În cei 17 ani de când sunt parte a familiei FERMA cred că acest editorial mi-a fost cel mai greu de scris... Habar nu am cu ce să încep şi cum să cuprind cele 200 de ediţii ale revistei în câteva rânduri.
Apoi a venit inspiraţia. Pardon, revelaţia. Şi mi-am dat seama că e imposibil. Aş avea nevoie de vreo două numere de Ferma doar ca să înşirui nume, fapte, locuri, personaje faine, prieteni dragi, colaboratori... Apoi, mi-aş aduce aminte de OAMENII din viaţa mea profesională şi care au contribuit la ceea ce este Ferma azi, dar pe care Dumnezeu i-a luat prea repede de lângă noi.
Nu ştiu cât de mult sau de puţin, pentru unii, sună 200 de ediţii Ferma. Până la urmă e doar un număr. Însă e rotund, frumos, plin de poveşti şi de amintiri. Mă gândesc apoi că în 2018 se împlinesc 20 de ani de când a apărut primul număr al revistei Ferma! O vârstă care adună în ea munca unui colectiv unit, profesionist şi dedicat. Ori asta nu e puţin lucru.
Nu ştiu cât de mult sau de puţin, pentru unii, sună 200 de ediţii Ferma. Până la urmă e doar un număr. Însă e rotund, frumos, plin de poveşti şi de amintiri. Mă gândesc apoi că în 2018 se împlinesc 20 de ani de când a apărut primul număr al revistei Ferma! O vârstă care adună în ea munca unui colectiv unit, profesionist şi dedicat. Ori asta nu e puţin lucru.
Când Ferma a împlinit zece ani îmi aduc aminte că am stat zile bune cu colega mea Olivia, nou angajată pe atunci, răsfoind revistele în căutare de nume, reportaje, fermieri, nu cumva să scăpăm pe cineva nemenţionat în ediţia aniversară. Acum, după încă zece ani, e imposibil să găsim suficient timp şi spaţiu pentru a răsfoi colecţia de reviste. Riscul de a omite un nume, o fermă sau o întâmplare e prea mare şi nu mi-l voi asuma. Pentru că nu ştiu, sincer, cum pare de la distanţă, dar aici, acum, scriind acest text, simt emoţia acelui moment când vine revista de la tipografie... înmulţită cu 200!
Revista Ferma are o poveste frumoasă, plecată de la dorinţa proprietarului ei de găsi o publicaţie specializată în care să facă reclamă seminţelor de plante furajere pe care le producea şi le vindea în urmă cu 20 de ani. Nu a găsit, aşa că a făcut una, cu sprijinul câtorva cadre didactice de la Universitatea Agronomică din Timişoara. Aşa se şi numea la început - "Plante furajere". A avut succes imediat pe o piaţă avidă de informaţie agricolă. După două ediţii, regretatul profesor Dan Drinceanu i-a dat numele FERMA şi aşa a rămas. A fost doar începutul, pentru că Fermei i-a fost hărăzit un viitor foarte bun alături de voi, dragii noştri cititori. Treptat, cu ajutorul vostru, cu încrederea pe care aţi investit-o încă de la început în conceptul editorial al revistei, cu deschiderea cu care ne-aţi primit în casele voastre, Ferma a câştigat notorietatea pe care o are astăzi.
Revista cu numărul 200 e foarte aproape de tipar iar noi, cei din echipa Ferma, ne preocupăm deja de conţinutul ediţiei 201. Pentru că aşa e firesc şi asta ne e meseria şi datoria.
Sunt zeci de mii de pagini de agricultură pe care le-aţi răsfoit în toţi aceşti ani şi noi avem cel puţin 200 de motive să vă mulţumim că sunteţi parte din marea şi minunata familie FERMA!
Sunt zeci de mii de pagini de agricultură pe care le-aţi răsfoit în toţi aceşti ani şi noi avem cel puţin 200 de motive să vă mulţumim că sunteţi parte din marea şi minunata familie FERMA!
Comentarii