Continuăm seria articolelor legate de Ordinul Ministerului Sănătății 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației, ale cărui prevederi, după cum am demonstrat deja, contrastează flagrant cu realitatea din agricultură și cu prevederile europene în domeniu.
Luăm în discuție art. 15, care precizează: (1) în gospodăriile unde nu sunt asigurate racordurile de apă curentă și canalizare printr-un sistem centralizat de distribuție, adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare, de cel mult 6 capete în total (ovine, caprine, porcine, bovine, cabaline) și cel mult 50 de păsări se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului și risc pentru sănătatea vecinilor, cu obligația respectării condițiilor de biosecuritate. (2) în gospodăriile unde sunt asigurate racordurile la sistemul centralizat de apă curentă și canalizare, adăposturile de animale de cel mult două capete cabaline, 5 capete bovine, 15 ovine sau caprine, 5 capete porcine și cel mult 50 de păsări se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată...
Din punct de vedere juridic, aceste două aliniate precizează niște norme în funcție de dotările utilitare ale comunelor - dacă ai apă curentă și canalizare sau nu - și până aici totul ar fi în regulă. Mai greu este când ajungem la numărul maxim de animale care pot fi în curtea țăranului: cel mult 6 capete în total (ovine, caprine, porcine, bovine, cabaline). Eu îmi pun întrebarea logică: ce ne facem dacă avem o scroafă și fată 12 purcei? Practic, bietul țăran, în loc să se bucure, tocmai ce a intrat în ilegalitate, deoarece a ajuns la 13 capete de animale și a depășit cu mult capacitatea precizată în acest Ordin. Conform OMS 119/2014, el are două variante: ori scapă de cele 7 capete de animale în plus ori, conform art. 20, realizează un Studiu de impact asupra populației să vadă dacă poate menține efectivul în curte.
Dar aberațiile legislative nu se opresc aici... Țăranul nostru are voie să crească în curte maxim 50 de păsări, dar de care păsări? Oare putem pune semn de egalitate între 50 de prepelițe care au o medie de 150 de grame/cap și 50 de struți care au greutatea corporală de 150 kg/struț? Conform „specialiștilor” de la Sănătate s-ar părea că nu este nici o diferență!!! Am impresia că acești specialiști au fugit de la orele de zoologie din școala generală. Mergem mai departe cu logica, ce facem cu iepurii, câinii, pisicile? ~i încadrăm la cele 6 capete? Sau nu există, ca specie de curte, pentru cei de la Ministerul Sănătății?
Pentru cunoștințele generale ale „specialiștilor” de la DSP, le aducem la cunoștință următoarele: o oaie sau o capră are o greutate corporală medie de 25 kg în funcție de rasă (dar pot cântări și mai mult), greutatea medie la porcine este de 100 kg, în funcție de categoria de vârstă variază de la 25 kg până 120 kg, la bovine variază între 400 si 800 kg, dar taurii pot ajunge la peste 1.000 kg iar la cabaline greutatea e între 400 și 1.000 kg, în funcție de rasă... Deci niciodată 6 oi nu sunt egale cu 6 vaci!!! Și exemplele pot continua...
O altă aberație este cuprinsă în sintagma: „cu obligația respectării condițiilor de biosecuritate”. De ce aberație? Păi, prin biosecuritate se înțelege totalitatea măsurilor tehnico-organizatorice pentru asigurarea protecției fermelor din punct de vedere sanitar-veterinar. Prima regulă de aur este că într-o fermă nu se cresc specii diferite și categorii de vârstă diferite... și atunci, cum respectăm biosecuritatea dacă în gospodărie sunt 6 specii cu tot atâtea categorii de vârstă?
Cu privire la art. 11 din OMS 119/2014 care stabilește distanțele minime dintre exploatațiile zootehnice și locuințe, am tot atras atenția că aceste prevederi au fost stabilite din pix, fără nici o legătură cu ceea ce înseamnă creșterea animalelor!
- Ferme de păsări, 51-100 capete: 50 m
- Ferme de păsări, 101-5.000 capete: 500 m
- Ferme și crescătorii de păsări cu peste 5.000 de capete și complexuri avicole industriale: 1.000 m
- Ferme și crescătorii de iepuri, 100-5.000 de capete: 100 m
- Ferme și crescătorii de iepuri cu peste 5.000 de capete: 200 m
- Ferme și crescătorii de struți: 500 m
Facem următoarele precizări: greutatea corporală medie a unui iepure de carne este de 7 kg iar greutatea corporală medie a unui pui de carne este de 2,5 kg; cantitatea de dejecții (că de aici pleacă, teoretic, poluarea și logica distanțelor) este direct proporțională cu greutatea corporală. Așadar, cum este posibil ca fermele de iepuri cu capacități între 100 și 5.000 de capete să poată fi amplasate la 100 m, iar fermele de păsări la 500 m??? Iar stimabilii “specialiști” nu știu, probabil, că struții sunt tot păsări și ajungem astfel să amplasăm o fermă de prepelițe cu peste 5.000 de capete la un km față de ultima casă (prepelițe pe care le crești într-o cameră de 50 metri pătrați), iar ferma de struți, ATENȚIE, indiferent de număr, o pui fără probleme la o distanță de 500 m!
Vă întrebați de unde titlul articolului? ~n urma unei adrese transmise către Ministerul Sănătății, în care am solicitat documentația tehnică care a stat la baza elaborării distanțelor prevăzute în OMS 119/2014, am primit următorul răspuns: „Au fost luate în considerare propunerilor specialiștilor din Direcțiile de Sănătate Publică teritoriale”. Ori, dacă acești “specialiști” nu fac diferența între prepeliță și struț, între porc și vacă, nu știu ce înseamnă biosecuritate și exemplele pot continua, nu ne mai miră de ce țin cu înverșunare la acest ordin și nu doresc modificarea lui după criterii tehnico-științifice! Modificarea ar însemna recunoașterea incompetenței...
Comentarii