"Pe-un picior de plai", în Munţii Vrancei. La stâna lui Doru Boroşu

Leonard Constantin Stafie

Cam aşa se poate descrie poiana însorită şi verde din comuna Năruja, unde se află stâna lui Doru Boroşu. Tudorel, cum îi spun prietenii. O zonă cu peisaje uimitoare, oameni frumoşi, crescători de animale pasionaţi care ne-au fost gazde primitoare în ziua alocată Nărujei, în proiectul "Viitor pentru sate".

Stâna lui Tudorel Boroşu se află la aproximativ 700 metri altitudine, într-o poiană înconjurată de Munţii Vrancei. Păşunile montane, cu iarbă din abundenţă, dau gustul deosebit al brânzei pe care o produce oierul vrâncean, de la cele patru sute de Ţigăi ruginii aflate în lactaţie.
Crescător de oi din tată-n fiu, Doru spune mândru: "Sunt pui de cioban"! Se ocupă serios de această meserie din 2009, când a făcut o selecţie în turmă şi a mai cumpărat animale. Are 42 de ani, spune că oile pe care le acum îi sunt suficiente iar în viitorul apropiat speră să reuşească să achiziţioneze o platformă de muls, în primul rând pentru a suplini lipsa forţei de muncă.

 

 

 

Piaţa de desfacere este... acasă!
Oile ciobanului nostru sunt ca de pe revistă. Rasa e Ţigaie, varietatea ruginie, toate animalele au certificate de origine şi sunt înregistrate în registrul genealogic, sub controlul oficial al producţiei. Asta înseamnă un plus de venit obţinut prin subvenţia mai mare. Dacă facem o comparaţie cu alte rase de oi, avantajul net al Ţigăilor este dat de mieii care au un randament mai bun de creştere şi sunt preferaţi la export de către consumatori. Rasa asigură o producţie bună de lapte şi carne şi este adaptată foarte bine pentru creştere în zona montană.
Brânza obţinută este valorificată direct de la poarta fermei iar ce nu se vinde se conservă prin maturare şi este păstrată în beci, pentru comercializare în timpul iernii. "Piaţa de desfacere o am acasă, eu nu plec la piaţă cu brânza. Fac lucru bun, lumea ştie acest lucru şi de acasă fac toată vânzarea. Noi mulgem în jur de 80 de litri şi avem vreo 400 de oi în lactaţie. Mai completăm venitul cu vânzarea meilor. Am dat anul acesta patru sute de miei cu preţul de 10,5 lei/kilogram în viu. Puţintel, dar de trei ani îi dau la preţul ăsta, angro”, ne spune crescătorul.
După degustare am remarcat gustul deosebit al brânzei, proaspătă şi maturată. Bineînţeles că am vrut să aflăm şi noi secretul, dar răspunsul a fost sec: ”Nu ştiu să vă spun, secretul fiecăruia cum o face”. După câteva discuţii şi plimbări prin stână, Tudorel s-a lăsat niţel înduplecat şi ne-a spus: ”Suntem undeva la o altitudine de 700 de metri şi vedem în jur Munţii Vrancei... ăsta este de fapt secretul: iarba, iarba de munte, timpul mai răcoros şi flora de munte face laptele mai bun”.

 

 

 

 

 

Două probleme: lipsa oamenilor şi lipsa banilor
Toată lumea se plânge de lipsa forţei de muncă, dar mai ales în oierit. Tudorel are patru oameni la stână şi, bineînţeles, câini. Stâna fără câini e ca o casă pustie, aşadar ”suntem patru oameni, suntem destui, mai avem şi zece câini dintre care şi hoitaşi. Un hoitaş face cât cinci ciobani, sunt tare buni”, se destăinuie Tudorel Boroşu.
Ce i-ar trebui oierului montan ca să o ducă mai bine? "Bani", răspunde instantaneu crescătorul din Năruja. Mai ales că el vrea să investească în modernizarea fermei, într-un viitor nu prea îndepărtat. ”Ne ajung oile astea, pentru că dacă am avea mai multe nu am avea cu cine să lucrăm. Ori îmi iau o platformă de muls, ori schimb tehnologia şi le las să fete de trei ori în doi ani, opresc doi oameni care sunt mai buni şi asta e. Nu schimb rasa, doar ţin mieii mai mult la supt, să crească mai mari şi atunci iau mai puţin lapte. Dar câştig la miei”, ne spune Tudorel despre planurile de viitor, încă nebătute în cuie.

 

 

Bulzul acompaniat... din fluier!
Trebuie să spunem că aici, la stâna nărujeană din Ţara Vrancei am fost aşteptaţi cu un bulz ciobănesc încins la grătar, un adevărat festin câmpenesc. Ni s-au alăturat primarul, gospodari ai comunei, prieteni, dar şi nea Ion Colăcoiu, care a doinit din fluier de a mers bulzul ca uns!
Între două acorduri am şi schimbat două vorbe cu nea Ion, care are 80 de ani şi e cu drag de ciobănie de când era copil.
Leonard Stafie: Aş dori două sunete, nea Ioane, pentru cei de la Revista Ferma... De unde ai învăţat să cânţi la fluier?
Ion Colăcoiu: De la tatăl meu, a fost din neam de ciobani. Eu acum am ieşit la pensie şi am terminat cu toate, dar nu şi cu fluieratul. Fluierul îl ţin la mine mereu, este prietenul meu şi când cânt cu el îmi amintesc toată viaţa mea.
Leonard Stafie: Ce meserii ai avut matale în cei 80 de ani de viaţă?
Ion Colăcoiu: Prima meserie a fost de crescător de animale. Am avut oi, m-am angajat la un service ca paznic, dar tot nu m-am lăsat de animale. Noaptea eram paznic, ziua veneam să am grijă de ele şi cu astea două meserii am ieşit la pensie. Oaia era plusul meu de bani. Câştigul de la service era pentru casă şi de ăl de la oi cumpăram şi eu câte ceva să fac casă la unul dintre copii, că am şase copii.

Vorbele lui Nea Ion reflectă cu siguranţă pasiunea pe care românii din Munţii Vrancei o pun în tot ceea ce fac. De la creşterea animalelor, la ţesutul la război sau sculptura în lemn. Oameni simpli, dar mari iubitori de natură şi păstrători de tradiţii.

 

Leonard STAFIE
Nicoleta DRAGOMIR
video: Claudiu BOROBEI

SURSA REVISTA FERMA

Vine iarna! Cum menţinem productivitatea găinilor?

Leonard Constantin Stafie

Venirea toamnei şi a sezonului rece reprezintă o adevărată provocare pentru crescătorii de păsări. Este sezonul când se trece de la temperaturi extrem de mari, la unele scăzute, lumina naturală scade, regimul de precipitaţii creşte şi, implicit, indicele de umiditate din adăpost e mai mare. Aceşti factori de microclimat influenţează în mod negativ productivitatea păsărilor.

Pentru menţinerea producţiilor, fie că vorbim de ouă sau de carne, gospodarii trebuie să ştie cum influenţează factorii de microclimat performanţa productivă a păsărilor.

Influenţa luminii asupra performanţelor păsărilor
Deoarece păsările sunt deosebit de sensibile la intensitatea şi la durata fluxului luminos, acest subiect trebuie tratat ca atare. Pentru păsări, lumina reprezintă un stimul fiziologic de care depind funcţiile de relaţie, cât şi cele vegetative.
Cel mai puternic stimul este lumina albă, care se obţine prin combinarea proporţională a celor şapte culori monocromatice.
• La găinile ouătoare. În literatura de specialitate, pentru hibrizii de găini ouătoare sunt specificate şi alte tipuri de culori ale luminii, fiecare cu avantaje şi dezavantaje. Astfel, lumina albastră, tip neon, poate produce dereglări ale producţiei de ouă şi ale stării de sănătate. Lumina de culoare roşie induce o precocitate a intensităţii ouatului, dar nu se corelează cu creşterea în greutatea normală a păsărilor. Avantajul pe care îl aduce folosirea luminii roşii este doar de reducere a fenomenului “de pică” şi a celui de canibalism. Dacă lumina roşie previne sindromul ”de pică”, cea verde favorizează apariţia acestuia, dar are un efect stimulator asupra producţiei de ouă. Lumina incandescentă pentru efectivele de găini ouătoare este cea mai benefică, dar prezintă şi dezavantajul că folosirea îndelungată cauzează o reducere a procentului de ouat, cât şi creşterea numărului de găini oarbe.
• La rasele de carne. În general, conform literaturii de specialitate, pentru puii de carne este demonstrat că utilizarea luminii verzi sau combinaţia luminii verzi cu lumina albastră favorizează:
- Conversia furajului în carne;
- Creşte uniformitatea efectivelor;
- Reduce stresul;
- Scade consumul de curent electric;
- Diminuează mortalitatea.
Lumina are un rol deosebit în stimularea organismului puilor de carne şi a găinilor ouătoare, iar pentru a realiza un iluminat corect trebuie avute în vedere următoarele:
• adăpătorile şi hrănitorile să fie iluminate foarte bine;
• fluxul luminos să fie distribuit uniform la nivelul întregului adăpost;
• e necesar un grad avansat de automatizare, care să permită angajarea unor operatori umani fără un nivel prea ridicat de pregătire;
• stimularea răsăritului şi apusului în hala de producţie.

Factori cu rol în termoreglare
Temperatura şi umiditatea sunt deosebit de importante pentru toate categoriile de păsări şi trebuie să asigure confortul termic în permanenţă, pentru ca păsările să pună în evidenţă toate caracterele productive. Temperatura şi umiditatea sunt într-o strânsă legatură, ele influenţând mecanismul de termoreglare a păsărilor.
Capacitatea de termoreglare a păsărilor variază mai ales în funcţie de vârstă. Păsările dispun de mecanisme de termoreglare mai puţin elastice decât mamiferele, ceea ce cauzează o adaptare mai greoaie la factorii de temperatură. Deplina funcţionare a mecanismului de termoreglare la păsări se realizează de abia la vârsta de 2-3 săptămâni. Datorită acestui fapt, variaţiile de temperatură din adăpost trebuie să fie foarte mici, iar temperatura trebuie asigurată exact cât este prevăzut în cadrul tehnologiilor de creştere şi de exploatare a fiecărui hibrid în parte. Se cunoaşte faptul că temperatura normală a păsărilor este de 41-42oC, acest lucru implicând un studiu complex al confortului termic care trebuie asigurat.

 

Frigul şi excesul de umiditate
O umiditate mult mai mare (peste 80%) asociată cu o temperatură scăzută duce la o umezeală excesivă a aerului din adăpost, deteriorarea prematură a aşternutului şi apariţia bolilor “a frigore”. Excesul de umiditate este un factor determinant în apariţia bolilor respiratorii ca microplasmoza, bronşita infecţioasă, laringotraheita etc. Astfel, dacă se constată creşterea umidităţii peste limita maximă în halele de păsări, singura soluţie este introducerea în adăpost de aer uscat.
Trebuie reţinut că cea mai dificilă perioadă din punct de vedere termic şi al umidităţii este perioada de demaraj şi mai ales în primele 7 zile. Din acest motiv, trebuie să avem o grijă deosebită pentru respectarea întocmai a condiţiilor tehnice de exploatare. Neasigurarea condiţiilor termice şi ale umidităţii relative duce la pierderi economice importante şi, în primul rând, la tararea păsărilor. Astfel încât remedierea producţiei se realizează deosebit de greu.
În momentul în care intrăm într-un adăpost, ne putem da seama dacă se asigură sau nu factorii de microclimat (temperatură, curenţi de aer), în funcţie de aşezarea în spaţiul de creştere a păsărilor.
Din punct de vedere al parametrilor care trebuie respectaţi, ai temperaturii şi ai umidităţii, trebuie reţinut că aceştia depind de vârsta păsărilor, cât şi de categoria de producţie.

 

CULOAREA LUMINII - UN AVANTAJ ÎN PLUS
Cele mai bune rezultate după perioada de demaraj a puilor au fost obţinute prin utilizarea luminii combinate verde cu albastru. Folosirea luminii verzi în perioada de demaraj avantajează consumul de furaje şi de apă, dar în a doua fază este preferabil a fi utilizată lumina albastră.
În cazul efectivelor de găini ouătoare, specialiştii recomandă lumina roşie, cât şi combinaţia de lumină roşie cu cea albă. Ca avantaje ale acestor tipuri de lumină specificăm:
- Reducerea canibalismului;
- Diminuarea stresului;
- Stimularea producţiei de ouă;
- Îmbunătăţirea indicelui de conversie a hranei;
- Creşterea uniformităţii efectivelor de păsări;
- Scăderea mortalităţii;
- Reducerea consumului de energie electrică.

ÎNCĂLZIREA ŞI VENTILAREA
Vom folosi surse de încălzire electrice şi centrale termice pe lemne (pentru adăposturile situate în apropierea surselor de gaz metan, se vor folosi centrale termice pe gaz, radiante de încălzire sau generatoare de aer cald), în funcţie de mărimea adăpostului.
Curenţii de aer au un rol deosebit de important în menţinerea echilibrului termic al păsărilor. Aceştia au rolul de condiţionare a limitelor de variaţie a temperaturilor critice pentru organismul păsărilor, mărind sau micşorând zona de neutralitate. Astfel curenţii mari de aer ajută la pierderea căldurii din organismul păsărilor, micşorând capacitatea de termoizolaţie a tegumentelor şi a învelişului plumifer. În condiţiile în care în adăpost există o temperatură mare şi umedă, curenţii de aer cu viteze mai mari este recomandată, deoarece păsările elimină mult mai uşor surplusul de căldură. Acţiunea curenţilor de aer asupra efectivelor din halele de producţie este strâns corelată cu temperatura şi umiditatea din adăposturi. În general, sunt admise ca valori optime al acestui factor de microclimat, pe timp de iarnă, 0,1-0,3 m/s.
Trebuie reţinut că valorile curenţilor depind în mare măsură de vârsta păsărilor, de greutatea corporală şi de categoria de producţie. Procesul prin care se poate regla şi păstra în parametri optimi concentraţia de noxe din adăpost, curenţii de aer, umiditatea relativă în halele de producţie este ventilaţia.

Articol publicat în revista Ferma nr. 17/244 (ediţia 1-14 octombrie 2019)

SURSA REVISTA FERMA

GROPARII SATULUI ROMÂNESC!

Ferma

De parcă nu era suficient Ordinul Ministrului Sănătăţii 119/2014, oameni cu obrazul subţire şcoliţi prin ţări străine şi brusc „iubitori de neam şi ţară” au mai inventat ceva: „legea mirosului”, adică o propunere legislativă pentru modificarea OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările ulterioare.

Pentru a nu fi transformat acest articol în armă... electorală vom face o singură şi importantă precizare: această lege nu este promovată şi propusă de actualii guvernanţi. Cu cele menţionate, facem o sinteză cu privire la ideile năstruşnice ale celor cu miros fin şi obraz subţire care, din păcate, au uitat că „la ţară” înseamnă zootehnie, mirosuri şi, cel mai important, dezvoltare şi siguranţă alimentară. Dacă în toată Europa (Germania, Austria, Elveţia etc.) ferma este în mijlocul satului sau lângă hotel şi restaurant, la noi nu se poate pentru că suntem extrem de „civilizaţi” şi ne deranjează mirosurile. Domnilor, NU UITAŢI! Acolo unde miroase a baligă, miroase a bani, iar banii, pentru cunoştinţa d-voastră, nu au miros...

Invenţii năstruşnice despre miros, efecte dăunătoare pentru zootehnie!

Definiţie conform propunerii legislative: „Disconfort olfactiv - mirosul generat de o activitate care poate crea impact negativ asupra stării de sănătate a populaţiei şi a mediului în întregul său care se cuantifică pe diferite scale de mirosuri, conform standardelor în vigoare”. Cu privire la standardele în vigoare, trebuie să precizăm că există un standard european EN 13725:2003 pentru stabilirea concentraţiei substanţelor mirositoare prin olfactometria dinamică şi care se aplică pentru fermele zootehnice care au nevoie de autorizaţie de mediu.

Din literatura de specialitate şi din reglementările europene vă spunem însă că NU există un ”nas electronic” care să poată determina o gamă variată de mirosuri, să stabilească un prag minim şi maxim de miros şi care să perceapă aceste mirosuri cum le percepe organismul uman. Din acest motiv se utilizează olfactometrul - un dispozitiv cu care se fac măsurători utilizându-se nasul uman pentru probele de miros. Pentru ca această măsurătoare să fie cât de cât obiectivă trebuie obligatoriu să fie cel puţin patru persoane la testare şi de aici putem purta discuţii la nesfârşit cu privire la obiectivitatea persoanelor implicate în testare... Şi mai mult, pentru a determina obiectiv prezenţa mirosurilor se precizează că probele trebuie recoltate de la diferite distanţe faţă de sursa de miros, în diferite perioade ale zilei şi în perioade diferite ale anului! Cu alte cuvinte, pentru a documenta ştiinţific o plângere pe această speţă, perioada minimă este de 6 luni de zile! În acest caz, ce fac autorităţile? Închid ferma şi aşteaptă până ies probele de laborator? Şi în acest timp, fermierii care au angajaţi, furnizori, credite, familie... ei ce fac?

Perversitatea acestei legi rezultă, în fapt, din introducerea şi acordarea unor puteri absolute Gărzii de mediu, prin care aceasta poate închide o afacere sau obligă crescătorul de animale să îşi vândă animalele chiar dacă acesta nu intră în jurisdicţia obligativităţii obţinerii autorizaţiei de mediu!!! Cu alte cuvinte, dacă un vecin se supără pe un crescător de animale, acum are instrumentul perfect pentru reglarea de conturi, ba mai mult, în zonele în care există un potenţial de dezvoltare imobiliară şi există ferme sau crescători de animale care sunt incomozi pentru interesele imobiliare, atunci aceştia pot fi eliminaţi din zonă cu instrumente legale!

În Polonia s-a renunţat la „legea mirosului”!

Pentru a fi corecţi, ne-am uitat şi la alte ţări, precum Polonia, cităm: „There is no legislation on the limitation of odors in Poland, even though the authorities have been working on odor law since 2006. However, it has aroused controversy. The National Council of Agricultural Chambers has expressed disapproval of its assumptions, and the Polish Fur Breeder’s and Producer’s Association has explained protests as misunderstanding of the fact that. The Ministry of the Environment decided to stop work on the odor law because anti-odor rules are already present in other regulations”.

În traducere, nu există o legislaţie privind limitarea mirosurilor în Polonia, chiar dacă autorităţile au lucrat la o astfel de lege începând cu 2006. Asociaţiile de crescători de animale au reacţionat foarte dur la această propunere şi precizează că „mirosul de la ţară este complet diferit de cel al oraşului”. Ministerul Mediului din Polonia a decis să înceteze lucrul la legea mirosurilor, deoarece regulile anti-miros sunt deja prezente în alte reglementări. „Efectele mai rapide şi mai bune ar fi dacă regulile deja existente ar fi interpretate, respectate şi aplicate”, explică ministrul Mediului din Polonia.

Situaţia este identică şi în România... vidul legislativ invocat pentru promovarea acestei legi este total fals şi se creează doar un instrument legislativ, precum OMS 119/2014, de îngropare a zootehniei din satul românesc!

Rugăm parlamentarii să stopeze această propunere legislativă aberantă şi abuzivă!!!

Revista FERMA,
în numele tuturor celor care atrag atenţia asupra abuzurilor legiferate cărora le cad victime fermieri români

SURSA REVISTA FERMA

Cum PROTEJĂM PĂSĂRILE de CANICULĂ?

Leonard Constantin Stafie

Pentru ca păsările să-şi pună în evidenţă toate caracterele productive, crescătorul trebuie să le asigure în permanenţă confortul termic. Iată la ce trebuie să fie atenţi fermierii când temperaturile verii ating valori caniculare.

Capacitatea de termoreglare a păsărilor variază mai ales în funcţie de vârstă. Păsările dispun de mecanisme de termoreglare mai puţin elastice decât mamiferele, rezultând astfel o adaptare mai greoaie la factorii de temperatură.
Deplina funcţionare a mecanismului de termoreglare se realizează abia la vârsta de 2-3 săptămâni. Astfel, variaţiile de temperatură din adăpost trebuie să fie foarte mici, iar temperatura trebuie asigurată exact între limitele prevăzute de tehnologiile de creştere şi de exploatare a fiecărui hibrid în parte.

Ventilaţia optimă în halele cu pui de carne
Cu ajutorul ventilaţiei se menţine în adăpost un aer curat, fără noxe, iar umiditatea relativă a aerului este menţinută în parametri optimi. Rata ventilaţiei în halele de creştere a puilor de carne diferă în funcţie de hibridul folosit şi de greutatea corporală. Pentru exemplificare, prezentăm în tabelul 1 ratele de ventilaţie pentru hibrizii Ross. În mod normal, într-o hală în care temperatura şi umiditatea se situează în parametri optimi, adică asigură confortul termic adecvat puilor, o anumită viteză a curenţilor de aer nu influenţează dezvoltarea normală a acestora. În momentul în care apar probleme cu privire la asigurarea confortului termic, curenţii de aer influenţează negativ dezvoltarea puilor. Trebuie menţionat că şi temperatura mediului exterior influenţează viteza curenţilor, astfel, pe timp de vară, când în halele de producţie se înregistrează temperaturi ridicate, apare necesitatea intensificării curenţilor de aer.
Viteza curenţilor de aer pentru hibrizii de carne, în funcţie de anotimp, este prezentată în tabelul 2. Iar în tabelul 3 redăm viteza curenţilor de aer pentru hibrizii Cobb 500, în funcţie de vârstă.

Confortul termic specific găinilor ouătoare
• Temperatura din adăposturile de găini ouătoare se situează în limita de 18 şi 23oC. Pe timp de vară, când ea creşte foarte mult în halele de producţie, se observă că ouăle obţinute au o coajă fragilă. Temperaturile foarte mari sunt considerate critice pentru viaţa găinilor ouătoare.
• Umiditatea relativă a aerului trebuie să se încadreze între 55 şi 70%. Creşterea umidităţii din spaţiile de producţie duce la multiplicarea microorganismelor şi a paraziţilor şi, implicit, la manifestări ale stresului termic. Scăderea umidităţii sub pragul minim generează o uscare accentuată a aerului în adăposturi, formarea de pulberi care irită mucoasele respiratorii ale păsărilor şi o dereglare a mecanismului de termoreglare a efectivelor de găini ouătoare.
• Ventilaţia şi curenţii de aer trebuie să asigure în halele de producţie un aer curat. În general, se consideră că în aceste spaţii viteza de circulaţie a aerului trebuie să se încadreze între 0,1 şi 0,4 m/s, în strânsă corelaţie cu temperatura din adăpost.
Pentru calcularea debitului de aer se va ţine cont de greutatea corporală a găinilor ouătoare şi de densitatea per mp, cât şi de temperatura mediului exterior: pentru găini cu o vârstă de 5-6 luni, pe timp de vară, e nevoie de 4,5-4,8 mc/h, iar pentru cele cu vârsta de 9-10 luni, se recomandă 4,6-5,2 mc/h.

• Umiditatea. Pentru controlul acestui factor se vor folosi umidometre care măsoară umiditatea relativă a aerului. Pentru corectarea umidităţii relative a aerului din adăposturi se acţionează în două direcţii, în funcţie de limita minimă sau maximă depăşită. Astfel, dacă în adăposturi este o caldură uscată (umiditatea relativă se situeaza sub 50%) apare fenomenul de deshidratare a păsărilor, acestea resimt senzaţia de sete, scade consumul de furaje şi implicit apar pierderi economice. În halele de păsări unde nu se întrunesc parametrii tehnici (mai ales în anotimpurile călduroase), umiditatea relativă a aerului poate scădea până la 30-35%. Acest lucru cauzează numeroase tulburări de comportament, rezultat al dezechilibrelor neuro-endocrino-metabolice. Excesul de umiditate este un factor determinant în apariţia bolilor respiratorii precum microplasmoza, bronşita infecţioasă, laringotraheita etc. Astfel, dacă se constată creşterea umidităţii peste limita maximă în halele de păsări, singura soluţie este crearea în adăpost de aer uscat. În cazul în care umiditatea relativă a aerului este la limita minimă (un aer foarte uscat), se pot folosi două metode: umidificarea aerului la intrarea în hala de producţie sau în hală.

 

TABELUL 1: RATELE DE VENTILAŢIE PENTRU HIBRIZII ROSS

Sursa: Managementul hibridului Ross

TABELUL 2: VITEZA CURENŢILOR DE AER PENTRU HIBRIZII DE CARNE

Sursa: Ghid de creştere a puilor de carne - L. Stafie şi colaboratorii, 2018

TABELUL 3: VITEZA CURENŢILOR DE AER PENTRU HIBRIZII COBB 500

Sursa: Managementul hibridului Cobb

Articol publicat în revista Ferma nr. 14/241 (ediţia 15-31 august 2019)

SURSA REVISTA FERMA

DIVERSIFICAREA PRODUCŢIEI - Ovidiu Hlihor a găsit SOLUŢIA pentru dezvoltare

Leonard Constantin Stafie

În decembrie 2013 scriam în revista Ferma despre un tânăr din Bălţaţi, judeţul Iaşi, care împreună cu familia lui exploatează o fermă pomicolă întinsă pe aproximativ 50 de hectare. Este vorba despre Ovidiu Hlihor, în a cărui fermă am revenit recent.

 

Pe lângă sectorul pomicol, Ovidiu Hlihor mai utilizează şi aproximativ două sute de hectare de teren - sector vegetal, iar pentru diversificarea producţiei, dar mai ales pentru a nu fi doar furnizor de materie primă, acesta a găsit o soluţie destul de interesantă. Fermierul a început să cultive şi cânepă. Dar cel mai important este faptul că valorificarea producţiei se realizează sub formă finită, respectiv ulei de cânepă şi făină de cânepă.

De unde şi până unde cânepă?
Răspunsul este simplu. Ca orice fermier care încearcă să îşi rentabilizeze sectorul vegetal, Ovidiu a încercat să cultive plante cu valoare adăugată, unde şi sprijinul financiar din partea APIA este mai mare. Dar de la poveste până la realitatea din câmp este o distanţă destul de mare. Dacă pe hârtie totul pare frumos, practica ne demonstrează contrariul. ”În primul an am cultivat cânepă sperând la un preţ bun la procesator, cât şi o subvenţie consistentă, dar realitatea mi-a dovedit cu totul altceva. Atunci am căutat soluţii de a procesa cânepa şi de a vinde produse finite. Aşa am ajuns să produc ulei de cânepă, făină de cânepă, dar şi ulei de floarea-soarelui”, ne-a declarat Ovidiu Hlihor.
Aşadar, totul a început cu studiul de piaţă şi achiziţia de echipamente pentru procesare, apoi a trecut la analize de laborator care să demonstreze calitatea produsului obţinut. ”Observând tendinţa pieţei de consum a produselor cu conţinut de Omega 3, 6, 9, cannabinol, gamma-tocoferol şi terpene şi faptul că uleiul de cânepă are efecte antiinflamatorii, antibacteriene, anticancerigene, antiepileptice şi citoprotectoare, atunci am achiziţionat o instalaţie de producere şi de ambalare a uleiului. Am testat produsele în laboratoare acreditate şi uite aşa am ajuns producător de ulei de cânepă”, spune Ovidiu Hlihor. Tânărul şi-a propus ca în perioada următoare să obţină şi alte produse din cânepă, dar deocamdată, fiind în testare şi acreditare, nu intrăm în amănunte.

În viitor va obţine şi produse cosmetice
La momentul actual, tânărul lucrează împreună cu un prieten la obţinerea unor produse cosmetice pe bază de cânepă şi nu numai. Aceste produse au trecut de fazele de testare, de formulare a reţetelor şi acum sunt în etapele de înregistrare. Aşadar, în curând ferma pomicolă îşi va diversifica oferta, de la fructe, plante ornamentale, material săditor, de acum va oferi şi uleiuri de cânepă, făină de cânepă şi, în viitorul apropiat, şi diverse produse cosmetice.
Deci, cu puţină imaginaţie, cu multă muncă şi voinţă se poate rentabiliza sectorul vegetal. Aşteptăm invitaţia la lansarea produselor cosmetice pentru a le testa şi vedea! Mult succes!

 

PÂINEA DIN FĂINĂ DE CÂNEPĂ
Din categoria uleiurilor vegetale, cel de cânepă obţinut prin presarea la rece a seminţelor este cel mai sănătos. Este recomandat a fi utilizat pentru diverse boli, cum ar fi diabetul, colesterol mărit, diverse afecţiuni dermatologice ş.a.m.d.
În urma procesării cânepei rezultă şi făina de cânepă, produs cu multiple beneficii asupra organismului, aceasta poate fi utilizată şi în fabricarea pâinii, unde poate participa în procent de până la zece la sută. ”Făina de cânepă din componenţa unei pâini ne ajută să ne îmbunătăţim memoria, datorită conţinutului ridicat de fibre ajută organismul pentru un tranzit intestinal mai bun şi aduce un aport suplimentar de calciu în organism”, menţionează Ovidiu.

Articol publicat în revista Ferma nr. 13/240 (ediţia 1-14 august 2019)

SURSA REVISTA FERMA

Ziua Universală a IEI - Liceul din Miroslava, în haine de sărbătoare

Leonard Constantin Stafie

ncepând cu anul 2013, de Sânziene, sau în ”Noaptea cerurilor deschise”, cum se spune în popor, este sărbătorită Ziua Universală a IEI. Această parte a portului popular românesc este, de altfel, o componentă principală şi întruneşte şi ideea de feminitate, deoarece denumirea de ”ie” se utilizează doar pentru cămaşa populară feminină. 

Această sărbătoare nu putea trece neobservată la Liceul Agricol ”Mihail Kogălniceanu” de la Miroslava, jud Iaşi, unde anul acesta Ziua Universală a IEI a ajuns la cea de-a treia ediţie. Partener media al evenimentului a fost REVISTA FERMA.

Costumul popular moldovenesc - piesă de muzeu
Trebuie să menţionăm că în cadrul Muzeului Etnografic ”Dumitru Bunea” din Palatul Sturdza, liceul din Miroslava are o secţiune specială dedicată portului popular românesc, ce cuprinde piese cu o vechime de peste o sută de ani. Trebuie să menţionăm că muzeul liceului a luat fiinţă la iniţiativa profesorului Dumitru Bunea în anii 1980, care prin dragostea şi dăruirea pentru tradiţii şi istorie a reuşit să realizeze cel mai mare muzeu liceal din România. De-a lungul celor peste 30 de ani de existenţă, obiectele expuse au fost donate de către elevii Liceului Agricol de la Miroslava. Piesele cele mai valoroase au ajuns la muzee precum Astra Sibiu sau Palatul Culturii din Iaşi, donaţie motivată şi de faptul că la Miroslava nu sunt condiţii ideale de păstrare şi de conservare a acestor piese. {i, de ce să nu remarcăm, viitorul acestui muzeu este unul incert, mai ales pentru că - tipic concepţiei greşite a românului - tot ce fac alţii nu este bun şi, prin urmare, este desfiinţat.
În colecţiile Muzeului pot fi întâlnite piese de mare valoare şi de interes pentru ilustrarea universului artistic şi utilitar al ţăranului român din centrul Moldovei. Muzeul este structurat în şase secţii:
1. Unelte agricole pentru cultura mare;
2. Zootehnia în Moldova;
3. Industria casnică în Moldova;
4. Portul popular în zona Iaşi;
5. Centre ceramice tradiţionale din zona Iaşi;
6. Istoria şcolii şi a învăţământului agricol românesc din Moldova.

În cadrul secţiei Istoria şcolii şi a învăţământului agricol românesc din Moldova, începând cu 10 septembrie 2018, cu sprijinul Revistei Ferma şi a unor colaboratori apropiaţi, a fost organizată o expoziţie permanentă de fotografii cu generaţiile de elevi începând cu primul absolvent, din anul 1834 - Mihail Kogălniceanu, sub denumirea ”Sala Absolventului - {i eu sunt urmaş al lui Mihail Kogălniceanu”.
Programul sărbătorii de Ziua Iei a cuprins o paradă a porturilor populare din Zona Moldovei şi a Basarabiei, program artistic realizat de copii de la Ansamblul ”Tezaur” de la Ciurbeşti, comuna Miroslava, jud. Iaşi, de elevi din Basarabia, de la Liceul Teoretic Sculeni, precum şi de la Ansamblul folcloric din satul Blândeşti, Ungheni. Au dat curs invitaţiei oficialităţi locale şi judeţene, copii şi părinţi din zonă.
Cu această ocazie, elevii Liceului Agricol Miroslava şi-au prezentat produsele obţinute în laboratoare: dulceaţă de ardei iute, dulceaţă de morcov, fursecuri de lavandă şi multe altele.
Pe această cale, trebuie să îi mulţumim lui Bogdan Cotruţă pentru fotografiile care ilustrează această scurtă relatare, absolvent al liceului - şi el ”urmaş al lui Mihail Kogălniceanu”, promoţia 2004.

 

Articol publicat în revista Ferma nr. 12/239 (ediţia 1-31 iulie 2019)

Furajare corectă pentru un randament bun la ouat

Leonard Constantin Stafie

Peste 90 la sută dintre componentele utilizate în hrana păsărilor sunt de origine vegetală. Oferta, preţul şi calitatea furajelor vor determina, de obicei, opţiunea crescătorului pentru ingredientele de bază. Cele mai multe ţări sunt limitate în alegerea acestora, puţine având posibilitatea de a dispune de o gamă variată de componente. Indiferent ce alegem, e bine ca materiile prime să fie de bună calitate, cu o valoare nutritivă previzibilă şi uniformă.

Calitatea materiilor prime care intră în componenţa nutreţurilor combinate este determinată de compoziţia nutritivă şi de gradul de digestibilitate. Ingredientele nutreţului combinat nu trebuie să fie contaminate cu pesticide, toxine de orgine microbiană şi agenţi patogeni. Halele de depozitare trebuie protejate împotriva pătrunderii insectelor, rozătoarelor şi, în special, a păsărilor sălbatice, acestea fiind vectori de transmitere a numeroase boli.
Porumbul este o materie primă utilizată cu preponderenţă de majoritatea nutriţioniştilor şi crescătorilor de păsări. Însă preţul porumbului pe piaţă a crescut semnificativ în ultimii ani în urma unei cererii ridicate la nivel mondial şi mai ales datorită utilizării acestuia ca materie primă pentru producţia de bioenergie în unele ţări. Pe plan mondial se utilizează şi alte cereale, cum ar fi grâul, orzul, ovăzul, sorgul şi orezul. În plus, subprodusele de cereale, cum ar fi tărâţele de grâu sau de orez, sunt importante şi valoroase în cea mai mare parte a lumii.

Componente esenţiale în nutreţul combinat
Greutatea ouălor este influenţată de conţinutul nutreţului în acid linoleic, proteină, metionină, lizină şi de cantitatea de apă asigurată. Pentru o dimensiune normală a ouălor se recomandă ca acidul linoleic să fie în nutreţul combinat în proporţie de circa 1-1,1%. Acesta este responsabil şi cu fecunditatea ouălor, motiv pentru care în nutreţul combinat administrat găinilor de reproducţie procentul de acid linoleic trebuie să fie de minimum 1,1%. În mod normal, în momentul în care în componenţa nutreţului combinat porumbul intră în proporţie de 60-65%, asigurarea nivelului de acid linoleic nu pune probleme. Dacă în structura nutreţului combinat predomină alte cereale, atunci pentru asigurarea necesarului minim de acid linoleic se impune introducerea în raţie de grăsimi. Trebuie avut în vedere ca această suplimentare cu grăsimi să nu ducă la o concentraţie prea mare de energie, deoarece acest dezechilibru, cumulat cu altele, poate produce sindromul ficatului gras (cu influenţarea negativă a stării de sănătate a păsărilor), precum şi micşorarea indicelui de fecunditate a ouălor. Pentru prevenirea sindromului de ficat gras se recomandă introducerea în nutreţurile combinate a tărâţelor sau a făinurilor de lucernă sau sporirea dozelor de vitamine (colină, vit. B12, B8, vit. E etc) din normele de hrană.
Deficitul de proteină brută duce la scăderea procentului de ouat şi la micşorarea greutăţii ouălor.
Aminoacizii esenţiali, metionină şi lizină, acţionează asupra mărimii oului, metionina participând la constituirea masei albuşului, iar lizina la masa gălbenuşului. Deficitul de metionină şi de lizină din nutreţul combinat administrat găinilor ouătoare are ca efect micşorarea greutăţii ouălor. Ca rezultat direct al deficitului de metionină se constată scăderea producţiei de ouă, cât şi creşterea consumului de nutreţ combinat pentru asigurarea necesarului de metionină.
În momentul în care în structura nutreţului combinat se introduc grăsimi (pentru corectarea deficitului de colină şi cistină), atunci nivelul metioninei trebuie ridicat faţă de normal.
Deficitul de apă la păsările ouătoare duce la apariţia necrozei ovarelor şi la nefroză, dar în acelaşi timp şi la scăderea intensităţii de ouat, reducerea greutăţii ouălor şi în final la încetarea ouatului.

Pigmentarea gălbenuşului şi rezistenţa cojii
În cazul ouălor de consum, o deosebită importanţă o prezintă pigmentaţia gălbenuşului. În literatura de specialitate se consideră că o cantitate de 10-15 mg de β-caroten/kg de nutreţ combinat este suficient. Ca surse care asigură cantitatea de β-caroten sunt considerate porumbul, făina de fân de lucernă şi glutenul de porumb. Administrarea în furajare, pe timp de vară, a nutreţurilor verzi şi de morcovi furajeri, pe timp de iarnă, contribuie la pigmentarea corectă a gălbenuşului.
Deficitul de calciu şi a altor săruri minerale şi elemente care contribuie la formarea cochiliei duce la apariţia ouălor cu coajă subţire, friabilă. Administrarea de vitamina C exercită un efect favorabil asupra cojii oului, cât şi asupra calităţii acestora.
Structura nutreţului combinat administrat găinilor ouătoare influenţează foarte puţin alţi factori ai calităţii ouălor (consistenţa albuşului, prezenţa anumitor componenţi sangvini sau dimensiunea ouălor). Normele de hrană trebuie să asigure cerinţele pentru întreţinerea şi producţia de ouă a efectivelor de găini ouătoare.

Necesarul de energie
Energia metabolizată (E.M. necesarul de energie) se exprimă în Kcal/Kg nutreţ combinat. Necesarul energetic este diferit în funcţie de rasă, linie, hibrid, vârsta păsărilor etc., dar şi de temperatura mediului ambiant şi de producţia de ouă.
La găini, cantitatea de nutreţ combinat consumat este influenţată de nivelul energetic al furajului. Astfel, cu cât creşte cantitatea de E.M., cu atât scade consumul de nutreţ şi invers. Modificarea procentului de E.M. din nutreţul combinat interesează şi modificarea nivelului proteinei, aminoacizilor, substanţelor minerale, precum şi a vitaminelor, în vederea restabilirii echilibrului. Ca rezultat al creşterii E.M. din structura nutreţului, se impune majorarea nivelului de proteină, a aminoacizilor etc. Fenomenul este şi invers. Prin folosirea în furajare a nutreţului combinat sub formă de granule se observă o creştere a consumului cu aproximativ 6-8%, ceea ce duce la o îngrăşare excesivă a păsărilor. Pentru rectificarea acestui neajuns, se apelează la reducerea E.M. din componenţa nutreţului şi respectiv a celorlalte elemente nutriţionale esenţiale. Cerinţele nutriţionale se diferenţiază în funcţie de fazele de creştere a efectivelor de găini ouătoare, cât şi de procentul de ouat.

OUĂ PENTRU CONSUM SAU INCUBAŢIE?
Obiectivul alimentaţiei găinilor ouătoare este punerea în evidenţă a potenţialului genetic pentru producţia de ouă la capacitate maximă, obţinerea de ouă de calitate, cât şi menţinerea unei bune stări de sănătate a efectivelor de păsări.
Cerinţele nutriţionale ale găinilor ouătoare variază în funcţie de destinaţia ouălor, cât şi de procentul de ouat. Din punct de vedere al destinaţiei ouălor (de consum sau pentru incubaţie), există o diferenţă clară cu privire la necesarul nutriţional care trebuie asigurat efectivelor de păsări. Astfel, ouăle pentru incubaţie trebuie să fie bogate în substanţe nutritive (proteină, vitamine, săruri minerale), pentru a putea asigura o bună ecloziune şi o vitalitate mărită puilor.
Producţia de ouă este influenţată de doi factori principali (din punct de vedere nutriţional):
1. Cantitatea de nutreţ combinat consumat de păsări;
2. Calitatea nutreţului combinat administrat.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 11/238 (ediţia 15-30 iunie 2019)

SURSA REVISTA FERMA