Ne chinuim cu strategii, programe de dezvoltare, proiecte tip în agricultură, dar rămânem în urmă cu avicultura, sectorul cu cel mai mare randament din punct de vedere economic.
Conform statisticilor publicate pe site-ul Ministerului Agriculturii, la 30 iunie 2017 populația avicolă a României însuma 76.820.437 de păsări. Pare mult sau puțin, dar dacă raportăm numărul de păsări la sistemele de creștere existente, ne dăm seama că stăm nu rău, ci foarte rău!
Discutăm de strategii de dezvoltare a păturii de mijloc din agricultură și a fermei de familie (indiferent de dimensiunea ei!!!), însă multe dintre aceste strategii au rămas doar la nivel de declarație. Așa se întâmplă și în sectorul avicol de la noi. Pentru a nu induce în eroare cititorii și pentru a nu fi acuzați de unii sau de alții de manipulare sau de rea-voință, discutăm concret, cu referire la datele oficiale, statistice privind sistemele de creștere și explicarea acestor sisteme. Pentru că, nu-i așa, cifrele vorbesc de la sine...
Dimensiunea dezastrului, în cifre
Din datele statistice rezultă o polarizare a fermelor în funcție de tehnologie și, implicit, din punct de vedere al capitalului, adică ferme foarte bogate și ferme foarte sărace, predominante fiind cele din urmă, cu un procent de peste 55%.
Așadar, am ajuns în situația în care, la momentul actual, păsări exploatate în sistem intensiv sunt doar 33.918.072 capete, ce reprezintă 44,15% din efectiv total de păsări, iar în sistemul gospodăresc regăsim 42.902.365 capete, ceea ce reprezintă 55,85% din total. Dacă facem o medie pe gospodărie, raportat la cele peste 1.800.000 de gospodării țărănești din evidența ANSVSA, rezultă un efectiv mediu per gospodărie de aproximativ 24 păsări. Păsări cu un potențial genetic scăzut, rețete furajere dezechilibrate și producții pe măsură. Astfel, țăranul român ajunge să aibă găini ”milionare” ca urmare a consumului excesiv de furaj și o producție mică, rezultând costuri exorbitante pe produsul finit ou sau carne.
Așadar, am ajuns în situația în care, la momentul actual, păsări exploatate în sistem intensiv sunt doar 33.918.072 capete, ce reprezintă 44,15% din efectiv total de păsări, iar în sistemul gospodăresc regăsim 42.902.365 capete, ceea ce reprezintă 55,85% din total. Dacă facem o medie pe gospodărie, raportat la cele peste 1.800.000 de gospodării țărănești din evidența ANSVSA, rezultă un efectiv mediu per gospodărie de aproximativ 24 păsări. Păsări cu un potențial genetic scăzut, rețete furajere dezechilibrate și producții pe măsură. Astfel, țăranul român ajunge să aibă găini ”milionare” ca urmare a consumului excesiv de furaj și o producție mică, rezultând costuri exorbitante pe produsul finit ou sau carne.
• După tipul de producție: găinile ouătoare reprezintă 40,90% din total efectiv, cu 31.416.625 capete, iar în sectorul pui de carne procentul este de 59,10%, cu un număr de 45.403.812 capete.
• Din punct de vedere al sistemelor de creștere, la categoria găini ouătoare, sistemul intensiv ocupă 22,17% iar, Atenție!, cel gospodăresc - 77,83%. La sectorul de carne se pare că stăm puțin mai bine, adică păsări crescute în sistem intensiv - 59,36% și în sistem gospodăresc - 40,64%.
Probabil v-ați întrebat de ce am publicat, în ultimii ani, mai multe informații și date tehnice despre capacități mici și mijlocii de producție în avicultură, și mai puțin despre marile exploatații sau societăți agro-industriale din sector. Pe cele din urmă le-am prezentat sub forma reportajelor, din perspectiva managementului afacerii, a tehnologiilor avansate de producție. Apoi, zootehnia românească trebuie să se dezvolte pentru a supraviețui piețelor agro-alimentare mondiale, în situația actuală mai mult ca niciodată. Cu riscul de a ne repeta obsesiv, reamintim că evoluția în acest domeniu nu se poate face în absența mecanizării și automatizării proceselor tehnologice.
• Din punct de vedere al sistemelor de creștere, la categoria găini ouătoare, sistemul intensiv ocupă 22,17% iar, Atenție!, cel gospodăresc - 77,83%. La sectorul de carne se pare că stăm puțin mai bine, adică păsări crescute în sistem intensiv - 59,36% și în sistem gospodăresc - 40,64%.
Probabil v-ați întrebat de ce am publicat, în ultimii ani, mai multe informații și date tehnice despre capacități mici și mijlocii de producție în avicultură, și mai puțin despre marile exploatații sau societăți agro-industriale din sector. Pe cele din urmă le-am prezentat sub forma reportajelor, din perspectiva managementului afacerii, a tehnologiilor avansate de producție. Apoi, zootehnia românească trebuie să se dezvolte pentru a supraviețui piețelor agro-alimentare mondiale, în situația actuală mai mult ca niciodată. Cu riscul de a ne repeta obsesiv, reamintim că evoluția în acest domeniu nu se poate face în absența mecanizării și automatizării proceselor tehnologice.
Pe larg despre acest subiect citiţi în revista Ferma nr. 20/203 (ediția 15-30 noiembrie)
Un articol semnat de Leonard Constantin STAFIE
Comentarii