miercuri, 24 februarie 2016

Tehnologii de creștere în avicultura românească

Gaini
Ne întrebam în articolul din numărul trecut “Unde suntem cu avicultura?”, sectorul cu cel mai mare randament din punct de vedere economic. Notam atunci că pe vechiul exercițiu financiar, 2007-2014, tot fermele mari au beneficiat de cei mai mulți bani, iar acum crescătorii din categoria fermelor mici și mijlocii vor fi dați deoparte...

Revenim cu date oficiale, concrete, raportate la cele trei sisteme de creștere existente, conform tehnologiilor actuale, pentru a argumenta ideea că strategia pentru sectorul avicol este greșită din start, aspect prezentat în ediția precedentă a revistei Ferma.

Creșterea și exploatarea în sistem extensiv (gospodăresc) 
Efectivul total păsări în acest sector numără 40.451.872 capete, ceea ce reprezintă 53,4% din întreaga populație avicolă din România, din care 27.086.864 capete sunt găini ouătoare și 13.365.008 sunt pui de carne.
Acest sistem se practică pe scară largă în gospodăriile țărănești (circa 1.800.000 de gospodării înregistrate la ANSVSA) și reprezintă o creștere sezonieră, iar producția ajunge, în general, în consumul propriu.
Avantaje: păsările au o stare de sănătate relativ bună; nu necesită lucrări deosebite în perioada de creștere; carnea sau ouăle sunt căutate datorită calităților organoleptice; nu necesită investiții mari pentru creșterea și exploatarea păsărilor.
Dezavantaje: nu se poate realiza un control al factorilor de microclimat; rentabilitatea fermei este foarte mică; producția de carne sau de ouă este influențată de factorii climaterici, astfel ea devine sezonieră; numărul de ouă/pasăre este mic în raport cu consumul de furaj; consumul de furaj/kg carne este foarte ridicat, dar și timpul de obținere e mai mare; nu se pot pune în evidență în totalitate caracterele productive ale păsărilor.

Creșterea și exploatarea în sistem semi-intensiv 
În evidențele ANSVSA figurează aproximativ 40.000 de capete, concentrate în zece ferme, ceea ce reprezintă 0,05% din total populație avicolă a țării.
Sistemul semi-intensiv are la bază combinarea sistemului gospodăresc cu elemente de tehnologie din sistemul intensiv și se practică în următoarele forme de creștere: pe așternut permanent; pe așternut permanent și stinghii de odihnă; pe așternut permanent și cu acces liber în padoc (tradițional sau ecologic).
Avantaje: factorii de microclimat sunt controlați riguros, astfel producția de carne sau de ouă nu mai este sezonieră; asigură o producție mare de carne, respectiv de ouă/pasăre (270-305 ouă/găină); rentabilitatea economică este mare: o microfermă cu 300 capete poate asigura un venit rezonabil unei familii de fermieri; starea de sănătate a păsărilor este destul de bună; numărul de păsări/mp de construcție este destul de mare (6-7 păsări/mp  în cazul găinilor ouătoare și 12-15 pui/mp  în cazul raselor de carne).
Dezavantaje:  densitate destul de mică a păsărilor pe mp; pe timp de vară în adăpost se formează praf, care provoacă probleme respiratorii păsărilor; pe timp de iarnă crește umiditatea din adăpost.

Creșterea și exploatarea în sistem intensiv și super-intensiv 
În această tehnologie sunt crescute 35.195.754 de păsări, ceea ce reprezintă 46,5% din sectorul avicol național, din care 8.889.315 găini ouătoare și 26.306.439 pui de carne. Aceste tehnologii sunt folosite pentru creșterea și exploatarea păsărilor în efective mari și se realizează prin creșterea în baterii sau pe așternut permanent.
Avantaje: rentabilitate economică mare; control total al factorilor de microclimat; producție mare de ouă/pasăre, respectiv de carne/pasăre/mp.
Dezavantaje: apariția bolilor de civilizație (sindromul ficatului gras, isteria aviară, oboseala de cușcă, năpârlirea timpurie, mâncarea ouălor, smulgerea penelor, canibalismul); investiții foarte mari în adăposturi, baterii, sisteme de furajare, de adăpare și de control al factorilor de microclimat; cheltuieli energetice foarte mari.

Clasificarea fermelor conform legislaîției naîționale și europene
Pentru găini ouătoare:
Directiva Consiliului 1999/74/CE din 19 iulie 1999 formulează standardele minime privind protecția: găinilor ouătoare crescute în baterii (neîmbunătățite și îmbunătățite) și găinilor ouătoare crescute la sol pe așternut permanent cu acces liber în padoc și în sisteme ecologice.
Aceste reglementări se aplică oricărui producător de ouă, indiferent dacă sunt sau nu comercializate, folosind un cod de identificare al metodei de producție.
Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1907/90 (cu amendamentele ulterioare) formulează standardele de comercializare a ouălor, inclusiv sistemul de marcare a calității ouălor cu cifrele 3, 2, 1 și 0.
Implementarea în România a standardelor comunitare de comercializare prezintă următoarele avantaje: consumatorul primește informații sigure cu privire la condițiile de producere a ouălor și standardele UE asigură o bază bună pentru diferențierea prețurilor conform metodelor de producție, precum și pentru diferențierea producției de ouă în sistemele de creștere la sol/în baterii.
Pentru pui de carne:
Directiva Consiliului nr. 2007/43 din 28 iunie 2007 stabilește o serie de standarde minime pentru protecția puilor de carne, referitoare la respectarea anumitor condiții, activități de inspecție, monitorizare și urmărire în sistemele de producție intensivă. Standardele nu se aplică pentru creșterea la sol pe așternut permanent și pentru creșterea la sol cu acces liber în padocuri exterioare și producția ecologică de pui de carne.
Conform directivei CE 2007/43, statele membre trebuie să se asigure că densitatea de populare într-o exploatație sau adăpostul unei exploatații nu depășește 33 kg/mp și poate crește până la 39 kg/mp, cu condiția de a respecta anumite cerințe suplimentare.
Având în vedere condițiile de climat și dotările tehnologice din fermele din România, este de așteptat ca unele exploatații să funcționeze la limita inferioară a densității de populare (33 kg/mp), iar altele să fie capabile să îndeplinească cerințele pentru limita superioară a densității de populare acceptată - 39 kg/mp.
Directiva 43/2007/CE permite o densitate de populare sporită până la maxim 42 kg/mp, dacă sunt îndeplinite standarde excepționale privind bunăstarea, pentru o perioadă îndelungată. În prezent, aplicarea acestei derogări în România nu este realistă, dar este posibil ca unele exploatații noi și cu un management performant să îndeplinească aceste criterii privind densitatea sporită. În cazul în care proprietarul sau crescătorul dorește să aplice o densitate de populare mai mare de 33 kg/mp greutate în viu, acest lucru trebuie comunicat autorităților competente cu cel puțin 15 zile înainte de popularea adăpostului.
Regulamentul Consiliului nr. 1906/90 din iunie 1990, referitor la standarde de comercializare a cărnii de pasăre, și Regulamentul Comisiei nr. 1538/91 din 5 iunie 1991, care introduce norme detaliate pentru implementarea Regulamentului 1906/90, amendat prin Regulamentul Comisiei nr. 1980/92, stabilesc standardele de comercializare a puilor de carne crescuți în “sisteme extensive în spații închise (creștere la sol pe așternut permanent)” și “sisteme extensive - creștere la sol cu acces liber în padoc (free range)”.
Regulamentul Consiliului (CE) nr.834/2007 din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și Regulamentul Comisiei (CE) nr. 889/2008 din 5 septembrie 2008 stabilesc normele pentru producția ecologică de pui de carne.



Articol publicat in revista Ferma nr.2(163) 1-15 februarie 2016
Trimiteți un comentariu