Despre pasari si nu numai

Conform statisticilor publicate pe site-ul Ministerului Agriculturii, la 30 iunie 2017 populaţia avicolă a României însuma 76.820.437 de păsări. Pare mult sau puţin, dar dacă raportăm numărul de păsări la sistemele de creştere existente, ne dăm seama că stăm nu rău, ci foarte rău! Ne chinuim cu strategii, programe de dezvoltare, proiecte tip în agricultură, dar rămânem în urmă cu avicultura, sectorul cu cel mai mare randament din punct de vedere economic. Discutăm de strategii de dezvoltare a păturii de mijloc din agricultură şi a fermei de familie (indiferent de dimensiunea ei!!!), însă multe dintre aceste strategii au rămas doar la nivel de declaraţie. Aşa se întâmplă şi în sectorul avicol de la noi. Pentru a nu induce în eroare cititorii şi pentru a nu fi acuzaţi de unii sau de alţii de manipulare sau de rea-voinţă, discutăm concret, cu referire la datele oficiale, statistice privind sistemele de creştere şi explicarea acestor sisteme. Pentru că, nu-i aşa, cifrele vorbesc

Facultatea de Zootehnie din Iaşi s-a înfiinţat în anul 1951, în baza Hotărârii Consiliului de Miniştri din acea vreme (H.C.M. nr. 1056), în cadrul Institutului Agronomic, după ce în anul 1948 apăruseră la Bucureşti şi Arad alte două facultăţi.     Înfiinţarea învăţământului superior zootehnic la Iaşi era justificată, având în vedere faptul că în cadrul Facultăţii de Agronomie se crease o adevărată şcoală de zootehnie, datorită marelui profesor Agricola Cardaş. Astfel, se preda:     - în anul II: "Zootehnia generală";      - în anii III şi IV: "Creşterea taurinelor şi cabalinelor", "Creşterea ovinelor şi porcinelor";     - în anul V: "Creşterea păsărilor şi iepurilor de casă", "Apicultură şi sericicultură" şi "Piscicultură".     Pe parcursul anilor III şi IV se preda şi cursul de "Industrii agricole", în cadrul căruia erau prezentate noţiuni de lactologie şi tehnologia cărnii.     Tot prin grija profesorului Agric