Pentru a veni în sprijinul crescătorilor de găini ouătoare, am realizat o prezentare comparativă a hibrizilor care se găsesc pe piaţa românească şi pe cea europeană.
Aşadar, dacă discutăm despre potenţialul genetic al hibizilor de găini ouătoare, HY-Line Brown şi HY-Line W36 au un potenţial de 357 de ouă respectiv 340 ouă (vezi tabel).
Din punct de vedere al producţiilor de ouă obţinute în condiţii de fermă, observăm că cei doi hibrizi au o producţie mult mai bună, de 351 ouă respective 332-339 ouă. Consumul de furaje pentru producerea unui ou este de 142 g la Robar SL 2001 şi 95 g la HY-Line W36.
Din datele comparative privind greutatea medie a ouălor, observăm că hibridul HY-Line Brown are cele mai bune performanţe, respectiv o greutate medie a ouălor de 62,7 g la vârsta de 34 de săptămâni şi 66,9 g la vârsta de 70 săptămâni.
Greutatea corporală a găinilor ouătoare diferă în funcţie de hibrid. Astfel, hibridul de ouă HY-Line W36 este cel mai uşor, cu 1580 g la 70 săptămâni, iar hibridul Robar SL2001 are greutatea de 2270 g.
Alegeţi hibridul potrivit fermei dvs.!
În momentul în care achiziţionaţi hibrizi de găini ouătoare trebuie să aveţi în vedere toţi factorii amintiţi anterior. Dintre aceştia, cei mai importanţi sunt: producţia de ouă, consumul de furaj per ou şi greutatea corporală a găinilor.
Consumul de furaje şi producţia de ouă influenţează în mod direct cheltuielile unei ferme care exploatează găini ouătoare, iar greutatea corporală este necesară pentru calcularea densităţii pe metru pătrat, debitul de aer necesar, număr de cuibare, precum şi frontul de furajare şi adăpare.
Comparând datele prezentate, se observă că fiecare hibrid prezintă avantaje şi dezavantaje. În ţara noastră, la momentul actual, cel mai utilizat hibrid este HY-Line Brown.
Decizia cu privire la tipul de hibrid pe care crescătorul doreşte să îl achiziţioneze trebuie să fie cât mai bine fundamentată şi să se adapteze la necesităţile şi la particularităţile fiecărei ferme în parte.
STANDARDE MINIME PENTRU GĂINILE OUĂTOARE
Standardele minime ce trebuie respectate pentru găinile ouătoare sunt prevăzute în Directiva 1999/74/CE a Consiliului Europei. Directiva nu se aplică în cazul unităţilor cu mai puţin de 350 de găini ouătoare şi a unităţilor care cresc găini ouătoare de prăsilă. Cu toate acestea, unităţile în cauză continuă să se supună cerinţelor relevante ale Directivei 98/58/CE.
Dispoziţii aplicabile la sistemele alternative
Toate sistemele de creştere trebuie dotate astfel încât toate găinile ouătoare să aibă: fie alimentatoare lineare, care asigură cel puţin 10 cm pe cap de pasăre, fie alimentatoare circulare, care asigură cel puţin 4 cm pe cap de pasăre; fie jgheaburi de băut continue, ce asigură 2,5 cm pe cap de găină, fie jgheaburi de băut circulare, ce asigură 1 cm pe cap de găină.
De asemenea, acolo unde se folosesc dispozitive tip biberon sau căni, trebuie să existe cel puţin un dispozitiv tip biberon sau o cană la fiecare 10 găini. Atunci când punctele de băut sunt plumbuite, cel puţin două căni sau două dispozitive tip biberon trebuie să se afle în apropierea fiecărei găini.
Trebuie prevăzut cel puţin un cuibar la fiecare şapte găini. Atunci când se folosesc cuibare de grup, trebuie să fie cel puţin 1 mp de spaţiu de cuibar pentru cel mult 120 găini. Stinghiile trebuie să fie adecvate, fără margini ascuţite şi care să asigure cel puţin 15 cm pe găină.
Stinghiile nu trebuie să fie montate deasupra gunoiului; distanţa orizontală dintre stinghii trebuie să fie de cel puţin 30 cm, iar distanţa orizontală dintre stinghii şi perete trebuie să fie de cel puţin 20 cm.
În cazul în care sistemele de creştere sunt folosite acolo unde găinile ouătoare se pot mişca liber între diferite niveluri: trebuie să nu existe mai mult de patru niveluri; spaţiul de trecere între niveluri trebuie să fie de cel puţin 45 cm; locurile de băut şi de mâncat trebuie distribuite în aşa fel încât să ofere acces egal pentru toate găinile; nivelurile trebuie aranjate astfel încât să împiedice căderea pe nivelurile inferioare.
În cazul în care găinile ouătoare au acces la spaţii în aer liber: trebuie să existe mai multe deschizături auxiliare care să ofere acces direct afară, de cel puţin 35 cm înălţime şi 40 cm lăţime şi dispuse de-a lungul întregii clădiri; în orice caz, este nevoie de o deschidere totală de 2 m la 1000 de găini.
Spaţiile în aer liber trebuie să fie: de o suprafaţă corespunzătoare densităţii de păsări şi caracteristicilor solului, pentru a preveni orice contaminare şi dotate cu adăpost pentru vreme rea şi protecţie împotriva animalelor de pradă şi, după caz, cu jgheaburi de băut corespunzătoare.
Densitatea de păsări nu trebuie să depăşească nouă găini ouătoare pe mp de suprafaţă utilizabilă. Cu toate acestea, acolo unde suprafaţa utilizabilă corespunde suprafeţei de teren disponibile, statele membre pot, până la data de 31 decembrie 2011, să autorizeze o densitate de păsări de 12 găini pe mp de suprafaţă disponibilă pentru stabilimentele care aplică acest sistem la data de 3 august 1999.
În numărul viitor vom prezenta dispoziţiile aplicabile creşterii în sisteme de coteţe neîmbunătăţite şi îmbunătăţite.
SURSA: REVISTA FERMA
Din punct de vedere al producţiilor de ouă obţinute în condiţii de fermă, observăm că cei doi hibrizi au o producţie mult mai bună, de 351 ouă respective 332-339 ouă. Consumul de furaje pentru producerea unui ou este de 142 g la Robar SL 2001 şi 95 g la HY-Line W36.
Din datele comparative privind greutatea medie a ouălor, observăm că hibridul HY-Line Brown are cele mai bune performanţe, respectiv o greutate medie a ouălor de 62,7 g la vârsta de 34 de săptămâni şi 66,9 g la vârsta de 70 săptămâni.
Greutatea corporală a găinilor ouătoare diferă în funcţie de hibrid. Astfel, hibridul de ouă HY-Line W36 este cel mai uşor, cu 1580 g la 70 săptămâni, iar hibridul Robar SL2001 are greutatea de 2270 g.
Alegeţi hibridul potrivit fermei dvs.!
În momentul în care achiziţionaţi hibrizi de găini ouătoare trebuie să aveţi în vedere toţi factorii amintiţi anterior. Dintre aceştia, cei mai importanţi sunt: producţia de ouă, consumul de furaj per ou şi greutatea corporală a găinilor.
Consumul de furaje şi producţia de ouă influenţează în mod direct cheltuielile unei ferme care exploatează găini ouătoare, iar greutatea corporală este necesară pentru calcularea densităţii pe metru pătrat, debitul de aer necesar, număr de cuibare, precum şi frontul de furajare şi adăpare.
Comparând datele prezentate, se observă că fiecare hibrid prezintă avantaje şi dezavantaje. În ţara noastră, la momentul actual, cel mai utilizat hibrid este HY-Line Brown.
Decizia cu privire la tipul de hibrid pe care crescătorul doreşte să îl achiziţioneze trebuie să fie cât mai bine fundamentată şi să se adapteze la necesităţile şi la particularităţile fiecărei ferme în parte.
STANDARDE MINIME PENTRU GĂINILE OUĂTOARE
Standardele minime ce trebuie respectate pentru găinile ouătoare sunt prevăzute în Directiva 1999/74/CE a Consiliului Europei. Directiva nu se aplică în cazul unităţilor cu mai puţin de 350 de găini ouătoare şi a unităţilor care cresc găini ouătoare de prăsilă. Cu toate acestea, unităţile în cauză continuă să se supună cerinţelor relevante ale Directivei 98/58/CE.
Dispoziţii aplicabile la sistemele alternative
Toate sistemele de creştere trebuie dotate astfel încât toate găinile ouătoare să aibă: fie alimentatoare lineare, care asigură cel puţin 10 cm pe cap de pasăre, fie alimentatoare circulare, care asigură cel puţin 4 cm pe cap de pasăre; fie jgheaburi de băut continue, ce asigură 2,5 cm pe cap de găină, fie jgheaburi de băut circulare, ce asigură 1 cm pe cap de găină.
De asemenea, acolo unde se folosesc dispozitive tip biberon sau căni, trebuie să existe cel puţin un dispozitiv tip biberon sau o cană la fiecare 10 găini. Atunci când punctele de băut sunt plumbuite, cel puţin două căni sau două dispozitive tip biberon trebuie să se afle în apropierea fiecărei găini.
Trebuie prevăzut cel puţin un cuibar la fiecare şapte găini. Atunci când se folosesc cuibare de grup, trebuie să fie cel puţin 1 mp de spaţiu de cuibar pentru cel mult 120 găini. Stinghiile trebuie să fie adecvate, fără margini ascuţite şi care să asigure cel puţin 15 cm pe găină.
Stinghiile nu trebuie să fie montate deasupra gunoiului; distanţa orizontală dintre stinghii trebuie să fie de cel puţin 30 cm, iar distanţa orizontală dintre stinghii şi perete trebuie să fie de cel puţin 20 cm.
În cazul în care sistemele de creştere sunt folosite acolo unde găinile ouătoare se pot mişca liber între diferite niveluri: trebuie să nu existe mai mult de patru niveluri; spaţiul de trecere între niveluri trebuie să fie de cel puţin 45 cm; locurile de băut şi de mâncat trebuie distribuite în aşa fel încât să ofere acces egal pentru toate găinile; nivelurile trebuie aranjate astfel încât să împiedice căderea pe nivelurile inferioare.
În cazul în care găinile ouătoare au acces la spaţii în aer liber: trebuie să existe mai multe deschizături auxiliare care să ofere acces direct afară, de cel puţin 35 cm înălţime şi 40 cm lăţime şi dispuse de-a lungul întregii clădiri; în orice caz, este nevoie de o deschidere totală de 2 m la 1000 de găini.
Spaţiile în aer liber trebuie să fie: de o suprafaţă corespunzătoare densităţii de păsări şi caracteristicilor solului, pentru a preveni orice contaminare şi dotate cu adăpost pentru vreme rea şi protecţie împotriva animalelor de pradă şi, după caz, cu jgheaburi de băut corespunzătoare.
Densitatea de păsări nu trebuie să depăşească nouă găini ouătoare pe mp de suprafaţă utilizabilă. Cu toate acestea, acolo unde suprafaţa utilizabilă corespunde suprafeţei de teren disponibile, statele membre pot, până la data de 31 decembrie 2011, să autorizeze o densitate de păsări de 12 găini pe mp de suprafaţă disponibilă pentru stabilimentele care aplică acest sistem la data de 3 august 1999.
În numărul viitor vom prezenta dispoziţiile aplicabile creşterii în sisteme de coteţe neîmbunătăţite şi îmbunătăţite.
SURSA: REVISTA FERMA
Comentarii