Treceți la conținutul principal

Scurt istoric


Facultatea de Zootehnie din Iaşi s-a înfiinţat în anul 1951, în baza Hotărârii Consiliului de Miniştri din acea vreme (H.C.M. nr. 1056), în cadrul Institutului Agronomic, după ce în anul 1948 apăruseră la Bucureşti şi Arad alte două facultăţi.
    Înfiinţarea învăţământului superior zootehnic la Iaşi era justificată, având în vedere faptul că în cadrul Facultăţii de Agronomie se crease o adevărată şcoală de zootehnie, datorită marelui profesor Agricola Cardaş. Astfel, se preda:
    - în anul II: "Zootehnia generală"; 
    - în anii III şi IV: "Creşterea taurinelor şi cabalinelor", "Creşterea ovinelor şi porcinelor";
    - în anul V: "Creşterea păsărilor şi iepurilor de casă", "Apicultură şi sericicultură" şi "Piscicultură".
    Pe parcursul anilor III şi IV se preda şi cursul de "Industrii agricole", în cadrul căruia erau prezentate noţiuni de lactologie şi tehnologia cărnii.
    Tot prin grija profesorului Agricola Cardaş au fost create patru laboratoare de zootehnie cu dotările necesare, precum şi ferme didactice cu un pronunţat caracter zootehnic sau exclusiv zootehnic. În anul 1955, Institutul Agronomic din Iaşi eliberează primele diplome de ingineri zootehnişti, decan al Facultăţii de Zootehnie fiind Prof. dr. Gh. Drugociu.

    În anul 1957, Facultatea de Zootehnie se uneşte cu Facultatea de Agricultură, formând Facultatea de Agricultură şi Zootehnie, cu trei secţii: Agricultură, Horticultură şi Zootehnie. Începând cu promoţia care a dat admiterea în 1955, pentru secţiile de Zootehnie durata studiilor s-a mărit la 5 ani şi jumătate.
    În anul 1962, secţiile de Zootehnie ale Facultăţilor de Agricultură şi Zootehnie din ţară se desfiinţează.
    Studenţii din anii IV şi V Zootehnie au finalizat studiile ca ingineri în specialitatea Zootehnie, cei din anul III au fost transferaţi la Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti, unde după studii de 1 an şi jumătate au devenit medici veterinari, iar studenţii din anii I şi II au fost integraţi în Facultatea de Medicină Veterinară din Iaşi, care se înfiinţase între timp. De specificat faptul că pregătirea zootehnică a continuat să se efectueze cu profesorii afirmaţi în şcoala zootehnică ieşeană.

    Concentrarea efectivelor de animale precum şi specializarea unităţilor zootehnice au condus la reînfiinţarea, în anul 1968, a Facultăţii de Zootehnie, cu o durată a studiilor de 5 ani.
    În anul 1975, Facultăţile de Zootehnie şi de Medicină Veterinară din Iaşi, Cluj-Napoca şi Timişoara se unesc organizatoric devenind secţii în cadrul noilor facultăţi de Zootehnie şi Medicină Veterinară, în timp ce la Bucureşti cele două facultăţi continuă să existe separat.

    În 1986, toate facultăţile şi secţiile din Institutul Agronomic din Iaşi sunt integrate într-o singură facultate - Facultatea de Agronomie, cu 4 secţii: Agricultură, Horticultură, Zootehnie şi Medicină Veterinară.
    Durata studiilor la secţia de Zootehnie se reduce la 4 ani, absolvenţii primind în continuare titlul de ingineri zootehnişti.
    Din anul 1990, Facultăţile de Zootehnie din amintitele centre universitare devin de sine stătătoare, cu o durată a studiilor de 5 ani.
    Din anul universitar 1991-1992 absolvenţii Facultăţii de Zootehnie primesc titlul de inginer-diplomat cu specializarea în Zootehnie.

    În anul 2001 s-au făcut demersurile necesare în vederea înfiinţării specializării de Piscicultură, iniţiativă aprobată de către C.N.E.A.A., acţionându-se şi în sensul înfiinţării Centrului de Cercetări Zootehnice Iaşi. 
    Din anul 2009, conform normelor Bologna, durata studiilor la zi, pe cicluri universitare, devine 4+2+3 (4 ani licenţă, 2 ani masterat, 3 ani doctorat cu frecvenţă). 
    Începând cu anul universitar 2009/2010, în concordanţă cu Planurile strategice şi tendinţa de dezvoltare/restructurare a USAMV Iaşi şi ţinând cont de transformările postaderare apărute în România, în cadrul Facultăţii de Zootehnie se dezvoltă două specializări noi, Controlul şi expertiza produselor alimentare şi Inginerie şi management în alimentaţia publică şi agroturism, cu cifră de şcolarizare proprie şi cu o durată a studiilor de 4 ani. 
    În cei 60 de ani de existenţă, Facultatea de Zootehnie din Iaşi a dat un număr de peste 3500 specialişti, din rândul cărora unii au ocupat şi/sau ocupă funcţii de miniştri, secretari generali şi de stat, parlamentari, reputaţi directori de ferme şi holdinguri, cadre didactice, directori de institute şi staţiuni de cercetare, cercetători, fermieri etc. 
SURSA: FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

FERMA DE GĂINI OUĂTOARE, de la hobby la afacere

FERMA DE GĂINI OUĂTOARE, de la hobby la afacere Leonard STAFIE, Nicoleta DRAGOMIR Cu ce începe ferma de hobby şi când apare afacerea? Când începem să vorbim despre eficienţă şi cum trebuie să ne investim banii pentru a-i putea amortiza economic? Vă oferim spre exemplificare povestea unei familii nădlăcane şi ferma lor cu găini ouătoare: de la prima găină şi primul ou, la sfaturile tehnologice care le vor transforma pasiunea în afacere. Ce-a fost înainte: OUL sau GĂINA?  Eficienţa economică a unei ferme de găini ouătoare ar răspunde că  preţul oului pe piaţă  şi, bineînţeles,  costul de producţie al oului în fermă . În cazul familiei Kukucska din Nădlac, judeţul Arad, factorul declanşator al investiţiei a fost dorinţa de a face bani. Plecaţi de ceva vreme la lucru în Germania, Gerhard şi Ramona visau la întoarcerea acasă, într-o bună zi... doar că nu găseau şi motivaţia suficient de puternică pentru a lua decizia. „Am venit de sărbători acasă, în iarna lui 2017, m-am dus la tata, mi s-a

GĂINA ÎN SISTEM FREE RANGE a avut încă un an bun

GĂINA ÎN SISTEM FREE RANGE a avut încă un an bun Leonard Constantin Stafie Creşterea găinilor ouătoare în sistem free range - notarea cu cifra 1 a oului după sistemul de creştere - a înregistrat în ultimii ani o evoluţie notabilă a efectivelor. Sperăm ca această creştere să se menţină, pentru că acest tip de fermă se pretează foarte bine la orice program de dezvoltare a satului românesc. Pentru a vă reaminti ce înseamnă cifra după sistemul de creştere, facem o trecere scurtă în revistă a celor patru sisteme de creştere a găinilor ouătoare. Regulamentul Consilului (CEE) nr. 1907/90 (cu amendamentele ulterioare) formulează standardele de comercializare a ouălor. Cu respectarea anumitor condiţii, ouăle pot fi marcate astfel: •  numărul 3  pentru “Ouă provenite de la găini crescute în baterii” •  numărul 2  pentru “Ouă provenite de la găini crescute la sol” - creştere la sol pe aşternut permanent fără acces în padocuri •  numărul 1  pentru “Ouă provenite de la găini crescute

Modele de cuibare pentru gaini ouatoare

  sursa: http://www.farmtek.com/