joi, 5 martie 2009

SOLUŢII ALTERNATIVE PENTRU CREŞTEREA GĂINILOR OUĂTOARE ÎN GOSPODĂRIILE ŢĂRĂNEŞTI

SOLUŢII ALTERNATIVE PENTRU CREŞTEREA GĂINILOR OUĂTOARE ÎN GOSPODĂRIILE ŢĂRĂNEŞTI

Leonard Constantin STAFIE

Asociaţia Profesională a Crescătorilor de Păsări de Carne şi Ouă din Judeţul Iaşi
web: www.leonardstafie.blogspot.com

INTRODUCERE
Dacă majoritatea lucrărilor de specialitate se adresează marilor producători de ouă şi carne de pasăre, care au puterea financiară necesară pentru a angaja specialişti şi deţin o paletă largă de echipamente avicole, din care pot să aleagă, nu la fel putem spune şi despre producătorii mici şi mjlocii, majoritatea fiind privaţi de accesul la tehnologiile performante din sectorul avicol. Lipsa banilor, incapacitatea economică de a contracta credite avantajoase, precum şi instabilitatea pieţelor interne de desfacere, constituie principalele cauze ale investiţiilor extrem de reduse în fermele de păsări mici şi mijlocii, indiferent de orientarea producţiei. În aceste condiţii, am considerat absolut necesară tratarea articolelor de specialitate din punct de vedere al optimizării lucrărilor specifice, stabilirea tehnologiei de mecanizare şi automatizare, prezentarea ofertelor de inputuri şi material biologic pentru acest sector.
Suntem la doi ani de la aderarea României la Uniunea Europeană iar situaţia gospodăriilor ţărăneşti se menţine, majoritar, la nivel de subzistenţă şi semi-subzistenţă. Dacă ne referim la populaţiile de păsări din cadrul acestor „exploataţii” discutăm de efective de până la 100 capete, păsări slab productive, lipsa aplicării normelor sanitar-veterinare, lipsa tehnologiilor cât şi o furajare defectuoasă. În aceste condiţii şi rentabilitatea economică negativă a acestor exploataţii se reflectă direct în nivelul de trai al „fermierilor”. Ca o posibilitate de redresare a gospodăriei ţărăneşti, mai ales ţinând cont de faptul că nu există resurse financiare pentru dezvoltarea unor exploataţii de anvergură, primul pas care trebuie facut de crescător este rentabilizarea exploataţiei existente cu un minim de investiţie.

MATERIAL ŞI METODĂ
Studiul a fost realizat în câteva gospodării familiale din judeţul Iaşi, din localităţi diferite, cu resurse financiare limitate, dar în care se doreşte îmbunătăţirea şi rentabilizarea sistemului de exploatare a găinilor ouătoare, în vederea obţinerii de producţii care să asigure venituri suplimentare, inclusiv din comercializarea parţială prin vânzare liberă, conform normelor în vigoare, dar cu investiţii financiare şi materiale reduse.
Cercetarea a pornit de la asigurarea unui minim de măsuri obligatorii în gospodăriile individuale, respectiv:
1. efective de păsări specializate pe o anumită producţie, ouă sau carne;
2. efectivul minim de 300 capete;
3. respectarea unui minim tehnologic de exploatare şi întreţinere;
4. respectarea unor cerinţe minime sanitar-veterinare.
Standardele minime de întreţinere şi exploatare a găinilor ouătoare sunt reglementate de Norma din 28/11/2001, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 113 din 12/02/2002, precum şi de Directiva Consiliului 1999/74/CE din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecţia găinilor ouătoare. Prevederile acestor norme nu se aplică exploataţiilor cu mai puţin de 350 de găini ouătoare şi exploataţiilor de creştere a tineretului de înlocuire pentru găinile ouătoare.
Prin metoda analitică de calcul a eficienţei formelor şi modelelor zootehnice prezentate în această lucrare, am analizat situaţia existentă la nivelul fiecărei gospodării în parte, am observat, identificat şi redimensionat materialele din gospodărie care au putut fi adaptate sistemelor de exploatare propuse, pe baza normelor şi reglementărilor în vigoare privind bunăstarea găinilor ouătoare şi condiţiile de întreţinere.
Rezultatele şi calculele de eficienţă economică au fost determinate cu ajutorul formulelor şi indicilor de eficienţă din literatura de specialitate.
Trimiteți un comentariu