Suntem la un an de la aderarea României la Uniunea Europeană iar situaţia gospodăriilor ţărăneşti este aceeaşi. Daca ne referim la populaţiile de păsări din cadrul acestor „exploataţii” discutăm de efective de până la 100 capete, păsări slab productive, lipsa aplicării normelor sanitar-veterinare, lipsa tehnologiilor cât şi o furajare defectuoasă. În aceste condiţii şi rentabilitatea economică negativă a acestor exploataţii se reflectă direct în nivelul de trai al „fermierilor”.
Ca o posibilitate de redresare a gospodăriei ţărăneşti, mai ales ţinând cont de faptul că nu există resurse financiare pentru dezvoltarea unor exploataţii de anvergură, primul pas care trebuie facut de crescător este rentabilizarea exploataţiei existente cu un minim de investiţie.
Măsurile pentru acest lucru sunt:
1. efective de păsări specializate pe o anumită producţie, ouă sau carne;
2. efectivul minim de 300 capete;
3. respectarea unui minim tehnologic de exploatare şi întreţinere;
4. respectarea unor cerinţe minime sanitar-veterinare.
Standardele minime de întreţinere şi exploatare a găinilor ouătoare sunt reglementate de Norma din 28/11/2001 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 113 din 12/02/2002 cât şi de DIRECTIVA CONSILIULUI 1999/74/CE din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecţia găinilor ouătoare. Prevederile acestor norme nu se aplică exploataţiilor cu mai puţin de 350 de găini ouătoare, exploataţiilor de creştere a tineretului de înlocuire pentru găinile ouătoare.
Pentru administrarea hranei pot fi folosite hranitori liniare sau circulare dar acestea să asigure front de furajare de cel puţin 10 cm/pasăre (hrănitori liniare) sau 4 cm/pasăre (hrănitori circulare) . (Foto 1 adăpători şi hrănitori sursa: www.flytesofancy.co.uk) În cazul adăpării se vor utiliza instalaţii cu apă continuă cu adăpători liniare (front de adăpare minim 2,5 cm/pasăre), adăpători circulare (front de adăpare minim 1cm/pasăre) iar în cazul utilizării adăpătorilor tip cupă sau pipe, se va asigura o cupă sau pipă pentru maximum 10 găini. Pentru ouat se utilizează un cuibar pentru maxim 7 găini (Foto 2-model de cuibare, sursa, Hubbard ISA-Management guide Parent Stock, 2005) iar în cazul cuiburilor de grup să existe cel puţin un m2 pentru maxim 120 găini. Stinghiile de odihnă vor fi fără margini ascuţite şi care alocă cel puţin 15cm/pasăre. Acestea nu vor fi amplasate deasupra aşternutului, distanţa dintre stinghii de minim 30 cm, distanţa dintre perete şi stinghie de 20 cm iar zona de aşternut să fie de minim 25 cm2/pasăre.
Pentru sistemul de exploatare a găinilor ouătoare cu acces liber în padoc (Foto 3, 4 model de padoc sursa, www.chicken-house.co.uk , 2007) crescătorul trebuie să aibă în vedere următoare:
• Accesul păsărilor în padoc se efectuează prin trape de dimensiunea 35 cm înălţime şi 40 cm lăţime dispuse pe toată lungimea adăpostului iar ca regulă generală trebuie să existe pentru 1000 de găini o deschidere de cel puţin 2 m;
• Densitatea păsărilor nu trebuie să depăşească 9 găini ouătoare/m2 pe zonă utilizabilă.
Obligaţiile crescătorilor:
• Efectivele de păsări vor fi vizitate în mod obligatoriu cel puţin o dată pe zi;
• Se vor evita zgomotele bruşte, iar nivelul zgomotelor trebuie diminuat la minimum posibil, instalaţiile de furajare, de climatizare şi alte tipuri de instalaţii vor fi utilizate în aşa fel încât să producă cât mai puţin zgomot;
• Lumina va fi asigurată uniform şi la un nivel la care păsările se pot vedea iar în cazul utilizării luminii naturale, fantele de admisie a luminii trebuie să fie amplasate în aşa fel încât să asigure o uniformitate a distribuirii luminii;
• Toate utilajele şi părţi ale adăposturilor care intră în contact cu păsările trebuie curăţate şi decontaminate eficace.
Construcţiile zootehnice, adăposturile de păsări, trebuie să îndeplinească la modul general următoarele criterii :
Satisfacerea unor condiţii impuse de procesul biologic specific populaţiilor avicole;
Realizarea unor condiţii de microclimat specifice activităţii de creştere şi exploatare a păsărilor (umiditate, factori chimici, variaţii de temperatură, etc.);
Rezistenţă în timp a construcţiei, posibilitatea de readaptare a profilului pentru care a fost concepută clădirea;
Costuri de construcţie cât mai mici.
Adăposturile de păsări, sunt construcţii zootehnice destinate creşterii şi exploatării păsărilor de carne sau găinilor ouătoare. Analizând datele prezentate, se stabilesc parametrii pentru proiectarea halelor de producţie: spaţiiile destinate păsărilor, camerele tampon, organizarea interioară a adăpostului, condiţiile de microclimat (temperatură, umiditate, viteza aerului, iluminarea etc.), condiţiile de furajare, adăpare, etc.
În cazul realizărilor de noi exploataţii de creştere a păsărilor trebuie avute în vedere o serie de norme ce trebuie respectate pentru a păstra o bună stare de sănătate a efectivelor, pentru confortul populaţiei din zonă şi nu în ultimul rând pentru desfăşurarea în condiţii optime a proceselor tehnologice.
Astfel pentru calculare suprafeţei adăpostului, de care avem nevoie, pentru efectivele de găini ouătoare, se iau în calcul următoarele:
1. Efectivul total;
2. pui/m2;
3. Suprafaţa ocupată de utilaje (hrănitori plus adăpători).
Formula de calcul aplicată este urmatoarea:
St=Su+Snp
Unde:
• St - reprezintă suprafaţa totală a adăpostului necesară a fi asigurată pentru creşterea şi exploatarea păsărilor şi a utilajelor existente necesare producţiei;
• Su - reprezintă suprafaţa ocupată de utilajele de furajare şi utilajele de adăpare, care se calculează cu relaţia Su= Nru×Sut unde, Nru reprezintă numărul total al utilajelor dispuse în hală iar Sut reprezintă suprafaţa în m2 ocupată de un singur utilaj;
• Snp – reprezintă suprafaţa efectivă folosită de păsări, obţinută prin relaţia Snp=Et:Dp/m2 unde, Et reprezintă efectivul total pentru exploataţie şi Dp/m2 reprezintă densitatea pe m2.
Creşterea şi exploatarea găinilor ouătoare (20-77 săptămâni)
1. Pentru un adăpost cu o capacitate de 300 capete găini ouătoare, densitate de 6.9 păsări/m2 avem nevoie de următoarele suprafeţe: St= 58.925m2 unde Su=8.925m2 şi Snp=50m2;
Adăpostul de capacitate de 300 capete găini ouătoare, trebuie să aibă următoarele dimensiuni: 11.12 m lungime şi 5.3 m lăţime şi o înalţime de 2.2 m. Din punct de vedere al amenajării halei de producţie, pentru categoria găini ouătoare, apar cuibarele, stinghiile de odihnă şi culoarul de acces pentru recoltarea ouălor. Pentru menţinerea unei stări de sănătate bună pentru păsări recomandăm şi amenajarea unui padoc care trebuie să fie bine înierbat, să dispună de umbrare. Accesul în padoc se realizează liber prin portiţe de acces acţionate manual sau mecanic. Acestea vor avea dimensiunea de 50/50 cm. În caz de vreme rece sau umedă accesul în padoc este interzis. Ca suprafaţă, pentru padoc, trebuie să asiguram cel puţin 6 metri pătraţi pentru o pasăre.
Numărul de hrănitori pentru a asigura frontul de furajare este de 8 bucăţi iar adăpători 2 bucăţi şi 50 de cuibare (6 găini ouătoare la un cuibar). În Schiţa 1 – model de organizare a adăpostului de găini ouătoare, este prezentată o imagine de ansamblu a dispunerii utilajelor.
Trebuie specificat că dimensiunile prezentate mai sus sunt orientative, acestea putând suferi modificări în funcţie de densitatea de păsări pe metrul pătrat cât şi de suprafaţa uttilajelor folosite. Din punct de vedere al densităţii se consideră că o densitate de 5-7 găini outoare/ m2 este suficientă. Problemele aparute datorită supra-populării. Densitatea prea mare poate cauza o creştere neuniformă a efectivelor de păsări, imposibilitatea asigurării frontului de furajare şi adăpare, scăderea procentului de ouat. cât şi deteriorarea rapidă a aşternutului permanent. Deteriorarea aşternutului permanent duce la o stare de sănătate precară a efectivelor de păsări. Din acest motiv trebuie avut foarte mare grijă la calcularea optimă a spaţiului util folosit de păsări deoarece neîndeplinirea acestui deziderat duce la pierderi economice importante. În cazul efectivelor mici de păsări (300 capete) se pot folosi spaţiile deja existente în gospodării, dar care trebuie să îndeplinească criteriile cu privire la dimensiunea optimă, înălţimea (2-2.5m), să fie bine izolate termic şi să fie uşor de curăţat şi decontaminat.
Concluzii
Acest model de exploataţie este un început pentru dezvoltare gospodăriei ţărăneşti aflată la momentul actual într-un declin continuu. Prin respectarea normelor minime, produsele obţinute pot fi comercializate legal, ceea ce însemnă un plus de venit cât şi valorificarea superioară a resurselor furajere deja existente. Primul pas pe care trebuie să îl facă “fermierul” este rentabilizarea exploataţiei şi utilizarea eficientă a resurselor umane şi materiale. Nu avem pretenţia ca toţi să devină crescători de găini ouătoare sau de pui de carne dar şi aceasta este o soluţie pentru unii dintre oamenii din mediul rural.
În urma prezentării datelor cu privire la cheltuielile efectuate pentru un efectiv de 300 găini ouătoare rezultă că un ou costă 0,143 lei. Preţul de vânzare en-gros va fi de aproximativ 0,25 lei, ceea ce înseamnă un venit net de 0,107 lei/ou, total venit realizat în 77 săptămâni fiind de 8784,7856 lei. O exploataţie de acest tip asigură unui crescător venituri suplimentare . Un lucru deosebit de important: sunt valorificate superior resursele furajere obţinute de către aceştia (exemplu porumbul).
Ca o posibilitate de redresare a gospodăriei ţărăneşti, mai ales ţinând cont de faptul că nu există resurse financiare pentru dezvoltarea unor exploataţii de anvergură, primul pas care trebuie facut de crescător este rentabilizarea exploataţiei existente cu un minim de investiţie.
Măsurile pentru acest lucru sunt:
1. efective de păsări specializate pe o anumită producţie, ouă sau carne;
2. efectivul minim de 300 capete;
3. respectarea unui minim tehnologic de exploatare şi întreţinere;
4. respectarea unor cerinţe minime sanitar-veterinare.
Standardele minime de întreţinere şi exploatare a găinilor ouătoare sunt reglementate de Norma din 28/11/2001 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 113 din 12/02/2002 cât şi de DIRECTIVA CONSILIULUI 1999/74/CE din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecţia găinilor ouătoare. Prevederile acestor norme nu se aplică exploataţiilor cu mai puţin de 350 de găini ouătoare, exploataţiilor de creştere a tineretului de înlocuire pentru găinile ouătoare.
Pentru administrarea hranei pot fi folosite hranitori liniare sau circulare dar acestea să asigure front de furajare de cel puţin 10 cm/pasăre (hrănitori liniare) sau 4 cm/pasăre (hrănitori circulare) . (Foto 1 adăpători şi hrănitori sursa: www.flytesofancy.co.uk) În cazul adăpării se vor utiliza instalaţii cu apă continuă cu adăpători liniare (front de adăpare minim 2,5 cm/pasăre), adăpători circulare (front de adăpare minim 1cm/pasăre) iar în cazul utilizării adăpătorilor tip cupă sau pipe, se va asigura o cupă sau pipă pentru maximum 10 găini. Pentru ouat se utilizează un cuibar pentru maxim 7 găini (Foto 2-model de cuibare, sursa, Hubbard ISA-Management guide Parent Stock, 2005) iar în cazul cuiburilor de grup să existe cel puţin un m2 pentru maxim 120 găini. Stinghiile de odihnă vor fi fără margini ascuţite şi care alocă cel puţin 15cm/pasăre. Acestea nu vor fi amplasate deasupra aşternutului, distanţa dintre stinghii de minim 30 cm, distanţa dintre perete şi stinghie de 20 cm iar zona de aşternut să fie de minim 25 cm2/pasăre.
Pentru sistemul de exploatare a găinilor ouătoare cu acces liber în padoc (Foto 3, 4 model de padoc sursa, www.chicken-house.co.uk , 2007) crescătorul trebuie să aibă în vedere următoare:
• Accesul păsărilor în padoc se efectuează prin trape de dimensiunea 35 cm înălţime şi 40 cm lăţime dispuse pe toată lungimea adăpostului iar ca regulă generală trebuie să existe pentru 1000 de găini o deschidere de cel puţin 2 m;
• Densitatea păsărilor nu trebuie să depăşească 9 găini ouătoare/m2 pe zonă utilizabilă.
Obligaţiile crescătorilor:
• Efectivele de păsări vor fi vizitate în mod obligatoriu cel puţin o dată pe zi;
• Se vor evita zgomotele bruşte, iar nivelul zgomotelor trebuie diminuat la minimum posibil, instalaţiile de furajare, de climatizare şi alte tipuri de instalaţii vor fi utilizate în aşa fel încât să producă cât mai puţin zgomot;
• Lumina va fi asigurată uniform şi la un nivel la care păsările se pot vedea iar în cazul utilizării luminii naturale, fantele de admisie a luminii trebuie să fie amplasate în aşa fel încât să asigure o uniformitate a distribuirii luminii;
• Toate utilajele şi părţi ale adăposturilor care intră în contact cu păsările trebuie curăţate şi decontaminate eficace.
Construcţiile zootehnice, adăposturile de păsări, trebuie să îndeplinească la modul general următoarele criterii :
Satisfacerea unor condiţii impuse de procesul biologic specific populaţiilor avicole;
Realizarea unor condiţii de microclimat specifice activităţii de creştere şi exploatare a păsărilor (umiditate, factori chimici, variaţii de temperatură, etc.);
Rezistenţă în timp a construcţiei, posibilitatea de readaptare a profilului pentru care a fost concepută clădirea;
Costuri de construcţie cât mai mici.
Adăposturile de păsări, sunt construcţii zootehnice destinate creşterii şi exploatării păsărilor de carne sau găinilor ouătoare. Analizând datele prezentate, se stabilesc parametrii pentru proiectarea halelor de producţie: spaţiiile destinate păsărilor, camerele tampon, organizarea interioară a adăpostului, condiţiile de microclimat (temperatură, umiditate, viteza aerului, iluminarea etc.), condiţiile de furajare, adăpare, etc.
În cazul realizărilor de noi exploataţii de creştere a păsărilor trebuie avute în vedere o serie de norme ce trebuie respectate pentru a păstra o bună stare de sănătate a efectivelor, pentru confortul populaţiei din zonă şi nu în ultimul rând pentru desfăşurarea în condiţii optime a proceselor tehnologice.
Astfel pentru calculare suprafeţei adăpostului, de care avem nevoie, pentru efectivele de găini ouătoare, se iau în calcul următoarele:
1. Efectivul total;
2. pui/m2;
3. Suprafaţa ocupată de utilaje (hrănitori plus adăpători).
Formula de calcul aplicată este urmatoarea:
St=Su+Snp
Unde:
• St - reprezintă suprafaţa totală a adăpostului necesară a fi asigurată pentru creşterea şi exploatarea păsărilor şi a utilajelor existente necesare producţiei;
• Su - reprezintă suprafaţa ocupată de utilajele de furajare şi utilajele de adăpare, care se calculează cu relaţia Su= Nru×Sut unde, Nru reprezintă numărul total al utilajelor dispuse în hală iar Sut reprezintă suprafaţa în m2 ocupată de un singur utilaj;
• Snp – reprezintă suprafaţa efectivă folosită de păsări, obţinută prin relaţia Snp=Et:Dp/m2 unde, Et reprezintă efectivul total pentru exploataţie şi Dp/m2 reprezintă densitatea pe m2.
Creşterea şi exploatarea găinilor ouătoare (20-77 săptămâni)
1. Pentru un adăpost cu o capacitate de 300 capete găini ouătoare, densitate de 6.9 păsări/m2 avem nevoie de următoarele suprafeţe: St= 58.925m2 unde Su=8.925m2 şi Snp=50m2;
Adăpostul de capacitate de 300 capete găini ouătoare, trebuie să aibă următoarele dimensiuni: 11.12 m lungime şi 5.3 m lăţime şi o înalţime de 2.2 m. Din punct de vedere al amenajării halei de producţie, pentru categoria găini ouătoare, apar cuibarele, stinghiile de odihnă şi culoarul de acces pentru recoltarea ouălor. Pentru menţinerea unei stări de sănătate bună pentru păsări recomandăm şi amenajarea unui padoc care trebuie să fie bine înierbat, să dispună de umbrare. Accesul în padoc se realizează liber prin portiţe de acces acţionate manual sau mecanic. Acestea vor avea dimensiunea de 50/50 cm. În caz de vreme rece sau umedă accesul în padoc este interzis. Ca suprafaţă, pentru padoc, trebuie să asiguram cel puţin 6 metri pătraţi pentru o pasăre.
Numărul de hrănitori pentru a asigura frontul de furajare este de 8 bucăţi iar adăpători 2 bucăţi şi 50 de cuibare (6 găini ouătoare la un cuibar). În Schiţa 1 – model de organizare a adăpostului de găini ouătoare, este prezentată o imagine de ansamblu a dispunerii utilajelor.
Trebuie specificat că dimensiunile prezentate mai sus sunt orientative, acestea putând suferi modificări în funcţie de densitatea de păsări pe metrul pătrat cât şi de suprafaţa uttilajelor folosite. Din punct de vedere al densităţii se consideră că o densitate de 5-7 găini outoare/ m2 este suficientă. Problemele aparute datorită supra-populării. Densitatea prea mare poate cauza o creştere neuniformă a efectivelor de păsări, imposibilitatea asigurării frontului de furajare şi adăpare, scăderea procentului de ouat. cât şi deteriorarea rapidă a aşternutului permanent. Deteriorarea aşternutului permanent duce la o stare de sănătate precară a efectivelor de păsări. Din acest motiv trebuie avut foarte mare grijă la calcularea optimă a spaţiului util folosit de păsări deoarece neîndeplinirea acestui deziderat duce la pierderi economice importante. În cazul efectivelor mici de păsări (300 capete) se pot folosi spaţiile deja existente în gospodării, dar care trebuie să îndeplinească criteriile cu privire la dimensiunea optimă, înălţimea (2-2.5m), să fie bine izolate termic şi să fie uşor de curăţat şi decontaminat.
Concluzii
Acest model de exploataţie este un început pentru dezvoltare gospodăriei ţărăneşti aflată la momentul actual într-un declin continuu. Prin respectarea normelor minime, produsele obţinute pot fi comercializate legal, ceea ce însemnă un plus de venit cât şi valorificarea superioară a resurselor furajere deja existente. Primul pas pe care trebuie să îl facă “fermierul” este rentabilizarea exploataţiei şi utilizarea eficientă a resurselor umane şi materiale. Nu avem pretenţia ca toţi să devină crescători de găini ouătoare sau de pui de carne dar şi aceasta este o soluţie pentru unii dintre oamenii din mediul rural.
În urma prezentării datelor cu privire la cheltuielile efectuate pentru un efectiv de 300 găini ouătoare rezultă că un ou costă 0,143 lei. Preţul de vânzare en-gros va fi de aproximativ 0,25 lei, ceea ce înseamnă un venit net de 0,107 lei/ou, total venit realizat în 77 săptămâni fiind de 8784,7856 lei. O exploataţie de acest tip asigură unui crescător venituri suplimentare . Un lucru deosebit de important: sunt valorificate superior resursele furajere obţinute de către aceştia (exemplu porumbul).
Comentarii