Un articol care a fost publicat in decembrie 2006 si culmea dupa doi ani de zile de la aderare este la fel de actual!
Mai avem puţin şi reuşim după 16 ani de zile de ocolişuri, căutări disperate să pătrundem şi noi în Clubul European cu aceleaşi drepturi şi obligaţii. La prima vedere este un lucru extraordinar, dar, ne punem întrebarea cum vom reuşi noi să impunem respect, să ne afirmăm, atâta timp cât efectiv nu avem cu ce.
Pentru a argumenta vom discuta de statistică din 2003 cu privire la ponderea producţiei de produse avicole, deci găina românească. Astfel din totalul de 438 mii tone în viu carne de pasăre, obţinute în 2003, 52,7% au fost obţinute în, atenţie, gospodăriile ţărăneşti şi doar 47,3 % în sistemele intensiv-industriale. La ouă situaţia este şi mai tristă din 6853 milioane ouă 80.5% au fost produse în gospodăriile ţărăneşti şi doar 19,5% în sectorul intensiv industrial.
Da o să spuneţi, ce e rău în asta, doar vorba aceea cine nu cunoaşte gustul cărnii şi a oului de la ţară. Ca şi idee generală din punct de vedere calitativ să spunem că este în regulă, dar nu ştiu, cine asigură siguranţa alimentară a acestor produse cât şi rentabilitatea economică a “exploataţiilor” cu o capacitate de 30 maxim 100 de capete. Dacă nu există ferme rentabil economic, care să aducă profit, nu există nici dezvoltare rurală şi nici o bunastare a celor care lucrează în acest sector. Aşteptăm să vină, cine sau ce? Nimeni nu ne dă degeaba, doar noi trebuie să muncim şi să construim din nou avicultura românească.
Discutăm după 1 ianuarie 2007 de o concurenţă acerbă în acest domeniu cât şi faptul că normele, legislaţia şi alte reglementări vor fi deosebit de drastice. Norme, concepte despre care nu spune nimeni în faţă –oameni buni nu mai merge cum creştea bunica acum 100 de ani găina- trebuie să respectaţi un minim de norme sanitar-veterinare de bune practici de creştere a păsărilor. Dar noi mergem mai departe, fără să se realizeze nimic în această direcţie. Toată lumea dă vina pe mentalitate, concepţii şi mult mai simplu pe STAT. Statul fiind un fel de Mama Raniţilor care trebuie să pună în traista ţăranului român tot ce are nevoie, iar acesta doar să deschida punga şi să se mândrească uite ce grijuliu e Statul. Dar Statul de fapt cine este, tot noi, contribuabilii care trebuie să îl întreţinem şi să îl ajutăm să fie puternic, ca să ne apere interesele aici şi peste hotare.
Faceţi o plimbare de curiozitate în mediul rural, şi ce o să vedeţi, adăposturi, care nu pot fi numite aşa, sau mai bine spus poieţi unde sunt 30 60 de găini, păsări pe marginea şanţului, porcul foarte bun prieten cu vaca şi cu pasărea, într-o conveţuire perfectă pentru eternitate şi ne întrebăm: toată propaganda cu privire la masurile de prevenire a gripei aviare sau a altor boli au fost în zadar? Nu am reuşit să învăţam nimic din experienţa acestui an zbuciumat sau pur şi simplu nu vrem, suntem într-o inerţie de neconceput pentru secolul vitezei şi a informaţiei. Nimic nu ne atinge, nici boala nici sărăcia nici durerile, dorim doar atât să intrăm în UE că o să fie bine.
Cum să fie bine dacă noi, cei mulţi nu facem nimic, prin simplu fapt, să ţii păsările într-un spaţiu bine delimitat, cu accesul limitat este deja un pas, dar de ce să facem noi aşa? Când poate să mai vină un val de gripă aviară, iar Statul o să ne dea alte orătanii şi mergem mai departe, doar vorba aceea el este obligat să ne ajute.
UE nu ajută, nu face pomeni, doar sprijină pe cel care munceşte, pe cel care are iniţiativă, aceasta de fapt este Uniunea, un sprijin reciproc pentru a trăi mai bine şi mai mult, nu o milă continuă pentru State care nu vor. Din motivul acesta sunt Norme, reglementări, directive, pentru a fi bine pentru ei şi noi, dar trebuie să le respectăm nu doar să le scriem şi să spunem uite deja noi ne-am aliniat.
Dăm vina pe miniştri, preşedinţi, ingineri doar ei sunt vinovaţii, nu, întodeauna trebuie să existe un vinovat pentru eşecurile noastre. Nu ne uităm deloc la noi să vedem, dar noi ce facem pentru a sprijini specialistul agricol? Un răspuns simplu este – NIMIC.
Se mai aud în unele zone – domnule găina noastră tradiţională este cea mai bună? Ca şi specialist mă întreb: unde este bună, doar ca bombă biologică şi faliment al gospodăriei ţărăneşti. De ce trebuie toţi să fim crescători de păsări, nu ne simţim bine dacă nu avem trei găini milionare în curte, şi avem oul nostru sau carnea noastră, dar cu ce riscuri alimentare, dar cu ce costuri? O să întrebaţi de ce găină milonară, răspunsul este simplu atâta timp cât consumăm cu 10 găini două trei tone de porumb pe sezon şi obţinem 300 de ouă, mă întreb unde este rentabilitatea economică unde este profitul, putem spune doar că avem găini milionare care ne îndreaptă cu paşi repezi spre faliment.
Toţi suntem SPECIALIŞTI, în fotbal, politică şi binenţeles agricultură, stăm la colţ de stradă şi dezbatem problemele importante ale ŢĂRII, dar ajungem acasă şi ce facem, nimic, deci totul este simplă vorbărie fără repercursiuni directe în viaţa noastră de zi cu zi. Suntem singura Ţară unde imnul naţional spune Deşteaptăte Române. Îl ascultăm îl cântăm cu mândrie că vorba ceea suntem ROMÂNI, dar când ne DEŞTEPTĂM? O să vină alţii şi o să ne trezească din somnul cel de veci în care ne complacem cu mic cu mare indiferent de pregătire, putere de decizie sau posibilităţi financiare, doar suntem Români.
Dar nu este nimic vine 1 ianuarie 2007 şi noi intrăm cu găina noastră în Europa şi suntem mândri de produsul nostru, ne batem cu pumnul în piept cât de buni suntem. Toţi avem găini frumoase cu un penaj viu colorat, ne asigurăm pentru consumul propriu, carne, ouă şi o să trăim doar ca să mâncam şi doar atât................
Leonard Constantin STAFIE
Mai avem puţin şi reuşim după 16 ani de zile de ocolişuri, căutări disperate să pătrundem şi noi în Clubul European cu aceleaşi drepturi şi obligaţii. La prima vedere este un lucru extraordinar, dar, ne punem întrebarea cum vom reuşi noi să impunem respect, să ne afirmăm, atâta timp cât efectiv nu avem cu ce.
Pentru a argumenta vom discuta de statistică din 2003 cu privire la ponderea producţiei de produse avicole, deci găina românească. Astfel din totalul de 438 mii tone în viu carne de pasăre, obţinute în 2003, 52,7% au fost obţinute în, atenţie, gospodăriile ţărăneşti şi doar 47,3 % în sistemele intensiv-industriale. La ouă situaţia este şi mai tristă din 6853 milioane ouă 80.5% au fost produse în gospodăriile ţărăneşti şi doar 19,5% în sectorul intensiv industrial.
Da o să spuneţi, ce e rău în asta, doar vorba aceea cine nu cunoaşte gustul cărnii şi a oului de la ţară. Ca şi idee generală din punct de vedere calitativ să spunem că este în regulă, dar nu ştiu, cine asigură siguranţa alimentară a acestor produse cât şi rentabilitatea economică a “exploataţiilor” cu o capacitate de 30 maxim 100 de capete. Dacă nu există ferme rentabil economic, care să aducă profit, nu există nici dezvoltare rurală şi nici o bunastare a celor care lucrează în acest sector. Aşteptăm să vină, cine sau ce? Nimeni nu ne dă degeaba, doar noi trebuie să muncim şi să construim din nou avicultura românească.
Discutăm după 1 ianuarie 2007 de o concurenţă acerbă în acest domeniu cât şi faptul că normele, legislaţia şi alte reglementări vor fi deosebit de drastice. Norme, concepte despre care nu spune nimeni în faţă –oameni buni nu mai merge cum creştea bunica acum 100 de ani găina- trebuie să respectaţi un minim de norme sanitar-veterinare de bune practici de creştere a păsărilor. Dar noi mergem mai departe, fără să se realizeze nimic în această direcţie. Toată lumea dă vina pe mentalitate, concepţii şi mult mai simplu pe STAT. Statul fiind un fel de Mama Raniţilor care trebuie să pună în traista ţăranului român tot ce are nevoie, iar acesta doar să deschida punga şi să se mândrească uite ce grijuliu e Statul. Dar Statul de fapt cine este, tot noi, contribuabilii care trebuie să îl întreţinem şi să îl ajutăm să fie puternic, ca să ne apere interesele aici şi peste hotare.
Faceţi o plimbare de curiozitate în mediul rural, şi ce o să vedeţi, adăposturi, care nu pot fi numite aşa, sau mai bine spus poieţi unde sunt 30 60 de găini, păsări pe marginea şanţului, porcul foarte bun prieten cu vaca şi cu pasărea, într-o conveţuire perfectă pentru eternitate şi ne întrebăm: toată propaganda cu privire la masurile de prevenire a gripei aviare sau a altor boli au fost în zadar? Nu am reuşit să învăţam nimic din experienţa acestui an zbuciumat sau pur şi simplu nu vrem, suntem într-o inerţie de neconceput pentru secolul vitezei şi a informaţiei. Nimic nu ne atinge, nici boala nici sărăcia nici durerile, dorim doar atât să intrăm în UE că o să fie bine.
Cum să fie bine dacă noi, cei mulţi nu facem nimic, prin simplu fapt, să ţii păsările într-un spaţiu bine delimitat, cu accesul limitat este deja un pas, dar de ce să facem noi aşa? Când poate să mai vină un val de gripă aviară, iar Statul o să ne dea alte orătanii şi mergem mai departe, doar vorba aceea el este obligat să ne ajute.
UE nu ajută, nu face pomeni, doar sprijină pe cel care munceşte, pe cel care are iniţiativă, aceasta de fapt este Uniunea, un sprijin reciproc pentru a trăi mai bine şi mai mult, nu o milă continuă pentru State care nu vor. Din motivul acesta sunt Norme, reglementări, directive, pentru a fi bine pentru ei şi noi, dar trebuie să le respectăm nu doar să le scriem şi să spunem uite deja noi ne-am aliniat.
Dăm vina pe miniştri, preşedinţi, ingineri doar ei sunt vinovaţii, nu, întodeauna trebuie să existe un vinovat pentru eşecurile noastre. Nu ne uităm deloc la noi să vedem, dar noi ce facem pentru a sprijini specialistul agricol? Un răspuns simplu este – NIMIC.
Se mai aud în unele zone – domnule găina noastră tradiţională este cea mai bună? Ca şi specialist mă întreb: unde este bună, doar ca bombă biologică şi faliment al gospodăriei ţărăneşti. De ce trebuie toţi să fim crescători de păsări, nu ne simţim bine dacă nu avem trei găini milionare în curte, şi avem oul nostru sau carnea noastră, dar cu ce riscuri alimentare, dar cu ce costuri? O să întrebaţi de ce găină milonară, răspunsul este simplu atâta timp cât consumăm cu 10 găini două trei tone de porumb pe sezon şi obţinem 300 de ouă, mă întreb unde este rentabilitatea economică unde este profitul, putem spune doar că avem găini milionare care ne îndreaptă cu paşi repezi spre faliment.
Toţi suntem SPECIALIŞTI, în fotbal, politică şi binenţeles agricultură, stăm la colţ de stradă şi dezbatem problemele importante ale ŢĂRII, dar ajungem acasă şi ce facem, nimic, deci totul este simplă vorbărie fără repercursiuni directe în viaţa noastră de zi cu zi. Suntem singura Ţară unde imnul naţional spune Deşteaptăte Române. Îl ascultăm îl cântăm cu mândrie că vorba ceea suntem ROMÂNI, dar când ne DEŞTEPTĂM? O să vină alţii şi o să ne trezească din somnul cel de veci în care ne complacem cu mic cu mare indiferent de pregătire, putere de decizie sau posibilităţi financiare, doar suntem Români.
Dar nu este nimic vine 1 ianuarie 2007 şi noi intrăm cu găina noastră în Europa şi suntem mândri de produsul nostru, ne batem cu pumnul în piept cât de buni suntem. Toţi avem găini frumoase cu un penaj viu colorat, ne asigurăm pentru consumul propriu, carne, ouă şi o să trăim doar ca să mâncam şi doar atât................
Leonard Constantin STAFIE
Comentarii