Gaini
Ne chinuim cu strategii, proiecte de dezvoltare, proiecte tip dar, după cum se pare, rămânem în urmă cu avicultura, sectorul cu cel mai mare randament din punct de vedere economic.
Conform statisticilor publicate pe site-ul Ministerului Agriculturii, la 31 martie 2015 populația avicolă din România însuma 75.647.626 capete de păsări. Poate pare mult, poate e puțin, dar dacă ne raportăm la numărul de păsări în funcție de sistemul de creștere, ne dăm seama de faptul că stăm nu rău, ci foarte rău! Din datele statistice rezultă o polarizare a fermelor în funcție de tehnologie și, implicit, din punct de vedere al capitalui, adică ferme foarte bogate și ferme foarte sărace, predominant fiind fermele sărace, cu un procent de peste 53 la sută din total.
Strategia e greșită din start!
Promovarea unor proiecte tip este o idee foarte bună dar, din punctul meu de vedere, e prost aplicată. Astfel, promovarea unor sisteme de creștere de tip intensiv sau superintensiv pentru ferme mici și mijlocii este o greșeală de strategie, aceste tipuri de proiecte sunt moarte din fașă. Vă întrebați de ce? Răspunsul este foarte simplu: cel puțin la pasăre, opțiunile tehnologice amintite nu sunt viabile din punct de vedere economic.
Produsul obținut, carnea și oul, intră în concurență directă cu marii producători de acest tip de produs, care au putere financiară pentru promovare, dispun de cantități mari de produse pentru a intra în supermarketuri, au ciclul complet de producție - incubație, creștere, sacrificare, au posibilități de angajare a unor specialiști în management, tehnolgii și marketing și, în final, costul de producție pe produs final este mult mai mic decât într-o fermă mică sau mijlocie.
Cele două tipuri de proiecte - pentru găini ouătoare fermă cu o capacitate de 5.000 de capete, cu creștere la sol iar pentru pui de carne, capacitate de 10.000 capete - NU SUNT VIABILE pentru mica gospodărie agricolă.
Sistemul de creștere alternativă (sistemul semi-intensiv), creșterea găinilor la sol cu acces liber în padoc sau ecologic (notarea cu cifra 1 sau 0 a ouălor), creșterea puilor de carne în sistem tradițional cu acces liber în padoc sau ecolgic sunt proiecte care se pretează cel mai bine pentru dezvoltarea mediului rural actual din România. În primul rând, produsele obținute sunt produse de nișă și nu intră în concurență cu marii producători. Se obțin cantități mai mici de produse, dar cu o valoare mare adăugată și, nu în ultimul rând, se pot valorifica resursele furajere de care dispune gospodăria țărănească.
Trebuie să subliniem că pe vechiul exercițiu financiar, 2007-2014, tot fermele mari au beneficiat de cei mai mulți bani iar acum, după cum se observă, cei din categoria fermelor mici și mijlocii vor fi dați deoparte...
Discutăm de strategii de dezvoltare a păturii de mijloc din agricultură și a fermei de familie (indiferent de dimensiunea ei!!!), însă multe dintre aceste strategii au rămas doar la nivel de declarație. Așa se întâmplă și în sectorul avicol autohton.
Pentru a nu induce în eroare cititorii și pentru a nu fi acuzați de unii sau de alții de manipulare sau rea-voință, în numărul viitor al revistei prezentăm date oficiale, concrete raportate la sistemele de creștere și explicăm aceste sisteme.
Articol publicat in revista Ferma nr.1(162) 1-31 ianuarie 2016
REVISTA FERMA
Conform statisticilor publicate pe site-ul Ministerului Agriculturii, la 31 martie 2015 populația avicolă din România însuma 75.647.626 capete de păsări. Poate pare mult, poate e puțin, dar dacă ne raportăm la numărul de păsări în funcție de sistemul de creștere, ne dăm seama de faptul că stăm nu rău, ci foarte rău! Din datele statistice rezultă o polarizare a fermelor în funcție de tehnologie și, implicit, din punct de vedere al capitalui, adică ferme foarte bogate și ferme foarte sărace, predominant fiind fermele sărace, cu un procent de peste 53 la sută din total.
Strategia e greșită din start!
Promovarea unor proiecte tip este o idee foarte bună dar, din punctul meu de vedere, e prost aplicată. Astfel, promovarea unor sisteme de creștere de tip intensiv sau superintensiv pentru ferme mici și mijlocii este o greșeală de strategie, aceste tipuri de proiecte sunt moarte din fașă. Vă întrebați de ce? Răspunsul este foarte simplu: cel puțin la pasăre, opțiunile tehnologice amintite nu sunt viabile din punct de vedere economic.
Produsul obținut, carnea și oul, intră în concurență directă cu marii producători de acest tip de produs, care au putere financiară pentru promovare, dispun de cantități mari de produse pentru a intra în supermarketuri, au ciclul complet de producție - incubație, creștere, sacrificare, au posibilități de angajare a unor specialiști în management, tehnolgii și marketing și, în final, costul de producție pe produs final este mult mai mic decât într-o fermă mică sau mijlocie.
Cele două tipuri de proiecte - pentru găini ouătoare fermă cu o capacitate de 5.000 de capete, cu creștere la sol iar pentru pui de carne, capacitate de 10.000 capete - NU SUNT VIABILE pentru mica gospodărie agricolă.
Sistemul de creștere alternativă (sistemul semi-intensiv), creșterea găinilor la sol cu acces liber în padoc sau ecologic (notarea cu cifra 1 sau 0 a ouălor), creșterea puilor de carne în sistem tradițional cu acces liber în padoc sau ecolgic sunt proiecte care se pretează cel mai bine pentru dezvoltarea mediului rural actual din România. În primul rând, produsele obținute sunt produse de nișă și nu intră în concurență cu marii producători. Se obțin cantități mai mici de produse, dar cu o valoare mare adăugată și, nu în ultimul rând, se pot valorifica resursele furajere de care dispune gospodăria țărănească.
Trebuie să subliniem că pe vechiul exercițiu financiar, 2007-2014, tot fermele mari au beneficiat de cei mai mulți bani iar acum, după cum se observă, cei din categoria fermelor mici și mijlocii vor fi dați deoparte...
Discutăm de strategii de dezvoltare a păturii de mijloc din agricultură și a fermei de familie (indiferent de dimensiunea ei!!!), însă multe dintre aceste strategii au rămas doar la nivel de declarație. Așa se întâmplă și în sectorul avicol autohton.
Pentru a nu induce în eroare cititorii și pentru a nu fi acuzați de unii sau de alții de manipulare sau rea-voință, în numărul viitor al revistei prezentăm date oficiale, concrete raportate la sistemele de creștere și explicăm aceste sisteme.
Articol publicat in revista Ferma nr.1(162) 1-31 ianuarie 2016
REVISTA FERMA
Comentarii