Despre pasari si nu numai

În ultima perioadă am auzit, prin presă sau în diferite medii, diverse discuţii cu privire la termenul de ”tradiţional”. Cum cei mai mulţi dintre noi prin ”tradiţional” înţeleg ”ca la bunica de la ţară”, ne revine datoria de a lămuri deosebirea dintre cele două concepte care, de fapt, descriu tehnologii diferite. • Puiul crescut ”ca la bunica la ţară” , din punct de vedere tehnologic, se încadrează, conform literaturii de specialitate, în sistemul gospodăresc. Acest sistem se practică pe scară largă în gospodăriile ţărăneşti din România şi reprezintă o creştere sezonieră, iar, în general, producţia obţinută este folosită pentru consum propriu. Avantajele acestui sistem sunt: păsările prezintă o stare de sănătate relativ bună; nu necesită lucrări deosebite în perioada de creştere; carnea obţinută este căutată datorită calităţilor ei organoleptice; nu necesită investiţii deosebite pentru creşterea şi exploatarea păsărilor. Dezavantajele constau în: nu se poate realiza un cont

În vremurile în care foarte mulţi tineri sunt dezorientaţi referitor la viitorul lor profesional, fiindu-le greu să îşi găsească drumul printre atâtea oferte himerice, Fundaţia Revistei Ferma a iniţiat un proiect care îi aduce mai aproape de reala lor vocaţie. Iniţiativa se adresează elevilor a 40 de unităţi de învăţământ preuniversitar cu profil agricol din România şi îşi propune să îi facă mai interesaţi de latura practică a preocupărilor lor teoretice. Un demers care ar trebui, de asemenea, să dezvolte atractivitatea acestui domeniu, să încurajeze pasiunea tinerilor pentru agricultură - sector aflat într-o continuă expansiune. Proiectul nostru  „Susţinem învăţământul preuniversitar agricol” va aduce în liceele şi grupurile şcolare cu profil agricol un plus de informaţie de care elevii au nevoie şi de care cadrele didactice se pot folosi pentru a exemplifica, prin modele practice şi viabile economic, fundamentele teoretice prezentate la cursuri.  Concret, fiecare dintre cele 4

În ultima perioadă, internetul şi mai ales reţelele de socializare sunt pline de anunţuri cu produse ”bio”, printre care se numără şi puiul crescut ca la ”bunica la ţară” sau ”puiul ecologic”. Pentru cine are posibilitatea să îşi dezvolte o mică afacere în acest domeniu, alegerea de a creşte astfel de pui nu e deloc rea, dar în primul rând ar trebui să evite să folosească greşit etichetele de “ca la ţară” sau “ecologic. Dar şi consumatorul ar trebui educat pentru a putea face diferenţa dintre cele două tipuri de produse. Pentru folosirea termenului de ecologic sau bio trebuie întrunite nişte condiţii tehnice, nutritive şi, mai mult, produsul respectiv trebuie să fie şi certificat ca fiind ecologic. Certificarea reprezintă o garanţie a consumatorului că, într-adevăr, acel produs este ecologic iar diferenţa de bani în plus faţă de un aliment convenţional se regăseşte în calitatea produsului eco.  Cu riscul de a crea răutăţi sau discuţii pe acest subiect, trebuie să recunoaştem că

Creşterea păsărilor în România şi în spaţiul european este o activitate zootehnică bine legiferată, dar şi bine structurată tehnologic, în trei categorii: creştere şi exploatare în sistem extensiv (gospodăresc); creştere şi exploatare în sistem semi-intensiv; creştere şi exploatare în sistem intensiv şi super-intensiv.  Reglementările europene transpuse în legislaţia românească stabilesc foarte clar criteriile ce trebuie respectate pentru creşterea şi exploatarea păsărilor. Vi le reamintim în cele ce urmează. Sistemul extensiv (gospodăresc)  Creşterea şi exploatarea păsărilor în sistem gospodăresc se practică pe scară largă în gospodăriile ţărăneşti din România şi reprezintă o activitate sezonieră iar, în general, producţia obţinută este folosită pentru consum propriu. • Avantajele acestui sistem sunt: - Păsările prezintă o stare de sănătate relativ bună; - Nu necesită lucrări deosebite în perioada de creştere; Mai multe accesati aici: REVISTA FERMA

Satul românesc nu este doar locul acela minunat în care ne avem, mulţi dintre noi, originea. Nu este doar vacanţa petrecută la bunici. Nu este doar praful de pe uliţa satului ce se ridică în zilele călduroase de vară. Nu este doar vaca vecinilor de la care primim cel mai bun lapte... SATUL ROMÂNESC înseamnă şi locul în care se obţin cele mai multe dintre produsele agricole şi non-agricole, înseamnă forţă de muncă insuficient valorificată, înseamnă tradiţii şi meşteşuguri pe care nu avem voie să le uităm, înseamnă păşuni şi fâneţe, agricultură extensivă şi intensivă, cu problemele şi neajunsurile inerente, înseamnă gospodăria ţărănească, înseamnă FERMA DE FAMILIE, înseamnă VIAŢĂ! Preocupările ultimilor ani în ceea ce priveşte dezvoltarea satului românesc sunt concentrate pe măsuri şi proiecte, inclusiv cu fonduri europene, care vizează  drumurile, canalizarea, spaţiile de joacă, micile afacerile non-agricole... Însă în ceea ce priveşte zona de investiţii private şi de valorifica

După aproape un an de zile de muncă, în luna februarie a.c. la Lieşti, în judeţul Galaţi, un tânăr fermier şi-a deschis propria afacere în agricultură. La doar 27 de ani, Emil-Claudiu Ciorîţă a pus pe picioare o microfermă de creştere a puilor de carne cu o capacitate de 3900 capete per serie. De la idee şi până la prima serie de pui a fost un drum destul de lung şi greoi.  ”Aveam spaţiul respectiv şi stăteam cu tata şi ne gândeam ce să facem: termopane, pavele sau vaci. Au fost tot felul de idei năstruşnice la care analizam avantaje şi dezavantaje. La un moment dat tata îmi spune: «Ce ar fi să facem pui de carne cu o mică secţie de procesare?» A părut interesant şi aşa am hotărât, să facem pui de carne”, ne-a declarat Claudiu. A urmat o perioadă de documentare, de discuţii inclusiv cu un prieten al său care are o afacere în acest domeniu pe partea de vânzare sub sigla Agroland, cu care a stabilit paşii necesari. ”În primul rând aveam nevoie de un tehnolog care să ne traseze

Un proiect iniţiat de Revista FERMA prin Fundaţia Revistei Ferma şi specialiştii Dr.ing. LEONARD CONSTANTIN STAFIE şi Dr. medic veterinar RADU ANTOHE, autori ai unor cărţi de specialitate în domeniul zootehnic. Cu siguranţă una dintre marile probleme ale agriculturii zilelor noastre este  lipsa forţei de muncă specializată . Indiferent că vorbim despre mecanizatori, tehnicieni în industria agro-alimentară, operatori în zootehnie, cererea de angajaţi tineri şi instruiţi a companiilor din agricultură şi a fermierilor este în continuă creştere. Este binecunoscut faptul că, o componentă esenţială a agriculturii moderne este educarea, formarea profesională a tinerilor pentru a deveni fermierii viitorului, dar şi pentru a aduce în exploataţiile familiilor sau în gospodării soluţii sau alternative generatoare de profit. Din păcate însă, legislaţia încă incoerentă, lipsa de finanţare şi chiar de interes din partea autorităţilor în ceea ce priveşte susţinerea şi promovarea liceelor t