Echipamente utilizate în creşterea păsărilor

Leonard Constantin Stafie

Datorită faptului că fermele avicole pot fi mecanizate şi automatizate cel mai uşor, în ultimii ani, industria producătoare de utilaje şi tehnologii pentru creşterea şi exploatarea păsărilor a cunoscut o dezvoltare deosebită. Câteva dintre firmele renumite pe plan mondial în acest domeniu sunt Roxell, Farmer-Automatic, Big Dutchman, Facco Equipament, Giordano Poultry-Plast etc.

 

În adăposturile de creştere şi de exploatare a păsărilor, complet mecanizate şi automatizate, trebuie să întâlnim următorele utilaje zootehnice: pentru încălzire; pentru ventilaţie; pentru furajare; pentru adăpare; secţiunea computerizată şi electronică; alte tipuri de utilaje.

Monitorizare computerizată
Datorită gradului înalt de mecanizare şi de automatizare, fluxurile tehnologice pot fi urmărite şi controlate de către calculator. În acest scop au fost realizate programe complexe care monitorizează permanent toţi factorii tehnologici şi îi păstrează în parametri normali de producţie. Aceşti factori sunt controlaţi în permanenţă şi comparaţi cu datele tehnologice necesare producţiei. Aceste date sunt stocate şi pot fi utilizate ori de câte ori este nevoie. În cazul în care se înregistrează diferenţe majore între datele din hală şi informaţiile tehnologice ale păsărilor, sistemul avertizează sonor şi vizual, pentru ca operatorul uman să intervină şi să remedieze deficienţele apărute. Datele obţinute în hala de producţie privesc temperatura, umiditatea, ventilaţia, consumul de furaje, consumul de apă, greutatea corporală a păsărilor etc. Ele pot fi transmise în timp real pe calea internetului...

Utilaje pentru încălzire
Încălzirea în halele de păsări se realizează în mai multe variante, în funcţie de tipul de combustibil folosit şi în funcţie de soluţia tehnică adoptată de fermier.
• În cele mai multe cazuri, se utilizează încălzirea locală cu ajutorul radiantelor cu infraroşu.
Avantajele sistemului de încălzire local cu infraroşu sunt:
- oferă o rezistenţă îndelungată în timp;
- nu necesită filtru de aer;
- reflectorul este realizat din oţel rezistent;
- foloseşte Efectul Venturi;
- arderea se realizează într-un dispozitiv sferic;
- are termostate individuale care înregistrează temperatura de la nivelul solului;
- căldura este focalizată la nivelul solului;
- nu este nevoie de curent electric pentru utilizarea instalaţiei;
- realizeză o temperatură uniformă, reducând drastic variaţiile termice;
- realizeză o bună distribuire a căldurii indiferent de obstacole.
• În cazul folosirii centralelor termice pe combustibili solizi (lemne), pentru încălzirea halelor de păsări, firmele de profil pun la dispoziţie mai multe tipuri de centrale. Se pot utiliza centrale termice pe peleţi sau rumeguş, complet automatizate, ceea ce înseamnă că alimentarea focarului se face în mod automat dintr-un buncăr de stocare. Avantajul acestui sistem constă în intervenţia minimă a îngrijitorului şi asigurarea unei temeperaturi constante în hala de creştere. Centralele pe rumeguş au ca avantaj faţă de cele pe peleţi costul redus al materialului, adică rumeguş care nu mai trebuie compactat pentru a obţine peleţii.
Avantajele folosirii cazanelor:
- Se instalează uşor şi se utilizează foarte simplu;
- Datorită focarului mare, arderea se realizează într-o perioadă mare de timp;
- Alimentarea focarului se face prin partea frontală a cazanului, printr-o uşă cu suprafaţă mare, ceea ce facilitează acţiunea:
- Camera de gazeificare a combustibilului (lemne) este închisă etanş, alimentarea cu aer realizându-se prin circuitul primar;
- Centrala este automatizată electronic, cu ajutorul unui senzor de temperatură amplasat în zona necesară încălzirii;
- Diametrul lemnelor poate ajunge până la 500 mm;
- Randamentul centralei poate ajunge până la 85%.
La livrare se furnizează:
- Corpul cazanului cu izolaţie termică;
- Automatizarea, sistemul electronic cu senzorul pentru temperatura ambientală;
- Un dispozitiv de curăţire.

Hrănitori şi echipamente pentru adăpare
Firmele de profil pun la dispoziţia crescătorilor de păsări mai multe tipuri de hrănitori.
Indiferent de variantele de hrănitori şi adăpători folosite în adăposturile de păsări, acestea trebuie să asigure câteva condiţii minime:
• să asigure frontul de furajare şi de adăpare (deci fiecare pasăre să aibă spaţiul ei de furajare şi de adăpare); neasigurarea acestui parametru duce la neuniformitatea corporală a efectivului, rezultând pierderi economice importante;
• să păstreze hrana şi apa cât mai curate posibil (să fie prevăzute cu dispozitive care să oprească păsările de a se urca pe adăpători, hrănitori, pentru a nu defeca în această zonă şi pentru a nu deteriora furajul şi apa);
• să fie uşor accesibile pentru păsări;
• aşezarea acestora în perimetrul adăpostului să fie cât mai uniformă şi intercalate;
• să aibă pierderi minime;
• să asigure pe toată perioada cu lumină hrană şi apă;
• hrănitorile şi adăpătorile trebuie confecţionate din materiale uşor lavabile.
Ca reguli generale, trebuie să ştim că o pasăre nu are voie să parcurgă mai mult de 2 m până la o hrănitoare şi adăpătoare. Pentru creşterea puilor de carne, hrana şi apa trebuie să fie la discreţie, iar pentru găinile ouătoare se merge pe un program de restricţionare a furajului, dar în schimb apa trebuie să fie asigurată tot timpul. În fotografia 1 este prezentată o hrănitoare circulară.
Utilajele avicole pentru adăpare sunt în general suspendate, oferind multiple avantaje în exploatarea halelor de păsări, cât şi la popularea/depopularea sau la executarea operaţiilor de igienizare a adăposturilor de păsări.
În practică se pot folosi adăpători prin picurare sau adăpători circulare.
La sistemele prin picurare, adăpătorile trebuie să întrunească unele condiţii minime:
- să asigure apă curată şi la discreţie;
- să fie distribuit uniform în adăpost;
- să asigure frontul de adăpare conform vârstei şi categoriei de producţie. În funcţie de greutatea păsărilor şi de categoria de producţie, există mai multe tipuri constructive. În fotografia 2 este prezentată o adăpătoare prin picurare.

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 3/230 (ediţia 15-28 februarie 2019)

Sursa: REVISTA FERMA

Nu desfiinţaţi SATUL! Există soluţii viabile pentru gospodăria ţărănească

Leonard Constantin Stafie

În loc să găsim soluţii pentru rentabilizarea gospodăriei ţărăneşti şi pentru evitarea unor catastrofe sanitar-veterinare cum este la porc Pesta porcină africană sau cum a fost în anul 2008 gripa aviară, unii par a avea o singură rezolvare: “Omorâţi tot, desfiinţaţi ţăranul român!”

Marii producători de produse avicole, şi nu numai, ca şi jucătorii din industria cărnii nu au înţeles nici până în momentul de faţă că degeaba au ei ferme moderne dacă în jurul lor nu vor exista exploataţii mici şi medii controlate sanitar-veterinar, cu un sistem de biosecuritate bine pus la punct! Sau poate doresc sa rămână doar ei pe piaţă?! Vă rog să observaţi că în zonele în care există mari exploataţii agricole, săteanul este sărac, iar în regiunile unde există agricultori mici şi mijlocii, zona este bogată. Oare de ce? În loc de explicaţii, ne-am gândit la câteva soluţii pentru mai mult echilibru în mediul rural românesc.

Propunerile pe care le expunem în rândurile care urmează pot fi îmbunătăţite şi adăugite, dar acum măcar sperăm să fie un punct de plecare pentru dezvoltarea satului românesc pe baze sănătoase, într-un sector cum este cel avicol. Aici statisticile naţionale sunt critice, de aceea motivează scopul şi propunerile noastre.
Efectivul total naţional de păsări este de 68.856.062 capete, din care 47% sunt crescute în sistem intensiv, iar 53% în sistem gospodăresc.
În ceea ce priveşte sistemele alternative de creştere a păsărilor în România:
• La categoria “Găini ouătoare cu cifra 1”, „free-range”, există NUMAI 19 EXPLOATAŢII comerciale de găini ouătoare, ferme de dimensiuni medii şi mari, care practică acest sistem de creştere, cu un efectiv total de 281.809 capete;
• La categoria “pui în sistem tradiţional” “avem” ZERO FERME AUTORIZATE în România.

SCOPUL propus
Ţinta finală a propunerilor noastre este trecerea unei părţi din populaţia avicolă din sistem gospodăresc în sistem semi-intensiv sau, mai bine spus, în sisteme alternative de creştere, şi anume:
Creşterea păsărilor în sistem semi-intensiv are la bază combinarea sistemului gospodăresc (extensiv) cu elemente de tehnologie din sistemul intensiv. Modelul se practică în următoarele forme:
• Creşterea pe aşternut permanent;
• Creşterea pe aşternut permanent şi pe stinghii de odihnă;
• Creşterea pe aşternut permanent şi cu acces liber în padoc (tradiţional sau ecologic - free-range).

Modalităţi prin care se poate atinge scopul:
• Modificarea OMS 119/2014 prin abrogarea art. 11, art. 15 şi art. 20 alin. 1 (subiect dezbătut intens în paginile revistei Ferma);
• Pentru cei care adoptă creşterea păsărilor în sistem semi-intensiv şi se transformă în persoane juridice, manopera pentru operaţiunile cu vaccinarea să fie gratuită;
• Acordarea de punctaj suplimentar: pentru cei care depun proiecte europene cu acest tip de sistem de creştere, punctajul să crească gradual de la tradiţional în adăpost, până la un punctaj maxim pentru ecologic;
• Finanţare prin Ministerul Mediului pentru realizarea de platforme individuale de depozitare a dejecţiilor;
• Realizarea de proiecte tip pe module 300, 600, 900, 3000, 9000 de capete de pui de carne sau de găini ouătoare în acest sistem de creştere, care să fie distribuite gratuit în format electronic şi pe suport de hârtie, cu obţinerea de ISBN. Menţionăm că realizăm noi proiectele gratuit, numai să fie menţionat autorul lor şi să se acorde drepturile de autor);
• Simplificarea procedurilor de autorizare pentru producerea de furaje şi secţia de sortare/ştampilare ouă, în sensul că secţia să se realizeze în acelaşi perimetru al punctului de lucru, cu un singur filtru sanitar-veterinar. Filtrul sanitar-veterinar să fie dimensionat la capacitatea de producţie, nu realizat pe sexe, ci cu un singur circuit simplificat;
• Scutirea de impozit pe profit o anumită perioadă de timp;
• Pentru cooperativele care au mai mulţi membri ce cresc pui de carne sau care au ca scop creşterea puilor de carne în aceste sisteme să se acorde punctaj suplimentar şi creşterea intensităţii sprijinului financiar pentru realizarea de abatoare de mici capacităţi;
• Eliminarea impozitului pe teren şi pe construcţii pentru microfermele care utilizează aceste sisteme de creştere;
• Eliminarea taxei de construire la momentul realizării de construcţii noi cu destinaţia zootehnie;
• Limitarea efectivelor la un număr de maxim 15.000 pui de carne sau de găini ouătoare pentru punctul de lucru în care sunt crescute păsări în acest sistem.

SISTEMUL EXTENSIV ESTE PĂGUBOS
În sectorul de creştere şi exploatare în sistemul extensiv (gospodăresc), cu 27.086.864 capete găini ouătoare şi 13.365.008 pui de carne, avem O POPULAŢIE AVICOLĂ ÎN ROMÂNIA de 40.451.872, ceea ce reprezintă 53% din întregul efectiv de păsări al ţării. Acest sistem se practică pe scară largă în gospodăriile ţărăneşti din România, aproximativ 1.800.000 de gospodării fiind înregistrate la ANSVSA. Sistemul reprezintă o creştere sezonieră şi, în general, producţia obţinută este folosită pentru consum propriu, nefiscalizată, are randamente scăzute de producţie, iroseşte materia primă, iar starea de sănătăte a acestor populaţii este deplorabilă.
Dacă luăm în considerare un consum de 120 grame de porumb dat în consum per cap de pasăre, va rezulta o cantitate totală de 5259 tone de porumb pe zi, volum care se foloseşte fără a aduce un plus venit, mai bine spus, cantităţi imense de cereale care se pierd.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 3/230 (ediţia 15-28 februarie 2019)

Sursa: REVISTA FERMA

GĂINA ÎN SISTEM FREE RANGE a avut încă un an bun

Leonard Constantin Stafie

Creşterea găinilor ouătoare în sistem free range - notarea cu cifra 1 a oului după sistemul de creştere - a înregistrat în ultimii ani o evoluţie notabilă a efectivelor. Sperăm ca această creştere să se menţină, pentru că acest tip de fermă se pretează foarte bine la orice program de dezvoltare a satului românesc.

Pentru a vă reaminti ce înseamnă cifra după sistemul de creştere, facem o trecere scurtă în revistă a celor patru sisteme de creştere a găinilor ouătoare. Regulamentul Consilului (CEE) nr. 1907/90 (cu amendamentele ulterioare) formulează standardele de comercializare a ouălor. Cu respectarea anumitor condiţii, ouăle pot fi marcate astfel:
• numărul 3 pentru “Ouă provenite de la găini crescute în baterii”
• numărul 2 pentru “Ouă provenite de la găini crescute la sol” - creştere la sol pe aşternut permanent fără acces în padocuri
• numărul 1 pentru “Ouă provenite de la găini crescute în sistem extensiv” - creştere pe aşternut permanent, cu acces liber în padoc (free range).
• numărul 0 pentru găini ouătoare crescute în sistem ecologic (ferme ecologice).

Efectivele din free range au crescut de peste 9 ori în 4 ani!
În România, creşterea găinilor ouătoare cu cifra 1 (în sistem free range) a avut în ultimii patru ani o evoluţie spectaculoasă. Astfel, dacă în luna septembrie 2014 în ţara noastră erau înregistrate şi autorizate patru ferme cu un efectiv total de găini ouătoare de 29.979 capete, în anul 2018 (luna august) erau înregistrate 19 ferme de acest tip, cu un efectiv total de 281.809 de capete, reprezentând o creştere a efectivelor de peste nouă ori! Acest lucru înseamnă că există cerere iar fermierii s-au orientat spre un sector de piaţă profitabil.

Trebuie să reamintim faptul că piaţa încă suportă o creştere a efectivelor exploatate în aceste sisteme de creştere. Trebuie să ţinem cont de faptul că, din populaţia totală de găini ouătoare (total efectiv 31.416.625 capete) doar 22,17% sunt înregistrate ca şi ferme comerciale iar restul populaţiei de găini ouătoare le regăsim în cele peste 1.800.000 gospodării ţărăneşti.
Din punct de vedere al judeţelor cu cele mai multe ferme înregistrate cu sistemul de creştere free range, judeţul Dolj este pe primul loc cu 6 ferme înregistrate iar din punct de vedere al capacităţii de producţie tot judeţul Dolj deţine supremaţia, cu un număr de 98.824 capete păsări. Dacă în Ardeal avem înregistrate trei ferme, în regiunea sud 16 ferme, în regiunea Moldovei nu mai există nici o fermă înregistrată cu sistemul de creştere free range.

Am mai spus şi spunem în continuare... în loc să găsim soluţii pentru rentabilizarea gospodăriei ţărăneşti şi evitarea unor catastrofe sanitar veterinare (vezi pesta porcină sau gripa aviară în 2008), sunt mulţi cei care din păcate se înghesuie să distrugă tot ce a mai rămas bun sau cu potenţial de dezvoltare. De ce să desfiinţăm ţăranul român? Marii producători de produse avicole şi nu numai, procesatorii din industria cărnii nu au înţeles nici până în momentul de faţă că degeaba au ei ferme puse la punct dacă în jurul lor nu vor exista ferme mici şi medii controlate sanitar veterinar, cu un sistem de biosecuritate pus la punct... Sau poate doresc să rămână singuri pe piaţă?!
Vă rog să vă uitaţi că în zonele în care există mari exploataţii agricole ţăranul este sărac iar în zonele unde există agricultori mici şi mijlocii zona este mult mai bogată... Oare de ce? Propunerile pe care le facem noi pot fi îmbunătăţite, lor li se pot adăuga altele, dar măcar sperăm să fie un punct de plecare pentru dezvoltarea satului românesc pe baze sănătoase.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 1/228 (ediţia 1-31 ianuarie 2019)

SURSA: REVISTA FERMA

Evidenţa performanţei - monitorizarea efectivului de pui de carne

Leonard Constantin Stafie

În perioadele de creştere şi exploatare a puilor de carne apar diferite probleme care duc la pierderi economice importante. Identificarea din timp a acestor probleme, cunoaşterea cauzelor care duc la apariţia lor şi acţionarea rapidă pentru remediere pot atenua sau evita pierderile economice majore.

Pentru înţelegerea cauzelor care duc la pierderi în ferma de pui de carne este necesară o cunoaştere bună şi un spirit de observaţie a crescătorului asupra efectivului de păsări. Din acest motiv, realizarea unor evidenţe stricte cu privire la mortalităţi, consumurile de apă şi de furaje, monitorizarea temperaturii, umidităţii şi a programului de lumină ne ajută să înţelegem evoluţia efectivului de păsări şi să identificăm în timp util posibilele cauze care duc la problemele tehnice din timpul exploatării.

Analiza datelor şi raportarea lor la ghidul tehnologic al rasei
Fiecare serie de pui crescută trebuie monitorizată din toate punctele de vedere, iar datele trebuie notate şi comparate cu ghidurile tehnologice ale hibrizilor de carne. În cazul în care apar devieri, putem interveni punctual pentru remedierea problemelor apărute. Evidenţa şi analiza datelor sunt importante pentru a observa efectele schimbărilor de nutriţie, de management, de microclimat, cât şi starea de sănătate a păsărilor.
În general, pentru obţinerea performanţei în cadrul exploataţiilor avicole, trebuie înregistraţi şi controlaţi toţi factorii care pot influenţa creşterea şi dezvoltarea efectivelor de păsări. Printr-o monitorizare permanentă şi prin compararea datelor obţinute în exploataţiile proprii cu ghidurile tehnologice ale hibrizilor de pui din fermă, se poate interveni în timp util în remedierea sau corectarea anumitor factori tehnologici care pot influenţa în mod negativ performanţele efectivelor de păsări.

CE DATE COLECTĂM?
În mod concret se vor urmări date zilnice, date asupra întregului efectiv şi date pe serie.
Date zilnice:
• Mortalitatea şi cauzele;
• Consumul zilnic de furaje;
• Consumul zilnic de apă;
• Raportul de consum furaje/apă;
• Decontaminarea apei;
• Minumul şi maximul temperaturii;
• Minimul şi maximul umidităţii.
Date asupra întregului efectiv:
• Furajul furnizat (suplimentele furajere, tipul furajului, data administrării şi cantitatea consumată);
• Greutatera corporală (pe zi, săptămână şi perioadă);
• Tratamentele efectuate;
• Schema de vaccinări aplicată;
• Programul de lumină;
• Starea efectivului;
• Starea aşternutului;
• Densitatea puilor.
Date pe serie:
• Apa, testarea sursei de apă din punct de vedere calitativ şi microbilogic;
• Randamentul exploatării;
• Procentul de mortalitate şi cauzele.

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 1/228 (ediţia 1-31 ianuarie 2019)

SURSA: REVISTA FERMA

BOLILE de ”civilizaţie” la GĂINILE OUĂTOARE

Leonard Constantin Stafie

Ca urmare a creşterii şi exploatării păsărilor în sisteme intensive au apărut “tehnopatiilor” sau aşa-numitele “boli de civilizaţie“. Cauzele acestor maladii sunt slăbirea rezistenţei organice, tehnologii de creştere şi de exploatare proiectate greşit sau erori în alcătuirea raţiilor furajere.

Printre bolile tehnologice cel mai întâlnite amintim: sindromul ficatului gras şi îngrăşarea excesivă, sindromul ficatului gras hemoragic, steatoza hepatică a găinilor ouătoare, hepatosteatoza toxică, steatoza hepatică de natură micotoxinică, isteria aviară, năpârlirea timpurie, dar şi comportamente precum mâncatul ouălor, smulgerea penelor, ciupirea degetelor sau canibalismul.

Cum se manifestă tehnopatiile şi cum le controlăm?
În general, pentru bolile de civilizaţie nu există tratamente, în cel mai bun caz, la apariţia unui asemenea sindrom se pot limita efectele negative ale bolii. Cea mai bună metodă de combatere este prevenirea apariţiei tehnopatiilor. Acest lucru se poate realiza prin conceperea unor reţete furajere corect echilibrate energetic, proteic şi mineral şi vitaminic, controlul strict al factorilor de microclimat şi păstrarea acestora în parametri specificaţi de fiecare ghid tehnologic al hibrizilor, de respectarea densităţii optime în spaţiile de întreţinere etc.
• Sindromul ficatului gras şi îngrăşarea excesivă afectează în primul rând tineretul la vârsta de 10-30 zile, dar se poate întâlni şi la indivizi mai tineri sau mai bătrâni. Cauzele principale ale acestei maladii sunt condiţiile de hrană şi de întreţinere, cât şi influenţa anumitor factori genetici. Apare în primul rând din cauza alimentaţiei cu un nivel energetic deosebit de ridicat, cât şi din cauza unei hipokinezii prelungite. Se manifestă în primul rând prin depunerea de grăsime pe ficat, rinichi şi pe alte organe.
Incidenţa bolii poate fi micşorată printr-o alimentaţie corect echilibrată energo-proteic şi prin asigurarea densităţii optime în adăposturi.
• Sindromul ficatului gras hemoragic se întâlneşte mai des în fermele de creştere şi de exploatare a găinilor ouătoare. Din punct de vedere al mortalităţii, nu este o maladie alarmantă, dar provoacă importante pagube economice, deoarece influenţează negativ producţia de ouă. Printre cauze, putem menţiona ingerarea de glucide în exces şi greşelile tehnologice.
• Steatoza hepatică a găinilor ouătoare este echivalentă cu sindromul ficatului gras, fiind o boală de sistem. Ca factori declanşatori menţionăm raţiile cu un nivelul energetic mult prea mare, factori endocrinici, dar şi tehnologici. Diagnosticul bolii se pune pe baza coroborării semnelor clinice, modificărilor anatomopatologice, cât şi prin aspectul leziunilor macroscopice şi microscopice ale organelor şi ţesuturilor afectate.
• Hepatosteatoza toxică este o maladie produsă în special de substanţe chimice, toxine vegetale, compuşi chimici şi se manifestă prin depuneri de lipide la nivelul ficatului, producând şi un colorit specific. Din motivul acesta, spre exemplu, şrotul de soia este administrat limitat găinilor ouătoare, deoarece provoacă o incidenţă mărită a bolii, din cauza compuşilor toxici (glicozizi) pe care îi conţine acest furaj.
• Steatoza hepatică de natură micotoxinică afectează toate categoriile de păsări, indiferent de vârstă sau categorie de producţie. Factorii favorizanţi sunt: micotoxinele şi îndeosebi aflatoxinele, ocrhatoxinele şi sterigmatocistina, care sunt substanţe chimice hepatotoxice.
Steatoza hepatică de natură micotoxinică se poate preveni prin control periodic al calităţii nutreţurilor administrate în hrana păsărilor.
• Isteria aviară se manifestă printr-o stare de excitabilitate sporită, care poate conduce la producerea de ouă fără coajă sau cu o coajă subţire, în număr excesiv de mare, hemoragii interne, fracturi etc. Factorii favorizanţi ai acestei maladii sunt zgomotele din hală, insuficienţa apei de băut, raţii furajere dezechilibrate din punct de vedere al sărurilor minerale (mai ales conţinutul redus în magneziu), dereglări ale programului de lumină (intensitate, durată), nerespectarea densităţii optime. În momentul în care într-un efectiv de păsări s-a produs această boală, şansele de redresare sunt foarte mici.

• Năpârlirea timpurie este o consecinţă directă a dereglării programului de lumină, a intensităţii fluxului luminos prea mare, a schimbării bruşte a foto-periodismului etc., factori cumulaţi cu excesul de calciu în alimentaţie şi cu hiperfuncţia glandei tiroide etc. Pentru combaterea năpârlirii forţate se recomandă, dsigur, eliminarea factorilor favorizanţi.
• Mâncatul ouălor poate apărea întâmplător, prin curiozitatea excesivă a păsărilor de ciugulire a ouălor sparte, şi se extinde la întreg efectivul ca urmare a intervenţiei factorilor de stres precum: temperatura, lumina - program şi intensitate - sau reţeta furajeră deficitară.
Pentru eliminarea acestei maladii se impune observarea cu atenţie a efectivelor de păsări şi eliminarea celor care prezintă acest sindrom. Măsurile tehnice adoptate sunt: verificarea şi corectarea factorilor de microclimat şi verificarea structurii nutreţului combinat. O altă modalitate pentru prevenirea şi combaterea comportamentului de a mânca ouăle este punerea în cuibare de ouă false.
• Sindromul de smulgere a penelor apare în primul rând ca urmare a carenţelor în aminoacizi esenţiali cu sulf, metionină, cistină şi cisteină, în macro şi microelemente şi în vitamine. Printre factorii favorizanţi se numără şi intensitatea prea mare a fluxului luminos, densitatea prea mare şi duritatea pardoselii. Din cauza smulgerii penelor apar răni sângerânde, de aici până la canibalism nefiind decât un pas foarte mic.
Printre metodele de combatere menţionăm: eliminarea păsărilor afectate, administrarea de nutreţuri bine realizate, administrarea de tranchilizante şi schimbarea luminii în lumină roşie sau verde.
• Canibalismul este o boală tehnologică deosebit de gravă şi apare practic din cauza oricărui factor tehnologic aplicat greşit: furaje eronat concepute, existenţa unui aer uscat în halele de producţie, peturbări ale programului de lumină şi ale intensităţii fluxului luminos, nerespectarea densităţii etc. Păsările preferă cu predilecţie următoarele regiuni corporale pentru atac: articulaţia cotului, târtiţa, capul şi în special cloaca. Apariţia prolapsului uterin (la începutul oatului), când cloaca este ieşită spre exterior, este locul preferat de ciugulire a păsărilor. În momentul în care apar sângerări, pasările afectate nu se mai pot apăra iar la un moment dat se lasă ciugulite.
Pentru eliminarea acestei maladii de civilizaţie se recomandă reducerea intensităţii luminoase în halele de producţie, folosirea luminii albastre sau roşii, asigurarea unei ventilaţii sporite, reducerea temperaturii din adăposturi şi administrarea de furaje bine echilibrate în energie.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 22/224 (ediţia 15-31 decembrie 2018)

SURSA: REVISTA FERMA

GRĂNICERUL

Revista GRĂNICERUL - în curând

O altfel de poveste

 

Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt  amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.

”Stâlp de cremeni la hotar/

Grănicerul temerar/

Stă de Strajă României/

Lângă plaiul ciocârliei!”

 

10 condiţii minime pentru a vinde ouă online

Leonard Constantin Stafie

La noi, este prea puțin dezvoltat sistemul de "coș zilnic", cu abonament la fermieri sau sistemul online de vânzare, când țăranul vine la ușă periodic și distribuie produse la cerere.

Două sunt motivele principale pentru care vânzarea directă nu funcţionează prea bine în România:

• Nu avem încredere că ceea ce se furnizează este sănătos, controlat, fabricat tradițional şi autohton;
• Dependenţa de tehnologie. Acest tip de comerț poate fi practicat cu succes doar în orașele mari și în infrastructura din mediul rural care are acces la internet.

Cum să combatem neîncrederea

Voi insista mai ales asupra faptului că noul tip de consumator din mediul virtual, tot mai des întâlnit, nu are încredere în produsele oferite spre vânzare.
În ultima perioadă a crescut semnificativ numărul platformelor de vânzare a produselor agricole în sistem online, pe care producătorul se înscrie gratuit pentru a-şi promova şi comercializa oferta. Marea majoritate a magazinelor virtuale au un singur criteriu de departajare/eliminare a unor producători: reclamaţiile primite de la clienți.
Pentru a evita prezența impostorilor, dar și pentru a garanta că produsele valorificate prin mediul online sunt sănătoase și sigure din punct de vedere al siguranței alimentare trebuie luate unele măsuri minime de ordin legislativ, tehnic și organizatoric. Aceste probleme trebuie asumate atât de către stat, cât şi de către cei care gestionează aceste platforme online și, nu în ultimul rând, de producător.
Pentru a fi mai explicit voi da un exemplu de 10 măsuri ce trebuie luate pentru creșterea găinilor ouătoare care să asigure încredere la cumpărarea ouălor în online.

Respectaţi aceste cerinţe!

Cum toate regulamentele europene și ordinele ANSVSA se aplică doar pentru efectivele de cel puţin 350 de găini ouătoare, în cazul efectivelor mai mici (ferme mici şi mijlocii) ar trebui adoptat un set de reguli minime care să garanteze că produsul, în exemplul nostru OUL, este sigur din punct de vedere alimentar.
Aceste reguli trebuie asumate de către producător și verificate de cele două entități: statul și platforma online.

1. Adăpostul sau încăperea unde sunt cazate păsările să fie suficient de spațioase, ușor de spălat/decontaminat/aerisit, cu o densitate de maxim 6 găini ouătoare/mp;
2. Furajarea și adăparea se realizează în adăpători şi hrănitori care să prevină contaminarea cu dejecţii; se asigură front de furajare suficient pentru toate păsările şi care să fie ușor de spălat şi decontaminat;
3. Să existe cuibare pentru toate păsările: maxim 6 păsări la un cuibar;
4. Padocul unde ies păsările să asigure un minim de 4 mp pe cap de pasăre;
5. Adăpostul să fie iluminat conform cerințelor fiziologice ale păsărilor;
6. Existența stinghiilor de odihnă și a așternutului permanent în adăpost;
7. În același spațiu să nu existe categorii diferite de vârstă sau specii diferite;
8. Să existe o evidență minimă cu privire la lucrările efectuate în adăpost (curățenie, tratamente, mortalități);
9. Accesul în spațiul de creștere să fie restricționat (împrejmuirea padocului);
10. Respectarea condiţiilor de igienă de către persoanele care au acces în adăpost.

Finanţare pentru platforme

Apreciem că platformele online de vânzare a produselor agricole ar putea fi susținute cu finanțare, inclusiv din fonduri europene, să angajeze specialişti şi să deruleze servicii de consultanță pe fiecare domeniu (zootehnie, veterinar, agronomie, horticultură), prin care să se asigure că producătorul respectă criteriile minime de siguranţă alimentară, în baza unui formular simplu care să conțină inclusiv recomandări. Acești specialiști ar avea în primul rând rol de coordonare, consultanţă și sprijin pentru producătorul. Tot acești specialiști ar trebui să țină legătura cu ANSVSA-ul și să transmită rapoartele de inspecții către aceștia.

Astfel ar putea fi creat un sistem flexibil de coordonare și verificare a produselor agricole prin care producătorul să nu fie încurcat în munca lui de producție, ci din contră. Să se vină în sprijinul său, dar şi consumatorul să aibă astfel certitudinea că produsele sunt sigure, sănătoase și bune. Pentru cele 10 măsuri amintite anterior, investițiile inițiale ale unui crescător cu 50 de găini ouătoare nu depășesc suma de 200 lei și nu reprezintă un impediment major pentru conformare. Câştigul însă este pentru toate părțile implicate: producător - platformă comercializare - consumator.

EFICIENŢĂ PENTRU MICUL PRODUCĂTOR

Exemplul propus în acest articol poate fi adaptat oricărui produs agroalimentar obţinut în fermele mici şi mijlocii din ţara noastră. E nevoie de puțină bunăvoință şi viziune pe termen lung. Măsurile nu vor fi puse în aplicare pentru îngrădirea micului crescător, ci pentru aducerea acestuia într-o stare de eficiență economică, prin securizarea exploatației şi a producţiei şi asigurarea accesului la vânzarea online, în cele mai bune condiţii. Astfel poate fi protejată şi dezvoltată pe termen mediu şi lung mica inițiativă privată în domeniul agricol.

un articol de
LEONARD CONSTANTIN STAFIE
mai multe pe această temă
www.revista-ferma.ro