare a familiei.
Prima constatare: Gerry poate liniştit să mai cumpere nu şase sute, ci încă vreo două mii şi ceva de găini, pentru că spaţiul disponibil, dacă va pune în aplicare toate sfaturile specialistului, îi permite o capacitate de peste 3.800 de găini ouătoare cu creştere liberă, faţă de puţin peste 1.600 de capete, câte are în prezent.

Totul începe cu reorganizarea spaţiilor şi circuitului în fermă!
Mă bucur sincer că reportajul în ferma de la Nădlac ne oferă posibilitatea de a vă oferi câteva sfaturi utile pe care cu siguranţă le puteţi aplica în gospodăriile şi fermele Dvs., pentru eficientizarea activităţii. Ceea ce veţi citi în continuare sunt concluziile colegului meu Leonard Stafie după vizionarea fermei de găini, pe care le-a transmis soţilor Kukucska sub forma unor măsuri de aplicat în cel mai scurt timp posibil. Le-am înregistrat, pentru a-i fi mai uşor fermierului nostru să le reţină şi le redau ca atare, cu precizarea că ele sunt adaptate particularităţilor constatate în halele pe care le-am vizitat.
Separare, decontaminare, populare. Primul pas este să dispară porcii din perimetrul halelor de creştere a găinilor. Apoi trebuie separate găinile de casă şi bibilicile şi să rămână doar găinile ouătoare. După aceea urmează curăţenia, adică o decontaminare ca la carte: evacuarea mecanică a dejecţiilor, spălare cu turbojetul, flambare cu flacăra a podelei şi a pereţilor până la un metru înălţime, apoi dat cu var, clor sau sodă caustică. Se izolează adăpostul în aşa fel încât să nu mai intre nimeni timp de o săptămână. Înainte de a aşeza aşternutul permanent se pune var praf, apoi urmează amplasarea instalaţia de adăpare, instalaţia de furajare şi, la final, se introduc toate găinile în adăpost.

Tehnologia: nu banii investiţi sunt relevanţi, ci timpul de implementare!
Instalaţia de furajare şi iluminatul. Cauţi o instalaţie de furajare nouă sau la mâna a doua, dar să fie automată, tip şnec, ori pe lanţ, nu contează. În momentul în am rezultatele de la analiza furajului vom şti exact ce e de făcut ca să ridicăm procentul de ouat (între timp analiza a fost făcută şi, aşa cum bănuia specialistul, există o carenţă de proteină). Se vor schimba toate becurile cu unele de tip led şi se instalează în telefon aplicaţia care măsoară intensitatea luminii (aplicaţie gratuită pentru android), pentru a o putea regla cât mai aproape de optim. Îţi voi trimite un tabel în care să treci nişte valori de urmărit şi de notat ZILNIC, de la vârsta găinilor, la numărul de găini, la cantitatea de furaj administrată etc.
Aşternutul. Odată pus la punct sistemul de furajare, atenţie la aşternut! Nu îl mai scoateţi ca până acum, ci adăugaţi var praf şi completaţi cu paie. De aceea adăpătorile e bine să fie amplasate puţin mai sus, pentru că se va ridica nivelul aşternutului.
Vaccinare şi vitaminizare. Neapărat trebuie văzută vârsta găinilor, calculată în săptămâni şi făcută o vaccinare. Aceasta se face prin apă, în funcţie de vârstă. Sunt produse bune pe piaţă care costă în jur de 200 de lei (la 5 litri) şi doza este de o sută de grame la o sută de litri de apă. Administrezi timp de cinci zile şi îţi asigură şi suplimentul de vitamine şi de aminoacizi esenţiali, la un cost foarte mic.
Apa. Nu se ştiu caracteristicile apei, de aceea e bine să se cumpere de la farmacia veterinară sau umană albastru de metil şi se pune în apă până se albăstreşte uşor. Este foarte bun pentru sistemul digestiv al păsărilor şi, în plus, decontaminează sistemul de adăpat; este cel mai la îndemână şi cel mai ieftin decontaminant şi poate fi folosit în permanenţă. Trebuie pusă şi o sârmă oţelită anticocoţare la adăpătoare.
Ouatul pe aşternut poate avea mai multe cauze. Ca primă măsură se cumpără ouă din plastic de la magazinele specializate şi se introduc în toate cuibarele. Pentru ouarea în acelaşi cuibar sau doar în cuibarele de jos, un motiv poate fi şi iluminatul. Sistemul de iluminat se poate rezolva rapid şi cu costuri minime, ideal ar fi leduri cu tentă roşie, dar dacă nu se găsesc sunt bune şi galbene; important e să fie cu lumină caldă, nu rece. Nu trebuie neapărat becuri înfiletabile, se pot cumpăra tip baghetă, important e să fie led.
Stinghiile de odihnă rămân aşa deocamdată, dar la primăvară trebuie pregătite din nou, cu marginile rotunjite, nu cum sunt acum iar distanţa între ele să fie de 30 cm (găsiţi detalii în cartea Creşterea găinilor ouătoare în sistem free range). Tot lemnul folosit trebuie să aibă porii închişi, adică să fie dat cu vopsea sau lac. Se scoate din adăpost tot ce este beton (va fi lăsat doar acolo unde este strict necesar) şi se foloseşte piatră concasată, criblură sau spărtură.

Trecerea la afacere înseamnă şi o schimbare de mentalitate
"Nu este de speriat situaţia din fermă... aveţi o producţie satisfăcătoare, care poate fi îmbunătăţită, dar este nevoie de organizare. După ce implementaţi tot ce am precizat se va schimba şi percepţia. Facem doar chestiunile urgente, apoi calculăm producţia de ouă şi banii disponibili pentru investiţiile ulterioare. Iar atunci când aveţi dispute din punct de vedere tehnologic, mă sunaţi şi le lămurim", a concluzionat colegul meu Leo Stafie.
Pe scurt, diferenţa dintre hobby şi afacere constă în câteva măsuri tehnologice obligatorii, fără de care eficienţa economică a fermei de găini ouătoare nu poate fi cuantificată.
Vom reveni la Nădlac pentru a vedea evoluţia spre business a familiei Kukucska şi câte dintre sfaturile specialistului şi-au găsit aplicabilitatea în practică.

Dincolo de toate apreciem curajul acestor tineri de a-şi investi toată agoniseala într-un vis frumos, în condiţiile în care ştim foarte bine cât de puţin sunt susţinute la noi afacerile agricole aflate la început de drum. "Eu, deşi am stat mult plecat în străinătate, am jucat fobal, am lucrat, dar tot timpul m-am întors acasă. Cumva m-a atras glia românească şi credinţa că pot face ceva aici. Nu aştept nimic de la nimeni, dar totuşi am investit banii mei, bunăstarea familiei mele de acolo. Nu ne este uşor, pentru că ferma este la Nădlac, soţia şi copii stau la Arad şi ne vedem mai mult la sfârşit de săptămână. Dar este un sacrificiu necesar în perioada acesta de dezvoltare a fermei. Orice-ar fi mergem înainte, deşi sunt convins că nu va fi numai miere. Dar credem în ceea ce facem şi eu spun că nu am cum să nu reuşesc!", a concluzionat Gerry Kukucska.

Povestea continuă!

De la stânga la dreapta: Leonard Stafie, Alex, Ramona şi Gerry Kukucska. Din poza lipseşte mezina familiei, Selena, în vârstă de 11 ani, a cărei mare bucurie este strângerea ouălor din cuibare

Articol publicat în revista FERMA, ediţia 22(227), 15-31 decembrie 2019

SURSA REVISTA FERMA