Pentru Neam şi Ţară: MAUSOLEUL de la SOVEJA
"Peste trei mii de suflete odihnesc aici. Nu doar eroii nostri, ci şi soldaţi care în viaţă ne erau inamici. Au murit duşmani, dar dorm în eternitate prieteni, egali în faţa morţii. Toţi au căzut în luptele de pe munţii şi dealurile care împrejmuiesc Soveja", ne spune Rodica Necula, supraveghetorul Mausoleului şi Muzeului Soveja.
Am revenit în acest loc în ziua de 16 iunie 2019, ziua alocată comunei Soveja în proiectul nostru "Viitor pentru sate". Revenirea a fost la fel de emoţionantă. Acest monument impresionează prin simplitate. Este ca o mică cetate ale cărei ziduri înconjoară locul de veci al atâtor destine frânte. Mulţi dintre ei, peste două mii sunt ostaşi neidentificaţi. Osuarul deschis te cutremură... Nu poţi să fii aici, în Mausoleu şi să nu te gândeşti că noi trăim în viitorul pe care aceşti eroi ni l-au asigurat. Pentru care şi-au dat viaţa.
Monumentul impresionează prin simplitate, cu planul în formă de cruce şi acoperişul conceput ca o cupolă. La construcţia lui s-au folosit piatră şi marmură. Suprafaţa construită este de 550 metri pătraţi. Accesul în interior se face prin uşa din fier montată într-un încadrament din piatră rotunjit la partea superioară. În interior se află criptele în care au fost reînhumaţi 528 de români, ruşi, germani, austrieci şi unguri. În faţa criptelor s-au montat plăci de marmură pe care s-au inscripţionat numele celor înhumaţi.
Opera arhitectului George Cristinel, construcţia Mausoleului, a cărui piatră de temelie a fost pusă din iniţiativa Societăţii „Văduvele de Război” şi „Cultul Eroilor” în anul 1923, a durat până în anul 1928, când s-au acoperit nişele cu plăcile de marmură cu numele eroilor şi a fost inaugurat în anul 1929. Deasupra intrării se înalţă un fronton din piatră a cărui inscripţie săpată în marmură ne aminteşte că: „Aici odihnesc ostaşi căzuţi pe aceste plaiuri în războiul 1916-1919”. Zona de protecţie este înconjurată de un zid construit din piatră de râu. Incinta adăposteşte şi clădirea muzeului în care au fost expuse mărturii ale anilor de glorie ai armatei române (documente originale, fotografii cu aspecte din luptele purtate pe aceste locuri, hărţi, arme din Primul Război Mondial, brevete şi medalii primite de ostaşii români pentru faptele de eroism de care au dat dovadă în timpul bătăliilor din vara anului 1917).
Eroii care şi-au pierdut viaţa în munţii Sovejei făceau parte din Armata a II-a română condusă de generalul Alexandru Averescu. De la Mărăşti şi până aici în iulie 1917 în jur de 30 de localităţi erau eliberate de această armată, care împingea linia frontului de pe aliniamentul Mărăştiului până pe Valea Putnei. În vara anului 1917, Soveja s-a aflat pe una din laturile „Triunghiului de foc” - Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, pe aceste locuri purtându-se una din cele mai crâncene bătălii ale Războiului de Întregire. După bătălia de la Mărăşeşti, frontul s-a stabilit pe Valea Şuşiţei, armata germană atacând, la 28 august 1917, diviziile ruseşti din zonă şi reuşind să pătrundă între acestea, forţându-le să se retragă. Intervenţia trupelor române, asociate cu rezervele ruseşti, au oprit înaintarea germană în zona Varniţa.
Monumentul impresionează prin simplitate, cu planul în formă de cruce şi acoperişul conceput ca o cupolă. La construcţia lui s-au folosit piatră şi marmură. Suprafaţa construită este de 550 metri pătraţi. Accesul în interior se face prin uşa din fier montată într-un încadrament din piatră rotunjit la partea superioară. În interior se află criptele în care au fost reînhumaţi 528 de români, ruşi, germani, austrieci şi unguri. În faţa criptelor s-au montat plăci de marmură pe care s-au inscripţionat numele celor înhumaţi.
Opera arhitectului George Cristinel, construcţia Mausoleului, a cărui piatră de temelie a fost pusă din iniţiativa Societăţii „Văduvele de Război” şi „Cultul Eroilor” în anul 1923, a durat până în anul 1928, când s-au acoperit nişele cu plăcile de marmură cu numele eroilor şi a fost inaugurat în anul 1929. Deasupra intrării se înalţă un fronton din piatră a cărui inscripţie săpată în marmură ne aminteşte că: „Aici odihnesc ostaşi căzuţi pe aceste plaiuri în războiul 1916-1919”. Zona de protecţie este înconjurată de un zid construit din piatră de râu. Incinta adăposteşte şi clădirea muzeului în care au fost expuse mărturii ale anilor de glorie ai armatei române (documente originale, fotografii cu aspecte din luptele purtate pe aceste locuri, hărţi, arme din Primul Război Mondial, brevete şi medalii primite de ostaşii români pentru faptele de eroism de care au dat dovadă în timpul bătăliilor din vara anului 1917).
Eroii care şi-au pierdut viaţa în munţii Sovejei făceau parte din Armata a II-a română condusă de generalul Alexandru Averescu. De la Mărăşti şi până aici în iulie 1917 în jur de 30 de localităţi erau eliberate de această armată, care împingea linia frontului de pe aliniamentul Mărăştiului până pe Valea Putnei. În vara anului 1917, Soveja s-a aflat pe una din laturile „Triunghiului de foc” - Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, pe aceste locuri purtându-se una din cele mai crâncene bătălii ale Războiului de Întregire. După bătălia de la Mărăşeşti, frontul s-a stabilit pe Valea Şuşiţei, armata germană atacând, la 28 august 1917, diviziile ruseşti din zonă şi reuşind să pătrundă între acestea, forţându-le să se retragă. Intervenţia trupelor române, asociate cu rezervele ruseşti, au oprit înaintarea germană în zona Varniţa.
I-am acordat doamnei Rodica Necula o diplomă, în semn de mulţumire pentru devotamentul cu care se îngrijeşte, zi de zi, de somnul de veci al eroilor noştri. Iar Mausoleului din Soveja i-am dedicat o plachetă, din partea Fundaţiei Revistei Ferma, recunoştinţa şi omagiul noastru pentru sacrificiul suprem al celor care, în aceste locuri, au scris istoria cu sânge şi viaţă.
Nu doar un loc de muncă. Ci datorie şi onoare!
Rodica Necula deschide porţile monumentului pentru vizitatori de 26 de ani. I-a urmat tatălui ei, care a fost supraveghetor al Mausoleului timp de 25 de ani. Vine aici de mic copil, şi de fiecare dată urcă treptele din piatră de râu "cu mare drag şi cu mari emoţii".
Vizitatorii ajung greu la Soveja. Şi destul de rar. Dar, ne spune Rodica Necula, oamenii vin şi în acest loc chiar şi după 20, 30 de ani, inclusiv urmaşii celor căzuţi pe aceste meleaguri, şi care caută încă locurile de veci ale bunilor şi străbunilor lor.
Sovejeancă, născută şi crescută în aceste locuri, Doamna Rodica ne spune că este "legată sufleteşte de acest monument. Este prima mea casă pentru că, în fiecare zi vin aici şi deschid porţile Mausoleului". Fiul cel mic se pare că îi va urma în postul de supraveghetor, într-o bună zi, pentru că este pasionat de istorie şi vorbeşte cu demnitate despre destinele celor care îşi odihnesc aici somnul cel de veci.
Pentru doamna Rodica acesta nu este un simplu loc de muncă. Datoria ei implică emoţie, demnitate şi recunoştinţă pentru eroii care odihnesc în Mausoleu. Este locul în care lacrimile iau locul cuvintelor şi zidurile suspină adăpostind în interiorul lor destinele ostaşilor căzuţi într-o luptă crâncenă. "O mare de oameni"... ne spune Rodica Necula. Observ că are lacrimi în ochi. Le şterg pe ale mele şi o întreb de câte ori a citit numele de pe lespezi. Mi-a spus că nu doar le-a citit, ci le-a rescris cu markerul, pe toate, întrucât timpul a mai şters gravura. Şi la fiecare grup, la fiecare vizitator, sub cupola clădirii din piatră, în formă de cruce, cuvintele pe care le rosteşte îi stârnesc aceeaşi emoţie...
"COPILUL DE TRUPĂ" REVINE LA SOVEJA
11 august 1990. Luptătorul Constantin Drăgoescu din Crasna, judeţul Gorj, revine la Soveja, după 73 de ani şi scrie în "Cartea de Onoare" deschisă la Mausoleu: "Dintre miile de schelete din osuarul Mausoleului care or fi ale foştilor mei prieteni de luptă? Am revenit, am văzut, am plâns pentru ei şi pentru mine că am rămas în viaţă. Fie ca România noastră, înfăptuită atunci în graniţele străvechii Dacii să rămână aşa prin grija lui Dumnezeu şi a luptătorilor ei de azi şi de mâine şi din veci". Un mesaj cutremurător al fostului "copil de trupă" care la vârsta de 92 de ani vine la Soveja, aducând cu el amintirile şi zbuciumul trăite atunci, pe front, pe aceste meleaguri...
11 august 1990. Luptătorul Constantin Drăgoescu din Crasna, judeţul Gorj, revine la Soveja, după 73 de ani şi scrie în "Cartea de Onoare" deschisă la Mausoleu: "Dintre miile de schelete din osuarul Mausoleului care or fi ale foştilor mei prieteni de luptă? Am revenit, am văzut, am plâns pentru ei şi pentru mine că am rămas în viaţă. Fie ca România noastră, înfăptuită atunci în graniţele străvechii Dacii să rămână aşa prin grija lui Dumnezeu şi a luptătorilor ei de azi şi de mâine şi din veci". Un mesaj cutremurător al fostului "copil de trupă" care la vârsta de 92 de ani vine la Soveja, aducând cu el amintirile şi zbuciumul trăite atunci, pe front, pe aceste meleaguri...
În satul Dragosloveni al comunei Soveja „se ridică sobru şi masiv în înfăţişare, covârşitor prin numărul destinelor care s-au împlinit aici într-o odihnă veşnică, Mausoleul Soveja, mărturia cumplitelor lupte de pe cuprinsul Văii Şuşiţei”.
Echipa "VIITOR PENTRU SATE" - Vrancea
Nicoleta DRAGOMIR
Marian MUŞAT
foto: Leonard STAFIE, Claudiu BOROBEI
Comentarii